close

Promovate

ActualitateCenaclu - CronicaCenaclul I.L. CaragialePromovate

Seara de aseară – Ședința Cenaclului Literar „I.L. Caragiale” din 10.02.2025

no thumb

Am lăsat afară frigul uscat al unui februarie gri pentru a ne regăsi cu emoție și căldură sufletească în spațiul Filarmonicii „Paul Constantinescu”, pentru o pauză de la cotidian. Am asistat la un lirism ivit cu sensibilitate, o pastilă de istorie și, pendulând între știință și filozofie, la o expunere de forță privind Universul, de la apariția până la dispariția acestuia.

CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE a împărtășit celor prezenți sensibile trăiri lirice în versurile creatoarelor: Luminița Bratu (Marele Bang), Ana Nedelcu (Camelot), Cati Enache (În vis), Emilia Luchian (Corbul albastru).

LECȚIA DE POEZIE ne-a oferit un interesant și surprinzător duel liric. Luminița Bratu a propus un poem suprarealist al poetei Camelia Iuliana Radu (Masson pe scări). Florin Manole ne-a lecturat Georg Trakl (Sebastian în vis), iar Marin Sorescu (Zidirea în dragoste) a fost propunerea Emiliei Luchian. Actorul Nicolae Drăgulin, cu incontestabilul său talent, a încântat asistența cu un moment eminescian (Scrisoarea a III a). Sorin Vânătoru a făcut observații pertinente asupra conținutului rubricii, propunând depășirea spațiului liric prin abordarea eseurilor literare și de estetică precum și de teorie sau critică literară.

11 MINUTE DE ISTORIE au încadrat expunerea lectorei Emilia Luchian, „Inteligența legendară a corbului în mitologia diverselor popoare”. Dotată cu o inteligență legendară, această pasăre a devenit, din cauza prezenței în apropierea rămășițelor pământești ale soldaților pe câmpul de luptă, un semn al morţii, distrugerii, macabrului, războiului, un purtător al întunericului şi umbrei… Urmărind comportamentul acestor păsări, Cicero ar fi fost avertizat asupra morții, danezii aflau sorții unei bătălii, ar fi prevestit moartea lui Platon și Tiberius, iar Zeul celtic Lugh ar fi fost avertizat asupra invaziilor dușmane. Interesant este că se regăsește și ca simbol pozitiv, însemnând protecţie, iniţiere şi vindecare, precum şi purtător de întelepciune. Este întâlnit și luat în seamă pe o arie largă a globului terestru și pe durata unui lung parcurs istoric, de la lumea greacă și romană, până la celți și vikingi dar și în China, Japonia, ca și la triburile americane. El nu lipsește nici din cultura română, având semnificații ambivalente.

Protagonistul rubricii LECTURA DE CENACLU a fost SORIN VÂNĂTORU, scriitor, psiholog, filozof autodidact, unul dintre cei mai vechi membri ai Cenaclului. Expunerea a vizat cuprinsul propriei cărți, aflată foarte aproape de lumina tiparului sub titlul provizoriu, „Eterna aventură a existenței”, de la Big-Bang la conștiință și sfârșitul Universului”. Conținutul ne oferă percepția autorului, după îndelung studiu științific și filozofic, asupra începutului, evoluției, parcursului și dispariției Universului. Începând de la explozia primordială, în timpul evoluției și extincției, autorul consideră că totul se cuplează pe baza afinității de structură și că subiectivitatea este pur materială. În expunerea sa ne-a provocat cu ultimele descoperiri din cercetarea neuroetică și importanța acesteia în actualitatea imediată.
Căutările și interpretările autorului au vizat: cercetătorii americani – de origine chineză – Tong Zhao, Hailiang Tang, Harold Puthoff- teoria energiei punctului de zero, American; Roger Penrose- fizică teorertică la Cambrige – modelul ciclic al universului, laureat Nobel; Stuart Hameroff- Teoria microtubulilor; în problema conștiinței Werner Heisenberg, Louis de Broglie- mecanica cuantică, Richard Amoroso- cercetător al conștiinței, Max Born, Albert Einstein, mecanica cuantică, relativitatea; Paradoxul Einstein – Podolsky-Rosen privind teorema nonlocalității în mecanica cuantică; Dr.Khaterine Freese, de la Texas University – calculul privind prăbușirea, sfârșitul universului actual și cât ani va dura ”nimicul” în care totul va colapsa, pentru ca apoi să apară un alt Big-Bang, deci un alt univers, în condițiile în care legile mecanicii cuantice se conservă; Michael Gazzaniga – cercetător, studii asupra creierului în relație cu conștiința ș.a.
Întrebările celor prezenți nu s-au lăsat așteptate, provocând comentarii – pro și contra – interesante. Îi urăm succes în definitivarea cărții și așteptăm cu nerăbdare apariția acesteia în spațiul public.

Au participat: Sorin Vânătoru, Cătălin Apostol, Florin Manole, Leonida Corneliu Chifu, Emilia Luchian, Cati Enache, Luminița Bratu, Gabriela Petri, Ana Nedelcu, Diana Petroșanu, Doina Ofelia Davidescu, Dan Simionescu, Florin Oprea Sălceanu, Nicolae Drăgulin, Dan Constantin.

Fotografii: Ana Nedelcu, Emilia Luchian, Doina Ofelia Davidescu
Film: Dan Simionescu
Afiș, cronică, editor: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar

„Nu există patriotism fără patrimoniu.”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE, Președinte Ioan Vintilă Fintiș

mai mult
Cenaclu - ProgramCenaclul I.L. CaragialePromovate

CENACLUL LITERAR „I.L.CARAGIALE” PLOIEȘTI(3)

Dragi colegi și prieteni ai Cenaclului,

Sunteți invitați la următoarea ședință a Cenaclului literar „I.L.Caragiale” Ploiești, ce se va desfășura luni, 10 Februarie, a.c., ora 17.00, în primitorul sediu al Filarmonicii „Paul Constantinescu” Ploiești.

Programul va include rubricile obișnuite:

CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE

LECȚIA DE POEZIE

11 MINUTE DE ISTORIE / lector, profesor Emilia Luchian

CINEMARTOR / lector Gabriel Comanroni

LECTURA DE CENACLU îl are ca protagonist pe SORIN VÂNĂTORU, scriitor, psiholog, filozof autodidact și vechi membru al Cenaclului. Prezentarea și discuțiile au ca motto titlul propriei cărți care, cât de curând, va vedea lumina tiparului: „Eterna aventură a existenței”, de la Big-Bang la conștiință și sfârșitul universului.

Invitație, afiș și editor: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar

„Nu există patriotism fără patrimoniu.”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE, Președinte Ioan Vintilă Fintiș

mai mult
PromovateRepere

Sfinți români duhovnici și mărturisitori din secolul XX

WhatsApp Image 2025-02-04 at 09.22.43

Slavă Domnului pentru minunata proslăvire a sfinților Săi! Sfinții români duhovnici și mărturisitori din secolul XX au suferit în temnițe, în chinuri și în deportări, dar nu au slăbit dreapta credință, mărturisind cu prețul vieții și trăind o viață de prigoană pentru numele Lui Hristos, au fost făclii vii și candele aprinse insuflând dragostea, semănând credința și inspirând răbdarea semenilor lor, sunt modele de urmat și astăzi pe calea sfințeniei și a nepătimirii. Canonizarea lor este confirmarea cununii de care se bucură acești sfinți în slava Sfintei Treimi și ne îndeamnă la urmarea vieții lor. Citindu-le viața vom afla lămuriri la întrebările noastre și ne vom lumina cugetul. Rugându-ne lor vom afla mijlocire la Dumnezeu. Sărutându-le sfintele moaște vom dobândi sănătate trupului și sufletului. Azi, cei șaisprezece sfinți ne roagă să vorbim cu ei: să-i chemăm în necazuri și să îi urmăm în urcușul duhovnicesc pe acești noi sfinți din calendarul ortodox:

-Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim (16 septembrie);
-Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae (4 octombrie);
-Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu (23 octombrie);
-Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop (28 noiembrie);
-Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu (22 iulie);
-Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria (2 decembrie);
-Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria (2 decembrie);
– Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț (6 iulie);
– Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus (20 decembrie);
– Sfântul Preot Mucenic Liviu Galaction de la Cluj (8 martie);
– Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana (26 decembrie);
– Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici (10 noiembrie);
-Sfântul Cuvios Calistrat de la Timișeni și Vasiova (10 mai);
-Preot Mucenic Ilarion Felea (18 septembrie);
– Sfântul Cuvios Iraclie din Basarabia (3 august);
-Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia (8 august).

Și să îi păstrăm în inimile noastre pe toți mucenicii, mărturisitorii, martirii și eroii neamului care s-au nevoit în temnițele comuniste, în lagăre și în deportări. Să le păstrăm vie memoria și să ne rugăm ca Domnul să îi proslăvească împreună cu toți sfinții.

Via Sfinții Închisorilor

mai mult
Cenaclu - CronicaCenaclul I.L. CaragialePromovate

Seara de aseară la Cenaclul Literar I.L. Caragiale Ploiești

476319905_633210695908410_7586077133458734758_n

3 Februarie 2025, ora 17.00. Membri și prieteni ai Cenaclului Literar „I.L.Caragiale” Ploiești ne-am regăsit, cu bucurie, în spațiul oferit cu generozitate de templul muzicii ploieștene, Filarmonica „Paul Constantinescu”, pentru confesiuni lirice, un strop de istorie și mai multă magie cinematografică.

CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE a împărtășit celor prezenți forța sensibilității, sensurile adânci ale plăsmuirii artistice și trăirile spiritului oglindite în versurile creatoarelor lirice: Ana Nedelcu (Citadele II, Omul, timpul, spațiul), Luminița Bratu (Natalia), Cati Enache (Eveniment, Zborul), Valentin Irimia (Decolorare, Zarea dintre noi), Emilia Luchian (Un titirez e viața), Maria Bem (La magazinul de cuvinte, Firul cuvintelor). Ramona Müller, revenită de curând cu aer de mister, împrumutat din lungul periplu pe trei continente, dincolo de Oceanul Atlantic, ne-a citit Myself and nobody, Puntas Arenas și ne-a făcut cunoscute volumele de versuri și de călătorie la care lucrează și care se apropie cu pași repezi de lumina tiparului.

LECȚIA DE POEZIE ne-a propus un scurt remember Nichita Stănescu (Poveste sentimentală) prin glasul Luminiței Bratu.

11 MINUTE DE ISTORIE – lector, profesor Emilia Luchian – ne-a oferit, în preambul, informații lămuritoare despre „Huțuli”, etnici pe cale de dispariție în spațiul nostru geografic, din care fac parte protagoniștii filmului ce avea să urmeze. Când, cum și de unde au venit huțulii reprezintă o enigmă etnologică. Erau cunoscuți ca ciobani liberi, seminomazi, trăind în Bucovina, Maramureș, Transcarpatia și Pocuția. S-a spus despre ei că ar fi ruși, resturi de cumani, traci, sciți, slavi cu suport românesc, că ar proveni din coloniile românești din Galiția, ba chiar că ar fi fost hoți sau haiduci. Neîndoielnic: sunt locuitori ai munților, ciobani, buni meșteșugari, poartă costume tradiționale, preferă culoarea roșie, sunt veseli, impetuoși și foarte credincioși (ortodocși de rit nou sau vechi). Sunt pomeniți în corografii din anii 1527 și 1541. Dacă prietenii huțulilor sunt calul, baltagul și pădurea, moștenirea cea mai de preț este libertatea. Un hrisov din secolul al XVIII-lea, de la Mănăstirea Putna, amintește faptul că starețul de atunci, nemaiavând posibilitatea să se îngrijească de opt munți din nordul Bucovinei, i-ar fi donat spre stăpânire și îngrijire huțulilor. Lectora a încheiat cu o descriere a acestei misterioase dar frumoase etnii, aparținând marelui poet Mihail Eminescu, el însuși născut pe plaiurile Bucovinei: „Huțulii duc o viață de pasăre pribeagă, originală și liberă. Românii le pricep limba lor fără s-o poată vorbi și ei pricep pe cea română. E cel mai ciudat fenomen de a vedea pe țăranul român de baștină cum ascultă cu atenție la ceea ce spune oaspetele său. Și acest oaspete vine poate din munții Tatrei, de cine știe unde, și pricepe românește fără să fi vorbit vreodată un cuvânt. Din această simpatie abia explicabilă s-ar putea deduce că acești huțuli sunt dacii slavizați, pe când românii care-i pricep fără să le vorbească limba sunt dacii romanizați. Acest trib este puțin numeros, mărunt la stat și vioi”.

