România Mare

La 1 aprilie 1941 o coloană de români bucovineni, despre care se spune că se întindea pe o lungime de doi kilometri, se îndrepta către granițele României pe care nu le părăsiseră niciodată, însă care fuseseră impuse în cumplitele pierderi din anul 1940.
Estimările spun că undeva la 4000 de români au căzut uciși de gloanțele sovietice, în încercarea de a se reîntoarce în țara lor.
Această ediție, cu numărul 66 este dedicată lor, victimelor Masacrului de la Fântâna Albă.

Evenimentul va avea loc sâmbătă, 1 aprilie 2023 – strada Poteraşi nr. 15 (Club Neamunit) – 09:00 – 16:00.

Event Facebook: https://fb.me/e/FUh8etmB

Necesarul de alimente pentru ediția curentă:
Legume: cartofi, morcovi, țelină, păstârnac, ardei gras roșu, ceapă, dovlecel, pătrunjel, mărar, murături la borcan
Fructe: mere, portocale, banane
Dulciuri: de preferat în pachete de mici (~40-50 gr. per bucată)
Alte produse: bulion

(!) Pentru a prelua alimentele aduse de cei care doresc să contribuie, voluntarii NEAMUNIT vor fi prezenți la sediul nostru de pe strada Poterași nr. 15 în zilele de:
– Marți, 28 martie 2023 – începând cu ora 19:00
– Vineri, 31 martie 2023 – începând cu ora 17:00
Vă rugăm să anunțați venirea din timp printr-un mesaj în prezenta postare sau în privat.

Pentru donaţii în bani: https://www.neamunit.ro/doneaza/

Neamunit România – o stare de spirit!
https://www.neamunit.ro
https://www.facebook.com/Neamunit.ro
https://t.me/NEAMUNIT
https://www.instagram.com/neamunit.ro/
neamunit@gmail.com

„Crede şi iubeşte! Credinţa te face liber, iubirea te uneşte.”
– Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa

#NEAMUNITpentruEi #Ediția66 #CiorbițePentruBunicuțe
#FAR #FiiaiRomâniei #Neamunit
#RomâniaTa #RomâniaVie #RomâniaProfundă
#LIDERpentruRomânia

Via Neamunit România

Astăzi (15.01.2023), la mormîntul lui Eminescu a fost pelerinaj. Ar trebui să fie în toate zilele, căci mergem acolo nu pentru că are el nevoie de cinstirea noastră, ci pentru a ne impregna de duhul lui, deci pentru a lua putere.

M-am recules dinaintea Domnului Eminescu, alături de frați întru crez din societatea civilă.

Am stat un pic mai departe, în spatele soborului de preoți care i-a făcut slujba de pomenire, și la picioarele lui Nichita Stănescu. Ce potrivită alăturare! Doi virtuozi ai limbii române, care au locuit în ea ca într-un tărîm fantastic.

Am plecat de la Bellu în gînd cu aceste cuvinte ale marii conștiințe a neamului care a fost și este Mihai Eminescu:

”Fiți români, români și iar români!”.

Via Claudiu Târziu

Se întâmpla la Ploiești. Eram invitat ca scriitor-muzicolog ploieștean (deși născut și crescut la Timișoara), adoptat de orașul Ploiești cu mai mulți ani în urmă de către cei ce țineau cât se putea de sus steagul culturii. Sala de 500 de locuri era plină iar tinerii spectatori își închiseseră complet telefoanele mobile. O sărbătoare reunind mulți alți invitați de seamă din lumea literelor, artelor, școlilor. Cu și despre muzică, artă și poezie. Cu dor și drag de Eminescu. Despre Eminescu, dar și despre Constantin Brâncuși, George Enescu, Nichita Stănescu, Nicolae Grigorescu, Paul Constantinescu, Marin Constantin și mulți alții. Despre cultură. Despre noi toți, la urma urmelor. Ne este tare dor de-acele zile curate de lumină în suflet.

