Promovate

Domnul Victor Rebengiuc
Nu Nea Victor, nu Victoraș, (foarte rar și nu pentru oricine) Rebe.
Pentru că e un domn în adevăratul sens al cuvântului, sau ce cred eu că înseamnă a fi domn.
Omul Victor Rebengiuc înseamnă enorm pentru mine. Mi-a fost alături în cele mai importante momente ale vieții mele artistice. În comisie când am intrat la facultate, director cand am fost angajat la Bulandra și un exemplu pe tot parcursul.
N-are sens să mai spun ce mare actor este… dar îndrăznesc să spun despre Domnia sa un lucru care cred că spune mai mult decat orice “nu m-aș pricepe “ să scriu în cuvinte: Victor Rebengiuc este un actor al tuturor timpurilor…
Vă mulțumesc !
Avem nevoie de dumneavoastră!

Vlad Zamfirescu

Am lacrimi în ochi
Nu doar pentru că europenii au stiut sa fie solidari în fața unei agresiuni de ev mediu întunecat, ceea ce dovedeste a mia oara daca mai era nevoie cât de solidă rămâne construcția europeană și cât de înțelepți au fost parinții fondatori; ci pentru românii nostri… Știti prea bine că în cadrul negocierilor de aderare Ucraina va trebui să își adapteze legislația în conformitate cu exigențele europene iar dreptul minorităților naționale este printre priorități.
Ceea ce aștept eu acum de la autoritățile române este să facă tot posibilul pentru a acorda asistență Ucrainei și Moldovei.
Ce vremuri istorice trăim!…

Marcela Feraru, Paris

La mulți ani, domnule Andrei Șerban

Este ziua de naștere a lui Andrei Șerban (21 iunie) probabil cel mai bun și mai inovativ regizor de teatru din lume, aproape unanim considerat astfel de către critici și colaboratori.

Regizor româno-american, profesor la Columbia School of Arts în New York, a pus în scenă teatru si operă timp de zeci de ani pe cele mai mari scene din lume, Metropolitan Opera NYC, Opéra Bastille Paris, Covent Garden Londra etc.

Piese de referință din dramaturgia secolului 20 sunt puse în scena de Andrei Șerban, de exemplu Livada de Vișini de Cehov, cu Meryl Streep în rol principal, la Lincoln Center of Arts, și a reinterpretat în mod inovator toate marile piese clasice.

Zilele acestea este premiera la Opera București a Don Giovanni, de Mozart, cu o regie superbă și foarte contemporană a lui Andrei Șerban. De neratat! Alte piese de referință ale sale se joacă în România: Richard III, de Shakespeare, la Bulandra.

Este unul dintre puținii marii regizori care a lucrat nu doar cu cele mai mari teatre din lume, dar și cu cele mai bune universități din lume: Columbia, Yale, Cambridge.

Țara noastră trebuie să prețuiască astfel oameni de patrimoniu mondial, iar instituțiile și universitățile din România trebuie să facă eforturi să colaboreze cu aceștia, dacă vrem să creștem nivelul culturii, educației și accesului la cultură pentru tineri.

George Gima

Vagabondul

Lăsaţi-mi traiul care-mi place,
Iubirea nu-mi ştie de nume,
Vreau cer senin şi multă pace,
Cărări – să mă petrec prin lume.
Vreau pat în fân sub bolta sfântă,
Hrană – să îmi iau din râuri;
Astfel de viaţă mă încântă,
Astfel vreau să trăiesc pururi.

Însemne-mi destinul viaţa
Acum sau mai târziu, oricând o vrea,
Binecuvântată fie-i lumii faţa
Şi drumul dinaintea mea.
N-am bani şi nici iubiri de dus,
Nici cu prieteni a mă ţine,
Mi-ajunge cerul cel de sus
Şi drumul de sub mine.

Fie ca toamna să m-ajungă
Pe drumegul meu sihastru,
Amuţind păsările-n luncă,
Chemând ierni cu ger albastru.
Alb ca făina, câmpul îngheţat –
Cald lângă foc, ca-n paradis –
Toamna nu mă va supune niciodat’,
Cum nici al iernilor abis.

Însemne-mi destinul viaţa
Acum sau mai târziu, oricând o vrea,
Binecuvântată fie-i lumii faţa
Şi drumul dinaintea mea.
N-am bani şi nici iubiri de dus,
Nici cu prieteni a mă ţine,
Mi-ajunge cerul cel de sus
Şi drumul de sub mine.

