Interviu cu Mircea Zanciu, ex-secretar general al Federației Române de Modelism
Pe Mircea Zaciu, pe atunci secretarul general al Federației Române de Modelism, l-am întâlnit, cu vreun sfert de secol în urmă, la Campionatul European de Aeromodelism de la Slănic. Ce mașinării ne-a fost dat să vedem acolo! Și cât de fragile! O tuse sau un strănut le poate spulbera! Cum doream să aflăm ce se întâmplă, l-am rugat pe interlocutor să încerce să ne dezlege misterul. Ceea ce am aflat ne-a impresionat profund.
Sunt niște mașinării ”imposibile”
Reporter: Domnule Mircea Zanciu, ce este minunea aceea care plutește acolo, undeva, în ”zare”?
Mircea Zanciu: Ceea ce vedeți este un zbor reușit al unui aeromodel indoor românesc, la Campionatul European de la Slănic Prahova, al cărui creator luptă să învingă cei mai puternici adversari de pe ”bătrânul continent”, care construiesc astfel de mașinării ”imposibile”. Acestea sunt aeromodele ultraușoare, în cazul nostru, aeromodelul indoor. Aici se întrec echipele Ungariei, Poloniei, Lituaniei, Ucrainei și României. Aceste cinci țări s-au calificat după diferite concursuri ale anului. Practic, asta este finala competiției.
Cea mai ușoară mașină construită de om
R.: Cât cântărește aceste aeromodel?
M.Z.: Acest aeromodel – care cântărește numai un gram – are o anvergură a aripii de 65 centimetri și un fuselaj de circa 70-80. Modelul lui Vasile Nicoară, de la Voința Târgu Mureș, care evoluează acum în concurs, răspunde la întrebarea ”care este cea mai ușoară mașină construită de om, ce poate să zboare cel mai mult fără pilot”. Acesta este aeromodelul indoor. El poate să zboare 44 minute, record american, sau 43 de minute, recordul nostru. Ceea ce vedeți dumneavoastră aici este un avion, pentru că întrunește toate caracteristicile avioanelor. Are aripi, are profundor, derivă, fuselaj.
Memorie mecanică
R.: Este comandat de la sol?
M.Z.: Aripa are un anumit unghi alfa de atac, care-i permite ascensiunea. Deci aparatul, cu ajutorul acestui șnur de cauciuc (de un gram și jumătate cel mult), îi imprimă elicei mii de rotații, cu o frecvență de o turație pe secundă sau mai puțin. Vedeți? Zboară excepțional! Problema e: care zboară mai mult în șase runde. De fapt, sunt șase zboruri a câte două ore, desfășurate pe parcursul a trei zile, arbitrate de la decolarea din mână până la aterizare. Și se adună cei mai buni doi timpi de zbor din cele șase runde. Trebuie să reușești să dai cât mai multe răsuciri fără a distruge modelul. Dar motorul are o memorie mecanică, modelul trebuind să zboare ciclic, nu rectiliniu, ca să nu lovească pereții, pentru că s-ar distruge. Și nici prea sus, pentru a nu lovi tavanul, sala având o înălțime de circa 68 de metri. Fuselajul și aripile sunt susținute de vreo 14 fire, pe care nu le vedeți cu ochiul liber, fiind groase ca firul de păianjen.
Creatorul trebuie să se deplaseze cu viteza ”tip-til”
(În acest moment al conversației, Vasile Nicoară prinde ușor aparatul, înainte de aterizare, apoi îl poartă cu ”pas de melc”).
R.: Cum de l-a atins? Nu se risipește?
M.Z.: ”Stăpânul” n-are voie să facă mișcări bruște, pentru că poate să spargă folia care învelește aeromodelul. Folia este groasă cât pereții unui balon de săpun. Numele ei este Microfilm.
A zecea mia parte dintr-un milimetru!
R.: Sunt aproape imateriale…
M.Z.: Are 10 microni, deci a zecea mia parte dintr-un milimetru. E gros cât stratul de petrol pe apă. Folia se obține prin turnarea pe apă a emaitei, foarte diluată. Fiecare sportiv și-o prepară. E de o mie de ori mai subțire decât celofanul. Aeromodelele sunt creația lor absolută. Sportivii trebuie să aibă cel puțin șase modele pentru concurs. Aeromodelul are macheta sa, adică un model de avion cântărind de la un gram până la 25 de kilograme, funcție de clasa căreia îi aparține.
R.: Câte feluri de aeromodele există?
M.Z.: Sunt 44 de feluri de aeromodele, care se confruntă în zece campionate mondiale și europene pe an. Cel care zboară acum este doar unul din ele, cel mai ușor, aparținând clasei FID. (urmarea în ediția de mâine)
Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU
