close

Social

ActualitateSocial

Cum am pierdut pe drum, în doar 4 ani, criteriile de la Maastricht

treaty

fruntașa țărilor care urmau să adopte moneda unică europeană și respecta integral indicatorii macroeconomici necesari. Acum am ajuns la coada grupului de state din afara Eurozonei în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor economice necesare, respectiv cele cinci criterii de la Maastricht.

Reamintim că la aderare ne-am asumat trecerea la euro iar acum suntem doar într-o fază de tranziție, până când nivelul de dezvoltare și echilibrele la nivel macroeconomic ne vor permite acest lucru. Cu observația că mai avem de lucrat și la armonizarea legislației, așa numitul criteriu juridic.

De reținut și faptul că România era în plutonul fruntaș al UE în anul 2016 la situația macroeconomică deoarece respecta 13 din cei 14 indicatori stabiliți pentru tabloul de bord al dezechilibrelor potențiale stabilit pentru statele membre UE, dar ulterior a evoluat în rău la doi indicatori critici.

Astfel, a fost depășită sistematic și semnficativ limita de creștere a costului muncii (15,4% în 2017, 29,6% în 2018 și 24,9% în 2019 față de cel mult 12% permis) și ne-am dus spre limita de -4% din PIB cu deficitul contului curent, luat ca medie pe ultimii trei ani, după -4,4% din PIB în 2018 și -4,6% din PIB în 2019 (contraperformanțe „diluate de rezultatul -2,8% din 2017, care se va înrăutăți cu certitudine în 2020).

Acum patru ani…

Raportul de convergență 2016: „În luna aprilie 2016, rata medie anuală a inflației IAPC înregistrată de România a fost de -1,3%, nivel net inferior valorii de referință de 0,7% corespunzătoare criteriului privind stabilitatea prețurilor… deficitul bugetar și datoria publică s-au încadrat în nivelurile prevăzute de criteriile de la Maastricht în anul 2015… În perioada de referință mai 2015-aprilie 2016, ratele dobânzilor pe termen lung s-au situat, în medie, la 3,6%, valoare inferioară celei de referință de 4,0% corespunzătoare criteriului de convergență privind ratele dobânzilor…Cursul de schimb al leului românesc în raport cu euro a manifestat, în medie, un grad relativ înalt de volatilitate în perioada de referință. La data de 18 mai 2016, cursul de schimb a fost de 4,4990 lei pentru un euro, respectiv cu 1,7% mai depreciat față de nivelul mediu din luna mai 2014. (în mecanismul de testare a stabilității, unde se poate intra doar DUPĂ îndeplinirea celorlalte cerințe și cu aprobarea statelor din Eurozonă, cerința este de +/-15% – n.r.) Legislația românească nu îndeplinește toate cerințele privind independența băncii centrale, interdicția de finanțare monetară și integrarea juridică a băncii centrale în Eurosistem. România este stat membru al UE care face obiectul unei derogări și, în consecință, trebuie să respecte toate cerințele de adaptare prevăzute în articolul 131 din Tratat.”

În rezumat, raportul CE 2016 certifica faptul că România a bifat toți cei patru indicatori care puteau fi îndepliniți și avea perspectiva de a intra în mecanismul cursurilor de schimb ERM II ( abervierea este din lb. engleză), pentru a demonstra timp de cel puțin doi ani că poate păstra cursul de schimb în jurul unei parități centrale față de euro care urma să fie stabilită. Cât despre criteriul juridic, acesta putea fi rezolvat pe parcurs, simultan cu plasarea în ERM II.

Încă din 2018 se vedea degringolada…

„Raportul de convergență 2018: În luna martie 2018, rata medie anuală a inflației IAPC înregistrată de România a fost de 1,9%, valoare egală celei de referință de 1,9% corespunzătoare criteriului privind stabilitatea prețurilor… deficitul bugetar și datoria publică s-au încadrat în anul 2017 ( primul, la limită, însă – n.r.) în nivelurile prevăzute de criteriile de la Maastricht…

Cursul de schimb al leului românesc în raport cu euro a manifestat, în medie, un grad relativ înalt de volatilitate în perioada de referință. La data de 3 mai 2018, cursul de schimb a fost de 4,6658 lei pentru un euro, respectiv cu 3,7% mai depreciat față de nivelul mediu din luna mai 2016.

În perioada de referință aprilie 2017-martie 2018, ratele dobânzilor pe termen lung din România s-au situat, în medie, la 4,01%, valoare superioară celei de referință de 3,2% corespunzătoare criteriului de convergență privind ratele dobânzilor…Legislația românească nu îndeplinește toate cerințele privind independența băncii centrale, interdicția de finanțare monetară și integrarea juridică a băncii centrale în Eurosistem.”