Robert Louis Stevenson

Traducere de Petru Dimofte

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (Sânzienele – Drăgaica)
24 iunie

ora 9:00 Acatist
9:30 Sf.Liturghie

Sfântul Evanghelist Marcu îşi deschide Evanghelia cu începutul predicării între oameni şi al slujirii lui Hristos în lume. Şi nu întârzie să înfăţişeze în adevărata ei însemnătate profeţia lui Maleahi despre Botezătorul Ioan, înger care va merge înaintea feţei Domnului: „Iată, Eu trimit pe îngerul Meu şi va găti calea înaintea feţei Mele (Maleahi 3,1).
Proorocul Maleahi şi Evanghelistul Marcu îl numesc pe Ioan înger, pentru că Ioan a fost în viaţa sa ca un înger din cer, mai aproape decât toţi oamenii de vieţuirea îngerească. Apoi, ca să se vadă limpede că ţinta lucrării pe pământ a lui Hristos a fost să facă din oameni îngeri, din oameni muritori, păcătoşi, robi din fire, să facă fiinţe fără de moarte, fără de păcat, aşa cum sunt şi îngerii în ceruri. Ioan asemenea unui înger mai întâi, prin ascultarea faţă de Dumnezeu. Apoi, prin libertatea faţă de lume; şi în al treilea rând, prin negrija faţă de trup.
Îngerii ascultă desăvârşit de Dumnezeu. Lor li se dezvăluie în fiecare zi tainele de negrăit ale înţelepciunii, puterii şi iubirii lui Dumnezeu iar ascultarea lor faţă de Ziditorul izvorăşte din bucurie şi supunere. Sfântul Ioan şi el a fost ascultător lui Dumnezeu din tinereţile sale. Fiind născut din părinţi în vârstă, a rămas orfan din copilărie şi nu L-a mai avut decât pe Dumnezeu drept Părinte. S-a dus în pustie (Luca 1, 80) pentru ca duhul lui să fie zi şi noapte una cu voinţa Dumnezeului Celui Viu. S-a dăruit cu totul lui Dumnezeu, doar de la El aşteptând totul.
Ioan mai este asemenea îngerilor şi prin neatârnarea sa faţa de lume şi de oameni. Nefiind legat în nici un fel de lume, Ioan, ca un înger al lui Dumnezeu, tuna fără patimă asupra mai-marilor Ierusalimului, înaintea cărora oamenii se plecau ca în faţa unor idoli: „Neam de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?” (Luca 3, 7), şi vărsa mustrări asupra lui Irod pentru toate relele pe care le-a făcut (Luca 3, 19). Ioan ţinea seama numai de Dumnezeu şi de voia Lui. Nu făcea deosebire între oameni, nu se uita nici la haină, nici la cin, nici la ştiinţă, nici la avere, nici la ani, ci numai la suflet.
Şi iarăşi, Ioan era ca un înger prin negrija faţă de cele pământeşti. Îngerii nu sunt făpturi trupeşti ca oamenii, ei sunt înveşmântaţi în trupuri cereşti (I Corinteni 15, 40). Îngerii nu au nici o grijă de sine. Nu se ostenesc îngrijorându-se ce vor mânca, sau ce vor bea, sau cu ce se vor îmbrăca. Îl slujesc pe Dumnezeu şi ştiu că de la El au hrană şi adăpare şi îmbrăcăminte.
Ioan se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică. Nu bea nici vin nici băutură tare. Dar nu se spune că n-ar fi avut vreodată ce mânca şi ce bea. Nu lăcustele şi mierea îl hrăneau, ci puterea lui Dumnezeu care se împărtăşeşte credincioşilor Lui prin acelea. Nu-şi făcea griji Ioan nici pentru haine şi locuinţă. Casa lui era pustia acoperită de bolta cerului, şi haina lui din păr de cămilă, încinsă cu o cingătoare de piele. Şi Ilie se încingea cu o curea de piele, semn al morţii patimilor şi al împlinirii voinţei lui Dumnezeu. Dormea fie sub cerul liber fie în vreuna din multele peşteri din pustia de dincolo de Iordan.