Autor: Ioan MIhai Cochinescu

În foto: Simona Uță și Ioan Mihai Cochinescu

Masacrul de la Moisei a fost făcut la data de 14 octombrie 1944 de către unități militare maghiare aflate în retragere din Transilvania de Nord, pe Valea Izei, în două case de lemn aflate la ieșirea din comună. Au fost uciși 29 de etnici români.

În veci pomenirea lor!

#NEAMUNIT

Via Neamunit

Tragedia războiului a ajuns şi la Roşa Stâncă…
În suburbia Roşa Stâncă a oraşului Cernăuţi a ajuns vestea neagră a războiului. În luptele împotriva cotropitorilor ruşi şi-a pierdut viaţa Denis Moraraş. El ajunse la vârsta christică – 33 de ani, când şi-a dat ceea ce a avut mai scump pentru libertatea, pacea şi viitorul luminos al generaţiilor actule şi cele care vor veni. Denis Moraraş este absolventul Liceului nr. 6 „Alexandru cel Bun” cu limba română de predare. Administraţia Liceului, cadrele didactice, părinţii şi elevii exprimă profunde condoleanţe familiei şi rudelor îndurerate.
Eroul va fi petrecut pe ultimul drum cu toate onorurile vineri, 10 iunie, la ora 12.00, pe Aleea Slavei din Cimitirul central al oraşului.

Via „Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

În Republica Moldova mai sunt în viaţă 12 veterani ai Armatei Române. În anul 2022, decretat ca ”Anul recunoştinţei faţă de veteranii războiului din Transnistria (1992)”, vor fi comemoraţi participanţii la toate războaiele şi conflictele militare, a declarat, într-un interviu pentru Radio Chişinău,  ministrul apărării moldovean Anatolie Nosatîi.

Majoritatea veteranilor Armatei Române au ajuns la o vârstă venerabilă.

„Chiar recent colegii mei l-au felicitat pe veteranul Constantin Cojocari, care a împlinit frumoasa vârstă de 103 ani. Ne interesăm de ei şi ne străduim să-i ajutăm în măsura posibilităţilor”, a spus ministrul.

Parlamentul de la Chişinău a votat în decembrie un proiect de hotărâre pentru a-i omagia pe veteranii de război care au luptat pentru apărarea integrităţii şi independenţei Republicii Moldova.

Sursa Glasul Cetății

La Cluj, 29 august, pentru memoria victimelor Dictatului de la Viena!
Marșul începe de la Biserica Ortodoxă (str. Bisericii Ortodoxe) la ora 12.
Nu uităm, nu vrem să se repete! Ținem Țara întreaga! Fără autonomii, fără regionalizare!

(Mihail S. Târnăveanul)

Basarabenii vor sărbători în 31 august Ziua Limbii Române organizând Gala Limbii Române la Cetatea Soroca. În cadrul evenimentului vor fi acordate premiile concursului de creație literară „Limba Română este patria mea” (Nichita Stănescu). Festivitatea va avea loc începând de la ora 14:00.

Concursul de poezie, proză și eseu, aflat deja la a doua ediție, este organizat de Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” de la Chișinău în colaborare cu Consulatul General al României la Bălți, Episcopia de Bălți și Direcția Învățământ Soroca.

Pot participa tineri cu domiciliul în municipiul Bălți și în raioanele Rîbnița, Briceni, Rîșcani, Glodeni, Sîngerei, Dondușeni, Soroca, Drochia, Telenești, Edineț, Fălești, Camenca, Florești, Ocnița, Soldănești, Rezina, Ungheni.

Competiția se desfășoară în două secțiuni de vârstă: Elevi de școală generală, ciclul gimnazial; Elevi de liceu și studenți.

Lucrările, în format word sau pdf, redactate cu font Times New Roman, de 12, cu spațiere de 1,15 puncte între rânduri, pe pagină în format A4, de maximum 3 pagini, se transmit electronic în perioada 1 august – 22 august 2021, ora 24.00, la adresa de email: concurszlr2@gmail.com.