Partea a doua a serii ne-a prilejuit vizionarea unui film documentar, cu o durată de 80 de minute, „TREI ZILE DESPRE NATALIA”, în regia lui Cătălin Apostol. Realizat în luna noiembrie a anului 2023, a fost nominalizat la Festivalul Filmului Documentar de la Berlin, 2024. Pelicula dezvăluie cu delicatețe viața Nataliei și a unei părți din familia ei, a puținilor vecini, într-un loc depărtat, înstrăinat și aproape rupt de multe dintre ofertele civilizației noului secol, unde pâlpâie firesc, delicat dar convingător, flacăra nestrămutată a credinței creștine. Protagoniști sunt doi dintre ultimii „Huțuli de la capătul lumii”, care trăiesc într-o singurătate fericită, greu de înțeles pentru mulți dintre noi. Filmul a fost realizat în stil observațional. Camera de filmare, făcând parte integrantă din decor, își însoțește personajele fără a le deranja și transformă pelicula într-un organism viu, sincer, nedisimulat. Încrederea între regizor și aceștia este reciprocă, onestă. Firul poveștii curge domol, etalând firesc detaliile care marchează tradițiile, simplitatea vieții ca și pe cele care aduc câte ceva din îndepărtata modernitate a lumii civilizate. Un film reușit, care pune spectatorul în stare introspectivă. Aprecierile și comentariile elogiative ale celor prezenți au fost unanime.
Recomandat a fi văzut de oricine, filmul poate fi vizionat aici:

https://youtu.be/tQeu-6_-UCA?si=WEGn8kuvbBD_X87i

Au participat: Cătălin Apostol, Florin Manole, Leonida Corneliu Chifu, Alice Neculea, Emilia Luchian, Gabriel Comanroni, Cati Enache, Ramona Müller, Luminița Bratu, Maria Bem, Gabriela Petri, Ana Nedelcu, Sorana Brucăr, Doina Ofelia Davidescu, Dan Simionescu, Florin Oprea Sălceanu, Valentin Irimia, Dan Constantin.

Invitați: Tania Radu & Co., Gabriel Arghiropol și alții

Afiș, cronică, editor: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar

„Nu există patriotism fără patrimoniu.”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE, Președinte Ioan Vintilă Fintiș

mai mult
ActualitateCreștinătatePromovate

Patriarhia Română – 100 de ani de slujire a vieții Bisericii și a unității poporului român

pf-daniel-proclama-anul-omagial-2025

 

Patriarhia Română – 100 de ani de slujire a vieții Bisericii și a unității poporului român

Cuvântul Părintelui Patriarh Daniel la proclamarea Anului omagial 2025 drept „Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române” și „Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea”:

Anul 2025, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române și Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea, reprezintă un moment unic în istoria Bisericii Ortodoxe Române.

Această aniversare nu este doar o celebrare a trecutului, ci și o chemare la recunoștință față de înaintașii noștri și reflecție asupra rolului Bisericii noastre în viața poporului român. Patriarhia Română a fost, de-a lungul celor 100 de ani de existență, o făclie nestinsă a credinței și a unității naționale, iar duhovnicii și mărturisitorii ortodocși români din secolul al XX-lea au fost adevărați apărători ai credinței ortodoxe în fața încercărilor și prigoanelor.

Împlinirea unui secol de la înființarea Patriarhiei Române este o ocazie de a ne adânci în cunoașterea istoriei Bisericii noastre, care a fost strâns legată de destinul poporului român și de aspirațiile lui de unitate și libertate. În același timp, este un moment de comemorare a celor care, prin jertfa lor, au apărat și mărturisit credința ortodoxă, chiar și în cele mai grele timpuri.

Înființarea Patriarhiei Române a fost o realizare bisericească națională, confirmată de Patriarhia Ecumenică

După patru decenii de la recunoaşterea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, în anul 1885, Patriarhia Română a luat naștere la 4 februarie 1925, într-un context istoric marcat de Marea Unire din anul 1918, care a adunat într-un singur Stat unitar toate provinciile istorice românești. Unitatea națională realizată prin Marea Unire din 1918 cerea, în mod firesc, o reorganizare a Bisericii Ortodoxe Române, pentru a reflecta noua realitate politică și teritorială a României Mari.

Unirea nu era doar o necesitate administrativă, ci și o expresie a unității spirituale care exista între credincioșii din toate provinciile românești. „În vederea întăririi unificării noastre bisericești, dar și pentru creșterea prestigiului Bisericii Ortodoxe Române în toată lumea creștină, s-a pus și problema ridicării ei la demnitatea de patriarhie”[1].

În 4 februarie 1925, la propunerea mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei (1909-1934), Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înfiinţarea Patriarhiei, propunere votată în unanimitate. În aceeași ședință, episcopul Vartolomeu Stănescu al Râmnicului-Noului Severin (1921-1938) a dat citire Actului de Înfiinţare a Patriarhatului românesc și hotărârea a fost comunicată guvernului spre legiferare. După adoptarea proiectului de lege de către corpurile legislative (12 și 17 febr. 1925), legea a fost promulgată de către regele Ferdinand I la 23 februarie 1925, fiind publicată în Monitorul Oficial din 25 februarie 1925.

Patriarhia Ecumenică, reprezentată de patriarhul Vasile al III-lea (1925-1929), a considerat „binevenită şi îndreptăţită […] ridicarea Bisericii surori din România la vrednicia patriarhală”[2] și a transmis tomosul pentru recunoaşterea Patriarhiei la 30 iulie 1925. Învestirea și întronizarea primului patriarh, Miron Cristea, la 1 noiembrie 1925, a consfințit înfiinţarea Patriarhiei Române.

Rolul Patriarhiei Române în lumea ortodoxă

Înființarea Patriarhiei Române a fost recunoscută pe plan internațional, mai ales prin Tomosul Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. Recunoașterea oficială a Patriarhiei Române de către celelalte Biserici Ortodoxe autocefale a întărit prestigiul Bisericii Ortodoxe Române și a contribuit la consolidarea rolului său în simfonia Ortodoxiei mondiale.

Patriarhia Română nu a fost doar o instituție administrativă, ci și un simbol al unității naționale, spirituale și culturale. Prin eforturile sale, Biserica Ortodoxă Română a sprijinit Ortodoxia balcanică și orientală, contribuind la salvarea multor așezăminte bisericești și la păstrarea credinței ortodoxe în vremuri dificile.