Via Biserica Ortodoxă Română Sfântul Mina Freiburg

Mai înainte de a naște Fecioara pe Hristos, a născut cea stearpă, în zilele sale pe Înaintemergătorul lui Hristos, ca acei ce vor vedea nașterea cea peste fire din cea îmbătrânită, să creadă nașterii celei mai presus de fire, care avea să fie din Fecioara cea nenuntită și să zică în sine: „Puterea cea atotputernică a lui Dumnezeu, Care a dezlegat nerodirea bătrânei, aceea este puternică ca și pe Fecioara cea neîntinată să o facă maică”.

”Popovici este extraordinar. Un înotător fantastic, este o plăcere să îl urmărești cum evoluează. Foarte abil și foarte eficace, cu o enormă lejeritate în apă, are modalități impresionante de a înota.

Ne întrebăm până unde poate merge. Chiar dacă este dificil de spus, cred că poate înota sub 46.80 secunde sau chiar 46.70. Mă impresionează! A trecut mult timp de când evoluează la un nivel ridicat. David este un băiat foarte concentrat și implicat. Și când te gândești că nu are decât 17 ani… Cred că există o marjă de progres importantă. Am văzut rar un asemenea tânăr. Chiar și Kyle Chalmers, care a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice la 18 ani, nu a scos decât 47.50. El deja este la 47.13”, a declarat Alain Bernard în L’Equipe.

📜Asociația culturală 24pharte, Cenaclul I.L. Caragiale.

Cele mai noi poeme sunt recitate de către Luminița Bratu, Maria Bem, Emilia Luchian, Ana Nedelcu; 📖Mihail Ivănescu ne delectează cu o proză scurtă; 📚🔍Rubrica de istorie a d-nei prof. Emilia Luchian ne vorbeşte despre slavii vechi. Slav ar însemna faimă, glorie. Prin urmare, slavii erau glorioşi, precum celţii, celt însemnând nobil. Slava posibil să fi fost numele original al râului Nipru, dar în general însemna masă, chiar masă funerară. Conform cronicarilor vremii: Procopius din Cezareea ne prezintă slavii drept aceia care nu pot fi înrobiţi sau subjugați în propria ţară. Ei nu se supun unui singur om ci, din vechime îşi duc viaţa sub conducerea poporului întreg, astfel că foloasele şi nenorocirile sunt suportate de toți deopotrivă. Pe lângă acest aspect, slavii se închinau râurilor, nimfelor şi altor zeităţi, locuiau în colibe sărăcăcioase şi depărtate unele de altele, cărora adesea le schimbau locul. Pe de altă parte, alţi cronicari îi prezintă ca locuind de-a lungul râurilor, în case înghesuite unele într-altele, astfel încât să nu mai rămână spaţiu. Slavii au migrat în America de Nord, Canada şi Anatolia. Vecinii: la vest germanii, celţii şi o parte a geto-dacilor, la est alani, sarmaţi şi sciţi (origine iraniană), la sud-est caucazieni, la nord şi nord-est balticii şi finlandezii. Înfăţişarea lor: erau înalţi şi robuşti, cu păr

deschis sau blond, pielea roz, dar întunecaţi de murdărie. Ei se spălau în saune, încingând pietrele. Când intră în luptă, majoritatea slavilor mărşăluiesc împotriva duşmanilor, purtând puţine scututri şi arme în mâini şi niciodată pieptare. Unii dintre ei nu poartă nici măcar o cămaşă sau o haină, ci doar pantaloni scurţi. Armele folosite: arcul cu săgeţi otrăvite, scuturi din piele de taur, buzdugan, sabie cu două tăişuri şi vârf. Strategii militare: dovedeau o mare duritate în luptă, erau exraordinar de curajoşi, se avântau în luptă ca nebunii. Preferau războiul de gherilă, ambuscada şi raidurile. Săpau canale în subteran şi se camuflau, iar pe ape foloseau schelele. Trăiau după un principiu de viață clar: pe pământul lor nu se supuneau nimănui. Preferau să fie distruşi de un şef din propriul lor trib decât să fie înrobiţi şi supuşi legilor romane. Se vor creştina în sec.IX-X. Foloseau deopotrivă practici creştine şi practici păgâne. (Emilia Luchian) Mulțumim celor prezenți! ✍ Ana Nedelcu ~ secretar literar de cenaclu