Juriul este format din academicianul Valeriu Matei, directorul ICR Chișinău, Petrișor Dumitrescu, doctor în științe sociale, Consulul general al României la Bălți și scriitorul Jachi Florea, referent principal relații la ICR Chișinău.

Vor fi acordate trei premii și trei mențiuni la fiecare categorie. Premiile constau în CD-uri și volume de beletristică, albume de artă și lucrări științifice de istorie și critică literară.

În cazul depistării plagiatului lucrările vor fi excluse din concurs.

Câștigătorii concursului vor fi anunțați vineri, 27 august 2021, pe conturile de Facebook ICR Chișinău, Pagina Oficială a Consulatului General al României la Bălți, Episcopia de Bălți și Direcția Învățământ Soroca.

(basilica.ro)

Secretarul de Stat Oana Ursache de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP) a făcut la finele lunii trecute un circuit de lucru în Balcani. Oficialul s-a întâlnit cu comunitățile românești din Macedonia de Nord și Albania și a discutat cu membrii guvernului albanez despre posibilitatea înființării unui lectorat de limba română la Universitatea din Tirana.

Ruta Balcanică a Oanei Ursache a cuprins Skopje și Bitola, în Republica Macedonia de Nord, și Tirana, Saranda, Korcea, Moscopole, Selenița, Mekat și Divjaka.

Nevoia de promovare și cultivare a dialectului aromân a fost punctul central al discuțiilor. Printre nevoile identificate sunt nevoia de materiale didactice pentru școala primară și gimnaziu și formarea de profesori care să predea dialectul aromân.

La Tirana, Oana Ursache s-a întâlnit cu Pandeli Majko, fost Premier al Albaniei și actual Ministru pentru Diaspora, și cu Armand Skapi, Secretar General la Ministerul de Afaceri Externe al Albaniei.

Întrevederea cu Pandeli Majko (foto sus) s-a concentrat pe schimbul de bune practici și strategia statului albanez pentru diaspora.

Cu Armand Skapi, Oana Ursache a discutat despre legea prin care aromânii au primit statutul oficial de minoritate națională în Albania și legea prin care România a instituit Ziua Românității Balcanice (10 Mai). Cei doi au mai vorbit despre retrocedarea Casei Nicolae Iorga din Saranda și posibilitatea înființării unui lectorat de limba română la Universitatea din Tirana și a unui lectorat de limba albaneză la Universitatea din București.

Delegația DRP s-a întâlnit cu membrii comunității aromâne din Tirana și a participat la ceremonia de acordare a patentei consulare pentru Elvis Tolci, consul onorific al României în Albania.

La Saranda, demnitarul român s-a întâlnit cu primarul Adrian Gurma, iar la Selenița, Mekat și Divjaka s-a întâlnit cu elevii școlilor cu predare în dialectul aromân și cu profesorul Iosif Kruti.

Oana Ursache a poposit și la bisericile aromâne din Albania: la Biserica Aromână „Sf. Sotir” („Schimbarea la Față”) din Korcea, la Biserica „Sf. Pantelimon” din Moscopole și la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”.

Reprezentanții DRP au discutat despre bursele oferite elevilor care învață limba română sau în limba română la școlile din comunitățile istorice, despre nevoile acestor comunități, despre dobândirea cetățeniei și a pașaportului românesc.

Secretarul de stat a avut întrevederi cu prorectorul Universității „Fan Noli” din Korcea, Arto Adili, reiterând importanța continuării cursurilor de limba română, și cu Decanul Facultății de Educație și Filologie, conf. dr. Jonela Spaho.

Cu primarul din Korcea, Sotiraq Fillo, oficialul român a vorbit despre proiectele comune și despre Centrul de Informare al României deschis în localitate în 2019. DRP a făcut o donație de cărți în limba română pentru centru.

O idee conturată pe parcursul vizitei în Albania a fost posibilitatea ca studenții din România să facă practică la postul public de televiziune regional RTSH, care are o emisiune în aromână.

Aromâni care au studiat în România ocupă în prezent funcții importante în administrația centrală și locală din Albania. Unul dintre ei și-a exprimat recunoștința pentru aceasta la întâlnirea de la Tirana cu Oana Ursachi.

(basilica.ro)

Ziua Imnului Național este marcată joi de Ministerul Apărării Naționale – Comandamentul Garnizoanei București și de Primăria Capitalei în Piața Drapelului. Imnul de stat este înscris în Constituție ca simbol naţional, alături de drapel, stema ţării şi sigiliul statului. Patriarhul Daniel afirma că acestea sunt „simboluri ale demnității poporului român, obținute cu multe jertfe”.

Cântecul a fost ales după Revoluția din Decembrie 1989 drept Imnul Naţional al României, iar ziua de 29 iulie a fost proclamată în 1998 Ziua Imnului Naţional al României – „Deşteaptă-te române!”

„Imnul naţional, alături de alte simboluri naţionale: Drapelul României, Stema ţării şi Ziua naţională, ne îndeamnă să păstrăm şi să cultivăm sentimentul identității naționale, care este intim fiecărei persoane şi depinde de felul în care fiecare interiorizează reperele sale identitare cele mai importante: limba, cultura şi credinţa”, spunea părintele patriarh în 2016.

„Avem datoria să respectăm, să păstrăm şi să promovăm simbolurile unității şi identităţii naţionale ca fiind simboluri ale demnității poporului român, obținute cu multe jertfe de vieți omenești şi multe eforturi spirituale şi materiale, spre binele României şi bucuria românilor de pretutindeni”.

Imnul „Deşteaptă-te române!” a fost intonat prima dată în 29 iulie 1848 în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea. Versurile sunt cele ale poemului „Un răsunet” de Andrei Mureşanu, publicat în numărul iunie-iulie 1848 al suplimentului „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”.

Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, cântăreţ şi autor de manuale de muzică.

Imnul are unsprezece strofe, primele două, cea de-a patra şi ultima fiind cântate la ocazii festive.

(Basilica.ro)

Smerit și discret, cu o putere de muncă pe măsura râvnei pentru binele poporului pe care îl iubea mai mult decât pe sine însuși, Mihai Eminescu și-a pus toată priceperea și puterea în organizarea Serbării de la Putna.

„Christ a învins cu litera de aur a adevărului și a iubirii; Ștefan, cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost libertatea, celălalt apărătorul evanghelului ei. Vom depune, deci, o urnă de argint pe mormântul lui Ștefan, pe mormântul creștinului pios, a românului mare.” (Mihai Eminescu)

https://bit.ly/3xNw0Mo
#serbareputna150

Pagina de copertă a ziarului francez „Le Petit Jurnal”, din 28 martie 1920, în care este reprezentată harta României Mari și chipurile celor doi suverani: Regele Ferdinand Întregitorul ( rămas în istorie și sub celălalt supranume de Ferdinand cel Loial) și Regina Maria. Cea care a fost cunoscută în epocă, de întreaga lume drept: „Regina Infirmieră”, dar și „Regina-Războinic”. În colțul din dreapta, jos, este blazonul Casei Regale. Mai precizez că „Le Petit Jurnal” era cel mai popular și mai influent ziar francez, dar și din Europa; publicație care avea 2 milioane de cititori și abonați în acel an. Acest ziar a fost unul dintre principalele instrumente de promovare ale propagandei românești în Franța și în Europa.

(Dorel Flinderss Condurachi)

Primul monument comemorativ al Rezistenței anticomuniste din Bucovina a fost inaugurat joi la Vicovu de Jos. Este amplasat pe locul unde a fost împușcat Lt. Vladimir Macoveiciuc, conducătorul celui mai important grup de Rezistență anticomunistă din Bucovina.

