close

Știință și tehnică

Știință și tehnică

Interviu cu Alexandru Tomescu, cercetătorul român care scrie în Finlanda viitorul bioinformaticii

Alex

La începutul lunii septembrie, Comisia Europeană anunța rezultatele concursului din acest an pentru obținerea de granturi oferite de Consiliul European pentru Cercetare (ERC) cercetătorilor aflați la începutul unei cariere independente, iar românul Alexandru Tomescu, cercetător în științe computaționale la Universitatea din Helsinki, Finlanda, se număra printre câștigătorii unui grant de 1.5 milioane de euro din partea ERC. Proiectul său, „Algoritmi siguri și compleți pentru bioinformatică (SAFEBIO)”, promite să aducă o serie de contribuții semnificative în analiza datelor din secvențierea ADN, o tehnologie care poate fi folosită în diagnosticul medical.

Grantul obținut îl va ajuta pe Alexandru Tomescu să își continue proiectul început, pentru ca în decurs de cinci ani să găsească următoarea idee care să îi permită să își mențină un grup de cercetare alături de care să descopere lucruri cu impact în știință și în viața de zi cu zi. Acum lucrează în zona bioinformaticii algoritmice și dezvoltă algoritmi care să analizeze mai rapid și mai precis datele produse de tehnologiile care secvențiează ADN-ul. Pentru el, cercetarea a venit ca o continuare firească a studiilor și pas cu pas caută să obțină recunoaștere în cadrul comunității științifice în care activează. Că face acest lucru din România, din Finlanda, sau din laboratoarele altor universități de pe Glob este mai puțin relevant, spune tânărul cercetător, atâta timp cât impactul cercetărilor sale va fi unul universal și va contribui la viitoarele descoperiri în biologie și medicină.

408 cercetători de 51 de naționalități aflați la început de carieră au primit granturi ale Consiliului European pentru Cercetare în prima sesiune de finanțare a ERC finalizată în acest an. Finanțarea îi va ajuta pe cercetători să își formeze propriile echipe și să conducă cercetări de pionierat în numeroase discipline, fiind asigurate în acest fel aproximativ 2.500 de locuri de muncă pe o perioadă de cinci ani. Granturile, în valoare totală de 621 de milioane de euro, fac parte din Programul de Cercetare și Inovare al UE, Orizont 2020, cel mai amplu derulat vreodată. Finanțările din acest an vor sprijini cercetarea în 24 de țări, Germania, Marea Britanie și Olanda fiind deținătoarele celor mai multe proiecte declarate câștigătoare. În acest an 13% dintre aplicații au fost recompensate cu granturi.

Consiliul European pentru Cercetare, înființat de Uniunea Europeană în 2007, este prima organizație de finanțare europeană pentru cercetarea de excelență. În fiecare an, selectează și finanțează cei mai buni cercetători creativi de orice naționalitate și vârstă, pentru a derula proiecte în Europa. De asemenea, ERC se străduiește să atragă cercetători de top din orice parte a lumii pentru a veni să lucreze în Europa. Până în prezent, ERC a finanțat aproximativ 9.000 de cercetători de top în diferite etape ale carierei lor și oferă mai multe scheme de granturi. ERC are un buget de peste 13 miliarde de euro pentru anii 2014 – 2020, parte a programului Orizont 2020. Până acum, în România au fost obținute șase granturi prin acest mecanism de finanțare, cinci în București și unul în Cluj, care a fost și primul în domeniul științelor exacte.

Din CV-ul tău reiese că ultimii zece ani de formare academică i-ai petrecut în străinătate. Cum au decurs anii anteriori acestei formări? Ce ți-a oferit România în termeni de pregătire și formare?

Înainte să plec în străinătate, am făcut liceul la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” din București, într-o clasă cu profil de informatică, iar apoi am studiat informatica la Universitatea din București unde am și lucrat pentru o scurtă perioadă ca asistent universitar.

Pot spune că în cazul meu personal, sistemul educațional din Romania a funcționat bine. În liceu am avut șase ore de informatică pe săptămână și am participat și la proiecte extra-școlare legate de informatică (de exemplu, am făcut site-ul liceului împreună cu alți colegi). Când am făcut eu facultatea am avut acces și la cursuri mai teoretice, care mi-au prins bine în cariera de cercetător. Am studiat și un semestru în Italia prin programul de schimb Erasmus.

Deci eu personal, per total, am avut multe oportunități în Romania, care m-au ajutat cu siguranță în carieră. Însă trebuie să recunosc că acest lucru se datorează și faptului că am locuit într-un oraș mare și că părinții meu au fost oameni educați cu o condiție materială bună. Multe alte persoane nu au avut norocul meu.

Te-au interesat întotdeauna științele exacte? Când ți-ai dat seama că vrei să faci cercetare în domeniu? Te-a motivat o anume temă? O anumită problemă care nu avea încă rezolvare?

Am avut norocul să avem un calculator acasă de când eram în clasa a V-a, un calculator 486, pentru cine își mai aduce aminte. Când a venit vremea să aplic pentru un loc la liceu, un liceu cu profil de informatică a părut o alegere potrivită. Din momentul acela, am început să programez și am știut că informatica e ceva care mă pasionează.

Pentru mine, cercetarea a venit ca o continuare firească a studiilor: mi-au plăcut lucrurile pe care le-am învățat la universitate, am fost și expus la unele probleme de cercetare în timpul studiilor universitare, așa că a părut o alegere normală să aleg mai departe studiile doctorale. Când am plecat în Italia, la doctorat, nu știam ce voi cerceta pentru teza mea. Însă lucrul acesta a fost un avantaj: în primul an am avut contact cu mai multe domenii și probleme de cercetare și apoi am descoperit singur ce mă pasionează cu adevărat și unde pot aduce o contribuție. După doctorat am schimbat domeniul aproape complet, de la informatică teoretică la bioinformatică.

Care erau interesele tale în copilărie? Unde ai crescut, cu ce valori sau principii ai rămas din educația primită acasă?

Am crescut în București și pot spune că am avut o copilărie normală. În legătură cu întrebarea despre educația primită acasă, aș vrea să comentez următorul lucru. Cred că în România acordăm prea multă importanță acestui concept de „educație de acasă”. Acest concept insinuează și în mod eronat că educația pe care o primim din alte părți nu poate fi la fel de bună ca cea de acasă, sau că este chiar greșită. Din punctul meu de vedere, și mai ales dacă vrem ca lucrurile să se schimbe în România, trebuie să ne întrebam în schimb cum ne educam copiii noi ca societate, și la grădiniță, și la școală, și în afara școlii. Deseori acuzam anumite persoane pentru comportamentul lor și invocăm lipsa educației primite acasă. Însă ce am făcut noi ca societate să prevenim unele lucruri și să ajutăm persoanele în acea situație? Mai ales că deseori persoanele din acea situație sunt acolo tot din vina societății, spre exemplu din cauza condițiilor materiale.

Cum și când ai ajuns cercetător în științe computaționale la Universitatea din Helsinki? Cum ai descrie comunitatea științifică de acolo?

În timpul doctoratului am avut contact și cu o problemă de bioinformatică, așa că știam puțin despre ce e vorba și care este importanța ei. Bioinformatica se referă la acel domeniu care dezvoltă metode computaționale care să ajute descoperirile din biologie și medicină.

După ce am terminat doctoratul, mi-am dat seama că vreau ca munca mea să aibă un impact mai mare, iar bioinformatica poate fi un astfel de domeniu. În Helsinki am ajuns din întâmplare: am văzut anunțul pentru o poziție de cercetător postdoctoral și s-a întâmplat și ca profesorul care m-a angajat să cunoască rezultatele pe care le-am obținut în timpul doctoratului. Așa că a fost o potrivire perfectă.

Despre comunitatea științifică din Finlanda aș putea spune că cercetătorii sunt în general conectați la problemele de interes științific de pe plan internațional, și au colaborări dese cu cercetători din străinătate. De altfel, multe scheme de finanțare finlandeze încurajează și chiar cer acest aspect internațional.

Un lucru foarte bun în Finlanda este că există scheme de finanțare adresate în mod special cercetătorilor la început de drum, adică celor care nu au încă o poziție permanentă în universitate. În felul acesta poți să lucrezi la probleme care te interesează cu adevărat și ai ocazia să devii cercetător independent. Partea mai puțin bună este că este o competiție foarte mare pentru ele. Am avut însă norocul să obțin două astfel de finanțări finlandeze.

Care sunt ariile principale în care faci cercetare?

În timpul doctoratului am lucrat la unele probleme din informatică destul de teoretice. O parte mai aplicativă a acestora a fost legată de cum verificăm cu ajutorul calculatorului că o demonstrație matematică este într-adevăr corectă. Acum lucrez în zona bioinformaticii algoritmice și dezvolt algoritmi care să analizeze mai rapid și mai precis datele produse de tehnologiile care secvențiează ADN-ul. „A secvenția” este un termen din jargonul nostru și înseamnă „a citi”.

Un proiect la care am lucrat poate fi comparat cu un motor de căutare pentru ADN. Mai precis, cum putem să stocăm genomuri de miliarde de caractere într-un fel de motor de căutare, astfel încât dacă primim o nouă secvență scurtă de ADN (precum un cuvânt de căutare), să localizăm instant unde apare în genomurile stocate în motorul nostru de căutare (precum paginile web în care apare acel cuvânt de căutare).

Un alt proiect este legat de secvențierea ADN-ului celulelor canceroase dintr-o tumoare. O tumoare evoluează așa cum a evoluat viața pe pământ, urmărind un arbore filogenetic. Ei bine, ar fi important pentru studierea cancerului să știm această evoluție, însă noi știm doar starea curentă a tumorii. Însă dacă citim ADN-ul din diverse celule ale tumorii, putem să ne facem o idee despre cum a evoluat tumoarea. Am dezvoltat algoritmi care analizează astfel de date genetice, și prezic mai precis și mai rapid care a fost evoluția probabilă a tumorii.

Ce ne poți spune despre proiectul tău, „Algoritmi siguri și compleți pentru bioinformatică (SAFEBIO)”?

Genomul uman a fost secvențiat pentru prima oară în anii 2000 și acea inițiativă a costat peste un miliard de dolari. Tehnologia secvențierii ADN-ului s-a dezvoltat așa de mult de atunci, încât acum costă sub 1000 de dolari să citim un genom uman. Tehnologia aceasta este utilizată acum în toate laboratoarele de cercetare care folosesc date genetice. În ultimii ani s-au dezvoltat chiar și dispozitive mici care se conectează la portul USB al unui laptop. Acestea au fost folosite și în timpul izbucnirii epidemiei de Ebola din 2014. Însă aceste tehnologii nu sunt perfecte: ele citesc doar secvențe scurte de ADN și produc și erori.

Din moment ce tehnologia a devenit ieftină și are un potențial în a diagnostica și eventual a ajuta în tratamentul multor boli genetice, ea va fi utilizată tot mai mult în spitale. Acest domeniu se numește medicină de precizie, adică să încercăm să vedem ce mutații are ADN-ul unui pacient (spre exemplu, bolnav de cancer), și apoi să personalizăm tratamentul astfel încât să fie cât mai eficient posibil pentru acel tip de boală.

Însă cum spuneam, aceste tehnologii nu sunt perfecte și nu trebuie să ne încredem cu totul în informațiile pe care le produc. Proiectul meu finanțat de Consiliul European al Cercetării (ERC – European Research Council) este despre cum putem să facem analiza acestor date mai precisă.

Pot să încerc să explic puțin mai în detaliu noua abordare a proiectului meu. Deseori, când modelăm o problemă, această problemă poate să aibă un număr mare de soluții. Pentru a face o analogie, Google Maps vă poate arata mai multe rute la fel de bune de a conduce de la punctul A la punctul B. Însă, în problemele legate de secvențierea ADN-ului, doar una dintre posibilele soluții este corectă. Însă nu avem cum să știm care este cea corectă, pentru că nu avem destule informații! O abordare este pur și simplu să afișăm toate soluțiile, precum face Google Maps cu rutele, iar un biolog le va inspecta manual și va decide ce concluzii poate trage din ele. Însă dacă avem miliarde de soluții, ce facem atunci?

În proiectul meu vreau să mă concentrez în schimb pe acele părți care apar în toate soluțiile. Eu le-am numit „safe”, adică „sigure”. Fiind comune în toate, atunci sunt comune și în soluția corectă, și deci și ele sunt corecte. De fapt, părțile „sigure” sunt informația maximă pe care o putem afișa ca fiind 100% corectă. Însă acest lucru nu este deloc ușor. Dacă avem miliarde de soluții posibile, nu vrem să analizăm toate aceste miliarde de soluții una după alta, vrem să o facem mai „inteligent”, fără a le inspecta una câte una, și deci mai eficient.