Pe scurt, deja pierdusem criteriul ratei dobânzilor pe termen lung, deși depășirea nu era mare. Eram deja la limită cu inflația, după trecerea efectului temporar al scăderilor conjuncturale de TVA care ne-au scos chiar din referința de raportare pe motiv de inflație negativă accidentală, și cu deficitul bugetar iar perspectiva era destul de clară, date fiind tendințele deja conturate și greu de contracarat în absența unor măsuri de temperare a creșterii prea rapide a veniturilor și consumului

Și acum…

Raportul de convergență 2020: „În luna martie 2020, rata medie anuală a inflației IAPC înregistrată de România a fost de 3,7%, nivel net superior valorii de referință de 1,8% corespunzătoare criteriului privind stabilitatea prețurilor… Privind în perspectivă, există preocupări serioase referitoare la sustenabilitatea convergenței inflației în România pe termen mai îndelungat… Deși, în România, datoria publică s-a încadrat în nivelul prevăzut la Maastricht (cei care au scris că România nu mai îndeplinește nici un criteriu Maastricht, au preluat abordarea formală a unui singur criteriu referitor la finanțele publice per total, compus din doi indicatori, deficitul bugetar și datoria publică – n.r.), deficitul bugetar a depășit valoarea de referință de 3% din PIB în anul 2019, astfel că s-a inițiat procedura de deficit excesiv în luna aprilie 2020, conform căreia această țară trebuie să își corecteze deficitul excesiv până în anul 2022 cel târziu… În perioada de referință aprilie 2019 – martie 2020, ratele dobânzilor pe termen lung din România s-au situat, în medie, la 4,4%, valoare superioară celei de referință de 2,9% corespunzătoare criteriului de convergență privind ratele dobânzilor.

Cursul de schimb al leului românesc în raport cu euro a manifestat, în medie, un grad scăzut de volatilitate în perioada de referință. La data de 31 martie 2020, cursul de schimb a fost de 4,8238 lei pentru un euro, respectiv cu 3,7% mai depreciat față de nivelul mediu din luna aprilie 2018… Legislația românească nu îndeplinește toate cerințele privind independența băncii centrale, interdicția de finanțare monetară și integrarea juridică a băncii centrale în Eurosistem.”

Pe scurt, am pierdut pe drum din 2016 încoace criteriile de inflație, deficit bugetar și dobânda pe termen lung, cu ecarturi considerabile față de valorile de referință limită pe care ar fi trebuit să le îndeplinim. Deși, în 2018, aveam toate datele să ne sesizăm și să luăm măsuri, pentru a nu pierde criteriile în care ne-am încadrat cu greu după ieșirea din criză.

Singurul indicator rămas ( încă) la nivelul cerut este cel al datoriei publice. Dar, de la mai puțin de 40% din PIB ne îndreptăm rapid spre 55% în 2021 și riscăm să pierdem pe termen mediu și acest criteriu, potrivit unei recente estimări a CE, care vede pentru finalul acestui deceniu o creștere alarmantă la 90% din PIB.

De reținut și două aspecte mai puțin comentate. Și anume stagnarea în materie de adoptare a legislației, unde, independent de evoluțiile din economie, nu ne împiedica nimeni să îmbunătățim cerințele referitoare la independența băncii centrale, interdicția de finanțare monetară și integrarea juridică a băncii centrale în Eurosistem.

Precum și nuanța importantă a gradului scăzut de volatilitate a monedei naționale. Spre deosebire, paradoxal, de volatilitatea relativ înaltă constatată în 2016 sau 2018, deși deprecierea menționată în raport a fost mai mult decât dublă în termeni procentuali față de acum patru ani. Ceea ce reprezintă indirect o notă bună dată politicii monetare, în pofida regimului suboptimal în care a trebuit să opereze, urmare a politicii fiscal-bugetare.

La final, mustrarea la adresa performanței în politicile economice, împreună cu soluția…

Începând din luna iunie 2017, România a făcut obiectul procedurii aplicabile abaterilor semnificative în cadrul componentei preventive a Pactului de stabilitate și creștere și, începând din luna aprilie 2020, constituie obiectul procedurii de deficit excesiv în cadrul componentei corective. În repetate rânduri, autoritățile nu au luat măsuri eficiente de corectare a abaterii semnificative de la traiectoria de ajustare în direcția atingerii obiectivului bugetar pe termen mediu; soldul structural a înregistrat abateri semnificative și în creștere față de anul 2016…Vor fi necesare măsuri semnificative de consolidare care să conducă la corectarea deficitului excesiv și la asigurarea sustenabilității finanțelor publice.

Adică, dacă nu chiar să strângem cureaua, măcar să nu o mai desfacem în așteptarea unei mese copioase dar care ne poate trimite la spitalul macroeconomic. În carantină europeană și cu acces limitat la fondurile pentru dezvoltare ( anunțate a fi în creștere la 80 de miliarde de euro), dacă noi am vrea să marșăm din considerente electorale pe „mâncare”, fără să avem și cu ce achita nota de plată în buzunare.

(cursdeguvernare.ro)

mai mult
PromovateSocial

Cum va fi gestionată situația

covidue

În Mayenne, departament din centrul Franței, numărul de cazuri de infecție cu COVID-19 a crescut în ultimele zile.

Cum va fi gestionată această situație? TOATĂ populația din Mayenne va fi testată. Am spus TOATĂ! Jean Castex (noul prim ministru) a spus de altfel că este exclusă o nouă confinare generalizată.

Adaug că nimeni nu s-a panicat și nici un scenariu apocaliptic n-a fost avansat. Lumea s-a întors la muncă și economia e în stare de funcționare.

(Marcela Feraru, Paris)

mai mult
PromovateSocial

Soarele și marea, cel mai bun medicament

turquoise

La vămile grecești au fost depistați 36 de turiști pozitivi, dintre care 20 sunt sârbi.

Christina Kanatakis, de la Tv100 Thessaloniki, l-a întrebat, în direct, pe un oficial grec dacă cei 16 sunt români și bulgari. Acesta a răspuns: „Nici nu contează. La cele 150 000 de intrări prin Promachonas din ultimile zile, să ai 36 de pozitivi este ceva infim. În plus, nu aveau simptome, așa că posibilitatea să îi infecteze pe alții este redusă. Au fost anunțați și nu vor merge în magazine sau locuri închise. Nu ne facem nicio grijă, pentru că nu avem de ce. Grecia așteaptă turiștii cu brațele deschise. Soarele și marea sunt cel mai bun medicament pentru Covid”.

Noi facem ce am învățat: stăm în case și ne spălăm pe mâini. Și pândim gurile de aerisire, să nu intre covizii buluc.

(Cora Muntean)

mai mult
PromovateSocial

Grupul Lactalis închide fabricile Dorna Lactate din Vatra Dornei și Floreni

lapte

Grupul Lactalis a decis închiderea unităților de producție Floreni și Vatra Dornei din cadrul societății Dorna Lactate.

Compania menționează că brand-ul LaDorna și societatea Dorna Lactate își continuă, însă, existența în România.

A fost o decizie grea, însă cel mai important este că putem duce mai departe povestea brandului LaDorna în România, cu structurile moderne disponibile local. (…)

Suntem preocupați să protejăm drepturile fiecăruia dintre colegii noștri afectați de concediere și să reducem cât de mult posibil impactul regretabil pe care acest proces îl va avea asupra lor, transmite grupul într-un comunicat de presă.

Angajații concediați vor primi sprijin pentru a-și găsi alt job, mai transmite compania: “Vor beneficia și de instruire pentru căutarea unui nou loc de muncă, iar compania îi va recomanda companiilor de recrutare cu care colaborează.”

(europafm.ro)

mai mult
Social

Cum adică “școala de azi te pregătește pentru 1900 nu pentru 2020”?

school45987

S-a schimbat teorema lui Pitagora și eu nu știu? A schimbat tik-tok derivata lui X pătrat și nu ne-a spus?
Deschid cartea de chimie și văd acolo chimie organică, ADN și proteine, înțelese în ultimii 50 de ani, nu teoria flogisticului sau alchimie.

Fizica ne învață despre ultimele descoperiri, geografia… ce să mai zic: tot Everest e cel mai înalt vârf, iar când mă uit pe hartă văd Pacificul tot la locul lui. Harta României e cea din 2020, iar istoria medievală cam tot aia.

La sociologie se învață nediscriminarea, nicidecum că femeile nu au drept de vot, ca pe la 1900.

Văd răsmeriță că nu se face educație financiară și conduită preventivă. Really? Finanțele personale sunt, de când lumea, despre plus, minus, înmulțit și împărțit și ceva calcul banal de dobânzi. Adica aritmetică de clasa a 5-a. Aaa, și cumpătare.

Conduita preventivă (a mașinii, nu a skate-ului) se învață la școala de șoferi, nu la ciclul primar. Iar însușirea ei e mai probabil să fie făcută de un tânăr care a învățat la școală disciplina decât de o maimuță încălțată și needucată cu figuri în cap.

Măi copii: puneți mâna pe carte, ascultați-vă profesorii și învățați pe rupte. Dacă mergeți la școală, nu acumulați absențe, învățați 3-4 ore zilnic acasă, faceți sport, nu beți, nu fumați, nu vă drogați, trust me: o să vă fie bine.

Dacă nu faceți asta, dar dați zilnic vina pe școală, pe profesori, pe ministru, pe societatea asta nașpa, riscul e mare ca, dacă nu deveniți vedete de tiktok, să o dați sever în bară.

Iar liderilor de opinie care cad în fund aplaudând de fiecare dată când aud “soluțiile” vreunui adolescent răzvrătit, le spun: oameni buni, voi chiar nu aveți minte? Pentru că voi faceți asta România e campioană mondială la găsit soluții inutile la probleme inexistente. Dacă greșim diagnosticul -și asta facem- tratamentul sigur va eșua.

Da, tinerii întotdeauna au vrut să schimbe lumea și e foarte bine așa! Să-i încurajăm! Să nu uităm însă că lumea a fost schimbată în bine de capete luminate și minți educate!

Așadar, să-l felicităm pe Selly pentru că a militat pentru organizarea bacului, să-l felicităm că a luat bacul și a făcut bani ca influensăr (pe el se pare că școala l-a pregătit pentru 2020!) dar când vine vorba de adevăratul diagnostic și adevărate soluții pentru educație să ne uităm la ce spun Mircea Miclea, Dragos Iliescu și alții care înțeleg și pot mai multe decât ridicola întrebare “la ce-mi servesc în viață integralele?” Și să-i lăsăm pe adolescenți să facă ceea ce și noi am făcut la vârsta lor: să se răzvrătească.

