close

România Mare

PromovateRomânia Mare

Concursul „Limba Română este patria mea” la Bălți: Premiile vor fi acordate de Ziua Limbii Române la Cetatea Soroca

concurs

 

Basarabenii vor sărbători în 31 august Ziua Limbii Române organizând Gala Limbii Române la Cetatea Soroca. În cadrul evenimentului vor fi acordate premiile concursului de creație literară „Limba Română este patria mea” (Nichita Stănescu). Festivitatea va avea loc începând de la ora 14:00.

Concursul de poezie, proză și eseu, aflat deja la a doua ediție, este organizat de Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” de la Chișinău în colaborare cu Consulatul General al României la Bălți, Episcopia de Bălți și Direcția Învățământ Soroca.

Pot participa tineri cu domiciliul în municipiul Bălți și în raioanele Rîbnița, Briceni, Rîșcani, Glodeni, Sîngerei, Dondușeni, Soroca, Drochia, Telenești, Edineț, Fălești, Camenca, Florești, Ocnița, Soldănești, Rezina, Ungheni.

Competiția se desfășoară în două secțiuni de vârstă: Elevi de școală generală, ciclul gimnazial; Elevi de liceu și studenți.

Lucrările, în format word sau pdf, redactate cu font Times New Roman, de 12, cu spațiere de 1,15 puncte între rânduri, pe pagină în format A4, de maximum 3 pagini, se transmit electronic în perioada 1 august – 22 august 2021, ora 24.00, la adresa de email: concurszlr2@gmail.com.

Juriul este format din academicianul Valeriu Matei, directorul ICR Chișinău, Petrișor Dumitrescu, doctor în științe sociale, Consulul general al României la Bălți și scriitorul Jachi Florea, referent principal relații la ICR Chișinău.

Vor fi acordate trei premii și trei mențiuni la fiecare categorie. Premiile constau în CD-uri și volume de beletristică, albume de artă și lucrări științifice de istorie și critică literară.

În cazul depistării plagiatului lucrările vor fi excluse din concurs.

Câștigătorii concursului vor fi anunțați vineri, 27 august 2021, pe conturile de Facebook ICR Chișinău, Pagina Oficială a Consulatului General al României la Bălți, Episcopia de Bălți și Direcția Învățământ Soroca.

(basilica.ro)

mai mult
PromovateRomânia Mare

Aromânii, recunoscuți ca minoritate națională română în Albania, ar putea avea un lectorat de limba maternă la Tirana

Armenia

Secretarul de Stat Oana Ursache de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP) a făcut la finele lunii trecute un circuit de lucru în Balcani. Oficialul s-a întâlnit cu comunitățile românești din Macedonia de Nord și Albania și a discutat cu membrii guvernului albanez despre posibilitatea înființării unui lectorat de limba română la Universitatea din Tirana.

Ruta Balcanică a Oanei Ursache a cuprins Skopje și Bitola, în Republica Macedonia de Nord, și Tirana, Saranda, Korcea, Moscopole, Selenița, Mekat și Divjaka.

Nevoia de promovare și cultivare a dialectului aromân a fost punctul central al discuțiilor. Printre nevoile identificate sunt nevoia de materiale didactice pentru școala primară și gimnaziu și formarea de profesori care să predea dialectul aromân.

La Tirana, Oana Ursache s-a întâlnit cu Pandeli Majko, fost Premier al Albaniei și actual Ministru pentru Diaspora, și cu Armand Skapi, Secretar General la Ministerul de Afaceri Externe al Albaniei.

Întrevederea cu Pandeli Majko (foto sus) s-a concentrat pe schimbul de bune practici și strategia statului albanez pentru diaspora.

Cu Armand Skapi, Oana Ursache a discutat despre legea prin care aromânii au primit statutul oficial de minoritate națională în Albania și legea prin care România a instituit Ziua Românității Balcanice (10 Mai). Cei doi au mai vorbit despre retrocedarea Casei Nicolae Iorga din Saranda și posibilitatea înființării unui lectorat de limba română la Universitatea din Tirana și a unui lectorat de limba albaneză la Universitatea din București.

Delegația DRP s-a întâlnit cu membrii comunității aromâne din Tirana și a participat la ceremonia de acordare a patentei consulare pentru Elvis Tolci, consul onorific al României în Albania.

La Saranda, demnitarul român s-a întâlnit cu primarul Adrian Gurma, iar la Selenița, Mekat și Divjaka s-a întâlnit cu elevii școlilor cu predare în dialectul aromân și cu profesorul Iosif Kruti.

Oana Ursache a poposit și la bisericile aromâne din Albania: la Biserica Aromână „Sf. Sotir” („Schimbarea la Față”) din Korcea, la Biserica „Sf. Pantelimon” din Moscopole și la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”.

Reprezentanții DRP au discutat despre bursele oferite elevilor care învață limba română sau în limba română la școlile din comunitățile istorice, despre nevoile acestor comunități, despre dobândirea cetățeniei și a pașaportului românesc.

Secretarul de stat a avut întrevederi cu prorectorul Universității „Fan Noli” din Korcea, Arto Adili, reiterând importanța continuării cursurilor de limba română, și cu Decanul Facultății de Educație și Filologie, conf. dr. Jonela Spaho.

Cu primarul din Korcea, Sotiraq Fillo, oficialul român a vorbit despre proiectele comune și despre Centrul de Informare al României deschis în localitate în 2019. DRP a făcut o donație de cărți în limba română pentru centru.

O idee conturată pe parcursul vizitei în Albania a fost posibilitatea ca studenții din România să facă practică la postul public de televiziune regional RTSH, care are o emisiune în aromână.