În ce mod va contribui grantul la dezvoltarea cercetării? Ce presupune de fapt cercetarea printr-un astfel de grant? Care sunt următorii pași?Ce speri să obții prin rezultatele cercetării?

În primul rând, această nouă abordare prin studierea părților „sigure” ale soluțiilor unei probleme computaționale este cea mai importantă contribuție a proiectului meu. Această abordare se poate aplica la tehnologiile de secvențiere a ADN-ului, dar și în multe alte domenii. În plus, pentru a mă asigura că ceea ce fac este relevant și în viitor, am și o componentă teoretică în proiect, care nu este legată de secvențierea ADN-ului. Vom încerca să găsim aceste părți „sigure” pentru probleme generice, care pot fi folositoare și în viitor pentru alte aplicații sau tehnologii.

Cercetarea efectivă presupune dezvoltarea de noi algoritmi, publicarea lor la conferințe sau în reviste de specialitate, implementarea lor în pachete software care apoi să fie evaluate experimental pentru a demonstra că funcționează într-adevăr mai bine decât ceea ce există acum, și publicarea acestor implementări în reviste de specialitate. În plus, o componentă foarte importantă este ca acest software să fie făcut disponibil gratuit pentru oricine, și să fie ușor de folosit pentru cercetătorii din biologie și medicină. Acest ultim aspect nu ține neapărat de cercetare, însă este necesar dacă chiar vrem ca programele noastre să fie folosite și să ajute la descoperiri medicale.

Peste cinci ani, când acest proiect ERC se termină, sper să găsesc următoarea idee care să îmi permită să îmi mențin un grup de cercetare cu care să fac lucruri care au un impact în știință și în viața de zi cu zi. Însă lucrurile se schimbă atât de repede, astfel încât e greu de prezis care vor fi problemele de interes peste 5-10 ani. Poate că tehnologiile de secvențiere a ADN-ului vor fi atât de dezvoltate încât nu va mai fi nimic de cercetat despre ele.

De ce depinde obținerea unui grant?

În Finlanda o mare parte din cercetare este pe bază de proiect, sau grant. Întocmești un proiect care să explice care este stadiul curent al domeniului în care activezi, cum își propune proiectul tău să avanseze domeniul, care sunt obiectivele și rezultatele care vor fi obținute, care poate fi impactul lor în alte domenii ale științei sau în viața de zi cu zi. Proiectul, împreună cu CV-ul cercetătorului, sunt evaluate de o comisie internațională. Dacă proiectul ți se finanțează nu înseamnă însă că trebuie să lucrezi exclusiv la problemele din proiect. De exemplu, dacă descoperi alte lucruri pe drum, poți să le aprofundezi, și apoi ele pot fi baza următorului proiect de cercetare.

Granturile acordate de Consiliul European al Cercetării (ERC – European Research Council), ca cel pe care l-am obținut acum, au aceeași idee la bază, doar că sunt mai mari și permit și angajarea unei echipe de cercetare pentru a lucra la proiect. În cazul meu, am finanțare pe cinci ani pentru un student la doctorat și pentru doi cercetători postdoctorali. Unul dintre scopurile ERC este să deschidă noi orizonturi în știință, așa că ei finanțează proiecte pe care le numesc „high-risk / high-gain”. Adică proiecte ambițioase, care pot avea un impact semnificativ, pentru cei mai buni cercetători care vor să lucreze în Uniunea Europeană sau în țările asociate. În fiecare an ERC finanțează cam 400 astfel de proiecte pentru cercetători debutanți. În ultimii ani, ERC a acordat 2 miliarde de euro pe an pentru toate schemele lor de finanțare.

Cât de îndelungat e procesul până în momentul în care vezi practic rezultatele unei cercetări în domeniul tău? Ce înseamnă „succesul” în cercetare?

În bioinformatică, aș putea face distincția între două tipuri de rezultate: cele teoretice și cele aplicate. Cele teoretice pot fi obținute în ani de zile, dar și într-o singură săptămână. Cele aplicate pornesc deja de la un rezultat teoretic existent, iar provocarea principala este să implementăm acel rezultat să funcționeze cu date reale și să evaluăm dacă contribuția noastră este într-adevăr mai bună decât metodele existente până acum. Un astfel de rezultat aplicat poate fi obținut în șase luni – un an.

În bioinformatică însă, ideea este ca rezultatele noastre să fie apoi folosite în probleme de biologie sau medicină. Deci cazul ideal este când un rezultat aplicat este apoi folosit pentru a produce o nouă descoperire medicală, sau când un rezultat teoretic deschide o nouă cale în cercetare, care apoi conduce la noi descoperiri medicale.

Cât de importantă este recunoașterea publică pentru un cercetător? Cât de mult contează vizibilitatea în afara comunității științifice?

Pentru mine, care lucrez în domeniul științelor exacte, recunoașterea personală publică nu are nicio importanță. În alte domenii, precum cel al științelor sociale, situația stă altfel. Pentru un cercetător din domeniul meu este importantă în schimb recunoașterea în cadrul comunității științifice în care activează. Avansarea profesională în mediul academic este chiar bazată pe acest aspect.

În afara comunității științifice este importantă în schimb divulgarea problemelor care sunt abordate în cercetare și a rezultatelor cercetării. Oamenii trebuie să știe că cercetătorii lucrează pentru a avansa cunoașterea umană (de exemplu, pentru a încerca să facă viața mai bună, sau pentru a încerca să diminueze efectele unor catastrofe precum încălzirea globală), și pentru a forma prin studii universitare următoarele generații de profesioniști. Și apoi, până la urmă, cercetarea este plătită din bani publici, așa că noi ca cercetători avem o responsabilitate în a explica cum folosim banii proveniți din taxe.

Cum este viața în Finlanda? Te-ai adaptat cu ușurință? Ce îți place cel mai mult la societatea lor? Unde îți petreci timpul liber acolo?

M-am adaptat destul de ușor, Helsinki este un oraș minunat, cu multă natură, care este și aproape de două parcuri naționale pe care încerc să le vizitez când am timp. Este greu să trag concluzii generale despre o anume societate, însă pot să remarc cât de eficientă este interacțiunea cu statul și cu serviciile publice de aici (de la medic până la transportul public), în sensul că nu de aici vine stresul vieții cotidiene.

(Cristina BELIGĂR – revistasinteza.ro)

mai mult
Știință și tehnică

Inginerie românească: „Oriţa” – arma cu care au luptat soldaţii români la Stalingrad, a fost fabricată la Cugir

pistolul-mitraliera-Orita

Arma este opera marelui inventator militar român Marin Oriţa

Pe standul amenajat la Fabrica de Arme Cugir se află expusă şi prima armă fabricată în România – „Oriţa”, un model care pare a fi uitat sau de care prea puţini îşi mai aduc aminte, după ce au trecut peste 75 de ani de la omologarea sa. Oriţa este un pistol-mitralieră de calibrul 9 mm, ce a fost fabricat în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi câţiva ani după aceea. Arma a fost numită după căpitanul Marin Oriţa, care a omologat în România modelul ei. Automatul Oriţa a fost fabricat în serie mare la Uzinele Metalurgice Copşa Mică şi Cugir.

Prima versiune, modelul M1941, a intrat în dotarea armatei române în 1943. 

O nouă versiune, îmbunătăţită, este modelul M1948, cu pat fix de lemn sau M1949 cu pat rabatabil din metal. Arma s-a dovedit deosebit de fiabilă pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial şi a rămas astfel în dotarea armatei române, până ce a fost înlocuită cu un calibru mai mare, în versiunea românească a automatului AK-47. Oriţa a fost în serviciul Gărzilor patriotice până în anii 1970.

Potrivit documentelor de arhivă, prototipul acestei arme automate a fost finalizat şi experimentat în cursul lunii februarie 1941, cu câteva luni înainte de intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial. De precizat că modelul 1941 – prima variantă Oriţa a avut nevoie de întărirea gâtului patului de lemn (acolo unde a fost reţinut) şi montarea unei siguranţe mai eficiente decât cea originală. Oriţa Carabină – o versiune a fost proiectată, folosind muniţia de 9×23 mm Steyr. Un singur prototip a fost construit, acesta este păstrat la Muzeul Militar Naţional din Bucureşti.

Arma s-a dovedit deosebit de utilă în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când necesarul de arme urma să fie completat printr-o comandă de 45.000 de pistoale-mitralieră româneşti, sistem Oriţa, lansată în anul 1942 uzinelor Copşa Mică-Cugir. Ca urmare, înainte de bătălia de la Stalingrad, în înzestrarea fiecărei divizii de infanterie române se aflau pistoale-mitralieră „Oriţa”. Pistolul-mitralieră s-a dovedit performant atât în timpul probelor pentru omologare, cât şi pe teren, pe front – arma intrând în serviciu în anul 1943 – ca fiind un produs foarte bun, de calitate, puţin pretenţios şi relativ ieftin.

Din păcate, capacitatea de producţie a uzinelor de armament Copşa Mică şi Cugir nu a putut face faţă unor comenzi substanţiale de armament, necesar războiului, producţia căpătând valori mult mai mari în paralel cu importul de arme din Germania şi Italia (Daimler Puch, Mauser şi Beretta).

Printre parametrii tehnici ai armei „Oriţa” amintim: greutate – 3,45 kg (gol), 4 kg (încărcat); lungime: 894 mm; lungime ţeavă: 278 mm; cartuş: 9×19 mm Parabellum; viteză iniţială: 300 m/s; bătaie eficace: 200 m; bătaie maximă: 700 m; încărcător: 32 cartuşe; sistem de ochire: mecanic (cătare). La data de 10 ianuarie 1944, Marin Oriţa a fost pensionat pentru limită de vârstă, cu gradul de maior în rezervă, dar a rămas concentrat la Uzinele Cugir.

Totuşi, fiind un foarte bun expert tehnic militar, Marin Oriţa a fost păstrat, la cererea Ministerului Apărării din epocă, pe mai departe să coordoneze producţia de armament la Cugir. Abia în august 1945, odată cu demobilizarea militarilor concentraţi, a fost trecut în rezervă cu gradul de maior. După război, informaţiile privind viaţa şi activitatea sa profesională sunt încă nelămurite, fiind o posibilă temă de cercetare pentru istoricii interesaţi. Marin Oriţa s-a născut pe 5 ianuarie 1897, a absolvit Şcoala Militară de Educaţie Fizică din Bucureşti, cu începere din anul 1919 până în anul 1921, când a ieşit ofiţer, după care în timpul serviciului militar s-a specializat în armamentul de infanterie, realizând şi rezolvând mai multe probleme tehnice şi astfel, în urma acestora, a fost confirmat ca ofiţer tehnic militar. S-a ocupat foarte mult cu construirea unei mitraliere uşoare, invenţie proprie, cu multe calităţi sub raportul balisticii.

Încercarea sa a dat rezultate bune, fapt pentru care Direcţia Tehnică din Ministerul de Război a ordonat construirea unui exemplar în atelierele Corpului 5 Armată, fiind propus la înaintare în grad. La data de 5 iunie 1940, Marin Oriţa a fost transferat la Comisia Militară de Control şi Recepţie de la Uzinele Copşa Mică – Cugir, în scopul de a îndruma confecţionarea prototipurilor pentru pistolul mitralieră inventat de dânsul şi aprobat de Direcţia Tehnică. Aici, acesta a conceput şi realizat un pistol mitralieră care a fost adoptat de Consiliul Superior al Armatei, sub denumirea de „Pistolul mitralieră Oriţa”.

Pentru meritele sale deosebite în slujba Armatei Române, căpitanul Marin Oriţa a fost decorat cu: „Insigna pregătirii premilitare clasa a II-a”, Medalia „Centenarul Regelui Carol I” şi, conform Înaltului Decret nr. 1517/1940, cu Medalia „Coroana României” în grad de cavaler. La 15 octombrie 2015, la Depozitul central de muniţii de la Sihlea, judeţul Vrancea, a avut loc o ceremonie prin care unităţii i s-a atribuit denumirea „Căpitan Marin Oriţa”, în semn de recunoaştere a meritelor de excepţie ale ofiţerului român.