Oups… noi ne-am răzvrătit împotriva comunismului. Unii dintre cei de acum par să se răzvrătească împotriva școlii…

PS: “Averea bunei educații” a lui Teodor Baconschi e un foarte bun început dacă vă interesează o viziune bine construită despre educație.

PPS: (LE): înțeleg că simpaticul Selly a spus 1990, nu 1900. Argumentația nu se schimbă cu nimic. Manualul de matematică de clasa a XI-a din Germania a fiicei mele a fost conceput în… 1946.

(Daniel P. Funeriu)

mai mult
Social

FESTIVALUL NAȚIONAL „ION LUCA CARAGIALE”, ON-LINE

Caragiale IL

Câștigători ediție XVII, anul 2020
• Marele premiu al Festivalului:
– (Ex-aequo) Jugăstreanu Gruia Petru – Colegiul Național „I. L. Caragiale” Ploiești;
– – Dumitru Daria Mădălina – Colegiul Național „I. L. Caragiale” Ploiești;
– Arcip Denisa Paula – Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava;

Concursul Național de Teatru pentru Actori Amatori
• Premiul I: Popa Jessyca Rahela – Liceul Teoretic „Brâncoveanu Vodă” Urlați;
• Premiul II: Radu Luiza – Școala Gimnazială „Grigore Moisil” Ploiești;
• Premiul III: Stoian Maria Ioana – Școala Gimnazială „Nicolae Bălcescu” Ploiești;
• Menţiune 1: Asofiei Elena Raluca – Casa de Cultură „Mihail Sadoveanu” Pașcani;
• Mențiune 2: Veveriță Maria – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași;
• Premiul special BES România:
– Băzăvan Horia Matei – Colegiul de Artă „Carmen Sylva” Ploiești;
• Premiul de popularitate acordat de BES Romania:
– Salcie Ana Maria – Liceul Teoretic „Brâncoveanu Vodă” Urlați;

Concursul Național de Proză Scurtă pentru liceeni:
• Premiul I: Covaciu Filofteia – Colegiul Național „Vasile Lucaciu” Baia Mare;
• Premiul II: Ștefan Constantin Lefter – Colegiul „Mihail Cantacuzino” Sinaia;
• Premiul III: Zecheru Diana Andreea – Liceul Teoretic „Brâncoveanu Vodă” Urlați;
• Menţiune 1: Stan Maria Magdalena – Colegiul Economic „Virgil Madgearu” Ploiești;
• Mențiune 2: Voinea Diana Maria – Colegiul Național „Nichita Stănescu” Ploiești;
• Premiul special BES România:
– Ionică Andreea Bianca – Colegiul Național Militar „Stefan cel Mare” Câmpulung Moldovenesc;
• Premiul de popularitate acordat de BES Romania
– Ștefan Constantin Lefter – Colegiul „Mihail Cantacuzino” Sinaia;
SURSĂ: domnul Ionescu Gelu Nicolae

mai mult
PromovateSocial

«South Park» : les épisodes avec le prophète Mahomet indisponibles sur HBO Max

SouthPark

Les créateurs de South Park, Matt Stone et Trey Parker, avaient été menacés en 2010 pour les représentations antérieures de Mahomet.

Voilà qui va alimenter la chronique. Et c’est encore une fois le nouveau service de streaming HBO Max qui fait parler de lui. Après la polémique « Autant en emporte le Vent », voici la controverse SouthPark. Le service du géant du pay-per-view propose à ses abonnés d’accéder aux 23 saisons de la série culte « South Park ». Mais en réalité, les puristes constateront que cinq des épisodes diffusés à l’époque sur la chaîne câblée Comedy Central ont disparu. Ces épisodes, qui contiennent des représentations du prophète Mahomet, ont tout simplement été « censurés ».

Ces épisodes controversés violeraient une croyance islamique selon laquelle les représentations de Mahomet ou de tout autre prophète de l’Islam sont interdites, car elles encouragent le culte des idoles. Les interdictions portent sur les images, les dessins, les statues et les caricatures.

Selon Deadline qui a révélé l’absence de ces cinq épisodes, épisodes manquants ne faisaient pas partie du package de 23 saisons que Viacom, géant de l’Entertainment américain, avant de revendre la licence à HBO. Viacom avait pris la décision de les exclure en accord avec le producteur de la série, South Park Studios.

Les épisodes non disponibles sur HBO Max comprennent l’épisode « Super Meilleurs Amis » de la saison 5 et les saisons 200 et 201 de la saison 14. Mais ce n’est pas vraiment une nouveauté puisque ces émissions avaient été précédemment retirées d’un accord de diffusion en continu sur la plateforme Hulu et ont également été supprimées du site officiel de South Park !

Les épisodes de la saison 10 « Cartoon Wars Part I » et « Cartoon Wars Part 2 » n’ont pas non plus été mis à la disposition d’HBO Max, bien que ces épisodes puissent toujours être diffusés en streaming sur le site web de South Park.