Aromâni care au studiat în România ocupă în prezent funcții importante în administrația centrală și locală din Albania. Unul dintre ei și-a exprimat recunoștința pentru aceasta la întâlnirea de la Tirana cu Oana Ursachi.

(basilica.ro)

mai mult
PromovateRomânia Mare

Ziua Imnului Național: Cum explică Patriarhul Daniel importanța simbolurilor naționale

imn

 

Ziua Imnului Național este marcată joi de Ministerul Apărării Naționale – Comandamentul Garnizoanei București și de Primăria Capitalei în Piața Drapelului. Imnul de stat este înscris în Constituție ca simbol naţional, alături de drapel, stema ţării şi sigiliul statului. Patriarhul Daniel afirma că acestea sunt „simboluri ale demnității poporului român, obținute cu multe jertfe”.

Cântecul a fost ales după Revoluția din Decembrie 1989 drept Imnul Naţional al României, iar ziua de 29 iulie a fost proclamată în 1998 Ziua Imnului Naţional al României – „Deşteaptă-te române!”

„Imnul naţional, alături de alte simboluri naţionale: Drapelul României, Stema ţării şi Ziua naţională, ne îndeamnă să păstrăm şi să cultivăm sentimentul identității naționale, care este intim fiecărei persoane şi depinde de felul în care fiecare interiorizează reperele sale identitare cele mai importante: limba, cultura şi credinţa”, spunea părintele patriarh în 2016.

„Avem datoria să respectăm, să păstrăm şi să promovăm simbolurile unității şi identităţii naţionale ca fiind simboluri ale demnității poporului român, obținute cu multe jertfe de vieți omenești şi multe eforturi spirituale şi materiale, spre binele României şi bucuria românilor de pretutindeni”.

Imnul „Deşteaptă-te române!” a fost intonat prima dată în 29 iulie 1848 în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea. Versurile sunt cele ale poemului „Un răsunet” de Andrei Mureşanu, publicat în numărul iunie-iulie 1848 al suplimentului „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”.

Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, cântăreţ şi autor de manuale de muzică.

Imnul are unsprezece strofe, primele două, cea de-a patra şi ultima fiind cântate la ocazii festive.

(Basilica.ro)

mai mult
PromovateRomânia Mare

Serbarea de la Putna 150

Eminescu

 

Smerit și discret, cu o putere de muncă pe măsura râvnei pentru binele poporului pe care îl iubea mai mult decât pe sine însuși, Mihai Eminescu și-a pus toată priceperea și puterea în organizarea Serbării de la Putna.

„Christ a învins cu litera de aur a adevărului și a iubirii; Ștefan, cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost libertatea, celălalt apărătorul evanghelului ei. Vom depune, deci, o urnă de argint pe mormântul lui Ștefan, pe mormântul creștinului pios, a românului mare.” (Mihai Eminescu)

https://bit.ly/3xNw0Mo
#serbareputna150

mai mult
PromovateRomânia Mare

Le Petit Journal

harta2

 

Pagina de copertă a ziarului francez „Le Petit Jurnal”, din 28 martie 1920, în care este reprezentată harta României Mari și chipurile celor doi suverani: Regele Ferdinand Întregitorul ( rămas în istorie și sub celălalt supranume de Ferdinand cel Loial) și Regina Maria. Cea care a fost cunoscută în epocă, de întreaga lume drept: „Regina Infirmieră”, dar și „Regina-Războinic”. În colțul din dreapta, jos, este blazonul Casei Regale. Mai precizez că „Le Petit Jurnal” era cel mai popular și mai influent ziar francez, dar și din Europa; publicație care avea 2 milioane de cititori și abonați în acel an. Acest ziar a fost unul dintre principalele instrumente de promovare ale propagandei românești în Franța și în Europa.

(Dorel Flinderss Condurachi)

mai mult
PromovateRomânia Mare

A fost inaugurat primul monument comemorativ al rezistenței anticomuniste din Bucovina

ianug

 

Primul monument comemorativ al Rezistenței anticomuniste din Bucovina a fost inaugurat joi la Vicovu de Jos. Este amplasat pe locul unde a fost împușcat Lt. Vladimir Macoveiciuc, conducătorul celui mai important grup de Rezistență anticomunistă din Bucovina.

Memorialul, inspirat de o cruce de la biserica ștefaniană Pătrăuți și realizat în atelierul Mănăstirii Putna, a fost sfințit de Episcopul Vicar Damaschin Dorneanul.

La eveniment au participat Arhim. Melchisedec Velnic, Starețul Mănăstirii Putna, Acad. Radu Ciuceanu supraviețuitor al Experimentului Pitești și autorul unui studiu despre Rezistența armată din Bucovina, Irina-Loredana Stănculescu, Consulul general al României la Cernăuți, Părintele Ionel-Constantin Maloș, Protopop de Rădăuți, clerici și oficialități locale.

Ceremoniile au inclus salutul drapelului, sfințirea monumentului, o slujbă de pomenire pentru țăranii-ostași care au luptat voluntar în Batalionul Fix Regional Bucovina și onorul militar prezentat de Garda de Onoare a Batalionului 17 Vânători de Munte „Dragoș Vodă” Vatra Dornei și Garda de Onoare a Inspectoratului Județean de Jandarmi „Bogdan Vodă” Suceava, cu Muzica Militară a Brigăzii 15 Mecanizate „Podu Înalt” Iași.

În continuare, elevi din Bucovina de Sud (județul Suceava) și Bucovina de Nord (Regiunea Cernăuți) au oferit un program artistic omagial. Evenimentul s-a încheiat cu un praznic de pomenire organizat, cu respectarea normelor sanitare, în curtea bisericii.

Simbolistica monumentului

Monumentul a fost realizat de Asociația Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Arboroasa cu sprijinul Mânăstirii Putna, al Protopopiatului Rădăuți și al Comitetului de inițiativă al cetățenilor din Vicovu de Jos.

A fost amplasat pe drumul național DN2H, în dreptul clopotniței Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” din Vicovu de Jos.

Troița realizată la Mănăstirea Putna este copia identică a unei troițe de secol XIX de la Biserica monument UNESCO din Pătrăuți, județul Suceava, ctitorie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare.

47 de lamele din aripa monumentală îi reprezintă pe luptătorii comandați de Lt. Vladimir Macoveiciuc. Alte 6 lamele cu forme antropomorfe simbolizează familia lui Vladimir Macoveiciuc, victimă a represiunilor comuniste.

Trovantul din piatră care străjuiește edificiul comemorativ simbolizează o Masă a Tăcerii la care s-au așezat în ceruri toți luptătorii grupului Macoveiciuc – căzuți în luptă, uciși sau deportați în Siberia.

O masă similară se găsește din vechime la biserica monument istoric din Pătrăuți și se crede că ar fi putut fi sursa de inspirație pentru Masa Tăcerii realizată de sculptorul Constantin Brâncuși.

Cine a fost Vladimir Macoveiciuc

Vladimir Macoveiciuc s-a născut la 26 octombrie 1906, în comuna Voitinel, fostul județ Rădăuți, fiind fiul lui Samson și al Ioanei. Mama sa a rămas văduvă de tânără, cu trei copii. Macoveiciuc nu a făcut parte din nicio organizație politică.

De meserie comerciant, Vladimir Macoveiciuc avea și o bună pregătire militară. În armată fusese instructor, însărcinat cu pregătirea militară a tinerilor. A devenit partizan prin forța lucrurilor, din cauza abuzurilor și a crimelor de neimaginat săvârșite de militarii sovietici în perioada martie – septembrie 1944.

Batalionul Fix Regional Bucovina a fost o grupare de partizani anticomuniști români din Bucovina constituită din ordinul Marelui Stat Major român la 29 martie 1944.

Vladimir Macoveiciuc a acționat în zona de sud a Bucovinei, unde a luptat până în 1946. După 23 august 1944, a rămas în clandestinitate cu o parte din oameni, organizând rezistența în munți. Peste 40 de partizani au fost identificați ca făcând parte din grupul său, dar se pare că au fost mult mai mulți. Erau țărani din comunele Voitinel, Gălănești, Hurjuieni, Vicovu de Jos și de Sus, Horodnic de Sus și de Jos.

Dezvelirea edificiului comemorativ se încadrează în Anul omagial al pastoraţiei românilor din afara României şi Anul comemorativ al celor adormiţi în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor.

Proiectul și-a propus redescoperirea satului Vicovu de Jos ca loc al memoriei colective și dezvoltarea unei culturi a rememorării prin antrenarea comunității în recuperarea faptelor  istorice.

mai mult
PromovateRomânia Mare

Trei școli românești din Regiunea Odesa își apără în instanță dreptul de predare în limba maternă

hora

 

ACTUALIZARE: O observație primită de la localnici este că aproape toate școlile românești din Regiunea Odesa au fost transformate treptat în școli cu predare mixtă: au clase cu predare în română și clase paralele cu predare în ucraineană.

ȘTIREA INIȚIALĂ: Trei școli din Regiunea Odesa (Ucraina) au dat în judecată Consiliul Raional Belgorod-Dnestrovsk (Cetatea Albă), cerând anularea deciziei de a desființa două școli cu predare în română și a le transforma în filiale ale unei școli cu predare integrală în limba ucraineană și aflată la mare distanță. Săptămâna trecută, procesul a fost judecat pe fond.

Reclamante sunt cele două școli românești care ar urma să fie desființate, cea din Manja (Meneailovca) și cea din Furatu (Furatovca), cărora li s-a adăugat și școala românească din Frumușica Veche – Sărata (Starosillia).

Profesorii spun că ar fi normal ca cele două școli să fie afiliate școlii din Frumușica Veche – Sărata, cu predare tot în română și aflată la doar șase kilometri distanță de ele, și nu școlii ucrainene din Faraoani (Faraonivka), situată la 20 de kilometri distanță.

„În ultimul moment, pârâtul a adus unele documente”, a precizat Iosif Cernușcă, avocatul românilor. Însă, în opinia sa, acestea nu dovedesc legitimitatea deciziei Consiliului Regional. Avocatul se așteaptă ca instanța să se pronunțe la următoarea ședință, în 3 septembrie.

Românii din regiune au comentat pe Facebook că printr-o reorganizare administrativă au fost desființate și școlile din Chitai (Cervonâi Iar) și Cemașir, Raionul Ismail.

În ultimii 30 de ani, românii din Ucraina au pierdut 30 de școli cu predare în limba română, iar până în 2023, conform unei legi adoptate de Parlamentul Ucrainei, vor fi ucrainizate și celelalte școli cu predare în limba română.

Acest proces a început deja. Consiliul Național al Românilor din Ucraina, care reunește peste 20 de organizații și publicații de limbă română din regiunile Cernăuți, Odesa, Transcarpatia și Kiev, s-a adresat la începutul anului miniștrilor Educației și de Externe ai Ucrainei, României și Republicii Moldova, reclamând că în Regiunea Odesa au fost deja introduse „cotele lingvistice” prevăzute de Legea învățământului.

Prin deciziile directorilor, mai multe școli din Raionul Reni și din alte raioane au început anul școlar implementând cotele respective.

Limba „moldovenească” este tot limba română

Școlile românești din țara vecină au fost divizate artificial în școli cu limba de predare română și, respectiv „moldovenească”. Situația fost creată începând din 1998 de ministerul ucrainean al Educației, care a reintrodus conceptul stalinist de limbă „moldovenească” în administrația școlilor, fără a organiza consultări publice.