(Constantin PREDESCU –  ziarulunirea.ro)

mai mult
Știință și tehnică

Gödel, Escher, Bach

Carte

Gödel, Escher, Bach: an Eternal Golden Braid (în română Gödel, Escher, Bach: o eternă ghirlandă strălucitoare), adesea citată ca GEB, este o carte publicată de Douglas Hofstadter în anul 1979 și distinsă cu Premiul Pulitzer în 1980.

Cartea este un eseu care explorează teme comune din viețile și operele logicianului Kurt Gödel, graficianului Maurits Cornelis Escher și compozitorului Johann Sebastian Bach. Prin analiză ilustrată cu exemple, autorul arată cum realizările acestora se împletesc, revelând o esență comună. „În cele din urmă mi-am dat seama că pentru mine Gödel și Escher și Bach erau doar umbre proiectate în direcții diferite de o esență centrală solidă. Am încercat să reconstruiesc obiectul central și a rezultat această carte.

(Wikipedia)

mai mult
Știință și tehnică

„FACEM CU TOŢII PARTE DINTR-UN PLAN DIVIN ŞI SUNTEM TRIMIŞI AICI CU O MISIUNE”- UN ADEVĂR DOVEDIT ŞTIINŢIFIC DE PROF. DR. DUMITRU CONSTANTIN DULCAN

Dulcan

În plin comunism, în anul 1981, ieşea de sub lumina tiparului o carte care a reuşit să uimească cititorii. Este vorba despre „Inteligenţa materiei”, în care Dumitru Constantin Dulcan, medic specialist in neurologie, pune în discuţie o problemă ce se încearcă a fi rezolvată încă din zorii civilizaţiei umane şi pare încă să nu fi primit un răspuns cert. Întrebarea fundamentală din carte se referă la disputa despre existenţa vieţii aparută întâmplător sau ca rezultat al unui plan bine organizat de o inteligenţă superioară ce formează chiar realitatea ultimă despre care Dulcan spune că este şi sursa realităţii noastre concrete.

„În spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu!”

Au existat voci care au considerat această carte demnă de premiul Nobel. Ascensiunea ei a fost curmată brusc de regimul comunist, speriat de ideile prea îndrăzneţe pe care le susţinea. A fost retrasă de la Premiul Academiei Române, care i s-a înmânat abia la a doua ediţie, în 1992. După mai bine de trei decenii de la apariţie, cele mai multe dintre intuiţiile domnului profesor Dulcan au fost confirmate de ştiinţa actuală.

Prof. Dr. Dumitru Constantin Dulcan a vorbit despre sine şi despre problematica abordată în această carte, într-un interviu acordat publicaţiei Formula As:

– Domnule doctor, vă propun să pornim pe firul biografiei. Întreaga dvs. viaţă aţi dedicat-o studiului. Ce v-a condus spre ceea ce sunteţi astăzi? Aţi simţit fascinaţia pentru cunoaştere de mic?

– De foarte mic. Îmi amintesc o dimineaţă de vară din satul meu argeşean, Mârghia. Eram copil. Dormisem pe prispă şi m-am trezit cu faţa spre răsărit. Cerul avea o culoare înnebunitor de frumoasă şi, privindu-l, mi se părea că mi se adresează, că vrea să-mi spună, uite, exist! Existam, dar nu ştiam ce sens are viaţa. Eram prea mic ca să-mi pot răspunde. Dar mi-am propus atunci să aflu. Ştiu că pare de necrezut, dar de la vârsta aceea mi-am făcut, pas cu pas, un program de instruire pe care nu l-am mai abandonat niciodată.

– Aţi studiat medicina. De ce, dintre toate disciplinele, aţi ales tocmai neurologia?

– Era parte din planul făcut în copilărie. Am intuit de mic că medicina îmi poate oferi ceea ce eu nu puteam afla doar din cărţi. Iar neurologia mă ajuta să descifrez complexitatea creierului uman. Creierul e cel care deţine misterul întregii noastre existenţe. Înţelegând creierul, înţelegem, în bună parte, funcţionalitatea organismului viu. După absolvirea Medicinei, am urmat însă şi cursuri serale de iniţiere muzicală, de istoria culturii şi civilizaţiei. Am citit fizică, matematică, istoria religiilor şi filosofie. Şcoala îmi impunea concepţia ei materialistă, religiile îmi spuneau că există un Dumnezeu. N-aveam decât o finalitate în toate căutările mele: să aflu cine are dreptate şi să răspund întrebării din copilărie: cine sunt eu? După ce am terminat facultatea, căutând să văd dacă e adevărat ce postulează ştiinţa, cum că lumea anorganică (pietrele, apa) face, la un moment dat, saltul spre lumea organică (spre viu), într-o seară a anului 1976, am avut revelaţia răspunsului. Dacă nu introducem în această ecuaţie, o raţiune de dincolo de noi, pietrele niciodată n-or să ajungă Adam şi Eva.

Există o inteligenţă a materiei

– O revelaţie care a dus, patru ani mai târziu, la apariţia „Inteligenţei materiei”. Cartea a făcut vâlvă la vremea ei, prin teoriile pe care le propunea. I-aţi putea rezuma conţinutul, pentru cititorii revistei noastre?

– Dacă ar trebui să rezum într-o frază ce am scris în cartea asta, aş spune aşa: există o inteligenţă a materiei. Orice manifestare din univers, începând de la macrocosmos şi până la microcosmos, are ca substrat o inteligenţă. De pildă, doi atomi de hidrogen şi unul de oxigen vor da întotdeauna o moleculă de apă, nu altceva. Până şi particulele, cuantele, au un rudiment de inteligenţă al lor. Exact asta încerc să arăt în cele peste 300 de pagini ale cărţii, survolând toate sursele de informaţie accesibile, de la ştiinţă la religie, de la experimentul de laborator la experienţa personală ca medic neurolog. Cu alte cuvinte, demonstrez că în spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu. Ca să scriu această carte, am citit materia multor discipline universitare. Astăzi, bazându-mă pe o cunoaştere ştiinţifică, pot afirma cu certitudine că lucrurile nu au pornit dintr-o întâmplare şi viaţa nu e accidentală pe pământ, aşa cum spun manualele de biologie. Ba mai mult, afirm că universul se sprijină pe legi morale. Am ajuns la concluzia că şi creierul respectă un cod etic, un cod moral, similar cu al marilor religii. Cum ştim asta? Iată un experiment. La începutul anilor 2000, la Universitatea Wisconsin, s-au făcut cercetări pe călugări tibetani. S-a constatat că la emoţiile pozitive – empatie, respect, admiraţie etc. – se activa o arie din lobul frontal stâng, în timp ce trăirea sentimentelor negative activa o arie din lobul frontal drept. În consecinţă, creierul face o distincţie între bine şi rău. Dar creierul e o masă de carne şi nu are cum să facă selecţia între bine şi rău doar prin sine. E clar că există o conştiinţă care face această triere, iar ea se supune la rândul ei unei legi morale, altfel cum ar face-o? Deci, legea lui Dumnezeu este legea Binelui. Dar poate argumentul acesta nu e suficient ca să înţelegeţi de ce universul e construit pe tiparul Binelui. Vă dau alt exemplu, la nivel de chimie: gândurile negative la nivel de chimie a sângelui determină în corp un viraj spre aciditate (care înseamnă îmbătrânire, boală, degenerescenţă). Faptele pozitive şi senine duc corpul către un ph alcalin, care se traduce prin longevitate şi vitalitate. Până şi ADN-ul nostru face diferenţa între bine şi rău. S-a luat o probă de ADN de la un individ, a fost dusă la distanţă şi monitorizată prin mijloace de laborator. Asupra individului s-au exercitat diverse influenţe, negative sau pozitive. La cele negative, spirala ADN-ului se contracta, la cele pozitive se decontracta. Până şi în ADN-ul nostru sunt înscrise premisele sănătăţii şi bolii.

Devenim ceea ce gândim

– Boala e prin urmare rezultatul tuturor influenţelor negative?

– Venim pe pământ pentru a evolua, dar prin erori repetate ne creăm nişte dezechilibre, nişte energii negative, care nasc suferinţa. Suferinţa este rezultatul comportamentului nostru, care a ajuns, de-a lungul secolelor, să fie într-un mare dezacord cu biologia noastră şi cu legile fiinţării noastre. N-am fost creaţi de Dumnezeu să suferim, biologia noastră o demonstrează: avem nevoie de fericire. În concluzie, devenim ceea ce gândim, sănătoşi sau bolnavi, fericiţi sau nefericiţi. Chiar şi la nivelul creierului, înnoirea celulelor noastre nervoase este favorizată de o gândire constructivă, optimistă şi este inhibată de agresivitate, furie şi depresie. Orice emoţie negativă blochează celulele sistemului imunitar pentru cinci, şase ore. Asta înseamnă că un gând de invidie, de răutate, un necaz ne lasă organismul fără apărare pentru câteva ore. Ştim din descoperirile fizicii cuantice că orice gând are un substrat de câmp, acest câmp are efect de dispersie, se propagă în spaţiu. Când ne gândim insistent la un lucru, îl creăm în planul de dincolo de noi, iar el se întoarce la noi. Putem, deci, face rău cu un gând, nu numai nouă, ci şi celorlalţi din jur şi întreg universului. Am avut ocazia să verific şi în practică lucrurile astea. Pacienţii optimişti, ferm convinşi că se vor vindeca, îşi ajutau organismul să lupte cu boala şi chiar se recuperau. Ceilalţi, pesimiştii care se plângeau în permanenţă, se otrăveau cu propriile gânduri, iar starea lor se deteriora. Îmi pare rău că nu am avut resurse financiare să-mi fac un sanatoriu, în care să le vorbesc bolnavilor despre boala lor şi despre comportamentul care duce la vindecare. A învinge boala înseamnă, în primul rând, a o înţelege şi a nu te revolta contra ei.

– Autosugestia e foarte la modă în ziua de azi. Credeţi şi dvs. că am putea fi mai sănătoşi doar prin puterea gândului?

– Sunt şi boli care ne sunt date ca lecţii. Dar în cele mai multe cazuri, bolile noastre au cauze spirituale: invidia, răutatea, competiţia acerbă, egoismul şi dorinţa de răzbunare, la care se adaugă frica şi stresul generat de o societate ultratehnologizată. Stresul înseamnă moartea celulei. Încă de la anul 1000, Avicenna a făcut un experiment şi a pus un miel într-o cuşcă lângă cuşca unui lup. Mielul a murit, pur şi simplu, de frică. Când ne e frică, nu se mai secretă chimia necesară şi celula moare. Pe termen lung, asta înseamnă scleroze, boli degenerative, Parkinson şi demenţă. Ce să mai vorbim despre faptul că epoca noastră e una din epocile cu cele mai multe cazuri de depresii şi suicid. Ştiaţi că depresia este unul din factorii care favorizează apariţia bolii Alzheimer? Depresia este o otravă pentru organism. Ca să răspund însă la întrebare, ar trebui să înţelegem că nu ne putem păstra sănătatea decât gândind şi făcând binele, pentru a fi în armonie cu universul. Iisus avea dreptate când îndemna pe fiecare să-şi iubească aproapele ca pe sine însuşi.

„Când crezi, îţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare”

– Faptul că aţi demonstrat ştiinţific existenţa lui Dumnezeu v-a întărit şi mai mult credinţa? V-aţi apropiat şi mai mult de Hristos?

– Eu nu cred în Iisus doar pentru că aşa am fost educat de părinţi. Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a căutat să-şi explice lumea. Dar dintre toate ma­rile spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius, Pitagora etc.) Iisus are cea mai perfectă acoperire ştiinţifică. Am luat rând pe rând toate noţiunile predicate de el şi toate pot fi explicate în termenii ştiinţelor actuale. Vă dau doar un exemplu. Ce înseamnă iertarea? Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace şi armonie. Din punct de vedere ştiinţific, prin iertare, la nivel de ADN, modelul negativ este pur şi simplu şters şi se instalează în corp o bună chimie şi un echilibru energetic. E fantastic, e pur şi simplu ca resetarea unui computer. Despre puterea credinţei, am vorbit deja. Iisus ar fi putut zice „eu te-am vindecat”, dar a ales să spună „credinţa ta te-a vindecat”. Când crezi, îţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare. Dar a şti că Dumnezeu există nu e totul. Doar religia îţi dă trăirea emoţiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieşti cu adevărat relaţia cu Dumnezeu. Nu doar mersul la biserică e important, ci şi puterea rugăciunii pe care o poţi face oriunde.

– Mai sunt oare canoanele şi dogmele Bisericii în acord cu spiritul vremurilor noastre?

– Din păcate, istoria ne dovedeşte că şi ştiinţa a greşit, negându-l pe Dumnezeu, şi Biserica a greşit, arzându-l pe Giordano Bruno pe rug sau condamnându-l pe Galilei. 200 de ani i-au trebuit Bisericii să accepte că pământul se învârte în jurul soarelui şi nu invers. În viitor, ştiinţa şi religia trebuie să-şi dea mâna, să se întâlnească la jumătate de drum, pentru a ajunge la o singură teorie care explică lumea. Orice excludere a unei părţi sau aducere la exagerare a alteia duce la rigiditate sau fanatism. Fundamentaliştii susţin că la Dumnezeu nu se ajunge decât pe o singură cale. Şi totuşi, Dumnezeu însuşi ne spune prin o mie de surse că drumurile spre el sunt nenumărate. Vârful muntelui e unul singur, indiferent pe ce versant îl urci. Până la urmă, religiile vor ajunge la o concordie universală. Nu este admisibil să spun că, dacă eu sunt ortodox, iar tu catolic, eu sunt agreat de Dumnezeu, şi tu nu.

– Criza lumii de azi nu e şi o criză a spiritului?

– Criza lumii actuale este în primul rând o criză morală, pentru că oamenii nu ştiu cine sunt cu adevărat. Omenirea se îndreaptă spre o nouă conştiinţă, spre o nouă umanitate. Suntem într-un moment de cotitură. În următorii 10, 15 ani, vom ajunge în cu totul altă lume, o lume a spiritualităţii. Această aliniere a planetelor care s-a produs acum nu e doar un detaliu de ordinul amuzamentului catastrofic. Este o realitate astronomică. N-o să ne crească cinci mâini, cu siguranţă! Schimbările vor fi la nivel de conştiinţă. Intrăm într-o zonă de energie cu o frecvenţă mult mai înaltă decât cea în care eram. Asta va produce mutaţii fundamentale în creier şi la nivel de ADN. Deja s-au făcut teste pe un lot de copii născuţi între 1982-1983 şi s-a constatat că nivelul lor de inteligenţă e mult peste nivelul stabilit anterior pentru genii. Se crede şi că ADN-ul nostru ar putea să ajungă, în plan ener­getic, la 36 de spirale în loc de 2. Lumea viitoare va fi a spiritualităţii şi a celor supradotaţi. Aproape îmi pare rău ca nu am vârsta s-o mai trăiesc.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză

– V-aţi dedicat întreaga viaţă eforturilor de a cunoaşte. A meritat? Se spune că atunci când înţelegi totul, viaţa devine mai tristă.

– Din contră, cunoaşterea aduce cea mai mare bucurie. Ea aduce adevărul despre tine. E exact cum spune Iisus, „şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi”. Să înţelegi lumea îţi aduce o eliberare enormă de erori de gândire şi prejudecăţi. Îţi dă bucuria de a descoperi singur resorturi şi corespondenţe. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză, o piatră sau un câine. Că mi-a dat posibilitatea să fiu om şi să ajung să ştiu ceea ce ştiu. E extraordinar să poţi afla cine eşti, de unde vii şi încotro te duci.

– Şi cine suntem noi, oamenii? Poate ştiinţa de azi să răspundă la o întrebare cu care filosofia se chinuie de milenii?

– Suntem conştiinţă întrupată şi suntem nemuritori. Timpul nostru în raport cu timpul de dincolo este doar o clipă fără importanţă. Venim de undeva şi plecăm spre altceva, viaţa pe Pământ e doar o scurtă vizită, o lecţie pentru evoluţia noastră. Facem cu toţii parte dintr-un plan divin şi suntem trimişi aici cu o misiune. Venim cu un bagaj de talente şi predispoziţii care servesc misiunii noastre pe pământ. Despre lucrurile acestea putem afla mai multe de la cei care au traversat experienţa morţii clinice.

– Aţi întâlnit, în practica dvs. medicală, cazuri de moarte clinică? Ce ne spune experienţa lor?

– Experienţa morţii clinice pledează pentru existenţa unei alte dimensiuni, spirituală, în univers, dincolo de cea a lumii de pe Pământ, în care trăim adevărata noastră viaţă. Cei care au trecut prin moartea clinică şi au descris lumea de dincolo vorbesc despre întâlnirea cu o Fiinţă de Lumină, pe care o asimilează cu Dumnezeu.

– Dacă suntem nemuritori, de ce ne e atât de frică de moarte?

– Pentru că nu cunoaştem adevărul despre noi şi credem că totul începe şi se sfârşeşte pe Pământ. Moartea e experienţa conştiinţei care trece din planul fizic în planul spiritual. M-am întrebat mult timp de ce murim. De ce ne uzăm fizic, dacă energia fundamentală, cuantică, este infinită şi nu se consumă? Am înţeles târziu că aici suntem doar la o şcoală, iar corpul e uniforma necesară aici. Numai întrupaţi în carne şi oase avem senzaţiile tuturor lucrurilor. Implicarea simţurilor e necesară lecţiei pe care o avem de învăţat. Moartea e trecerea în altă dimensiune, care e cea mai fericită.

– După mai bine de patru decenii de practică medicală în neurologie şi psihiatrie, creierul uman vă mai ascunde vreo taină?

– Creierul păstrează încă multe enigme. El este receptorul conştiinţei sau, altfel spus, al lui Dumnezeu într-un sens mai larg. Facem o encefalogramă şi nu distingem decât o linie sinuoasă a activităţii electrice a creierului, dar nici o singură volută nu ne spune că ea înseamnă un cuvânt anume sau un gând. Cum transcende informaţia din planul fiziologic în planul conştiinţei rămâne de neînţeles. De aceea am fost printre primii care au îndrăznit să afirme că nu conştiinţa e produsul creierului, ci creierul este produsul conştiinţei. Creierul nostru e doar un receptor. Aşa se explică cum ne reamintim tot înainte de moarte, în filmul vieţii, deşi la bătrâneţe uităm o mulţime de lucruri. Neuronii îmbătrânesc şi mor, sunt ca un radio defect care nu mai recepţionează undele. Memoria însă nu se pierde, e undeva în câmpul informaţional de deasupra. Vă daţi seama ce mister e în noi?

Dacă m-am născut în România, înseamnă că trebuie să fiu aici

– Să trecem şi la cele lumeşti. Aţi avut multe ecouri în Occident, după apariţia cărţii „Inteligenţa materiei”. Cu toate astea, nu aţi emigrat. V-am găsit la Sinaia, într-un mic birou cu vedere spre munte. În locul deschiderii, aţi ales izolarea.

– Când am scris Inteligenţa materiei, am plecat pe drumul ăsta de unul singur, într-o ţară cu un regim opresiv, unde numai de libera circulaţie a ideilor nu putea fi vorba. Ulterior am aflat că în Statele Unite se organizau întâlniri de specialişti care puneau aceleaşi probleme. Am avut o singură dorinţă atunci, în 1981, să nu fiu depăşit în cunoaştere, măcar până în anul 2000. Şi nu numai că n-am fost, dar mai sunt încă lucruri de scris şi demonstrat. De rămas, aş fi putut rămâne la Paris, în 1986. N-am făcut-o pentru că sunt legat afectiv de pământul şi de neamul meu. Şi din conştiinţa faptului că, dacă m-am născut în România, înseamnă că trebuie să fiu aici. Profesor sunt, o maşină am, o casă am. Ce-mi mai trebuie? Aşa cum înţeleg eu lucrurile în universul ăsta, singura mea referinţă e acolo sus. Mai departe nu ţine de mine.

– Aţi practicat medicina, aţi scris, aţi studiat, aţi participat la congrese şi conferinţe. Unde a mai încăput între toate astea şi viaţa de familie?

– Toate vacanţele mele mi-am chinuit soţia şi fiul. Eu stăteam să lucrez, în timp ce ea stătea cu copilul singură. Mi-a spus cu tristeţe, imediat după căsătorie: „Credeam şi eu că eşti un om normal.” (râde)

M-a iertat între timp şi m-a şi ajutat foarte mult în ceea ce am făcut. Şi acum lucrez în acelaşi ritm. Mă aşez la 8 dimineaţa pe scaun şi mă mai ridic după ce s-a lăsat noaptea. În Bucureşti n-aş putea face asta, fiindcă sunt prea multe lucruri care îmi distrag atenţia. Înainte să mă apuc să scriu „Inteligenţa”, am stat mult şi m-am gândit dacă să mă angajez sau nu la un travaliu imens, riscând să-mi pierd cei mai frumoşi ani, între 30 şi 40, pentru un succes incert. Şi totuşi mi-am zis că merită. Nimic nu reuşeşte cu adevărat dacă nu faci sacrificii. Bucuriile pe care le trăiesc acum îmi demonstrează că am pariat corect.

Sursa: formula-as.ro

(stiinta-mister.ro)

mai mult
Știință și tehnică

Albinele declarate cele mai importante fiinte de pe pamant.

albine

Hărnicuțele albine au fost declarate cele mai importante ființe vii de pe această planetă, se arată în concluziile Earthwatch Institute la întâlnirea Royal Geographic Society din Londra.

Albinele se află pe lunga listă a speciilor aflate pe cale de dispariție, cu o scădere a populației de aproape 90% iar acesta este un pas foarte important deoarece 70% din producția noastră alimentară se bazează pe albine, iar dacă acestea dispar, toată fauna va dispărea odată cu ele.

Albinele sunt cruciale pentru păstrarea echilibrului ecologic și a biodiversității în natură și oferă unul dintre cele mai recunoscute servicii ecosistemice, adică polenizarea, care permite producerea de alimente.

În acest fel, acestea protejează și mențin ecosistemele, speciile de animale și plante și contribuie la diversitatea genetică și biotică.

Albinele acționează, de asemenea, ca indicatori naturali ai stării mediului. Prezența, absența sau cantitatea acestora ne spune când ceva este în neregulă cu mediul înconjurător și dacă este necesară o anumită acțiune.

Prin respectarea dezvoltării și sănătății albinelor, este posibil să se constate schimbările din mediu și să se implementeze măsurile de precauție necesare la timp.

Albinele sunt indicatorul ecosistemelor care funcționează bine

~ José Graziano da Silva, Director-General of the Food and Agriculture Organization ~

Cantitatea de culturi care depinde de polenizatori s-a triplat în ultimele cinci decenii, iar albinele joacă un rol important în raport cu domeniul de producție agricolă. Polenizarea eficientă crește cantitatea de produse agricole, îmbunătățește calitatea acestora și îmbunătățește rezistența plantelor la dăunători.

Plantele cultivate care depind de polenizare sunt o sursă vitală de venit pentru fermieri, în special fermierii mici și fermele deținute de familii din țările în curs de dezvoltare. Mai mult, aceștia oferă locuri de muncă și venituri milioane de oameni.

Continuarea articolului pe: https://authenticmagazin.com/lumea-necuvantatoarelor/albinele-au-fost-declarate-cele-mai-importante-fiinte-de-pe-planeta/

(almanahulsufletului.wordpress.com)

mai mult
Știință și tehnică

IL VOM ACLAMA PE ANTIHRIST IN NUMELE PROGRESULUI

ic1

Dragii mei,

O sa tot spun chiar daca vad ca nu e un subiect care intereseaza. Vad ca multa lume prefera o miorlaiala pietista in locul luptei serioase cu Mikiduta.

In acesta categorie ii vad pe multi ca se agita cu privire la microcipuri si la coduri de bare. Si da-i si lupta – vorba lui Caragiale. Sa respingem! O sa vina prigoana! Si altele asemenea. STIU TOATE TEXTELE din scriptura despre asta si vad ca nu s-a inteles mai nimic. Antihrist o sa vina cu solutii care SA-I INSELE SI PE CEI ALESI.

Mi-e mila de cei ce se bat cu codurile de bare si ei nu au biruit nici o patima.
EI vor fi printre cei cel vor aplauda pe Anrihrist care o sa vina cu niste propuneri de genul:
– Femeilor, vreti sa nu va mai chinuiti cu sarcina? Sa nu va mai stricati corpul? Iata solutia – se pot face utere artificiale in care sa cresteti embrioni fertilizati in vitro. Daaaa!!!! Vor RAGE majoritatea lor
– Homosexualilor, vreti sa aveti copii cu genele ambilor parinti din cuplu?? Se poate prin inginerie genetica. Daaaa !!! Vor URLA ei.
– Parintilor, vreti sa aveti copii de 100 ori mai destepti? Se poate prin crearea unei interfete cu acces la internet. Astfel tot ce este pe net poate fi instant in capul copiilor vostri. Nici nu e nevoie sa-i mai trimiteti la scoala. Daaaa!!! Vor aclama parintii.