Episodes déjà supprimés après des menaces

Les créateurs de South Park, Matt Stone et Trey Parker, avaient été menacés en 2010 pour les représentations antérieures de Mahomet. Cela a incité Comedy Central à supprimer les références vocales et visuelles dans les épisodes, et finalement à retirer les épisodes entiers de la diffusion en continu.

L’année dernière, HBO Max a acheté la licence « South Park » pour un marché estimé à plus de 500 millions de dollars. La série a également été renouvelée pour trois autres saisons par Comedy Central, avec de nouveaux épisodes disponibles sur HBO Max 24 heures après leur diffusion initiale sur Comedy Central.

(Ronan Tésorière – leparisien.fr)

mai mult
Social

Exclusiv pe reporterspecial.ro by Cristian Botez

CB231

 

Accident cu trei masini si o motocicleta pe Bld. Magheru, ora15.45. Motociclistul a fost ranit usor

Accident cu trei masini si o motocicleta pe Bld. Magheru, ora15.45. Motociclistul a fost ranit usor.

Azi, 25 iunie, in jurul orei 15.45, la intersectia starzii C.A. Rosetti cu Bulevardul Magheru s-a produs un accident rutier spectaculos in care au fost implicate trei vehicule si o motocicleta. Motociclistul a fost usor accidentat, dupa ce a fost lovit in plin de un Mercedes, acrosat, la randul lui de un FIAT.

Accidentul a fost provocat de un sofer UBER, care conducea un Fiat alb. Acesta a intrat in intersectie dinspre Strada C.A. Rosetti, partea dinspre Biserica Boteanu. Soferul unui Wolkswagen, ultima masina acrosata de FIAT, spune ca acesta avea viteza mare.

Prima si cel mai serios lovita masina a fost un Mercedes negru, condus, in imagini, de individul corpolent imbracat in negru. Din impact, mercedsul a lovit in plin motocicleta, in urma impactului motocilistul fiind aruncat la pamant, unde a stat cateva minute. In cele din urma, ajutat, omul s-a ridicat acuzand dureri la piciorul stang.

La locul accidentului au venit rapid doua echipaje de Politie, dupa sapte minute sosind si o ambulanta SMURD.

Soferul care conducea Wolswagenul gri i-a spus reporterului reporterspecial.ro ca i s-a parut  ciudat ca soferul de pe FIAT, in loc sa mearga inainte si sa opreasca tot pe C.A. Rosetti, a tras de  volan dreapta intrand pe contrasens pe Bld. Magheru.

Intrebat de reporter ce s-a intamplat, soferul care a cauzat accidentul , vizibil socat de ce s-a intamplat, a spus ca nu-si da seam ace face, ca a trecut  pe culoarea verde a semaforului si ca s-a pierdut.

Ulterior a fost preluat de un membru al echipajului de pe ambulanta pentru a i se acroda primul ajutor. La ora redactarii si publicarii acestui material, 16.25, cercetarile la locul accidentului continuau.

(Cristian Botez – reporterspecial.ro)

mai mult
Social

Abuzurile “educației sexuale” în școlile din Spania

notebook

A discuta pe internet despre abuzurile asupra copiilor prin “educația sexuală” nu rezolvă nimic.

Trebuie sa iesiți în stradă, să strangeți semnături, să fondați asociații care să se ocupe de lupta care urmează, pentru că e o luptă și e groaznică! Noi avem undeva la 2 ani, poate mai bine, de când ne luptăm să avem dreptul măcar să alegem dacă copiii noștri iau sau nu parte la orele astea. Oricum cei mari isi vor pune agenda în practică, dar cel puțin cereți-va dreptul de a alege dacă să vă lăsați sau nu copiii la orele de educație sexuală pt că, deși pare aberant , sunt parinți care știind ceea ce li se spune copiilor in orele astea , totusi spun ca li se pare perfect totul si ca nebuni suntem astia care nu acceptam!

Dacă veți tăcea, va fi jale…

Văspun doar câteva din lucrurile care se intamplă aici unde sunt eu. Educația sexuală se face de la zero ani.
Ministra educatiei spunea : ” vom obliga ca toti copiii intre 0 si 6 ani sa aiba experiente sexuale prin jocuri erotice” …

Intâi va spun ce li se spune parintilor, apoi cateva exemple din ce li se spune copiilor .
Parintilor : daca copilul de un an, doi, trei se masturbeaza ( dadeau exemplu : isi freaca organele genitale de coltul peretelui) , tu nu poti sa ii spui ca nu e voie, pt ca ii creezi o trauma…ci trebuie sa il/o inveti sa o faca in alta parte…dar daca vezi ca ala e locul lui/ei preferat, ii poti “imbraca” coltul peretelui ca sa nu se raneasca.

Daca intri in camera si iti gasesti copilul de 11 ani masturbandu-se in timp ce vizioneaza un film porno, iesi si inchizi usa, pt ca , camera lui/ei e zona privata si tu nu ai nici un drept sa te bagi in ce se intampla dupa ce se inchide usa.