Românii din Dumitrești (Dmitrivka), Hagi-Curda (Komișivka), Cartal (Orlivka), Borisăuca (Borisivka), Satu Nou (Novoselivka), Manja (Meneailovca), Frumușica Veche (Starosillia) și alte localități au cerut ministerului remedierea acestei situații, dar guvernul le-a spus că este de competența autorităților locale.

În materie de drepturi ale minorităților, Comisia de la Veneția a recomandat un tratament unitar pentru vorbitorii de română și de așa-zisă „moldovenească”, arătând că este vorba doar de o diferență de nume și că, în realitate, este vorba de aceeași limbă, româna, una din limbile utilizate pe teritoriul Uniunii Europene.

Eliminarea falsei distincții ar permite unificarea programelor de predare în limba română (în prezent sunt două, una aferentă „limbii moldovenești”), tipărirea la costuri mai mici de manuale unificate și participarea elevilor școlilor „moldovenești” la Olimpiadele de limba română.

E nevoie de un consulat la Ismail

Pentru a primi mai mult sprijin în demersurile lor referitoare la dreptul la educație în limba maternă, românii din Regiunea Odesa au solicitat României înființarea unui consulat la Ismail.

Cererea a fost făcută având în vedere că jumătate din populația românească a Regiunii Odesa locuiește în raioanele Ismail, Bolgrad și Belgorod-Dnestrovsk, la peste 250 de kilometri distanță de Odesa. Același motiv a condus la înființarea consulatului de la Slatina (Solotvino), în Transcarpatia (Maramureșul istoric).

Luna trecută, ministerul român de Externe a anunțat că miniștrii român și ucrainean „au discutat demersurile aflate în curs privind extinderea reprezentării consulare în cele două state, prin înființarea unui Birou consular la Ismail, parte a Consulatului General al României la Odesa și, respectiv a unui Consulat al Ucrainei la Sighetu Marmației”.

Cu aceeași ocazie, „Ministrul Bogdan Aurescu a reiterat solicitarea către Ucraina ca, pornind de la recunoașterea identității între limba română și așa-zisa «limbă moldovenească», confirmată de partea ucraineană în luna aprilie 2021, aceasta să recunoască oficial inexistența «limbii moldovenești»”.

Diplomația nu este însă suficientă. În ultimul deceniu, Ungaria a investit 115 milioane de euro în măsuri de sprijin pentru minoritatea maghiară din Ucraina, fonduri concretizate în peste 100 de școli și o Facultate de Pedagogie cu predare integral în limba maghiară, un Institut Pedagogic privat la Beregovo, posturi radio și TV, edituri, centre culturale, școli profesionale, granturi pentru întreprinzătorii și cercetătorii maghiari.


Românii din Ucraina numără aproximativ 500.000 de persoane și trăiesc din moși-strămoși în Regiunile Cernăuți (Nordul Bucovinei, Nordul Basarabiei și Ținutul Herța), Odesa (Bugeac), Transcarpatia (Maramureșul istoric).

Cea mai numeroasă minoritate din Ucraina este cea a rușilor, care formează peste 17% din populație. În urma deceniilor de propagandă sovietică, două treimi din românii din Ucraina se identifică drept „moldoveni” și numai o treime drept „români”. Dacă toți s-ar identifica drept români, ar fi a doua minoritate ca mărime din Ucraina.

(basilica.ro)

mai mult
PromovateRomânia Mare

ISTORIE ROMÂNEASCĂ – TUDOR VLADIMIRESCU

T.Vladimirescu1

 

– Poporul care își uită istoria și strămoșii, riscă să fie șters din cartea neamurilor lui Dumnezeu.

– 27 MAI 1821 A FOST UCIS MIȘELEȘTE ȘI ARUNCAT ÎNTR-O FÂNTÂNĂ TUDOR VLAVIMIRESCU, CONDUCĂRORUL REVOLTELOR ȚĂRĂNEȘTI ȘI A PANDURILOR DIN CÂMPIA DE LA PADEȘ.

– În urmă cu 200 de ani avea loc asasinarea unui mare erou, în persoana lui
TUDOR VLADIMIRESCU, al cărui păcat a fost acela de a dori libertatea și fericirea românilor, dominați și subjugați de domniile fanariote și de Înalta Poartă.

– A dorit independența țării sale, lucru care pe atunci, se pedepsea cu moartea.

– Astăzi suntem pedepsiți cu nepăsarea și indiferența tuturor românilor, preocupați doar de interesele personale și mărunte, de ziua de mâine, lipsiți de demnitatea națională, dezinteresați de valorile naționale și culturale, de tot ce înseamnă istorie și ethos românesc.

” – Tudor Vladimirescu a fost omorât noaptea, la marginea orașului Târgoviște, sub geana dealului de sub care priveghează mănăstirea cu rămășitele pământești ale lui Mihai-Vodă.

– Călăii au fost 3 ostași năimiți și trădători, care nu stătuseră niciodată în fața dușmanului.

– L-au ciopârțit cu iataganele la ceasurile de noapte, când fac isprăvi tâlharii, în ziua de 27 mai 1821 și l-au aruncat într-o fântână.

– “Țăranul acesta Tudor, făcuse un mare păcat, voise ca țara lui să aibă parte de fericire, putere și libertate alături de toți săracii neamului acesta românesc”.(Nicolae Iorga).

– Veșnică odihnă marilor martiri ai neamului nostru românesc!