Proiectul Neuralink de interfaţă creier-cumputer ar putea fi testat pe oameni începând de anul viitor

– Oameni buni, vreti sa traiti 1000 de ani sau mai mult?? Se poate sa va printam 3D toate organele si sa vi le inlocuim pe masura ce imbatranesc. Sa va trasferam TOT ce aveti in cap in calculator si sa bagam intr-o clona a voastra. Uraaaa!! Vor striga oamenii
SI MULTE ALTELE. Ceea ce va spun acum este 100% realizabil si se numeste TRANSUMANISM

OMUL INDUMNEZEIT VERSUS OMUL-DUMNEZEUDragii mei,Daca nu ati citit pana acum cartea despre Transumanism din poza,…

Publicată de Catalin Rusu pe Luni, 24 iunie 2019

Ce insemna tot ce am scris mai sus? Insemna LEPADAREA CRUCII. Noi o vom cere.
Ce nu se va spune este ca TOATE aceste lucruri vor fi facute cu pretul confiscarii LIBERTATII noastre pentru ca acele tehnologii vor instaura CONTROLUL TOTAL asupra noastra.

Va rog din suflet sa va informati si sa informati la randul vostru.
Doamne ajuta!

(Cătălin Rusu)

mai mult
PromovateȘtiință și tehnică

Războaiele Rețelei: tehnologia 5G și spulberarea ascensiunii chineze

5g

Războaiele Rețelei tocmai au început. Iar amploarea lor riscă să amâne cea mai importantă revoluție tehnologică de care economia globală are nevoie pentru a nu intra în recesiune.

Luna aceasta, Statele Unite ale Americii au interzis companiilor americane să facă afaceri cu firma chineză Huawei, unul dintre principalii producători mondiali de echipamente de rețea și al treilea producător global de telefoane mobile.

Acuzația? Compania și-ar putea folosi dispozitivele pentru a intercepta și colecta date de la sute de milioane de utilizatori. În spatele ei s-ar afla guvernul chinez, pregătit să preia controlul asupra rețelelor de comunicații din lumea democratică, cu precădere asupra celor 5G, aflate acum în construcție.

Impactul asupra companiei chineze este uriaș: practic, avântul său pe piața telefoanelor mobile a fost curmat, partenerii săi occidentali vitali nu îi mai pot livra niciun fel de produse, componente sau servicii, iar Google va opri accesul Huawei la Android și la aplicațiile sale, forțând compania să folosească propriul sistem de operare pentru următoarele sale telefoane.

Este o lovitură nucleară, fără precedent, contra unui colos tehnologic mondial. De unde Huawei spera să depășească Apple pe piața telefoanelor mobile și să fie principalul producător mondial de echipamente 5G, compania chineză se vede acum scoasă forțat de pe cele mai importante piețe, cu perspectiva ca niciun stat aliat SUA să nu îi mai permită accesul.

Lăsând la o parte acuzațiile de spionaj nedemonstrate public, este extrem de important să înțelegem contextul acestor măsuri. Pe de o parte avem războiul comercial dintre SUA și China, purtat la inițiativa președintelui Trump. Pe de alta, avem o realitate rușinoasă pentru companiile americane: chinezii de la Huawei au cel puțin un an avans în privința tehnologiei 5G, rod al unor investiții masive.

Iar decalajul s-ar fi mărit și mai tare dacă Huawei ar fi câștigat licitațiile pentru dezvoltarea rețelei 5G în părți din SUA și Europa. În lumea IT, un astfel de avans este uriaș și extrem de greu de recuperat.

În România, acest eveniment a trecut mai degrabă neobservat, deși rezultatele ne vor afecta pe toți, nu doar pe cei care au cumpărat telefoane Huawei. Internetul lucrurilor nu poate exista cu adevărat în absența unor rețele 5G sau mai puternice. Or, toate transformările economiei mondiale din următorii 20 de ani depind de implementarea rapidă a acestui tip de rețea, care permite comunicații de zeci de ori mai rapide decât actuala rețea 4G.

Puteau Statele Unite să permită Chinei să construiască o rețea 5G globală cu echipamentele unei companii asupra căreia guvernul comunist poate interveni oricând?

Pot europenii să ignore pericolul ca un guvern care nu împărtășește principiile democratice să controleze sistemul nervos pe care se va construi noua economie?

Răspunsurile sunt foarte importante, indiferent de cât de adevărate sau nu sunt acuzațiile de spionaj la adresa Huawei.

Tehnologie și politică: trezirea din ceasul al doisprezecelea

Timp de trei decenii după căderea comunismului în 1989-1990, Occidentul a considerat că prosperitatea economică este esențială pentru democratizarea societății, indiferent că e vorba de Rusia, China sau țările arabe. Exemplul țărilor ocupate care fuseseră aduse de către SUA în paradisul capitalist era dublat de cel al țărilor europene care prosperau pașnic în Uniunea Europeană. Cu alte cuvinte, rețeta părea să funcționeze și să fie foarte sigură.

În acest context, companiile occidentale au început să investească masiv pe piețele din Rusia și China, fără ca politicienii să mai condiționeze accesul acestor state la tehnologia avansată de implementarea unor reforme democratice reale.

Dezvoltarea unei clase de mijloc în aceste țări ar fi asigurat, de la sine, și o democratizare treptată, conform valorilor fundamentale nord-atlantice. Pentru o vreme s-a mimat chiar și democrația, pentru ca obstacolele morale care încă mai rețineau avalanșa de fonduri și tehnologie să fie îndepărtate.

A fost nevoie de două intervenții militare agresive ale Rusiei în Georgia și Ucraina pentru ca această țară să revină la statutul de paria. Dar China este mult mai mare și mai atractivă pentru economia nord-atlantică și a știut să se facă indispensabilă exact în domeniile pe care se va baza tehnologia anilor 2020-2040: pământurile rare, bateriile electrice, rețelistica de mare viteză.

Dinamica Chinei în aceste domenii, precum și expansiunea sa militară și economică în Asia și Africa au aprins, într-un final, luminile de pericol în camerele de comandă vestice.

Spre deosebire de ruși, care nu și-au diversificat economia și irosesc în continuare miliarde de dolari din exportul de resurse naturale brute, chinezii au învățat la perfecție jocul capitalist. Giganți tehnologici precum Alibaba, Tencent, Huawei, Xiaomi, ZTE sau Foxconn nu au rămas activi doar pe piața domestică, ci s-au extins și pe piețele vestice. Iar fondurile uriașe pe care le au la îndemână le reinvestesc cu încăpățânare în cercetare și dezvoltare, atunci când nu primesc ajutor chiar de la statul chinez și de la spionii săi industriali.

Dar dacă China domină peisajul tehnologic, Rusia face apel la alte arme în acest război.

Sperieturi rusești: cât de sigură este tehnologia 5G?

Au ajuns și la noi zvonurile conform cărora tehnologia 5G cauzează cancer, este periculoasă pentru sănătatea umană și, în general, va declanșa Apocalipsa.

În ciuda lipsei dovezilor și a asigurărilor din partea experților că tehnologia este sigură, se repetă scenariul aplicat și cu ocazia implementării rețelelor 3G și 4G: oamenii sunt speriați că abundența de antene 5G le va afecta sănătatea.

Sperietura nu vine din senin. Campania de dezinformare vine direct de pe siteurile rusești și are un scop foarte precis: întârzierea desfășurării acestui tip de tehnologie în spațiul nord-atlantic poate diminua, pentru o perioadă, avansul economic al țărilor democratice. Rusia, incapabilă să țină pasul, duce propriul război cu armele care i-au mai rămas: dezinformarea, știrile false, stârnirea panicii.

„Fiind o tehnologie foarte complexă, nouă și încă în dezvoltare, cu siguranță se vor găsi în continuare diverse vulnerabilități de securitate în 5G. Cu cât complexitatea crește, cu atât securitatea reprezintă o provocare mai mare. Dar asta e valabil pentru toți producătorii de echipamente de rețea”

Dan Broască, expert în securitate IT, Omnient

Dar este sigură pentru sănătatea noastră tehnologia 5G? Răspunsul este foarte simplu: frecvențele folosite de 5G sunt de maximum 70GHz. Pragul de la care radiațiile devin ionizante și pot cauza cancer prin afectarea ADN-ului nostru este de 2.400.000GHz.

În plus, radiațiile 5G nu pot pătrunde în organismul nostru, ci sunt oprite la nivelul pielii.

De asemenea, radiațiile neionizante primite de la toate tipurile de emițătoare din preajma noastră (telefoane mobile, routere internet, televizor, radio, antene de comunicații etc.) sunt echivalente cu cele primite de la un simplu bec incandescent. Tehnologia 5G nu va schimba această stare de fapt.

Cu alte cuvinte, este foarte puțin probabil ca expunerea la radiațiile noii rețele să aibă vreun efect cancerigen. Așa cum nici în cazul implementării tehnologiilor 3G și 4G nu s-a remarcat vreo creștere a numărului de cancere, nu avem de ce să ne așteptăm ca acest lucru să se întâmple acum. Teoriile conspirației nu se bazează pe date științifice, ci pe răstălmăcirea acestora.

Dar tehnologia 5G ne poate afecta viața în alt mod.

De unde vine, de fapt, pericolul 5G

Comunicațiile mai rapide de zeci de ori și timp de latență mic permit transformarea societății umane într-una asistată și modelată de inteligența artificială și de roboți. Efectele benefice sunt uriașe, dar și cele negative pot fi incredibil de periculoase.

În acest context, ar fi pentru prima dată când un model distopic al unei culturi în care statul controlează totul prin tehnologie devine unul de succes din punct de vedere economic. Dacă America postbelică a exportat democrația și piața liberă ca fundamente pentru o cultură a libertății și prosperității, China poate exporta în schimb statul atotputernic și piața reglată științific și robotizată ca fundament pentru o cultură a supunerii mercantile față de o oligarhie, față de Partid.

Rețeaua de comunicații ultrarapidă este esențială atunci când construiești un astfel de sistem. Rusia este, de altfel, unul dintre principalii clienți care vor să implementeze tehnologia 5G cu scopul urmăririi în timp real a propriilor cetățeni.

Un reportaj din Forbes arăta că Moscova se grăbește să acopere integral străzile cu camere de supraveghere video capabile de identificare facială cu scopul declarat de a combate criminalitatea. Într-un regim dictatorial, evident că nu doar criminalii sunt cei vizați. Iar ofițerii de poliție moscoviți vor fi echipați în curând cu ochelari smartcu funcții de identificare a indivizilor de pe listele de urmăriți.

China a ajuns deja o nație supravegheată intens, iar tot felul de politicieni autocrați privesc cu jind la această tehnologie.

Evident, companiile americane ar putea fi acuzate, la rândul lor, de fix aceleași lucruri de care sunt acuzate companiile chineze. Iar abuzul de instrumente financiare și de amenințări legale de către administrația americană începe să deranjeze Europa.

În fond, oamenii politici care arată cu degetul către China sunt aceiași care atacă instituțiile democratice și bazele alianței nord-atlantice. Ipocrizia politică nu este ceva nou, însă în acest război restul lumii este prins la mijloc, cu consecințe care pot fi dramatice dacă se prelungește confruntarea.

România și 5G: indecizii

În România, lansarea primei rețele 5G a fost anunțată de Vodafone tot luna aceasta. Echipamentele de rețea folosite provin de la Ericsson și… Huawei, testul public fiind efectuat tot cu telefoane Huawei.

Demonstrația a mers brici: 955 Mbps pentru download și 52,6 Mbps pentru upload, viteze de peste zece ori mai mari pentru download și de peste douăzeci de ori mai mari pentru upload față de rețeaua 4G actuală.

Nu sunt planuri pentru a opri vânzarea telefoanelor mobile Huawei la niciuna dintre companiile telecom din România, pentru simplul motiv că aparatele aflate pe stoc nu vor avea probleme cu accesul la serviciile Google. Dar licitația pentru atribuirea drepturilor de utilizare a benzilor de frecvențe tipice pentru 5G se va finaliza abia la sfârșitul acestui an, iar România încă nu a reacționat la nivel oficial cu privire la interzicerea sau păstrarea accesului echipamentelor 5G Huawei.