Memorialul, inspirat de o cruce de la biserica ștefaniană Pătrăuți și realizat în atelierul Mănăstirii Putna, a fost sfințit de Episcopul Vicar Damaschin Dorneanul.

La eveniment au participat Arhim. Melchisedec Velnic, Starețul Mănăstirii Putna, Acad. Radu Ciuceanu supraviețuitor al Experimentului Pitești și autorul unui studiu despre Rezistența armată din Bucovina, Irina-Loredana Stănculescu, Consulul general al României la Cernăuți, Părintele Ionel-Constantin Maloș, Protopop de Rădăuți, clerici și oficialități locale.

Ceremoniile au inclus salutul drapelului, sfințirea monumentului, o slujbă de pomenire pentru țăranii-ostași care au luptat voluntar în Batalionul Fix Regional Bucovina și onorul militar prezentat de Garda de Onoare a Batalionului 17 Vânători de Munte „Dragoș Vodă” Vatra Dornei și Garda de Onoare a Inspectoratului Județean de Jandarmi „Bogdan Vodă” Suceava, cu Muzica Militară a Brigăzii 15 Mecanizate „Podu Înalt” Iași.

În continuare, elevi din Bucovina de Sud (județul Suceava) și Bucovina de Nord (Regiunea Cernăuți) au oferit un program artistic omagial. Evenimentul s-a încheiat cu un praznic de pomenire organizat, cu respectarea normelor sanitare, în curtea bisericii.

Simbolistica monumentului

Monumentul a fost realizat de Asociația Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Arboroasa cu sprijinul Mânăstirii Putna, al Protopopiatului Rădăuți și al Comitetului de inițiativă al cetățenilor din Vicovu de Jos.

A fost amplasat pe drumul național DN2H, în dreptul clopotniței Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” din Vicovu de Jos.

Troița realizată la Mănăstirea Putna este copia identică a unei troițe de secol XIX de la Biserica monument UNESCO din Pătrăuți, județul Suceava, ctitorie a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare.

47 de lamele din aripa monumentală îi reprezintă pe luptătorii comandați de Lt. Vladimir Macoveiciuc. Alte 6 lamele cu forme antropomorfe simbolizează familia lui Vladimir Macoveiciuc, victimă a represiunilor comuniste.

Trovantul din piatră care străjuiește edificiul comemorativ simbolizează o Masă a Tăcerii la care s-au așezat în ceruri toți luptătorii grupului Macoveiciuc – căzuți în luptă, uciși sau deportați în Siberia.

O masă similară se găsește din vechime la biserica monument istoric din Pătrăuți și se crede că ar fi putut fi sursa de inspirație pentru Masa Tăcerii realizată de sculptorul Constantin Brâncuși.

Cine a fost Vladimir Macoveiciuc

Vladimir Macoveiciuc s-a născut la 26 octombrie 1906, în comuna Voitinel, fostul județ Rădăuți, fiind fiul lui Samson și al Ioanei. Mama sa a rămas văduvă de tânără, cu trei copii. Macoveiciuc nu a făcut parte din nicio organizație politică.

De meserie comerciant, Vladimir Macoveiciuc avea și o bună pregătire militară. În armată fusese instructor, însărcinat cu pregătirea militară a tinerilor. A devenit partizan prin forța lucrurilor, din cauza abuzurilor și a crimelor de neimaginat săvârșite de militarii sovietici în perioada martie – septembrie 1944.

Batalionul Fix Regional Bucovina a fost o grupare de partizani anticomuniști români din Bucovina constituită din ordinul Marelui Stat Major român la 29 martie 1944.

Vladimir Macoveiciuc a acționat în zona de sud a Bucovinei, unde a luptat până în 1946. După 23 august 1944, a rămas în clandestinitate cu o parte din oameni, organizând rezistența în munți. Peste 40 de partizani au fost identificați ca făcând parte din grupul său, dar se pare că au fost mult mai mulți. Erau țărani din comunele Voitinel, Gălănești, Hurjuieni, Vicovu de Jos și de Sus, Horodnic de Sus și de Jos.