Duhovnicii și mărturisitorii ortodocși români din secolul al XX-lea

Cu prilejul Centenarului Patriarhiei Române, Sfântul Sinod a hotărât proclamarea oficială a unor sfinți duhovnici și mărturisitori ortodocși români din timpul regimului comunist. Acești sfinți au fost canonizați pentru modul lor de a-și păstra credința și demnitatea creștină în fața opresiunii. Biserica îi cinstește pentru că au rezistat cu demnitate persecuțiilor și au mărturisit adevărul lui Hristos, chiar și în condiții de tortură și moarte, oferind astfel exemplu viu de trăire creștină autentică.

Canonizarea lor este un act de recunoaștere a sfințirii vieții și jertfei lor, care transcende orice context politic, subliniind faptul că adevărata mărturisire creștină nu susține ideologii lumești trecătoare, ci valorile eterne ale credinței și iubirii de Dumnezeu.

Chiar dacă unii dintre noii sfinți mărturisitori ai Bisericii Ortodoxe Române au avut, la un moment dat, anumite simpatii politice sau au fost influențați de contextul istoric și social în care au trăit, canonizarea lor nu este legată de aceste aspecte, deoarece, prin pocăință profundă și sfințirea propriei vieți, acești mărturisitori s-au dezis de acele simpatii și au lucrat necontenit pentru creșterea spirituală a semenilor lor și pentru binele Bisericii.

În acest fel, ei au devenit exemple vii de pocăință, de răbdare, de jertfă și de iubire pentru Hristos, arătând că adevărata credință transcende orice ideologie politică și se manifestă prin iubirea smerită și milostivă a aproapelui și prin trăirea vieții sfinte în Hristos. Sfinții au înțeles că desăvârșirea constă nu în lipsa de păcat, ci, mai ales, în strădania constantă de a rămâne uniți cu Dumnezeu Cel sfânt, prin pocăință, rugăciune și iubire darnică sau milostivă (cf. Evrei 12, 14).

Dascăli ai credinței și rugători în cer

Duhovnicii și mărturisitorii români din secolul al XX-lea, canonizați de Biserică, sunt înţelepţi dascăli ai credinței ortodoxe și ai vieții creștine. Prin viața lor, ei ne învață că nicio putere lumească trecătoare nu poate învinge credința adevărată. Fiind mari rugători, pașnici și răbdători, ei au păstorit pe credincioși pe calea mântuirii și au ajutat astfel Biserica Ortodoxă Română să desfășoare o activitate pastorală și duhovnicească permanentă în viața poporului român.

Moștenirea lor spirituală ne inspiră astăzi să păstrăm credința ortodoxă și să apărăm virtuțile și valorile vieții creștine în fața provocărilor actuale. Acești sfinți mărturisitori sunt icoane vii ale Bisericii noastre, care ne învață că iubirea jertfelnică pentru Hristos este cea mai înaltă chemare a fiecărui creștin.

Centenarul Patriarhiei Române este, în același timp, un moment de mare bucurie și de recunoștință pentru toți românii ortodocși. Acest secol de existență și de activitate bogată a Patriarhiei Române a fost marcat de multe binecuvântări, dar și de unele încercări dificile, pe care Biserica Ortodoxă Română, cu ajutorul lui Dumnezeu, le-a depășit cu răbdare, înțelepciune și speranță.

Privind înapoi la acești 100 de ani, vedem atât o istorie bogată, cât și o moștenire spirituală frumoasă lăsată de înaintașii noștri – fie că vorbim de patriarhii care au păstorit Biserica în mod înțelept sau de ierarhii, preoții, diaconii, monahii și credincioșii mireni rugători și mărturisitori, care au apărat și transmis credința ortodoxă în vremuri grele, unind în sufletul lor suferința Crucii cu speranța Învierii, lacrimile pocăinței cu bucuria întâlnirii cu Hristos Cel înviat.

Acum, la sărbătoarea Centenarului, Patriarhia Română mulțumește Preasfintei Treimi, Maicii Domnului și tuturor sfinților pentru ajutorul primit spre a păstra credința apostolică, unitatea spirituală a românilor și fraternitatea panortodoxă. De asemenea, exprimăm respectul și recunoștința noastră tuturor celor care au contribuit la înființarea, organizarea și lucrarea Patriarhiei Române ca instituție slujitoare a credinței ortodoxe și a unității poporului român. Să ne fie acest centenar un prilej de întărire în credință și de aducere-aminte a celor care, prin iubirea lor jertfelnică, ne-au lăsat o mărturisire și o moștenire sfântă spre slava Preasfintei Treimi, binele poporului român și bucuria Ortodoxiei întregi!

 Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

[1] Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. III, București, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1982, p. 392.

[2] „Tomosul Sfintei Patriarhii Ecumenice, nr. 1579”, în: Arhim. T. Simedrea, Patriarhia Românească. Acte și documente, București, Tipografia Cărților Bisericești, 1926, p. 133.

mai mult
PersonalitățiPromovate

Un om trece cu coloana dreaptă, printr-o lume strâmbă: Ion Baurceanu

WhatsApp Image 2025-01-30 at 09.08.06

Un om trece cu coloana dreaptă, printr-o lume strâmbă: Ion Baurceanu

(15 febr. 1931 – 30 ian. 2021)

În foto Ion Baurceanu
În foto Ion Baurceanu

…Când în timpul Conferinţei de la Geneva, în închisori se oprise bătaia temporar, un plutonier bătăuş l-a provocat, tot Ionică nu l-a iertat şi i-a zis: „Domnule plutonier, când o fi procesul dumitale de crima împotriva umanităţii, să mă pui pe mine martor al apărării“.

Tot în această perioadă de relaxare, ştiindu-l pe Ionică ce răspunde, un plutonier l-a întrebat, în derâdere, „ce face“? De data asta, i-a răpuns: „Aştept să plece ruşii“, în râsul tuturor.

La Cavnic, el şi ceilalţi au trecut un an şi jumătate, 1953/1954, prin ciomegele zilnice, după evadarea din 6 iunie 1953.

Cicatricele bătăilor şi lanţurilor purtate cu săptămânile i-au rămas amintire şi după lovitura de stat din ’89.

Ori de câte ori avea ocazia, şi aceasta se întâmpla destul de des, le dădea căte o lecţie usturătoare acestor brute marxiste.

Într-o zi se întâmplă ca un gardian să-l cheme să desfacă cătuşele unui coleg, ca să poată mânca. Bucuros că-l vede în izolare, Ionică s-a dus şi i-a desfăcut piuliţa. După ce a mâncat i s-a cerut să i le pună la loc. Prompt, i-a răspuns: „Eu sunt pe lume să dau cătuşele jos, nu să pun cătuşe. Asta-i treaba dvs.“.