Miza nu este deloc mică. Se estimează că desfășurarea rapidă a tehnologiei 5G în România va duce la un plus de 4,7 miliarde de dolari în PIB și la 250.000 de locuri de muncă noi până în 2025, ca urmare a creșterii industriei 4.0 bazate pe această tehnologie. Dar România, ca aliat strategic al SUA, nu poate ignora presiunile externe dintr-un război comercial care începe să îmbrace și accente ideologice.

Guvernul Ponta încheiase un memorandum cu Huawei pentru construcția mai multor sisteme IT vitale: rețeaua integrată pentru Transelectrica, sistemul național de informații și comunicații, sistemul pentru orașele smart, sistemul pentru E-Government (guvernare electronică) și, nu în cele din urmă, sistemul de monitorizare și supraveghere a traficului. Este puțin probabil ca SUA să privească cu ochi buni continuarea acestei colaborări strânse.

Temporizarea din partea guvernanților este de înțeles, având în vedere rapidele schimbări de dispoziție și direcție din partea actualei administrații americane. În plus, atracția uriașă pe care a reprezentat-o China pentru liderii PSD nu doar în domeniul IT, ci și în cel al infrastructurii de transport, acolo unde s-a renunțat la proiecte pe bani europeni nerambursabili în favoarea unora în parteneriat public-privat „strategic” cu companii din China, a fost un element care a alarmat nu doar partenerii americani, ci și pe cei europeni.

Poate că schimbarea de atmosferă politică de acum va clarifica lucrurile la timp și în privința 5G. România nu-și va permite să întârzie pentru mult timp o decizie strategică extrem de importantă în acest domeniu. Iar când o va lua, va trebui să fie în acord atât cu interesele proprii, cât și cu cele ale aliaților europeni și americani, pentru că următorii 20 de ani vor sta sub semnul acestei decizii.

(pressone.ro)

mai mult
Știință și tehnică

Stephen Hawking si vorbele sale memorabile – Existenta lui Dumnezeu, handicapul care poate fi util, dezastrul ce ar urma daca luam legatura cu extraterestrii

SH

​”Scopul meu este sa inteleg complet universul: de ce este asa si de ce exista” , spunea Stephen Hawking, una dintre cele mai stralucitoare minti ale timpurilor noastre. Opiniile sale au starnit un interes urias, fie ca a fost vorba de nevoia oamenilor de a intemeia colonii pe alte Planete sau de faptul ca nu ar fi fost nevoie de o fiinta divina pentru creatia Universului. Hawking a spus ca trebuie sa evitam cu orice pret contactul cu extraterestrii si tot el a spus ca filozofia nu a mai tinut in ultimul timp pasul cu avansul stiintific si nu mai este in stare sa raspunda la intrebari fundamentale. Hawking a murit miercuri dimineata, la resedinta sa din Cambridge.

Universul nu a fost creat de Dumnezeu, ci a luat nastere datorita legilor fizicii 

Universul a luat nastere datorita actiunii spontane si inevitabile a legilor fizicii, iar Divinitatea nu a avut niciun rol in acest proces de creatie, sustinea intr-o noua carte, Hawking. In cea mai cunoscuta carte a sa, „O scurta istorie a timpului”, acum doua decenii, savantul nu excludea implicarea Divinitatii in nasterea Universului si vorbea de conceptul de „minte a lui Dumnezeu”.

Teoria era prezentata intr-o noua carte a lui Hawking, The Grand Design, volum care s-a lansat in septembrie 2010. Cartea, scrisa impreuna cu fizicianul american Leonard Mlodinow sustinea teoria conform careia pentru crearea universului nu a fost nevoie de interventia unei forte divine, iar Big Bang-ul a fost rezultatul „inevitabil” al legilor fizicii.

Practic, Universul a fost o creatie spontana guvernata de legile fizicii, teorie ce contrazice vechiul model newtonian care sustine ca Universul a fost plamadit de un Creator pentru ca altfel nu ar fi putut lua nastere din haos.

„Pentru ca exista o lege precum cea a gravitatiei, Universul poate lua nastere chiar si din nimic (…) Creatia spontana este motivul pentru care exista Ceva, in loc Nimic si motivul care face ca si Universul sa existe si noi sa existam” , spunea Hawking.

„Faptul ca noi oamenii – care suntem practic colectii de particule fundamentale din natura – am ajuns atat de departe in intelegerea legilor care ne guverneaza pe noi si Universul din jurul nostru – reprezinta un triumf” 

„Cred ca cea mai simpla explicatie este ca nu exista Dumnezeu. Nimeni nu a creat Universul si nimeni nu ne dicteaza soarta. Aceste lucruri ma determina sa imi dau seama ca, probabil, nu exista nici rai, dar nici viata dupa moarte. Avem o singura viata sa apreciem minunatul design al Universului si pentru asta sunt foarte recunoscator” 
.

Ar fi riscant sa incercam sa comunicam cu o civilizatie extraterestra 

Daca am gasi fiinte inteligente pe alte planete am face fara indoiala cea mai mare descoperire stiintifica din istorie, insa trebuie sa fim prudenti daca vrem sa comunicam cu aceste forme de viata, fiindca am putea avea soarta crunta a bastinasilor din Americi dupa sosirea europenilor, spunea pentru BBC Stephen celebrul astrofizician, la inceput de 2012, cand implinea 70 de ani.

„Daca am gasi forme inteligente de viata in Univers am fi in fata celei mai mari descoperiri stiintifice”, a spus Hawking, raspunzand unei intrebari venite din partea unui utilizator Twitter. „Ar fi insa riscant sa incercam sa comunicam cu o civilizatie extraterestra”, avertiza savantul britanic.

„Daca extraterestrii ar decide sa ne viziteze, finalitatea ar fi similara cu ce s-a intamplat cand europenii au sosit in America. Lucrurile nu s-au sfarsit bine pentru amerindieni” 
, spune Hawking, care face referire la efectele dezastruoase pe care sosirea europenilor la final de secol XV le-a avut asupra populatiilor din cele doua Americi. Atunci, multe orase au fost distruse de spanioli, un numar mare de indigeni au fost ucisi, iar bolile aduse de europeni au decimat populatii lipsite de imunitate.

Spatiul cosmic poate fi nu doar sursa unui dezastru pentru rasa umana, ci trebuie sa ajunga sa reprezinte salvarea speciei umane. „Este esential sa colonizam spatiul cosmic. Cred ca pana la urma vom intemeia colonii care se pot sustine singure pe Marte si pe alte corpuri ceresti din Sistemul Solar, chiar daca probabil acest lucru nu se va intampla in urmatoarea suta de ani”, a raspuns Hawking intrebarii unui cititor din Tara Galilor.

Oamenii trebuie sa intemeieze colonii in spatiu din cauza ca in cel mult o mie de ani un dezastru poate afecta grav viata pe Terra, iar solutia este sa profitam de progresele stiintei pentru a ne extinde in lumi mai sigure.

Filozofia este un domeniu mort 

Filozofia nu a mai tinut in ultimul timp pasul cu avansul stiintific si nu mai este in stare sa raspunda la intrebari fundamentale precum De ce suntem aici? si Unde ne indreptam?, spunea Hawking in mai 2011, la conferinta Google Zeitgeist. El a conchis ca filozofia este un domeniu mort, iar stiinta este cea care ne poate ajuta sa aflam raspunsul la aceste intrebari care ne macina de mii de ani.

El a spus ca la intrebarile fundamentale despre univers vom gasi raspunsuri pornind de la acceleratorul de particule LHC si de la cercetarile spatiale.

„Cei mai multi nu se gandesc des la aceste intrebari, insa aproape toti ne intrebam cateodata de ce suntem aici, de unde am venit?. In trecut, filozofia trebuia sa raspunda la ele, insa filozofia este moarta. (…) Filozofii nu au tinut pasul cu dezvoltarile moderne aparute in stiinta, in special in fizica”, spune cunoscutul savant britanic.

„Oamenii de stiinta au devenit purtatorii tortei descoperirilor in cautarea cunoasterii”.

Actiunile lui Trump pot impinge Terra dincolo de limite

In iulie 2017 spunea ca actiunile lui Donald Trump, care a scos Statele Unite din acordul climatic de la Paris, vor cauza mult rau mediului inconjurator, iar Terra risca sa devina precum planeta Venus unde sunt 250 de grade si multe ploi acide.

„Suntem aproape de punctul in care schimbarile climatice sunt ireversibile. Actiunile lui Trump pot impinge Terra dincolo de limite si poate deveni precum Venus, cu temperaturi de 250 de grade si ploi de acid sulfuric” , spune Hawking.

„Schimbarile climatice se numara printre marile provocari ce ne stau in fata si putem sa le contracaram daca actionam acum. Negand dovezile legate de incalzirea globala si retragand Statele Unite din acordul de la Paris, Donald Trump va cauza pagube mediului natural, pagube ce ar fi putut fi evitate” 
, mai spune celebrul fizician.

Nu vor exista colonii pe alte planete mai repede de 100 de ani 

In ianuarie 2016 Hawking spunea ca majoritatea pericolelor la adresa rasei umane vin exact din progresele inregistrate de stiinta si tehnologie. El estima ca mai repede de 100 de ani nu vom reusi sa stabilim colonii care sa se autosustina pe alte planete. „Trebuie sa fim foarte atenti in aceasta perioada”, spune Hawking care adauga insa ca nu ar trebui sa incetinim progresul tehnologic. „Nu vom inceta sa facem progrese si nici nu vom da inapoi, asa ca trebuie sa detectam pericolele si sa invatam sa le controlam. Sunt optimist si cred ca putem face asta” .

Hawking spunea ca razboiul nuclear, incalzirea globala si virusii creati pe cale genetica sunt scenarii ce ar putea pune in pericol existenta rasei umane. El considera ca un dezastru la nivel planetar s-ar putea intampla undeva in intervalul cuprins intre o mie si zece mii de ani de acum inainte.

„Pana atunci ne vom fi raspandit prin spatiu si pe alte stele, asa ca un urias dezastru pe Terra nu ar insemna si sfarsitul rasei umane” .

Insa exista o problema. „Nu vom putea instala colonii care sa se sustina pe alte planete mai repede de 100 de ani, asa ca trebuie sa fim foarte atenti in aceasta perioada” .

Putem sfarsi in saracie daca detinatorii robotiior vor refuza sa distribuie bogatia comuna 

In octombrie 2015 Hawking spunea ca umanitatea ar trebui sa se teama mai degraba de capitalism, decat de roboti si de dezvoltarea inteligentei artificiale.

El spunea ca inegalitatea economica va exploda pe masura ce robotii vor inlocui muncitorii, iar persoanele bogate, care detin tehnologia, vor refuza sa-si imparta averea.

„Daca robotii vor produce tot ce avem nevoie, atunci viitorul va depinde de modul cum distribuim bogatia. Cu totii ne putem bucura de o viata relaxanta si plina de lux daca bogatia produsa de roboti este distribuita in mod egal, ori cei mai multi putem sfarsi in saracie daca detinatorii robotiior vor refuza sa distribuie bogatia comuna. Pana acum, se pare ca se mizeaza pe cea de-a doua optiune, iar tehnologia conduce la o inegalitate economica din ce in ce mai pronuntata” .

Rasa umana este in pericol daca inteligenta artificiala merge prea departe 

Una dintre cele mai controversate opinii a fost enuntata la final de 2014 cand celebrul fizician spunea intr-un interviu pentru BBC ca formele primitive de inteligenta artificiala pe care oamenii le-au dezvoltat sunt utile, insa a avertizat ca, daca vom dezvolta unele mult mai inteligente, acestea ne-ar putea depasi, iar rasa umana ar ajunge in pragul extinctiei. El spunea ca formele de inteligenta artificiala create pana acum de oameni sunt primitive, dar utile, insa in viitor unele ne-ar putea egala sau chiar depasi „Ar putea avansa pe cont propriu si s-ar putea replica intr-un mod accelerat (…) Oamenii, limitati fiind de evolutia lor biologica lenta, nu ar putea concura cu aceste masini si ar fi coplesiti”.

Handicapul m-a ajutat intr-un fel fiindca m-a scutit de nevoia de a sta in comisii plictisitoare 

In toamna lui 2013 Hawking a fost intrebat si daca handicapul sau i-a fost de folos in cariera de fizician, el explicand ca l-a ajutat. „Trebuie sa recunosc ca imi fuge mintea la gaurile negre sau la alte lucruri din fizica daca nu mai pot urmari o conversatie. Handicapul m-a ajutat intr-un fel fiindca m-a scutit de nevoia de a sta in comisii plictisitoare si mi-a dat mai mult timp pentru gandire si cercetari. Fizica teoretica e unul dintre putinele domenii unde nu esti dezavantajat daca ai o dizabilitate. Totul e in minte” .

Nu exista rai sau viata dupa moarte. Sunt doar povesti pentru cei care se tem de „intuneric” 

Una dintre cele mai controversate ziceri ale sale a venit in primavara lui 2011. „Creierul este un computer care inceteaza sa functioneze cand componentele sale se strica”, spunea el, intr-un interviu pentru The Guardian. „Pentru computere stricate nu exista nici rai, si nici viata dupa moarte”, mai spunea cunoscutul savant care adauga ca aceste concepte sunt doar menite sa aduca alinare celor care se tem de moarte.

„Am trait cu spectrul unei morti timpurii in ultimii 49 de ani si nu imi este frica de moarte, dar nici nu ma grabesc sa mor fiindca mai am atat de multe de facut. Privesc creierul ca fiind un computer care nu va mai functiona atunci cand componentele sale se vor strica. Insa nu exista rai sau viata de dupa moarte pentru computere stricate, acestea sunt doar basme pentru oamenii care se tem de intuneric” 

„Stiinta este frumoasa cand ofera explicatii simple despre fenomene si vine cu legaturi intre diverse observatii” 
, spune celebrul om de stiinta, intrebat de ce stiinta i se pare atat de frumoasa.

Oamenii ar trebui sa faca tot posibilul sa evite contactul cu extraterestrii 

Existenta extraterestrilor este aproape sigura, dar omenirea ar trebui sa faca tot posibilul sa evite contactul cu alte forme de viata, avertiza celebrul astrofizician in aprilie 2010.

Intr-un serial realizat pentru Discovery Channel, una dintre cele mai stralucite minti ale planetei afirma ca este „perfect rational” sa credem ca viata inteligenta exista in afara Terrei. In opinia sa, insa, daca ar descoperi Pamantul, extraterestrii nu ar face decat sa extraga resursele de aici pentru a se muta ulterior pe alta planeta.

Stephen Hawking credea ca, in loc sa incerce in continuu sa comunice cu viata extraterestra, oamenii ar trebui sa faca tot posibilul sa evite contactul.

„Este suficient sa ne privim pe noi insine pentru a vedea cum viata inteligenta se poate transforma in ceva ce nu am dori sa intalnim” , explica el.

Declaratii simapatice: Viata ar fi tragica, daca nu ar fi amuzanta 

Hawking stia de gluma si a facut si declaratii simpatice. De exemplu a declarat ca femeia este cel mai mare mister al Universului,
Cand reporterul de la revista New Scientist l-a intrebat la ce se gandeste cel mai mult in timpul zilei, profesorul de la Universitatea Cambridge a declarat: „Femeile. Ele sunt un mister complet” .

A glumit si pe seama vocii sale sintetice care a devenit celebra in toata lumea.
„Britanicii spun ca vocea are accent american, insa americanii spun ca accentul este scandinav sau irlandez” 

Hawking a amintit in ultimii ani ca desi in urma cu 55 de ani, cand i s-a pus diagnosticul, i s-a spus ca mai avea doi-trei ani de trait, a reusit sa ajunga la varsta de peste 70 de ani si inca sa mai scrie.

Stephen Hawking, care se deplasa cu ajutorul unui scaun cu rotile si comunica prin intermediul unui computer si a unui sintetizator vocal, a fost diagnosticat cu o maladie neuronala degenerativa (scleroza laterala amiotrofica) la varsta de 21 de ani.

(Vlad Barza – hotnews.ro)

mai mult
PromovateȘtiință și tehnică

IN SFARSIT! ACTELE BIOMETRICE SUNT NIMIC PE LANGA ASTA!

Transumanism

Dragii mei,

Semnalez aparitia, in limba romana, a unei carti relevante pentru ce inseamna aceasta viitoare RELIGIE a planetei – TRANSUMANISMUL. Spun a planetei pentru ca nu mai este vorba despre umanitate.

Ce ne propun adeptii acestei ideologii intrece orice imaginatie. Este vorba despre o combinatie de OM cu masina care chipurile are ca scop IMBUNATATIREA OMULUI. Adica nu era bun asa cum era el creat de Dumnezeu ci trebuie imbunatatit.

Eu am mai scris aici despre asta dar vad ca nu prea preocupa lumea. Credeti-ma ca daca scriu o fac pentru ca impreuna cu niste calugari de la Frasinei consideram ca abia ASTA este o prima manifestare a ANTIHRISTULUI. Nu spun o manifestare DEMONICA pentru ca este mai mult de atat. Exista si o emisiune a Dl. Banescu la Trinitas. Dl. Banescu este unul din putinii oameni lucizi de la acest post tv.

Spre deosebire de dansul si de invitatul dansului eu cred ca se va pune in practica mai repede decat s-ar putea crede si asta pentru ca se investesc miliarde de dolari in asta. Au aparut scoli de transumanism si postumanism.
VA ROG DIN SUFLET SA VA FAMILIARIZATI CU ACESTE LUCRURI ca sa cunosteti exact IDEOLOGIA antihristica. Aici se va da batalia finala pentru ca se propune nici mai mult nici mai putin decat OMUL – DUMNEZEU. Nu este o exagerare.

Cred ca oamenii se vor bate sa devina sclavi numai sa beneficieza de aceste tehnologii. Pe ce ma bazez?

Ma uit la DISPERAREA multora de a baga in capul copiilor lor tot felul de lucruri in speranta ca mai apoi acesti copii vor fi superiori celorlalti. De asemenea uitati-va cate tipuri de cursuri de DEZVOLTARE PERSONALA exista! Asa ca sa ne obijnuim cu conceptul. Ganditi-va ce ar fi daca cineva ar spune ca va poate face copilul de 10 ori mai inteligent, doar prin implantarea unui cip in cap. Eu zic ca se vor calca in picioare sa implanteze cipuri. In acel moment se va produce un act de inrobire pentru ca acel cip poate fi folosit si pentru altceva decat pentru performanta intelectuala si anume CONTROLUL total al celui ce-si va implanta aceste dispozitive.

VA ROG VIZIONATI EMISIUNEA SI STRADUITI-VA SA INTELEGETI CE VINE PESTE NOI.

(Cătălin Rusu)

 

mai mult
Știință și tehnică

Fizica explicată de Cristian Presură

Fizica

Cristian Presură a absolvit Colegiul Național „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea în 1990 , Facultatea de Electrotehnica București în 1995, iar apoi Facultatea de Fizică a Universității din București în 1998.

În 2002 a obținut doctoratul în fizică la Universitatea Groningen din Olanda, unde a caracterizat proprietățile optice ale sistemelor corelate de electroni. Rezultatele sale s-au concretizat în lucrări publicate în reviste de specialitate: Physical Review B, Physical Review Letters și Science.

În prezent este cercetător la compania Philips, Olanda. S-a specializat în domeniul senzorilor medicali. Împreună cu echipa sa, a inventat și introdus pe piață primul ceas capabil să măsoare pulsul sportivilor numai pe baza senzorilor optici.

A publicat mai multe zeci de lucrări și brevete de invenție. Cristian Presură are o activitate intensă de popularizare a științei în limba română, scriind articole pentru ziare și reviste. Este membru al asociației cercetătorilor români Ad Astra și fondator al asociației „Știință pentru Toți”.

Distincții și premii
Premiul de cultură Gala Top 100 FP România (2014)
Laureat al Premiului Academiei Române pentru fizică „Ștefan Procopiu” (2014), pentru lucrarea Fizica povestită
Medalia de onoare a Societății de Științe Matematice din România (2018)

Citește mai mult – Wikipedia

 

Sursa: YouTube

mai mult
Știință și tehnică

TELEGONIA

Logo22

Telegonia este o teorie, demonstrata cu ajutorul geneticii, care sustine ca primul partener sexual din viata unei femei este tatal genetic al copiilor sai.

De aici reiese ideea ca, indiferent de barbatul cu care o femeie face copii, tatal biologic de drept este primul partener din viata acesteia, ba, mai mult fiecare, partener sexual contribuie la dezvoltarea structurii ADN-ului ai copiilor sai. Lasand la o parte dramele in care femeile sunt parasite de soti pentru ca odraslele nu seamana cu ei, chiar daca ele nu au intretinut relatii sexuale cu niciun alt barbat, telegonia are dovezi certe, expuse de biologul si filosoful francez Felix Le Dantec.

Exemplul cel mai concludent este atunci cand s-a incercat imperecherea unei iepe pursange cu un mascul de zebra. Bineinteles ca nu a rezultat nimic, pentru ca genomurile celor doua specii sunt incompatibile, dar, mai tarziu, cand aceeasi iapa a fost imperecheata cu un cal, spre surprinderea tuturor, manjii au iesit vargati! Aceasta intamplare a fost punctul de pornire al teoriei telegoniei. Cromozomii au capacitatea de a memora informatie nu doar pe cale materiala, ci si pe cale ondulatorie, prin undele emise de molecule si de atomi. Cercetarile au aratat ca intr-o iapa in care au ajuns spermatozoizii unei zebre, au ramas o vreme acolo, apoi s-au ventilat. Ramasi sub forma de corpusculi ondulatorii, de unde, de informatii care raman in memoria celulelor, acestia ies la iveala mai tarziu. In mod identic stau lucrurile si in genetica umana. Un alt caz aparent straniu a fost explicat de geneticienii care au asistat la venirea pe lume a unui copil negru rezultat dintr-un cuplu de albi. Pentru ca primul iubit al mamei fusese de culoare, informatia genetica ramasa intacta a influentat structura genetica al copilului, chiar daca acesta a fost conceput cu un alb.

Telegonia este o realitate, chiar daca ne place sau nu, iar corpul uman se supune unor legi stricte din punct de vedere genetic. Biologii moderni gasesc o posibila explicatie a fenomenului telegoniei prin „allele”, o secventa reprezentata de pozitia ocupata de un numar din codul ADN in cromozom. Aceste secvente de ADN alcatuiesc codul unei gene, iar un set de „allele” dau genotipul individual. Mai explicit si mai pe scurt, primul barbat din viata unei femei poate avea niste secvente dominante care sa se „lipeasca” de secvente din cromozomii femeii, producand un efect mai tarziu. „Al lele”, cum se pronunta conform dictionarului Encarta, posibil de origine protolatina, seamana al naibii de mult cu vorba romaneasca straveche „al lelei”, cand este vorba despre un copil cu tata incert. In concluzie, telegonia cauta sa demonstreze ca pastrarea virginitatii pana la casatorie, nu e doar un principiu moral, ci si genetic. Informatiile genetice dezordonate, introduse in viitoarea mama odata cu sperma straina, mai devreme sau mai tarziu determina degrafarea zestrei genetice a fatului, care se naste cu o multime de afectiuni. Aceasta este cauza pentru care in ziua de astazi copiii nu mai sunt la fel de sanatosi ca in trecut. Femeile intretin foarte multe relatii sexuale cu parteneri diferiti pana sa nasca copii, iar informatiile genetice pozitive, dar si negative, raman in interiorul mamei,influentand dezvoltarea fatului si, implicit, al copilului.

Cine cunoaşte lumea este inteligent, cine se cunoaşte pe sine însuşi este luminat, cine învinge lumea are putere, cine se învinge pe sine însuşi are tărie.

(Alexandru Petrescu)

mai mult
Știință și tehnică

Tehnologia 5G ucide. Astrofizicianul Aurélien Barrau trage un semnal de alarma

aurrelien-barrau

Tehnologia 5G este acum disponibila si promite sa ne ofere o navigare mult mai rapida pe telefonul mobil. Astrofizicianul Aurélien Barrau ne avertizeaza ca starea planetei s-a inrautatit tocmai pentru ca omul a vrut mereu dezvoltare rapida, preferand profitul imediat in locul alegerilor intelepte si sanatoase, pe termen lung. Si-a invatat omul lectia? A redevenit rational? Nu, declara omul de stiinta. Aceasta noua tehnologie o dovedeste.

Pe 10 martie 2019, astrofizicianul a postat pe contul sau de Facebook reactia sa la vestea lansarii tehnologiei 5G. Barrau considera ca omul are o atitudine paradoxala, are o manie suicidara pentru viteza, in pofida sanatatii sale si a mediului inconjurator.

Reputatul om de stiinta pune foarte intelept problema. Omenirea s-a indepartat de nevoile de trai naturale, si-a creat false nevoi, care i-au devenit aproape „existentiale”, desi sunt nocive si pur consumiste. Falsele nevoi, nevoia de mai mult, mai repede, inutilele nevoi care sunt intens promovate pentru publicul consumist, aduc beneficii care, in mod total irational, nu merita deloc riscurile pentru sanatatea umana si a mediului.