Copilului nu trebuie sa i se spuna ca e baiat sau ca e fata… trebuie sa li se spuna ca ei sunt ceea ce simt ca sunt… nu pt simplul fapt ca are vagin, trebuie sa fie fata !!! Sau pt ca are penis, trebuie sa fie baiat ! Pt ca exista baieti cu vagin si fete cu penis!!!!

Copiilor : incepand cu zero ani (pana si in centrele cu copii cu Down sau autism)… la cei mici li se arata si ii invata sa descopere “universul” care se ascunde in pampers !!

Copiilor mei , la 3 si 4 ani , li s-a desenat actul sexual ca sa inteleaga copiii “cum se fac copiii ” , si li s-a spus “pe unde ies copiii ” … tin sa mentionez ca noua nu ni s-a spus ca vor vorbi cu copiii despre asa ceva…am aflat de la copii ..si dupa aceea ni s-a spus intr-o sedinta cu parintii despre lucrul asta, la mai bine de 2 luni dupa ora respectiva …dar a fost spus printre râsete, atat din partea profesoarelor cat si a parintilor!

Li se aduc la scoala doua manechine : fata si baiat , cu organele sexuale detasabile , si li se explica copiilor ca e normal ca un baiat sa aiba penis dar si sâni ; sau un baiat sa aiba vagin dar fara sâni, pt ca e o fosta fata transformata in baiat… li se impune sa faca jocuri gen : o fata , trebuie sa se prezinte in fata clasei ca fiind baiat , sa umble si sa se comporte ca si un baiat. Iar baietilor li se cere sa se prezinte cu nume de fete, sa vorbeasca si sa umble ca fetele. Asta vorbesc de copii de 5-6 , maxim 7 ani.

O profesoara cu care am vorbit personal a denuntat faptul ca la o clasa de eleve de 11-12 ani , dupa ce s-a gatat ora de educatie sexuala, li s-au impartit prezervative si vibratoare XXL! Baietilor, li se aduce un manechin si, pe manechin, ii invata cum pot sa aiba relatii sexuale cu un alt baiat, fara sa ii doara !!!

Inca din clasele mici , li se spune ( implicit li se arata) ca sexul oral e normal atata timp cat nu exista diferenta de varsta !! Adica daca doi copii de 4-5-6 ani isi fac sex oral unul altuia, nu e nici cea mai mica problema, si ca parinti nu trebuie sa ne alteram pt ca e o joaca de copii, si e ABSOLUT NORMAL!

Li se spune ca masturbarea nu e rea, ba din contra e recomandata , pt ca e sanatoasa si normala ! Li se spune copiilor ca viiei nu au de unde sa stie daca sunt hetero sau homo, din moment ce nu au incercat.

Ca sa afle daca sunt sau nu pe invers, prima data trebuie sa intretina relatii sexuale cu ambele sexe !
Li se vorbeste copiilor de f mici( in unele tari , la 7 ani deja le stiu pe toate) despre masturbare, prezervative, avort si sex oral.

Va dau un caz concret , si e vb de un roman de-al nostru, pe deasupra si cleric al bisericii ortodoxe!
Au un copil de 5 ani , supradotat. Timp de cateva saptamani li se pusesera la scoala desenele Frozen ! Ajuns copilul acasa intr-o zi ii spune mamei ca trebuie sa ii cumpere o rochie, ruj si pantofi cu toc pt ca el vrea sa fie ca Elsa , spunandu-i totodata ca profesoara i-a spus ca parintii SUNT OBLIGATI sa ii cumpere ceea ce el le cere, iar daca se vor opune, ea poate sa cheme autoritatile si sa il ia din familie sa il duca in alta familie unde sa poata face tot ceea ce vrea el !

Oameni buni , nu e de gluma! Trebuie sa stiti ca daca legea educatiei sexuale a fost promulgata, ea vine la pachet cu sanctiuni impotriva celor care se vor opune !

Luati atitudine de pe acum, rasculati-va , faceti tot ce puteti ca cel putin sa aveti dreptul sa alegeti daca sa va lasati copiii sau nu la orele respective! Trebuie sa intelegeti ca cei care vor veni sa predea orele de educatie sexuala , nu sunt profesori , ci ” specialisti” care fac parte din sleahta lgbt ( homosexuali, lesbiene, trans, etc) sau care le sustin doctrina ! Efectiv vor sa scoata pe banda rulanta homosexuali si lesbiene, sa bulverseze mintea copiilor, ii incita la a avea cat mai devreme relatii sexuale, cu cat mai multi parteneri , si colac peste pupaza , sa incerce cu ambele sexe ca sa isi poata da seama ce orientare sexuala au. Celor care au peste 13 ani , li se spune ca daca iau bataie de la partener , bataia aia nu e agresiune ci e amor romantic…

Efectiv vor face din copiii vostri masinarii sexuale… am vazut video cu copii filmati in timpul pauzei, de cineva care locuia chiar langa scoala, in timp ce simulau relatii sexuale : doi baieti si o fetita.. copiii nu aveau mai mult de 4 ani…deci nu doar ca li se spune, ci li se si arata ce trebuie sa faca.