Nu există patriotism fără patrimoniu

Filarmonica Paul Constantinescu, 20 iunie 2022

Ce înseamnă actuala generație de înotători? Un mare talent – Robert Glință – 25 ani – specialist la probele de spate, UN FENOMEN – David Popovici – specialist la probele scurte, stilul liber, dar și alt puști minune – Vlad Stancu, 17 ani – specialist la probele lungi (800 și 1500 de metri). Este vorba de o generație de care trebuie avută grijă și tratată cu respect! Aud că președinta FRNPM face zilele astea naveta între Otopeni și Budapesta cu … propriul autoturism, pentru a se putea împărți între a rezolva problemele curente organizării Campionatului European ce se va desfășura lângă București la începutul lunii iulie și pentru a fi alături de Glință și Popovici la CM din Ungaria! Asta înseamnă ca tu Guvern să nu ai un ministru la Sport, să nu poți asigura niște bilete de avion pe această rută! Nu mai zic că nu ești capabil să asiguri o echipă de oameni care să preia din responsabilitățile organizării Campionatului European! Altfel, parcă îl văd pe ciclistul vieții cum se afișeează la Otopeni, la finale, ducând mâna stângă la ficat și tăcând ca melcul când se cântă imnul României pentru băieții noștri de aur! Căci, pe lângă David, vor mai veni medalii de aur și de la alți băieți!

Florin Gongu

Ce rost mai are să știe absolvenții teorema lui Pitagora, volumul sferei, scrisul și cititul, Creangă și Eminescu, franceză ori spaniolă, mecanisme simple și vectori, compoziția chimică a materiei, viața plantelor și animalelor, Renașterea și umanismul, marile descoperiri geografice, deosebirea dintre Munții Alpi și Munții Anzi sau dintre limba latină și America Latină ?

Există mulți oameni astăzi, mai ales dintre reprezentanții noilor generații, care nu simt nici un fel de handicap în lipsa lor de cultură, în ignoranța lor, în mintea lor vidată în mod intenționat și care – educați pentru contingent și obișnuiți cu trăirea clipei – vor ca în școală să se dobândească nu cunoștințe, ci numai deprinderi, numai tehnici de viețuire și de supraviețuire, numai modalități de adaptare la mediu.
Adaptarea omului la viața curentă pe care o trăiește nu s-a făcut niciodată prin discipline practice care să le excludă pe cele considerate „teoretice”, ci prin teorie serioasă care să explice bine viața cotidiană.

De aceea, a spune că matematica este inutilă, fiindcă elevii nu vor folosi, niciodată, în viață, integralele sau limitele este un nonsens.
Matematica este prezentă în toate fibrele omului contemporan, în toate evenimentele vieții cotidiene, dar ea trebuie studiată în școală ca să poată fi folosită.
Altminteri, devin problematice chiar măsurarea unui teren, exprimarea unui procentaj, regula de trei simplă sau transformarea hectarelor în kilometri pătrați.

Veți spune că toate astea le face acum computerul.
Fals !
Le face omul, cu ajutorul computerului, iar dacă omul face acest lucru în mod mecanic, fără să înțeleagă și să poată explica ce face, atunci, omul contemporan a ajuns, deja, un mecanism, încetând să mai fie om.

La literatură, un elev nu mai poate citi toate romanele importante ale omenirii sau ale românilor și nici nu mai acceptă să preia mecanic opiniile criticilor și istoricilor literari și să le învețe pe de rost.
Dar asta nu-i dă cuvânt să spună că literatura secolului al XIX-lea – de exemplu – este desuetă și să pretindă în programele școlare texte sportive, reportaje despre catastrofe naturale, regulamente și instrucțiuni etc. în locul textelor literare.

Lectura clasică se poate completa cu filmul inspirat din literatură (și se poate îmbina arta literară cu arta cinematografică). În locul textelor plicticoase din criticii consacrați, se pot face dezbateri și se pot ghida elevii spre descoperirea de către ei înșiși a sensurilor unui text literar.
Dar nu se poate înlocui textul literar cu textul banal !

Firește, anii au trecut și școala este obligată să țină pasul cu viața, dar nu aruncând peste bord valorile reale în favoarea unora iluzorii. Iar programele europene, naționale sau locale de educație sunt foarte importante, dar nu de ele ducem lipsă, în primul rând, ci de aplicarea legilor existente, de scoaterea educației din statutul de cenușăreasă, de tratarea cu seriozitate a școlii.
Altminteri, vom distruge, fără bombe și fără pandemii, dar, pas cu pas, acest popor.

Ioan-Aurel Pop,
Președintele Academiei Române

33 de ani de la trecerea la Domnul a lui Traian Dorz

“Puţini sunt aceia care, luând jugul lui Hristos şi înţelegând să tragă la sarcina Lui, sunt gata să poarte și crucea împreună cu El, primind ocara Lui, prigonirea Lui și suferinţa împreună cu El. Fără să fugă, fără să se lepede, fără să trădeze.”