Aceasta disproportie hazardata intre beneficii si riscuri, intre avantajele de scurta durata si efectele adverse de lunga durata, a devenit o a doua natura a omului contemporan. Aceasta nebuneasca dezvoltare moderna, bazata pe false nevoi, este suicidara pentru insasi existenta speciei noastre si a celorlalte specii de pe planeta. Ne asteapta un scenariu apocaliptic, in care omul e in competitie doar cu sine si cu falsele sale nevoi, cu nevoia sa de mai mult si de mai bine, ignorand nebuneste tocmai faptul ca falsele nevoi ajung sa puna in pericol insasi existenta si nevoile sale primordiale.

“Deci ne pregatim pentru reteaua de telefonie 5G. Activ. Cu frenezie si nerabdare! Vom monta nenumarate antene, le vom distruge pe cele vechi, vom innoi totul. Acesta este arhetipul care duce la dezastru. Incapacitatea noastra structurala de a spune: e destul, nu avem nevoie, nici nu tanjim dupa aceasta placere inutila, respingem aceasta idee letala, conform careia tot ce este tehnologic posibil trebuie musai si pus in practica, doar de dragul purului consumism. Intrebarea nu este daca sa construim statii termale nucleare sau eoliene ca sa alimentam toate acestea.

Trebuie sa intelegem cum sa eliminam aceasta infatuare suicidara (aceasta sfidare a zeilor) de a crea nevoi materiale, care devin prioritare dezastrului nebunesc potrivit caruia ele functioneaza in mod necesar pentru existenta. Chiar si cu o sursa perfect “curata” de energie, efectul implementarii lor ar fi dramatic. Tehnologia 5G ucide. Nu din cauza efectelor undelor asupra sanatatii umane. Ci sub forma unei creatii artificiale a unei nevoi arbitrare, cu consecinte devastatoare. Deja am ucis 70% din ceea ce exista (fara a pune la socoteala incalzirea globala). Preferam viata sau viteza retelei mobile? Este (aproape) atat de simplu.”

Aurélien Barrau este astrofizician francez, specializat in fizica astroparticulelor, in cosmologie si gauri negre. Lucreaza la Laboratorul de Fizica si Cosmologie Subatomica din Grenoble (LPSC) si este profesor la Universitatea Grenoble-Alpes. A fost invitat sa colaboreze cu Institutul de Studii Avansate de la Princeton (IAS), Institutul de Studii Stiintifice Superioare (IHES) din Bures-sur-Yvette si Institutul Perimetral (PI) de Fizica Teoretica din Canada. Este membru al comitetului director al Centrului de Fizica Teoretica din Grenobles-Alpes si al Laboratorului de excelenta ENIGMASS. Preda in cadrul masteratului de fizica si cosmologie subatomica de la Grenoble. Este membru al Comitetului National pentru Cercetare Stiintifica (CoNRS), sectiunea Fizica Teoretica.

Sursa: liviabonarov.wordpress.com

mai mult
Știință și tehnică

Muzeul Omului – Unic în România

Palatul-Culturii-Ploiesti

Ne-am bucurat mult să găsim deschidere și interes de promovare al Muzeului Județean de Științe ale Naturii Prahova căci lucruri s-au mișcat extrem de bine. În aceeași zi am obținut acces la toate secțiile muzeului din județ și am reușit să facem o vizită ghidată de șeful secției Corina Mihai, în cadrul Muzeul Omului din Ploiești, despre care vom vorbi în continuare.

A fost înființat în 1956 și este unic în țară. La renovarea clădirii s-a distrus mai bine de 90 la sută din tot ceea ce însemna vechiul muzeu astfel făcând loc noilor idei creative de reabilitare a muzeului. S-a păstrat aceeași tematica fiind refăcută doar expoziția de bază.

Muzeul se află în clădirea Palatului Culturii construit în anii 30 inițial cu destinație de Palat al Justiției găzduind astăzi și alte instituții publice printre care Biblioteca Județeană, Școală Populară de Artă, Curtea de Apel și Acvariul.

Prima sală este Sala de Antropogeneză unde este prezentată evoluția vieții umane pe planeta noastră de la simplu la complex. În vitrină se află dovezi ale evoluției printre care fosilele vii (animale apărute cu milioane de ani in urmă care trăiesc și astăzi pe planeta noastră) printre care regăsim: crocodilii, scorpion, libelula.

Ne-a surprins să vedem printre cele mai impresionante piese și anume: dinții de megalodom (cel mai mare rechin), fragment de mosasaur (reptila acvatica), ouă de dinozauri ierbivori, fildeși de mamut.

Fosilele expuse în această sala ne redau povestea pământului animalele care au trăit cu milioane de ani în urmă ceea ce e fascinant pentru copii în mod special atunci când iau contactul cu ele pentru prima dată.

Prin anatomia comparată din această sală copii află că inima care pompează sângele în corpul nostru păstrează aceeași funcție și diferă ca și complexitate de la om până la toate viețuitoarele pământului.

Am aflat povești despre zborul păsărilor care diferă în funcție de specie și rolul țepilor ca organe de apărare, dar și rolul scheletului la om și animale, evoluția omului și adaptarea acestuia la mediu.

Muzeul realizează foarte multe lecții cu copiii încă de la cele mai mici vârste făcând biologia mai atrăgătoare și interactivă și in același timp muzeul ca ansamblu este conceput să fie pe înțelesul tuturor copiilor.

Tot aici am văzut un craniu autentic cu deformare culturală ce provine dintr-un trib germanic.

În Sala de Anatomie o hologramă 3 D ne întâmpină la intrare explicând principalele organe interne, o tehnologie nouă adusă în muzeu.

Această sală are vitrinele aranjate sub formă de semnul întrebării iar în centrul sălii se află o zonă interactivă. Prin preparate naturale și mulaje sunt prezentate principalele sisteme din corpul uman. Aici am avut ocazia să vedem un schelet uman donat de o persoană pentru a fi vizualizat și studiat.

Sala de Genetică este un mic laborator importanța geneticii o știință care ne vorbește despre transmiterea caracterelor. Vedeta geneticii este musculița de oțet deoarece ea a fost supusă multor analize de laborator. Celula, nucleul si ADN-ul sunt alte aspecte discutabile in această sală.

Sala este interactivă și ajutându-ne de jocuri putem să ne înțelegem cum funcționează grupele de sânge precum și fizionomia oameni.

Muzeul mai atrage atenția cu privire la impactul omului asupra mediului cu accent pe defrișare și poluare fiind realizate pentru această temă o sală separată împărțită în doua perspective: în partea stângă sunt lipite pe pereți imagini sugestive cu natura neatinsă de mână omului în toată splendoarea ei sălbatică și în partea dreapta sunt imagini cu natura atinsă de mâna rea a omului care defrișează și aruncă deșeurile în natură.

Muzeul Omului după o investiție de bani și timp a ajuns, astăzi, să fie unul dintre cele mai moderne instituții muzeale din România ceea ce face ca vizita la muzeu să fie mult mai interactivă, sugestivă și memorabilă pe care noi v-o recomandăm cu drag oricând aveți ocazia să călătoriți prin Ploiești.

Cosmina din Zig Zag prin România

(zigzagprinromania.com)

mai mult
Știință și tehnică

Dependenți de telefon sau avizi de socializare?

telefoane

Cercetătorii canadieni spun că există un motiv pentru care suntem lipiți de ecranele telefoanelor mobile și nu este dependența de tehnologie.

Uite cum ne distruge telefonul!
Dependența de telefoane inteligente și de internet, boală psihică!

Sunt mesaje pesimiste și avertizări alarmiste pe care le întâlnim frecvent. Consumul de media și tehnologie e văzut adesea ca un comportament patologic și antisocial. Și totuși, telefoanele mobile nu provoacă dependență, potrivit unei analize realizate de cercetători ai departamentului de psihologie și antropologie de la Universitatea McGill din Canada.

Aceștia spun că folosim tehnologia ca instrument pentru a ne satisface nevoia înnăscută de socializare. Iar dorința de interacțiune socială este o trăsătură fundamentală a evoluției umane care precede cu mult utilizarea dispozitivelor digitale. Petrecem atât de mult timp online, pe telefon sau tabletă, pentru că tindem să fim mai degrabă hiper-sociali decât antisociali, conform studiului.

  • Funcțiile cele mai accesate pe telefoanele mobile sunt cele care ne conectează cu alți oameni (social media, mesaje online și SMS, apeluri telefonice etc);
  • Atunci când căutăm informații și știri, vrem să învățăm de la ceilalți, să fim la curent cu ultimele evenimente și noutăți și să-i informăm mai departe pe cei care ne urmăresc. Aplicațiile și site-urile de știri încurajează comunicarea: dăm like și comentăm pentru a obține reacții și atenție.
  • Multe jocuri video și online oferă recompense sociale și te antrenează să fii mai competitiv social.

De ce căutăm socializarea digitală

Studiul analizează interacțiunea oamenilor cu noile media digitale prin prisma antropologiei și evoluției umane și reexaminează principalele concluzii ale cercetărilor științifice din aceste domenii. Cercetătorii consideră că suntem construiți în mod natural să descoperim lumea prin ochii altor oameni.

Înainte să luăm o decizie sau să ne exprimăm părerea, devenim preocupați de ‘ceea ce cred ceilalți’ și ce se așteaptă de la noi. Această tendință de a ne lăsa influențați de așteptări și factori externi a jucat un rol important în dezvoltarea și menținerea comunității și a vieții sociale.

Atunci când trimitem mesaje și email-uri sau folosim social media ne hrănim nevoia de:

  • a fi conectați și ascultați de cei din jurul nostru;
  • a comunica și interacționa;
  • a monitoriza viețile celorlalți și a ne compara cu ei.
  • dorim să fim vizibili și apreciați.

Ne verificăm telefonul constant pentru că…

Notificările pe care le primim ne alertează că cineva interacționează cu noi. Socializarea digitală sau offline activează circuitul de recompensă din creier, care ne răsplătește cu o stare de bine (prin creșterea nivelului de dopamină). În timp, legătura devine tot mai puternică și se creează obișnuința de a ne verifica telefonul. Cu fiecare alertă, anticipăm și ne dorim să primim și mai multe notificări.

Cum să restabilești controlul, când ai ajuns să verifici prea des telefonul

  • În primul rând, relaxează-te! Nevoia de a verifica des telefonul reflectă o dorință naturală de a interacționa social;
  • Dezactivează semnalele audio și notificările pentru a întrerupe obiceiul de a reacționa imediat la alerte;
  • Stabilește și respectă intervale fixe și regulate în care poți să folosești telefonul sau să intri pe rețelele de socializare;
  • Vrei să fii mai productiv și mai puțin stresat? Convinge-ți prietenii, familia și colegii să urmați un protocol de comunicare: intervale de timp în care puteți fi contactat, interziceți comunicarea în weekend sau după o anumită oră etc.
mai mult
Știință și tehnică

REVOLUȚIA TEHNICO-INDUSTRIALĂ-DIGITALĂ

android

Ceea ce se face, se realizează azi, este o splendoare a minții umane, dar și un dezastru. Ca dinamita, ca bomba atomică.
Se artificializează inteligența, se digitizează sentimentele umane!
Robotul-femeie, robotul-bărbat, de parcă nu ne-am fi robotizat destul, până acum, sunt programați să aibă sentimente de „iubire”. De la iubire încep celelalte sentimente umane: neîndestulul, ura, violența, teama, frica…
Nu vor mai fi oameni pe Pământ, vor fi numai holograme cu sau fără nume. Asta vor: proiecții, roboți care să voteze proiectanții lor, care să voteze salariul minim universal pentru cei fără job.
Se vrea un salariu minim universal din care să trăiască și „proștii” ce se vor naște degeaba!
Văd o lume în leduri, în spoturi de lumini, metalizată, oțeloasă în PR.
Văd o feronerie în care capitalul este presa specială și socială ce îi apasă, îi strivește pe cei născuți degeaba.
Bio-nanotehnologiile, Roboții și Dolarii au valoare… Omul ?
Văd o feronărie în care nu mai încape Dumnezeu.
Opriți IT-știi, aprigii atei, calcă pe cadrave și multe în viitor !

Această revoluție it-stă, ateistă, va fi și ultima a omenirii.
Am zis!

Dan D.Drăguș
Sâmbătă, 1o februarie 2o18

mai mult
1 2 3 4
Page 1 of 4