Dezvelirea edificiului comemorativ se încadrează în Anul omagial al pastoraţiei românilor din afara României şi Anul comemorativ al celor adormiţi în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor.

Proiectul și-a propus redescoperirea satului Vicovu de Jos ca loc al memoriei colective și dezvoltarea unei culturi a rememorării prin antrenarea comunității în recuperarea faptelor  istorice.

ACTUALIZARE: O observație primită de la localnici este că aproape toate școlile românești din Regiunea Odesa au fost transformate treptat în școli cu predare mixtă: au clase cu predare în română și clase paralele cu predare în ucraineană.

ȘTIREA INIȚIALĂ: Trei școli din Regiunea Odesa (Ucraina) au dat în judecată Consiliul Raional Belgorod-Dnestrovsk (Cetatea Albă), cerând anularea deciziei de a desființa două școli cu predare în română și a le transforma în filiale ale unei școli cu predare integrală în limba ucraineană și aflată la mare distanță. Săptămâna trecută, procesul a fost judecat pe fond.

Reclamante sunt cele două școli românești care ar urma să fie desființate, cea din Manja (Meneailovca) și cea din Furatu (Furatovca), cărora li s-a adăugat și școala românească din Frumușica Veche – Sărata (Starosillia).

Profesorii spun că ar fi normal ca cele două școli să fie afiliate școlii din Frumușica Veche – Sărata, cu predare tot în română și aflată la doar șase kilometri distanță de ele, și nu școlii ucrainene din Faraoani (Faraonivka), situată la 20 de kilometri distanță.

„În ultimul moment, pârâtul a adus unele documente”, a precizat Iosif Cernușcă, avocatul românilor. Însă, în opinia sa, acestea nu dovedesc legitimitatea deciziei Consiliului Regional. Avocatul se așteaptă ca instanța să se pronunțe la următoarea ședință, în 3 septembrie.

Românii din regiune au comentat pe Facebook că printr-o reorganizare administrativă au fost desființate și școlile din Chitai (Cervonâi Iar) și Cemașir, Raionul Ismail.

În ultimii 30 de ani, românii din Ucraina au pierdut 30 de școli cu predare în limba română, iar până în 2023, conform unei legi adoptate de Parlamentul Ucrainei, vor fi ucrainizate și celelalte școli cu predare în limba română.

Acest proces a început deja. Consiliul Național al Românilor din Ucraina, care reunește peste 20 de organizații și publicații de limbă română din regiunile Cernăuți, Odesa, Transcarpatia și Kiev, s-a adresat la începutul anului miniștrilor Educației și de Externe ai Ucrainei, României și Republicii Moldova, reclamând că în Regiunea Odesa au fost deja introduse „cotele lingvistice” prevăzute de Legea învățământului.

Prin deciziile directorilor, mai multe școli din Raionul Reni și din alte raioane au început anul școlar implementând cotele respective.

Limba „moldovenească” este tot limba română

Școlile românești din țara vecină au fost divizate artificial în școli cu limba de predare română și, respectiv „moldovenească”. Situația fost creată începând din 1998 de ministerul ucrainean al Educației, care a reintrodus conceptul stalinist de limbă „moldovenească” în administrația școlilor, fără a organiza consultări publice.

Românii din Dumitrești (Dmitrivka), Hagi-Curda (Komișivka), Cartal (Orlivka), Borisăuca (Borisivka), Satu Nou (Novoselivka), Manja (Meneailovca), Frumușica Veche (Starosillia) și alte localități au cerut ministerului remedierea acestei situații, dar guvernul le-a spus că este de competența autorităților locale.

În materie de drepturi ale minorităților, Comisia de la Veneția a recomandat un tratament unitar pentru vorbitorii de română și de așa-zisă „moldovenească”, arătând că este vorba doar de o diferență de nume și că, în realitate, este vorba de aceeași limbă, româna, una din limbile utilizate pe teritoriul Uniunii Europene.