Acesta era Ionică Baurceanu, nu se temea de nimic şi de nimeni, fiind convins că adevărul şi dreptatea trebuie să guverneze lumea.

…În Zarca Aiudului, în această atmosferă de exterminare prin inaniţie, Ionică a declarat greva foamei şi în alimentarea forţată i-a băgat furtunul pe trahee şi au turnat 100 ml de lapte care l-au sufocat. Era să moară, dar minunea s-a făcut cu greu, după o lună de spitalizare, dar a rămas pe restul vieţii cu sechele, doar 45% din capacitatea pulmonară, la peste 40 de ani de la incident.

-Cicerone Ionițoiu


Via Sfinții Închisorilor

mai mult
ActualitatePromovate

„O mașină de propagandă” interviu cu cercetătorul Gary RUVKUN, laureat al premiului Nobel 2024, împreună cu Victor Ambros, pentru medicină sau fiziologie

gary_ruvkun_2024_nobel_prize_laureate_in_medicine

„O mașină de propagandă” interviu cu cercetătorul Gary RUVKUN, laureat al premiului Nobel 2024, împreună cu Victor Ambros, pentru medicină sau fiziologie

Ei bine, nu ne ajută deloc că școlile noastre sînt deficitare.

Sursă: https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/o-masina-de-propaganda-interviu-cu-cercetatorul-gary-ruvkun-laureat-al-premiului-nobel-2024-impreuna-cu-victor-ambros-pentru-medicina-sau-fiziologie?fbclid=IwY2xjawIGIp5leHRuA2FlbQIxMQABHbXHx2F2AC2v2_qTj_QkHlPm_HjPhdMjmMXUdKmkvvuHSVTVApQKHiabrA_aem_ogBUUoxII1QxuJcVITJBkw&sfnsn=scwspwa

Cred că ați remarcat faptul că, în ultimul timp, unii oameni sînt din ce în ce mai sceptici în legătură cu utilitatea științei și tind să nu mai creadă în autoritatea științifică. Nu credeți că e un soi de paradox pentru momentul acesta al evoluției noastre? Avem așa de multe cunoștințe, avem așa multă tehnologie in jur de care ne folosim, avem acces la așa de multă înformație… Deci cum ați explica scepticismul acesta?

E foarte simplu. Singurul lucru pe care îl produce Rusia este propaganda și cred că supraviețuirea Rusiei și a Iranului se bazează pe un program puternic de propagandă. Dacă social media n-ar fi apărut și nu s-ar fi dezvoltat, am fi fost într-o formă mai bună azi… Dar pentru că avem social media, astăzi este și mai ușor să propagi propaganda decît era atunci cînd aveam trei canale de televiziune și două posturi de radio. Acum oricine poate „ingineri” o mișcare. Toată această atitudine „Să nu mai avem încredere în vaccinuri!” n-a venit de nicăieri, nu s-a născut dintr-o mișcare de populism. Este vorba despre o mașină de propagandă care știe ce face. Iar Uniunea Sovietică – pentru că eu n-o numesc Rusia – știe să facă propagandă și o face de 100 de ani, și este principalul lor produs de export. Și se pare că sînt foarte buni la asta, surprinzător!

Dar putem da vina doar pe propagandă și doar pe Rusia? Unde este discernămîntul nostru? Propria noastră judecată?

Ei bine, nu ne ajută deloc că școlile noastre sînt deficitare. Sistemul nostru de educație a eșuat, da, dar eu nu cred că asta e cauza.

Inteligența Artificială nu este de ajutor oamenilor de știință?

Nu pentru mine, căci eu nu sînt educat în lumea aceea. Pare că toată lumea pariază pe Inteligența Artificială. Eu nu o folosesc pentru că eu nu gîndesc așa, dar văd că toată lumea o folosește. ChatGPT? Nu folosesc niciodată ChatGPT, nu vreau să folosesc ChatGPT, nu-mi pasă de ChatGPT, chiar dacă altora le pasă. Eu am 72 de ani, n-o să folosesc ultimele platforme de Inteligență Artificială.

Dar totul e foarte intuitiv, nu trebuie să fii specialist ca s-o folosești și mulți spun că economisesc timp și că ChatGPT îți dă o mulțime de informații.

Da, dar mulți îmi spun că face și o mulțime de greșeli. Eu îmi fac singur documentarea, citesc mult și trec aleatoriu, la întîmplare, prin literatura științifică, fac multă cercetare pe Google, ca să găsesc ce mă interesează, iar Google e de fapt, acum, plin de Inteligență Artificială. Eu citesc multe publicații, multe articole, dar nu folosesc Inteligența Artificială pentru nimic sofisticat, asta e foarte clar.

 

interviu realizat de Corina NEGREA, difuzat la Radio România Cultural, în emisiunea Idei în Nocturnă – Diaspora, Dincolo de granițe, din 19 decembrie 2024.

mai mult
PoeziePromovate

În tren de George Topârceanu

WhatsApp Image 2025-01-28 at 13.39.24

În tren
de George Topârceanu

E larmă şi trenul stă gata să plece,
vagonul se umple de oameni străini.
Mi-e inima strânsă, e şapte şi zece,
mă-ntorc la fereastră şi stau ca pe spini.

Dă-i, băiete, drumul, că n-avem răbdare,
e gata, un şuier, un repede zvon
și simt că se mişcă cu noi, salutare!
Trec umbre grăbite pe lângă vagon.

E clipa când glasul durerilor tace,
duc mâna la frunte şi ochii mi-i strâng
și-n suflet, deodată, un gol mi se face,
dă-i, băiete, drumul, că-mi vine să plâng!

Acum pe de lături, încep să rămână
semnale, macazuri, vagoane şi fum.
Trec umbre de oameni cu steaguri în mână
și trenul, năvalnic, se-aşterne la drum.

Adio, adio, romantică urbe,
adio, zadarnic şi dulce trecut!
Din goană, când trenul se-ndoaie la curbe,
scot capul afară şi lung te salut!

Oraşul rămâne sclipind în lumină,
biserici şi case, deodată apun.
În faţă se-aşterne o verde cortină
și trenul aleargă, aleargă nebun.

Se schimbă decorul, privelişti sure,
un şes peste care trec umbre de nori,
un drum singuratic, un colţ de pădure
cu vârfuri uscate şi cuiburi de ciori.

În arie largă se-nvârte pământul
śi fuge-n rotire întregul teren,
pe netede câmpuri ne ducem ca vântul,
cantoanele albe se uită la tren.

mai mult
PoeziePromovate

Jurământ de credință de Adrian Păunescu

WhatsApp Image 2025-01-28 at 14.39.01

Jurământ de credință
de Adrian Păunescu

Acestei țări de tainică sorginte
Să-i dați pământul trupului ce sunt,
Când veți avea nevoie de pământ
Să-i dați doi metri de pământ fierbinte.

Eu în favoarea patriei fac dotă
Și viata, dar și moartea, ei le-nchin,
Stigmatul de noblețe pe destin,
Sub cerul plin de fard ca o cocotă.

Și patria îmi e și slăbiciune
De pot și umilințe să suport
Și jur, aici, că trupul meu de mort
În banca ei de lut îl voi depune.

Prea bine știu că viață-i o valoare,
Dar că murind dobânzile îi cresc,
Când n-ai fost simplu viciu pământesc,
Ci spirit răstignit pe stări contrare.

De multe ori mâhnit trăind în țară
Mi-am prefăcut mâhnirea în nesomn
Și am trăit pedeapsa de-a fi om,
Cu bucuria mea elementară.

Și-am arătat trădare și hoție,
Strigând la cei ce vând cinstitul neam,
Iar ei s-au strâns să-mi dea un vot de blam,
Să-mi dea povara remușcării, mie.

Prea blândă țară, vor să te distrugă
Și de nu eșți atentă vei pieri,
Un continent te va fura-ntr-o zi,
Zadarnică va fi a noastră rugă.

Căci te vor strânge uriașii-n clește
Spunând că tu aceasta lor le-o ceri,
Vom fi din nou pribegi, cum am fost ieri,
Căci Dumnezeu nu știe românește.

Puterile treptat ei ți le curmă,
Datoare eșți întruna la cei mari,
Tu pentr-un fier, dacă voieșți să ari,
Te rogi cu rugăciunea de pe urmă.

Înstrăinați, bărbații tăi de trudă
Se uită orbi la-ntregul univers,
De grija celor ce au fost, s-au șters,
De grija celor ce vor fi, asudă.

Pe mine poți conta pe totdeauna,
Îți dau valută forte câtă sunt,
În banca ta, de noapte și pământ,
Cu gropile strămoșilor sunt una.

Dar nici un merit nu ți se cuvine,
Este așa pentru că sunt așa,
Nu fii frivolă, nu te bucura,
Nu sunt al tău pentru că mi-este bine.

Chiar de m-ai duce la spânzurătoare,
În clipa când de ștreang aș atârna,
Aș spune că și-acolo-i țara mea,
Unde strânsoarea ștreangului mă doare.

Pământul meu cu suflet stă de veghe
Și dacă ai nevoie la hotar
De cei doi metri de pământ, eu sar
Cu-ngrijorarea ta să fiu pereche.

Las testament să fiu depus sub grâne,
Nu în mormânt ierarhic și pompos,
Ci-n simplu lut al țării, cât mai jos,
Acolo unde orice-așezi rămâne.

Dar las și grija mea deopotrivă,
Că prea se află țara la necaz,
Că prea plătim străvechi dobânzi, noi, azi,
Că prea plutesc valorile-n derivă.

Aștept să mor și cânt peste furtună,
Fanatic, monogam și turbulent,
Cuvintele acestui testament:
Crești, patrie, iar mie, noapte bună!

mai mult
Promovate

Analiză de plauzibilitate

WhatsApp Image 2025-01-29 at 11.20.06

Analiză de plauzibilitate

O ipoteză activă zilele acestea pe piața de suspiciuni : vor să ne fure identitatea…
Da , ipoteza e conspirationista și incorect politică…Ei , și ?
Dacă ar fi să fie adevărat că furăciunea asta este in curs , la ce ar servi ea ?
Iată trei chestii de luat in seamă :
1.o memorie istorică fără ” pagini” de glorie poate da o populație mai obedienta ;
2.o populație obedienta nu va fi interesată de valorificarea resurselor țării în detrimentul țării;
3.ceea ce e in folosul ,ori în detrimentul țării nu are a fi subiect de interes pentru tine dacă identitatea ta este resimțită la nivelul cultural al manelismului .
Hopa ! Ce caută maneaua aici ?
Păi, mai e o ipoteză in joc : identitatea noastră ne a fost furată deja atunci când am manelizat școlirea copiilor noștri cu învațăturile ideocratiei postmoderne ( postadevarul , corectitudinea politică, discriminarea pozitivă, revoluția genului etc.)

Text: Ioan Buduca

Editor Liviu Ioan Manole

mai mult
ActualitatePromovate

Să citesc o carte? Prea greu

WhatsApp Image 2025-01-29 at 11.10.41

Să citesc o carte? Prea greu

Profesorul Nicholas Dames predă, din 1998, literatură la Universitatea Columbia. Lucrurile s-au schimbat în ultimii 20 de ani. Studenții lui par acum derutați când sunt rugați să citească câteva cărți pe semestru.
O studentă i-a mărturisit că în timpul liceului nu i s-a cerut niciodată să parcurgă o carte cap-coadă, ci a primit spre lectură doar fragmente, rezumate, poezii sau articole din presă.


În urmă cu 20 de ani, clasele lui Dames nu aveau nicio problemă în a se angaja în discuții sofisticate despre Mândrie și prejudecată într-o săptămână și despre Crimă și pedeapsă în următoarea. Acum, studenții săi îi spun sincer că volumul de lecturi prevăzut (câteva cărți doar) li se pare imposibil.
La rândul său, Daniel Shore, coordonatorul departamentului de engleză de la Georgetown University, spune că mulți dintre studenții săi au probleme în a rămâne concentrați chiar și pe analiza literară a unui sonet.

Via theatlantic.com

mai mult
ActualitatePromovate

Un puști de 173 de ani

WhatsApp Image 2025-01-30 at 14.32.14

Acest puști împlinește azi 173 de ani. Timp în care i-a incomodat pe mulți și tot pe mulți i-a binedispus înțelept.

„Crenvirştul internațional salută cu respect cârnatul român.
Berea cosmopolită felicită cu stimă pelinul naţional.
Berarul Caragiale salută și felicită cu dragoste pe confratele său d. G. Grideanu, supranumit Conașul român. La mulţi ani cu fericire și cu toate cele dorite,

I.L. Caragiale
Membru român al Societății Internaționale a Chelnerilor din tânărul Regat al României”.

Diseară, la TVR Cultural, undeva după 21.00 trecute fix, voi spune câte una, câte alta despre el.

Via Cosmin Ciotloș

mai mult
PersonalitățiPromovate

Edward G. Robinson

WhatsApp Image 2025-01-28 at 09.00.23

Edward G. Robinson (n. 12 decembrie 1893 – d. 26 ianuarie 1973), singurul actor născut în România care a primit un premiu Oscar. A emigrat din România, alături de părinţii lui, la vârsta de 10 ani şi a cunoscut celebritatea la Hollywood.
După o carieră cinematografică întinsă pe mai mult de cinci decenii (1916-1972), Institutul American de Film l-a clasat pe Robinson printre cei mai mari actori ai secolului al XX-lea.

info: https://ro.wikipedia.org/wiki/Edward_G._Robinson

mai mult
ActualitatePromovate

De ce se tem de Trump

WhatsApp Image 2025-01-27 at 15.46.14 (1)

De ce se tem de Trump

Liderii lumii, de la Putin și Xi, la Macron și Trudeau, par destul de intimidați de președintele SUA Donald Trump. Să vedem de ce ei îl iau în serios pe Trump.

Există niște principii de politică externă aplicate în domeniul securității naționale. Cel mai bine aceste principii sunt aplicate de Israel pe care îl dau ca exemplu pentru înțelegerea percepției liderilor străini asupra administrației Trump.

Cele trei principii de bază ale politicii de securitate ale Israel sunt:
1. Capacity (capacitate).
2. Credibility (credibilitate)
3. Clarity (claritate)

1.Capacity. Trebuie ca țara să aibă o puternică capacitate militară. Dacă doar ameninți, însă ai în spate o armată de desculți, ești doar un fanfaron, un exotic, nu te ia nimeni în serios.
Aici nimeni nu pune la îndoială imensul potențial militar al SUA, dar și financiar-economic și politico-diplomatic.

2.Credibility. Nu este suficient să ai capacitate militară. Mai trebuie ca ceilalți actori să fie și convinși că ești dispus să folosești această capacitate. Degeaba ai forța, dacă se presupune că eziți să recurgi la ea.
În cazul Israel s-a văzut că ripostează imediat și de fiecare dată. Este clar că dacă ataci Israel automat vine și riposta. În cazul SUA lucrurile au fost diferite până la Trump. Adesea SUA au fost câinele care latră, dar nu mușcă. Cu impetuosul Trump SUA ar putea însă trece la fapte și nu e vorba neapărat de operațiuni militare. Poate fi vorba de orice, de războaie vamale cu China sau UE, de exemplu.

3.Clarity. Aceasta înseamnă ca posibilii adversari să știe foarte clar până unde pot să meargă și care sunt acele acțiuni ale lor care pot declanșa riposta. Trebuie să trasezi niște “linii roșii” foarte clare.
În cazul Israel este simplu. Să nu ataci ținte israeliene și să nu introduci arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu. De exemplu peste frontiera israeliană cu Siria se află un teritoriu controlat de Al Qaeda, iar la sud se află Al Qaeda din Sinai, Egipt. Însă Israel niciodată nu a întreprins acțiuni împotriva Al Qaeda de la frontierele sale, pentru că jihadiștii au avut mare grijă să nu calce “liniile roșii” trasate de Israel.
SUA și-a pierdut din credibilitate, de exemplu când președintele Obama i-a trasat tot dictatorului Assad din Siria linii roșii privind armele chimice, însă Assad le-a tot încălcat fără să primească riposta.

În cazul administratiei Trump marea problemă pare a fi claritatea. Care sunt liniile roșii trasate de americani? Tocmai aceasta lipsă a clarității stârnește disconfort și nesiguranță în plan internațional. Care sunt liniile roșii ale administrației Trump? Și care sunt obiectivele sale externe? Până unde se poate întinde coarda cu Trump, fără să se rupă?

În concluzie, Trump are în spate forța formidabilă a Americii, deci are capacitate. A dovedit și că e în stare să treacă la fapte fără ezitare, să pună în mișcare forța americană, deci are și credibilitate.
Îi lipsește cel puțin deocamdată claritatea și asta sperie cel mai mult. Cu scopul descurajării unor agresiuni, israelienii și-au făcut de multă vreme cunoscute liniile roșii.
Însă istaelienii sunt politicieni, pe când Trump este om de afaceri. Poate că mentalitatea sa de afacerist o fi să nu își arate cărțile din mână și să nu își dezvăluie intențiile. Probabil asta i-a mers în afaceri, doar nu degeaba a ajuns miliardar. Însă în politica externă așa ceva poate fi periculos.

În logica celor de mai sus, mă duce gândul la România. Oare noi avem “Capacity, Credibility, Clarity”? Și mai ales, care sunt “liniile roșii” trasate de România? Până la ce limită poți deranja, agresa sau umili România fără să existe ripostă?

Text: George Scarlat

Editor: Liviu Ioan Manole

mai mult
CreștinătatePromovateSfinții zilei

Predică la Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur – Pr. Nicolae Tănase

sfintii_trei_ierarhi_1

Predică la Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur – Pr. Nicolae Tănase

Şi să avem argumente, care sfânt e mai mare, e mai puternic, mai făcător de minuni, care a avut viaţa mai milostivă, să ne facem adică nişte avocaţi, nişte apărători ai sfinţilor. Certurile sunt permise, pe sfinţii noştri. Când avem chef de ceartă, să ne certăm pe sfinţi, pe sfinţii pe care i-am studiat în cărţile noastre.

Astăzi prăznuim pe Sfinţii Trei Ierarhi. Un lucru minunat în Biserica noastră este şi acesta: la câteva sute de ani de la moartea lor, tot studiindu-se scrierile lor, tot discutând biografia lor, viaţa lor, faptele lor minunate, ajunseseră creştinii de intraseră în conflict unii cu alţii, după felul în care îl simpatizau pe unul, sau pe altul, sau pe celălalt: Vasile, Grigorie şi Ioan. Toţi au trăit în secolul de aur al creştinismului, secolul al IV-lea.

Unii spuneau despre Sfântul Vasile că el este cel mai mare, cel mai deosebit dintre cei trei. Ziceau: „Câtă putere avea în rugăciune, câtă putere în izgonirea diavolilor, ce fel de omilii (adică explicări la textul Scripturii) făcuse el, ce ascet era, ce postitor!”. Ceilalţi spuneau: „Cum puteţi zice voi asta? Ioan al nostru a fost supranumit şi i-a rămas numele acesta de «Gură de Aur», pentru că predica extraordinar”. Iar Sfântul Grigorie Teologul era apărat de o altă categorie de creştini, care spuneau: „Nu vedeţi, are cineva mai frumoase predici despre Însuşi Dumnezeu, despre Sfânta Treime? Pentru că a scris cu atâta dragoste şi aşa de explicit şi cu aşa înălţime, cele 5 cuvântări teologice…”.