Via Sfinții Închisorilor

Pentru cei care nu ați văzut cursa istorică făcută de marele David Popovici la Campionatele Mondiale de seniori, de la Budapesta! Nici n-aveați unde s-o vedeți, pentru că această competiție nu a stârnit interesul vreunei televiziuni, deși era una destul de ieftină, de achiziționat!

Nicio televiziune din România nu a transmis.

David Popovici – aur, record mondial la juniori și primul înotător din România care reușeste această performanță.

Felicitări, David Popovici!

Florin Gongu /Mihaela Ciocoiu

Via https://www.facebook.com

Când am făcut poza, băiatul ăsta era legitimat la CSA Steaua! Abia ce-au trecut 9 luni de atunci! Îmi povestea de ofertele pe care le primise din SUA, după ce la Olimpiadă a ratat pentru două sutimi medalia de bronz! I-a refuzat pe americani, dar a ales Dinamo! Ideea e că a fugit de CSA! De ce? Tatăl sportivului a explicat că șefii de la CSA Steaua nu au fost deschiși la negocieri. Punct!

Text: Florin Gongu

Foto: Florin Gongu alături de David Popovici

Stau pe o bancă din curtea hotelului Medieval din Alba Iulia. Recepția în onoarea prințului Mihai, botezat în Catedrala Încoronării e pe sfârșite. Se mai fac fotografii, se schimbă numere de telefon, cărți de vizită… Toate chipurile păstrează intensitatea momentului istoric trăit dimineață.
O adiere și învolburarea gândurilor mă poartă cu aproape 25 de ani în urmă, în 29 august 1997, la praznicul Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, însoțindu-l pe Regele Mihai într-o călătorie de la Sâmbăta de Sus la Prislop și la Timișoara. E momentul serii dinaintea înnoptării când se pierd contururile și, dintr-unul din cerdacurile ctitoriei brâncovene, văd topindu-se siluetele călugărilor. ”Se călătorește vara”, spune și se așează pe banca pe care stau. ”N-am mai auzit greieri de 50 de ani.” Simt cum mi se izbesc gândurile unele de altele și mă hotărăsc greu pe care să-l eliberez. ”Sire, sunt cinci ani de când, venind la mormântul Sfântului Martir Brâncoveanu din Biserica Sf. Gheorghe din București, ați semnat practic prin prezența și gestul Majestății Voastre actul final al canonizării. Ca și la Putna la mormântul lui Ștefan cel Mare. Când ați îngenunchiat la mormântul lui Brâncoveanu în aprilie 1992, la ce v-ați rugat, Sire?” I-am deslușit prin plasa înnoptării zâmbetul plin de bunătate și luminile ochilor. ”Chiar vrei să știi?! Nu m-a mai întrebat nimeni. Unii au luat-o ca pe o formalitate. Eu nu. M-am pregătit mult înainte de acest moment. Învățasem de la mama mea să mă rog mulțumind, să nu mai cer ceva. Atunci însă am cerut. Eu sunt ultimul din familia mea botezat ortodox într-o biserică din România. Și fiicele mele și nepoții sunt botezați, așa cum cerea Constituția, tot ortodox. Dar în exil s-au căsătorit cu soți catolici, cum este și Regina Ana. A suferit mult Regina că nu am putut face și o cununie catolică! Dar cât a suferit Regele Ferdinand! Încoronarea lui și a Reginei Maria nu s-a putut face în biserică. Doar coroanele și mantiile au fost sfințite în biserică. M-am rugat să nu mai existe astfel de suferințe în familia mea! Margareta, la aproape 50 de ani, nu mai poate avea copii. Nicolae are 12 ani. Poate peste ani, își va întemeia o familie în România, cu o soție ortodoxă și va avea copiii săi, botezați ortodox, în bisericile din România. Să meargă la aceeași biserică, să aibă aceleași sărbători. Uite pentru ce m-am rugat!”
Astăzi Dumnezeu a împlinit pentru a doua oară rugăciunea Regelui Mihai când s-a auzit în Catedrala Încoronării: ”Se botează robul lui Dumnezeu Mihai! În numele Tatălui, amin! Al Fiului, amin! Și-al Sfântului Duh, amin!

Text/Foto Marilena Rotaru