Eliminarea falsei distincții ar permite unificarea programelor de predare în limba română (în prezent sunt două, una aferentă „limbii moldovenești”), tipărirea la costuri mai mici de manuale unificate și participarea elevilor școlilor „moldovenești” la Olimpiadele de limba română.

E nevoie de un consulat la Ismail

Pentru a primi mai mult sprijin în demersurile lor referitoare la dreptul la educație în limba maternă, românii din Regiunea Odesa au solicitat României înființarea unui consulat la Ismail.

Cererea a fost făcută având în vedere că jumătate din populația românească a Regiunii Odesa locuiește în raioanele Ismail, Bolgrad și Belgorod-Dnestrovsk, la peste 250 de kilometri distanță de Odesa. Același motiv a condus la înființarea consulatului de la Slatina (Solotvino), în Transcarpatia (Maramureșul istoric).

Luna trecută, ministerul român de Externe a anunțat că miniștrii român și ucrainean „au discutat demersurile aflate în curs privind extinderea reprezentării consulare în cele două state, prin înființarea unui Birou consular la Ismail, parte a Consulatului General al României la Odesa și, respectiv a unui Consulat al Ucrainei la Sighetu Marmației”.

Cu aceeași ocazie, „Ministrul Bogdan Aurescu a reiterat solicitarea către Ucraina ca, pornind de la recunoașterea identității între limba română și așa-zisa «limbă moldovenească», confirmată de partea ucraineană în luna aprilie 2021, aceasta să recunoască oficial inexistența «limbii moldovenești»”.

Diplomația nu este însă suficientă. În ultimul deceniu, Ungaria a investit 115 milioane de euro în măsuri de sprijin pentru minoritatea maghiară din Ucraina, fonduri concretizate în peste 100 de școli și o Facultate de Pedagogie cu predare integral în limba maghiară, un Institut Pedagogic privat la Beregovo, posturi radio și TV, edituri, centre culturale, școli profesionale, granturi pentru întreprinzătorii și cercetătorii maghiari.

Românii din Ucraina numără aproximativ 500.000 de persoane și trăiesc din moși-strămoși în Regiunile Cernăuți (Nordul Bucovinei, Nordul Basarabiei și Ținutul Herța), Odesa (Bugeac), Transcarpatia (Maramureșul istoric).

Cea mai numeroasă minoritate din Ucraina este cea a rușilor, care formează peste 17% din populație. În urma deceniilor de propagandă sovietică, două treimi din românii din Ucraina se identifică drept „moldoveni” și numai o treime drept „români”. Dacă toți s-ar identifica drept români, ar fi a doua minoritate ca mărime din Ucraina.

(basilica.ro)

– Poporul care își uită istoria și strămoșii, riscă să fie șters din cartea neamurilor lui Dumnezeu.

– 27 MAI 1821 A FOST UCIS MIȘELEȘTE ȘI ARUNCAT ÎNTR-O FÂNTÂNĂ TUDOR VLAVIMIRESCU, CONDUCĂRORUL REVOLTELOR ȚĂRĂNEȘTI ȘI A PANDURILOR DIN CÂMPIA DE LA PADEȘ.

– În urmă cu 200 de ani avea loc asasinarea unui mare erou, în persoana lui
TUDOR VLADIMIRESCU, al cărui păcat a fost acela de a dori libertatea și fericirea românilor, dominați și subjugați de domniile fanariote și de Înalta Poartă.

– A dorit independența țării sale, lucru care pe atunci, se pedepsea cu moartea.

– Astăzi suntem pedepsiți cu nepăsarea și indiferența tuturor românilor, preocupați doar de interesele personale și mărunte, de ziua de mâine, lipsiți de demnitatea națională, dezinteresați de valorile naționale și culturale, de tot ce înseamnă istorie și ethos românesc.