Tatal unui baiat de 12 ani a dat in judecata scoala, dupa ce copilul de 12 ani a venit acasa si i-a spus tatalui ca in scoala l-au injosit : au pus o fata sa ii faca sex oral in fata clasei , ca restul sa vada ca e NORMAL !!
Efectiv, nici prin cap nu va trece ce va asteapta ! Nu va inchipui cat de grotesc e planul ce il au cu privire la copii ! Printre pedepsele impotriva celor care nu se supun se numara : reeducarea parintilor care implica si caderea din drepturilr parintesti…iar daca dupa reeducare dovedesti ca ti-ai schimbat mentalitatea, iti primesti copilul inapoi; daca nu , e bun luat…

Daca nu incepeti de pe acum sa va pregatiti planul de bataie, sa va uniti ca sa va aparati copiii, sa va uniti ca cel putin sa aveti dreptul sa alegeti ca si parinti, veti plange , dar cand va fi deja prea tarziu.
Si sa stiti ca asociatile infiintate ca sa lupte impotriva sistemului, reusesc …chiar daca nu reusesc sa elimine sistemul care se implementeaza , cel putin amana lucrurile, pot sa mai deschida intre timp mintea mai multor parinti , pot sa ceara inca drepturile voastre ca si parinti… asta pana in momentul in care nemernicii care sunt in spatele miscarii , vor reusi sa intre sa schimbe constitutia…si atunci , cred ca singura varianta care ne mai ramane e sa plecam sa traim in peşteri departe de lumea nebuna.

Cei care vreti sa nu le fie furată inocenta copiilor voștri, cei care nu sunteti de acord cu acest tip de educație sexuală, cei care vreți să nu vă pierdeti drepturile voastre de părinți, ridicati-vă și luptați…dar nu aici, pe net, ci fizic … cautați și vedeți, că am auzit că sunt deja asociații în România care cheamă oamenii la lupta împotriva sistemului și sunt împotriva implementării orelor de educație sexuală în școli!!! Dacă pentru copiii voștri nu luptați, atunci ….nu mai e nimic de spus…

(Ana-Maria Talașman)

mai mult
PromovateSocial

Vasile Bănescu: Ideologia de gen este una toxică pentru organismul comunitar al oricărei societăți

Vasile-Banescu-2

Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, a transmis un mesaj cu privire la ideologia de gen, pe care a catalogat-o drept „o …(im)pură ideologie”.

„Adică o artificială construcție ideatică, așa-zis culturală, orientată în răspăr cu realitatea, cu logica, cu biologia, cu antropologia, cu ordinea firii. O ideologie menită să justifice o temă absurdă, deci nocivă, de pe agenda progresismului regresist, hipersexualizant, destrămător de logică și de morală publică”.

„Progresismul actual, părinte scelerat al ideologiei de gen, este un curent de sorginte marxistă, o formă de terorism intelectual care detestă creștinismul, ordinea morală, autoritatea de orice tip, ierarhia valorică reală și care privilegiază zgomotos marginalul și nefirescul în defavoarea centrului și a firescului, a valorilor tari, validate de experiența milenară a omenirii”.

„Scopul (ne)declarat? Demolarea progresivă a societății edificate pe credință, rânduială, respect față de trecut și reperele lui morale (sfinți și eroi), tradiție, familie, disciplină, efort, emulație onestă și selecție axiologică”, a afirmat Vasile Bănescu.

El a prezentat şi sensul clasic al termenului ideologie.

„Apărut în modernitatea paricidă și deicidă din preajma Revoluției franceze, indică o siluire a realității golite de sens spiritual, o punere a acesteia pe patul procustian al interesului de grup isteric permanent revoluţionar și o intoxicare a sferei publice prin infuzarea în spațiul acesteia a unor idei și teme esențialmente false, lipsite de contact cu realitatea lucrurilor fundamentale, cu istoria culturii universale și cu știința autentică”.

Din această lucidă  perspectivă, a continuat Vasile Bănescu, „ideologia de gen, ca orice altă ideologie secretată de socialismul  haotizant moral și social, este situată pe polul opus adevărului. Adică pe acela al minciunii”.

Astfel, „suprarealista  ideologie a genului fluid este radical și pervertitor opusă celei mai înalte viziuni despre om, aceea descrisă de antropologia creștină care distinge limpede între bărbat și femeie, între masculin și feminin, între paternitate și maternitate, între cădere și înălțare, viziune realistă întemeiată pe Revelația Adevărului în Istorie și augmentată inclusiv de marea filosofie și de științele autentice, care nu își fac un scop în sine din războiul cu discernământul, cu bunul-simț care operează în actul profund al înțelegerii lumii și a omului”.

„Motiv pentru care ideologia de gen, camuflată perfid într-un capitol al Convenției de la Istanbul, dedicată onorabilei teme a protejării femeilor împotriva violenței, este una toxică pentru organismul comunitar al oricărei societăți, al cărei interes major nu este să contrazică și să combată realitatea, ci să o valorizeze înțelept spre binele individual și comunitar. Bine care are totdeauna legătură cu adevărul, nu cu minciuna, ideologică sau nu”, a conchis purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.