(Părintele Calistrat)

mai mult
PromovateRomânia Mare

ORA DE ISTORIE ROMÂNEASCĂ

MihaiViteazu

 

LA 27 MAI 1600, CELE TREI PRINCIPATE ROMÂNE, MOLDOVA, ARDEALUL ȘI ȚARA ROMÂNEASCĂ, STAU UNITE TIMP DE 1 AN DE ZILE, SUB BUZDUGANUL CU TREI PECEȚI AL MĂRIEI SALA MIHAI VODĂ VITEAZUL, BANUL CRAIOVEI FIUL LUI PĂTRAȘCU.

– Închinăm momentului poezia:

“MIHAI VITEAZUL ȘI TURCII”.

*
– Oștile păgîne pasă la hotare.
Mihai-Vodă şade la o masă mare.
Căpitanii ‘n juru-i beau, se veselesc,
Cînd deodată-n sală intră-un sol turcesc.
– Padişahul nostru m-a trimis la tine
Să-i plătești tributul ce i se cuvine !

**
Mihai-Vodă tace. Oaspeți, mare-mic,
Cu onor din teacă spedele-şi ridic.
Luna varsă raze dulci și auroase,
Căpitanii-şi scutură coamele pletoase.
Iat-acum se scoală Doamna-i tinerică
Rumenă, suavă ca o zambilică.
Sub hlamidă-i salta rotungiorii sîni,
Crini și garofițe pe-al ei chip se-ngîn,
Părul pe-a ei frunte joacă grațios,
Ochii cu tristete cat-acum în jos.

*
Unde este timpul cel de altădată
Cînd Mihai Viteazul ştia să se bată ?
Cela ce-n primejdii stă şi se gîndeşte
Inamicii țării jugu-i pregăteşte.
Pentru tron, mărire, dulcea-i soţioară
Gata-i să se ducă şi-n locu-i să moară !
Doamne, tu ai dreptul s-o abandonezi,
Dar nu ai pe-acela plîngînd ca s-o vezi.
Du-te, mori in luptă, dulcele meu mire,
Că de nu ești vrednic, plec la mănăstire!

**
Atunci Mihai-Vodă, se scoală deodată
Și spre sol întoarce faţa-i gîndurată:
– Mergi și spune celui care te-a trimis
Că Mihai Viteazul ochii n-a închis.
Au voieşti pe țară biruri noi a pune?
Au vrei să iau pielea de pe noroadele umile?
Padişahul vostru, fără de-ncongior
Vrea să nimicească p-acest brav popor.
Dar mai bine piară dacă i-a fost dat,
Decît cu ruşine, mic și îngenunchiat !

***
Și zicînd aceasta, ia o bardă-n mînă,
Iute strînge-n juru-i armia română
Și cu ea de-a valma, făr’ să zăbovească,
Sfarmă si respinge armia turcească.
Chiar şi Sinan-Pașa, plin de umilinți,
A căzut în apă de pe pod
Și-a pierdut doi dinţi.

**
Iar Mihai Viteazul, după două ceasuri,
Nalţă-o mănăstire şi trei parastasuri,
Pentru sfântă pomenire !

– Poezie atribuită lui
George Topârceanu, după o versiune de Dimitrie Bolintineanu.

– Slavă și Veșnică pomenire, vrednicilor noștri eroi, viteji și voievozi ai neamului !

(Părintele Calistrat)

mai mult
PromovateRomânia Mare

Chișinău (16 mai 1912). STRIGĂTOR LA CER!

urbe

 

În timp ce sufletul românesc sângera, iată biserica pravoslavnică rusă care i-a chinuit pe românii basarabeni, în procesiunea crucii la ”slujba comemorativă de la vechea catedrală pentru izbăvitorii și binefacătorii Basarabiei” la 100 de ani de la răpirea jumătății de răsărit a Principatului Românesc Moldova de către Imperiul Rus!

Sacrilegiile comise în Basarabia de Piotr Vasilevici Lebedev arhiepiscopul pravoslavnic cunoscut drept ”Pavel Lebedev Românofagul (Румынођд)” – ”mâncătorul de români”, trimis în anul 1871 de la St. Petersburg de ”maica Rusie” să ”păstorească” teritoriul românesc dintre Prut și Nistru răpit la 1812, conform politicii rusești de a șterge identitatea românilor, de deportare și alungarea de pe pământul lor, descrise în anul 1908 de N.N. Durnowo, cunoscutul om politic al Rusiei:

”Arhiepiscopul Pavel sosit la Chișinău și instalându-se în eparhia Chișinăului și Hotinului a găsit încă pe la 1873 biserici moldovenești în număr de 773. Din aceste biserici moldovenești străvechi, dânsul a închis 330 și n-a lăsat decât 443 în care a orânduit să se slujească serviciul divin în limba rusă. Toate cărțile bisericești moldovenești tipărite cu litere chirilice le-a adunat de prin mănăstiri și biserici la mitropolia din Chișinău și aci arzându-le în curgerea de 7 ani a încălzit sobele mitropoliei cu sfintele evanghelii, psaltiri și apostoli, de o raritate netăgăduită bibliografică. Acest fapt de un vandalism sălbatic este astăzi din domeniul istoric. Astfel că astăzi poporul moldovean din Basarabia, care nu pricepe boabă din limba rusă ori slavă, nu posedă decât crâmpeie din cărțile bisericești ce-au mai rămas pe ici pe colo în mâinile creștinilor particulari. Poporul moldovean din Basarabia mulțumită rusificării grosolane este transformat în niște ordale de robi muți și ignoranți, cari nu știu nici carte, nici rugăciuni către Dumnezeu. Acestor ordale le este interzis de a învăța limba părintească, le este oprit de a se ruga în limba părinților lor. În curgerea unui secol mii și mii de hectare de pământ s-au dat rușilor, bulgarilor și coloniștilor germani cu singurul scop de a sili pe moldoveni, autohtonii în această țară de a părăsi pământul lor de baștină. Și chiar în anul 1908 sunt pornite în Siberia 885 familii moldovenești pentru a coloniza acolo pământurile înghețate din această parte a imperiului rusesc.”

Extras din cartea ”Cetatea Albă – zece ani de la alipire (9 aprilie 1918-9 aprilie 1928)”, București 1928
«În anul 1871 lua proporții infernale dezastrul bisericii româneşti basarabene. În acest an a fost numit episcop în Basarabia rusul Pavel Lebedev, care şi-a desfăşurat aici „activitatea” până în 1882. El a fost trimis special de la Petersburg, pentru a grăbi rusificarea bisericilor româneşti. Abia ajuns în Basarabia, a constatat că din cele 18 mânăstiri existente, în 13 serviciul divin se făcea numai în româneşte, iar în celelalte cinci (Hârjauca, Hârbovăţ, Jabca, Curchi şi Călărăşeuca) era şi câte o „strană rusească.” Ca urmare, începea lunga prigoană împotriva a tot ceea ce era românesc. În 1873-1874 dădea dispoziţie ca strana rusească să se înfiinţeze în toate mânăstirile. La fel, bisericile erau rusificate masiv. Totuşi, în 1882 se mai făcea slujbă românească în 207 biserici, faţă de cele 608 slavoneşti şi 211 mixte (româneşti şi slavoneşti). La Ialpugeni, Căinari, Cărbuna, Gangura, Colencăuţi etc., Pavel a găsit numeroşi preoţi care nu ştiau ruseşte. Inclusiv în parohiile cu populaţie rusească erau preoţi care oficiau în româneşte. Chiar Pavel arăta aceasta: „Chiar în multe parohii în care clericii ştiu bine ruseşte, registrele se fac în româneşte.” Ca urmare, din 1873 toate actele bisericeşti nu se mai întocmeau decât în rusă.

Mai marii imperiului apreciau „performanţele” lui Pavel, aşa cum făcea Batiuşkov: „Până la 1871, când pe scaunul episcopal veni P.S. Pavel, în unele mânăstiri şi biserici slujba dumnezeiască se făcea în graiul moldovenesc.”
Catedra de limba română de la Seminarul teologic din Chişinău a fost desfiinţată, împreună cu toate celelalte şcoli duhovniceşti, vinovate de acelaşi „păcat” (între care şi Şcoala eparhială de fete, înfiinţată în 1859). De asemenea, a fost închisă tipografia eparhială moldovenească (1883), întemeiată încă în 1813 de mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni. În plus, au fost închise 336 de biserici româneşti şi au fost goniţi din Basarabia toţi preoţii care nu au învăţat ruseşte în doi ani. Ei au fost scoşi fără excepţie din parohii şi surghiuniţi la mari depărtări. Este cazul unor preoţi precum Vasile Zubcu, Ioan Untu, Dimitrie Tutunaru, Ion Popovici sau Grigore Gallin. Acum diaconii şi cântăreţii din biserici dădeau examen numai în limba rusă. Iar copiii clericilor, fireşte, învăţau şi ei numai în ruseşte.
Vorbind despe români, Pavel se adresa astfel bulgarilor de la Bolgrad:”Dispreţuiţi exemplul de nerecunoştinţă al acelora care plătesc cu ură adâncă poporului rusesc binefacerile săvârşite pentru neatârnarea şi libertatea dăruită lor, pentru sângele vărsat de poporul rus pentru izbăvirea lor de jugul greu, pentru independenţa lor (!).”

«În aceste condiţii, nu este de mirare că arhiepiscopia din Chişinău a cerut în mod imperativ tuturor bisericilor absolut orice carte religioasă românească. Fără excepţie, Bibliile, Catehismele, Molitvelnicele, Psaltirile, Mineele, Evanghelierele, Octoihurile etc. au fost date focului! Acest spectacol apocaliptic era descris astfel de către Durnovo: „Toate cărţile sfinte de pe la bisericile moldoveneşti, tipărite cu litere chirilice în limba română, au fost depuse la mitropolia din Chişinău, unde arhiepiscopul Pavel, în curgere de şapte ani, le-a ars, încălzind cu ele palatul mitropoliei.” Şi, continuându-şi ideea, Durnovo menţiona despre situaţia generală a românilor din Basarabia: „Poporul din Basarabia, mulţumită rusificării zilnice, e transformat într-o hoardă de robi muţi şi ignoranţi. Acestui popor i s-a interzis să înveţe în limba sa maternă în şcoli, i s-a interzis să se roage lui Dumnezeu în graiul părinţilor săi; sute de mii de desetine din pământul său au fost împărţite coloniştilor ruşi, bulgari şi germani, şi aceasta în scop de a-i sili să-şi părăsească ţara. Numai într-un an, 855 de familii ţărăneşti au trebuit să plece în Siberia pentru a o coloniza. Bieţii oameni îşi lasă holdele roditoare, pentru că nu mai pot trăi în ţara lor.” Şi, pentru a întregi această idee, să mai notăm că în anul 1897, din totalul populaţiei Basarabiei, 81,8% bărbaţi şi 96% femei erau analfabeţi. Iar din numărul analfabeţilor, majoritatea erau români. Despre situaţia românilor, Zotov scria: „Populaţia moldovenească era străină nu numai de cultura spirituală a Rusiei, ci chiar şi de felul ei de viaţă civică şi administrativă. Rusificatorii neîndemânatici au făcut ca ţăranul, venind la oraş, să se simtă ca într-o pădure întunecoasă şi necunoscută. În orice birou lor le era permis să nu-l înţeleagă pe acel ţăran. Justiţia, şcoala, biserica, administraţia – toate pentru el erau străine.” În toţi aceşti ani, autorităţile continuau să fie alarmate, căci rusificarea nu progresa nici pe departe în ritmul pe care îl doreau ele. Acest lucru rezultă foarte clar din raportul înaintat de Batiuşkov în 1890 ţarului Alexandru III: „Noi spunem hotărât că nu numai în fundul Basarabiei, unde populaţia a rămas întreagă românească, dar chiar la Chişinău am întâlnit moldoveni care nu ştiau un cuvânt ruseşte. Dacă voim ca populaţia rusească să nu se românizeze, dacă voim ca Basarabia să nu ajungă obiectul dorinţelor şi agitaţiilor românofile, atunci trebuie ca prin intermediul şcolilor să ne grăbim a face ca măcar jumătate din ţăranii moldoveni să devină ruşi.” Acest lucru însă nu era tocmai uşor, deoarece ruşii nu constituiau nicio atracţie pentru românii basarabeni. În 1863 deja Zaşciuk remarca faptul că „în caracterul unui moldovean simplu se observă timiditate, slugărnicie, fire închisă, antipatie faţă de ruşi şi dispreţ faţă de militari.” Şi ce încheiere mai potrivită s-ar putea găsi acestei prezentări a opiniilor despre români decât excelenta sintetizare a basarabeanului Ion Pelivan?

„În patru secole, turcii păgâni nu au putut săvârşi în Moldova şi Valahia atâtea mişelii, câte au făcut pravoslavnicii ruşi în Basarabia, timp de 106 ani.

Dacă turcii ne-au prădat rodul muncii noastre, dacă ei ne-au impus birul sângelui nostru, ruşii nu s-au mulţumit numai cu aceasta, ci au căutat să ne pângărească sufletul, să ne batjocorească limba şi să ne omoare însăşi fiinţa noastră etnică.”»

(Daniel Siegfriedsohn)

mai mult
PromovateRomânia Mare

Basarabia, Ismail, ocupanți sovietici pozează în fața Monumentului “Vulturul” pe care îl vor distruge

Vulturul2

Ismail/Basarabia (anul 1945). Ocupanții sovietici pozează în fața Momumentului ”Vulturul” pe care îl vor distruge.

La monumentul ”eliberatorilor” din Chișinău care au trecut cu tancurile peste cimitirele eroilor români și au ridicat peste ele grajduri pentru vite, autoritățile r.m. depun încă flori de ziua pobedei!… Drept ”recunoștință” că au sfâșiat România și au ciopârțit Basarabia!

Monumentul “Vulturul”, un monument-criptă ridicat în memoria eroilor Armatei Române în centrul cimitirului militar ”Regele Ferdinand” amenajat de către Societatea ”Cultul Eroilor” pe un platou de pe malul Dunării, în colţul cimitirului mare al oraşului de lângă Mânăstirea Cetatea şi inaugurat la 29 mai 1930. Pe o suprafaţă de 1.250 m.p. au fost amenajate patru parcele cu morminte individuale Aici au fost înhumaţi militari români care aparţineau regimentelor 4, 23, 33, 35 şi 38 Infanterie, respectiv 4 Artilerie din primul război mondial precum şi 70 ostaşi români din cel de-al doilea război mondial. La baza acestui obelisk, creația sculptorului român Felice Ruta, se pot vedea basorelieful regelui Carol I şi cel al domnitorului Ştefan cel Mare (imagine document din perioada interbelică)… Alături, pe o moviliţă a fost instalată o troiţă – cruce de lemn de mari dimensiuni. În anul 1938 au fost fabricate şi instalate 86 de cruci de piatră. În anii 70 ai sec. XX, monumentul eroilor şi troiţa a fost demontată de ukraineni.

După anul 1941, în cimtir au fost înhumați și militari români morți în al Doilea Război Mondial.
Începând cu aprilie 1944, armata sovietică a reocupat Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța, teritorii care au rămas în componența Uniunii Sovietice în baza Tratatului de pace de la Paris (10.02.1947). În acest context, majoritatea cimitirelor de onoare românești, din aceste foste teritorii românești, au fost distruse de către autoritățile sovietice, inclusiv Cimitirul Eroilor ”Regele Ferdinand I“ din orașul Ismail, dezafectat la sfârșitul anilor `70 ai secolului XX.

După ce a fost vandalizat și i s-au distrus toate însemnele românești, a fost lăsat în paragină mai multe decenii până aproape de dispariție, cu obeliscul dărâmat și cu vulturul românesc din vârful monumentului furată, printr-o “restauare” în stil neosovietic i s-a dat o nouă identitate, de “monument dedicat tuturor eroilor”, “din toate războaiele”. Pe panoul unde este arătat felul cum arată vechea troiță românească observăm panglica “Sfântului Gheorghe”, element al panslavismului și șovinismului.

(Daniel Siegfriedsohn)

mai mult
PromovateRomânia Mare

Eroul din Pețelca, Iacob Ciortea, înmormântat cu onoruri militare

IacobCiortea

Veteranul de război, Iacob Ciortea, din Pețelca, județul Alba, a părăsit această lume la o vârstă venerabilă. Peste câteva luni ar fi urmat să împlinească impresionanta vârstă de 100 de ani.

Iacob Ciortea s-a născut în satul Pețelca la data de 24 august 1921, într-o familie cu șase copii, din părinții Gheorghe și Rafila Ciortea. În anul 1940, pornea spre cea mai grea încercare din viața sa, războiul. A fost încadrat la Pontonieri, în cadrul Regimentului 91 Infanterie de la Alba Iulia. Viața pe front a fost foarte grea, soldații suferind de foame și de frig, iar unii dintre ei de tifos. Veteranul de război povestea un episod de pe front despre cum au fost primiți în casa unui civil pentru a se încălzi, iar din cauză că erau nespălați de foarte mult timp și plini de păduchi, i-au umplut și pe cei ai casei.

Alături de camarazii săi a ajuns până la Cotul Donului, iar când s-a rupt frontul a căzut prizonier alături de alți mii de soldați. Acolo, când s-a rupt frontul, s-au format coloane de mii de prizonieri români, care au fost duși pe jos până la cel mai apropiat punct de cale ferată. Aceste distanțe ajungeau să fie până la 70-80 km. Din cauza gerului năprasnic suferă degerături grave și ajunge la spital pentru a-i fi tratat un braț, a cărui mobilitate avea să îi fie afectată pentru un timp. După aproximativ doi ani de prizonierat, Iacob Ciortea este eliberat din prizonierat și continuă să lupte eroic, de data aceasta, împotriva nemților, ajungând până în Munții Tatra. Aici, pe frontul de Vest, cu o lună înainte de finele războiului, a fost rănit grav la piciorul stâng și, ca urmare, este trimis în țară. După câteva luni de spitalizare a fost lăsat la vatră, în 1945. S-a întors la ai săi, în satul său natal, iar în 1947 s-a căsătorit cu Milintia, alături de care și-a întemeiat o familie binecuvântată cu două fete.

La înmormântarea veteranului de război a participat un pluton de soldați din cadrul Batalionului 136 Geniu Apulum, condus de sublocotenent Olguța Bodnaru, care i-a asigurat garda sicriului acoperit cu tricolor pe toată durata ceremonialului religios. La cimitirul din sat s-au tras trei salve de foc, urmate de interpretarea la trompetă a imnului funebru care i-a emoționat pe toți cei prezenți.

Iacob Ciortea a fost ultimul veteran de război din zona Teiușului, iar odată cu dispariția acestuia se încheie încă un capitol de istorie vie despre cel de al Doilea Război Mondial.

Dumnezeu să-l odihnească și să îi așeze sufletul în Rai alături de camarazii săi!

Sursa text/foto Petruța Pop

#mapn #ArmataRomâniei

mai mult
PromovateRomânia Mare

Roumains francophones

Iasi1

 

La fin d’une année est marquée en Roumanie par des traditions vieilles de plus de deux mille ans.
Parmi elles, le théâtre populaire occupe une place importante. Des groupes de jeunes ou d’ hommes d’âge mûr se préparent longtemps avant le mois de décembre pour mettre en scène des scénarios de la vie de tous les jours : “Le médecin”, “La vie de la chèvre”, “La drague”, “L’ours”, “Le chariot”, “Le coq, “Le moisson”, “Les masques” etc. Ce sont donc des moments de la vie quotidienne, des étapes symbole d’une année. Les habitants clôturent ainsi le cycle d’un an, pour lui dire “au revoir!” d’une manière agréable et lui remercier pour tout ce qu’il leur a offert.
le commentaire: Gabriela Mocănașu

photos prises le 27 décembre 2013 à Iasi

mai mult
FilmPromovateRomânia Mare

Exclusivitate. România în Primul Război Mondial. Un documentar de Marcela Feraru

Ro-mare
 În 1914 izbucnește Primul Război Mondial.
Două curente de opinie se confruntă în România, germanofil (sau mai degrabă rusofob) și francofil. Pentru opinia publică, intrarea în Război de partea Franței, Angliei, Rusiei însemna recuperarea Transilvaniei. Regele Carol I semnase însă, la sfârșitul secolului precedent, un tratat secret de alianța cu Germania și, pentru un militar că el, era de neconceput să nu își respecte cuvântul dat.

A învins însă opinia publică și reprezentanții săi politici în frunte cu Brătianu, care au obținut că România să rămână, pentru moment, neutră.

În cei doi ani până la intrarea să în război, în august 1916, România încearcă să se doteze cu cele necesare armatei. Ajutoarele vin din Franța prin Norvegia și Rusia iar rușii nu se jenează să și le însușească pe drum. Și totuși, sub presiunea aliaților, România va declara război Austro-Ungariei. Ofensivă din Transilvania împotriva trupelor austro-ungare da primele rezultate. Însă, cum pe frontul de vest se instalase acalmia, nemții au reușit să aducă în Transilvania 40 de divizii, dotate cu armament modern. Trupele române vor fi aruncate peste Carpați și, câteva săptămâni mai târziu, Bucureștiul este ocupat.

 

 

Urmează o epopee demnă de cele mai eroice file de istorie, care se va încheia, după sacrificii uriașe, cu victoria și unirea tuturor provinciilor locuite de români între aceleași granițe. Este opera țăranului român, a regelui Ferdinand și reginei Maria, a lui Brătianu dar și a misiunii militare trimise de Franța pentru a antrena Armata română la războiul modern.
Acest film retrasează atmosfera acelor zile de exaltare și sacrificiu.

Bazat pe arhive video inedite din fondul francez, rus și englez, va aduce în față ochilor personajele vremii : regele Carol I, regina Elisabeta, Regele Ferdinand, regina Maria, Brătianu, Berthelot, ostașii români. Veți vedea soldații de la Mărășești, Mărăști și Oituz, decorați de rege și de generalul Berthelot, secvențe de lupta în Carpați și la Porțile Moldovei, vizită reginei Maria la Paris pentru a-l înduplecă pe Clemenceau în interesul României, semnarea tratatului de la Versailles, defilarea ostașilor români pe Champs Elysée în 1919, turneul generalului Berthelot în Transilvania și marea de oameni care îl întâmpina în fiecare localitate. Printre ei, poate și strămoși de-ai noștri, cei născuți în Transilvania.

(Marcela Feraru – cristoiublog.ro)

mai mult
1 2 3 12
Page 1 of 12