” – Tudor Vladimirescu a fost omorât noaptea, la marginea orașului Târgoviște, sub geana dealului de sub care priveghează mănăstirea cu rămășitele pământești ale lui Mihai-Vodă.

– Călăii au fost 3 ostași năimiți și trădători, care nu stătuseră niciodată în fața dușmanului.

– L-au ciopârțit cu iataganele la ceasurile de noapte, când fac isprăvi tâlharii, în ziua de 27 mai 1821 și l-au aruncat într-o fântână.

– „Țăranul acesta Tudor, făcuse un mare păcat, voise ca țara lui să aibă parte de fericire, putere și libertate alături de toți săracii neamului acesta românesc”.(Nicolae Iorga).

– Veșnică odihnă marilor martiri ai neamului nostru românesc!

(Părintele Calistrat)

LA 27 MAI 1600, CELE TREI PRINCIPATE ROMÂNE, MOLDOVA, ARDEALUL ȘI ȚARA ROMÂNEASCĂ, STAU UNITE TIMP DE 1 AN DE ZILE, SUB BUZDUGANUL CU TREI PECEȚI AL MĂRIEI SALA MIHAI VODĂ VITEAZUL, BANUL CRAIOVEI FIUL LUI PĂTRAȘCU.

– Închinăm momentului poezia:

„MIHAI VITEAZUL ȘI TURCII”.

*
– Oștile păgîne pasă la hotare.
Mihai-Vodă şade la o masă mare.
Căpitanii ‘n juru-i beau, se veselesc,
Cînd deodată-n sală intră-un sol turcesc.
– Padişahul nostru m-a trimis la tine
Să-i plătești tributul ce i se cuvine !

**
Mihai-Vodă tace. Oaspeți, mare-mic,
Cu onor din teacă spedele-şi ridic.
Luna varsă raze dulci și auroase,
Căpitanii-şi scutură coamele pletoase.
Iat-acum se scoală Doamna-i tinerică
Rumenă, suavă ca o zambilică.
Sub hlamidă-i salta rotungiorii sîni,
Crini și garofițe pe-al ei chip se-ngîn,
Părul pe-a ei frunte joacă grațios,
Ochii cu tristete cat-acum în jos.

*
Unde este timpul cel de altădată
Cînd Mihai Viteazul ştia să se bată ?
Cela ce-n primejdii stă şi se gîndeşte
Inamicii țării jugu-i pregăteşte.
Pentru tron, mărire, dulcea-i soţioară
Gata-i să se ducă şi-n locu-i să moară !
Doamne, tu ai dreptul s-o abandonezi,
Dar nu ai pe-acela plîngînd ca s-o vezi.
Du-te, mori in luptă, dulcele meu mire,
Că de nu ești vrednic, plec la mănăstire!

**
Atunci Mihai-Vodă, se scoală deodată
Și spre sol întoarce faţa-i gîndurată:
– Mergi și spune celui care te-a trimis
Că Mihai Viteazul ochii n-a închis.
Au voieşti pe țară biruri noi a pune?
Au vrei să iau pielea de pe noroadele umile?
Padişahul vostru, fără de-ncongior
Vrea să nimicească p-acest brav popor.
Dar mai bine piară dacă i-a fost dat,
Decît cu ruşine, mic și îngenunchiat !

***
Și zicînd aceasta, ia o bardă-n mînă,
Iute strînge-n juru-i armia română
Și cu ea de-a valma, făr’ să zăbovească,
Sfarmă si respinge armia turcească.
Chiar şi Sinan-Pașa, plin de umilinți,
A căzut în apă de pe pod
Și-a pierdut doi dinţi.

**
Iar Mihai Viteazul, după două ceasuri,
Nalţă-o mănăstire şi trei parastasuri,
Pentru sfântă pomenire !

– Poezie atribuită lui
George Topârceanu, după o versiune de Dimitrie Bolintineanu.

– Slavă și Veșnică pomenire, vrednicilor noștri eroi, viteji și voievozi ai neamului !

(Părintele Calistrat)