Şi multe alte fapte erau puse aşa, ca la proces. Şi atunci, văzându-se conflictul acesta în Biserică, cu rugăciunile episcopilor şi credincioşilor, s-au arătat patriarhului de atunci, în vis, cei trei mari dascăli ai lumii şi ierarhi, Vasile, Grigorie şi Ioan, împreună slujind la Sfânta Masă în ceruri. Şi au spus: „De ce se ceartă poporul pentru noi? Noi iată, una suntem, împreună slăvim pe Preasfânta Treime. Să nu se mai certe”. Şi pentru că minunea aceasta s-a petrecut în ziua de 30 ianuarie, de atunci Biserica a instituit în cinstea lor, în această zi, prăznuirea lor împreună.

Îi prăznuim şi separat, la 1 ianuarie, la 25 ianuarie şi la 27 ianuarie. Iar ca o încheiere a sărbătorilor pentru ei, iată, îi prăznuim împreună la 30 ianuarie.

Ce vremuri, iubiţi credincioşi! Să înceapă cearta, care sfânt e mai mare. Ce vremuri ar trebui să trăim şi să gustăm şi noi astăzi, să începem certurile. Unii să citim o carte, ceilalţi altă carte, unii să studiem viaţa unui sfânt, alţii a celuilalt sfânt şi să înceapă o ceartă, o ceartă continuă.

Şi să avem argumente, care sfânt e mai mare, e mai puternic, mai făcător de minuni, care a avut viaţa mai milostivă, să ne facem adică nişte avocaţi, nişte apărători ai sfinţilor. Certurile sunt permise, pe sfinţii noştri. Când avem chef de ceartă, să ne certăm pe sfinţi, pe sfinţii pe care i-am studiat în cărţile noastre.

Aţi văzut că şi pe vremea Apostolilor, unii se dăduseră de partea lui Petru, alţii a lui Pavel, alţii a unui alt apostol, numit Apollo, alţii spuneau: „Lasă-i pe aceştia, Hristos este”. Şi atunci s-au lămurit lucrurile, pentru că Hristos e Unul, slujit de mai mulţi; e făcută voia Lui în felul acesta.

Dumnezeu să ne ajute să avem şi noi această luminare a minţii, astfel încât, dacă chiar nu ne vom certa pe sfinţi, măcar să nu ne mai certăm pe nimicurile noastre, de la găină până la metru pătrat de teren care nu ştiu ce s-a întâmplat cu el. Dacă vom reuşi lucrul acesta, tot este un lucru bun. Rugăciunea împreună are multă putere… .

Aţi văzut, credincioşii de oriunde se adună, pot cânta împreună, se simt bine împreună. Liturghia este aceeaşi, învăţătura prin predică este aceeaşi.

Mulţumim Bunului Dumnezeu astăzi că am fost împreună…, mulţumim Bunului Dumnezeu că, iată, în miez de iarnă…, ne-am rugat împreună. Pentru că mult, foarte mult avem nevoie de rugăciune împreună.

Vă aduceţi aminte, Sfântul Vasile cel Mare, unul din sfinţii pe care-i prăznuim astăzi, când a vrut să ia din mâna diavolului zapisul pe care tânărul acela îl semnase cu sângele său, de lepădare de credinţă şi de Hristos, a adunat poporul în biserică. Şi ore întregi i-a îndemnat Sfântul Vasile şi au strigat „Doamne, miluieşte!”, până când din văzduh a venit diavolul, i-a adus zapisul şi a zis: „Eşti nedrept, Vasile, că de bunăvoie a făcut el asta”.

Aşadar, cu „Doamne miluieşte” al poporului zis împreună, aţi văzut câtă putere a câştigat, chiar asupra diavolului! Tot aşa şi noi astăzi, cântând atâtea cântări, zicând împreună rugăciuni, ascultând îndemnul „să ne iubim unul pe altul, ca într-un gând să mărturisim”, am avut mult de câştigat… .

mai mult
CreștinătatePromovate

Arhiepiscopia Bucureștilor, contributor net la buget. Patriarhul a prezentat raportul eparhiei pe care o conduce în mod direct

image-2020-04-15-23849641-41-patriarhul-daniel-8

Arhiepiscopia Bucureștilor, contributor net la buget. Patriarhul a prezentat raportul eparhiei pe care o conduce în mod direct

Patriarhul Daniel, Foto: Hotnews
Patriarhul Daniel, Foto: Hotnews

Arhiepiscopia Bucureştilor a plătit către bugetul de stat mai mult cu aproximativ 2.000.000 lei faţă de cât a primit, relevă un raport general privind activităţile Arhiepiscopiei în anul 2024, prezentat, sâmbătă, de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, în cadrul Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştilor desfăşurată la Palatul Patriarhiei.

„Comparând sprijinul la salarizare primit de Arhiepiscopia Bucureştilor de la Bugetul de Stat prin Secretariatul de Stat pentru Culte şi Primăria Municipiului Bucureşti (aprox. 14.000.000 lei), cu suma totală achitată de Arhiepiscopia Bucureştilor către Bugetul de Stat sub formă de impozite, reţineri salariale şi T.V.A. (peste 16.000.000 lei), rezultă că Arhiepiscopia Bucureştilor a plătit către Bugetul de Stat mai mult cu aproximativ 2.000.000 lei faţă de cât a primit”, se precizează în raportul citat de Agerpres.

Conform sursei citate, în plan economico-financiar, la 31 decembrie 2024 s-au înregistrat venituri totale în sumă de 164.322.965,94 lei şi cheltuieli în sumă de 157.197.524,40 lei, rezultând un excedent de 7.125.441,54 lei, care va fi folosit pentru susţinerea proiectelor aflate în derulare.

Din contribuţiile unităţilor bisericeşti din Arhiepiscopia Bucureştilor şi ale Centrului eparhial a fost susţinută activitatea Radio Trinitas cu suma de peste 800.000 lei şi activitatea TV Trinitas cu suma de aproximativ 2.000.000 lei, iar Catedrala Naţională cu suma de 7.000.000 lei, se mai arată în raport.

mai mult
1 2 3 245
Page 1 of 245