(basilica.ro)

mai mult
Social

Un ziar la dispoziția dumneavoastră!

evz28ani

Evenimentul zilei face parte din viața românilor de 28 de ani.

Mie, personal, mi-a marcat viața și cea mai mare parte din cei 26 de ani de presă i-am petrecut la cel mai iubit cotidian. A fost ca într-o familie, cu bune și mai puțin bune dar așa am câștigat experiența necesară pentru a continua. Cititorilor nu pot decât să le mulțumesc pentru că datorită dumneavoastră am continuat să scriu, chiar și în momente de cumpănă.

Va mulțumesc și vă doresc sa fiți sănătoși și, in continuare, alături de EVZ.RO!

(Petrișor Cană)


Împreună de 28 de ani!

Un Ziar la dispoziția Dumneavoastră. Asta își doreau acum 28 de ani cei care lansau în data de 22 iunie 1992 o publicație care avea să schimbe fața presei românești.

„Evenimentul Zilei” împlinește azi 28 de ani de la apariție. Un fenomen al presei românești care continuă să stârnească pasiuni, să fie citit de milioane de oameni, care încearcă să se adapteze noilor vremuri păstrându-și identitatea. Personal, din cei 28 de ani de presă și consultanță (da, avem aceeași vârstă jurnalistică), am petrecut jumătate din ei la Evenimentul Zilei, așa că pot spune că mi-a marcat viața. Cu bune și cu rele, așa cum se întâmplă în orice relație de lungă durată.

Presa așa cum am cunoscut-o eu în 1992, când m-am angajat la Bulina Roșie, era cu totul diferită de cea de astăzi. Era plină de entuziasm, de tinerețe, de inocență. Dacă vă spun că în 1992 nu exista decât o singură televiziune: TVR, o să vă uitați ciudat la ce scriu. Da, exista TVR și un proiect hibrid – SOTI, la care debutau Andreea Esca și Răzvan Dumitrescu. Tele 7 abc avea să apară în 1994, Antena 1 în 1994, ProTV în 1995, și tot așa. Radiourile de-abia apăreau, cred că Radio Contact era din 1990, așa că presa scrisă era regina informațiilor. Iar „Evenimentul Zilei” era pe primul loc.

„Evenimentul Zilei” avea să producă o revoluție în mass-media prin stilul alert, informații scurte, anchete și informații în premieră. A zguduit coloșii momentului, „Adevărul” și „România Liberă”, ajungând rapid să vândă peste 700.000 de exemplare zilnic, să-i scoată din amorțeală. Îmi aduc aminte, cu amuzament, cum primul șoc l-au avut când Bulina Roșie a început să apară și sâmbăta, o zi considerată până în acel moment ca făcând parte din weekend.
„Magicianul” a fost un ziarist care va marca istoria presei: Ion Cristoiu.

Alături de ei erau: Daniel Tomescu, Gheorghe Voicu, Sorin Roșca Stănescu, Alex Revenco, George Pruteanu, Mirel Curea, Simona Ionescu, Gabriel Rusu, Miron Manega, Bogdan Ionescu, Sorin Ovidiu Bălan, Daniel Nanu, Mircea Suciu, Eugenia Cristea, Horia Tabacu, Crina Nedelcu, Aura Alexa Ioan, Florin Budescu, Radu Tudor, Irina Zidaru, Daniel Capatos, Doru Dragomir, Andi Lupu, Daniel Nanu, Sergiu Toader, Mihai Pâlșu, Adina Anghelescu, Val BălănicăTiberiu Brăescu, Adrian Halpert, Marcela Feraru, Alecu Racoviceanu, Lidia Popeangă, Ciprian Rădăvoi, și cu voia dumneavoastră ultimul pe listă, Dan Andronic.

Să mă ierte cei pe care i-am omis, am scris bazându-mă pe amintirile din 1992-1995. Sigur se vor regăsi în Catalogul EvZ.

Tatăl meu, Adrian Andronic, avea să publice caricatura de pe prima pagina până când  Cornel Nistorescu, succesorul lui Ion Cristoiu la comanda celui mai puternic ziar din țară, a decis că nu mai are nevoie. A fost un moment trist, dar sunt convins că acum Cornel Nistorescu înțelege altfel acel moment, când alții nu mai au nevoie de el.

Merită amintit Mihai Cârciog (1940-2011), patronul societății, cel care a avut ideea lansării cotidianului:

“ Am tot insistat să facem cotidian. Se întâmpla în 1992, dar încă din 1991 mă gândeam. Cornel Nistorescu spunea că o să pierdem bani şi, în final, a zis că se retrage. Dacă vrem să facem un cotidian, să-l facem fără el. Cristoiu simţea nevoia unui cotidian, dar îi era frică. El era director la o revistă de mare succes, , avea gloria asigurată şi nu-i venea să-şi rişte poziţia cu un eventual eşec. Eu tot insistam şi îi explicam că n-are cum să aibă un eşec, că e cel mai bine pregătit şi talentat pentru treaba asta. Tot îi inoculam încredere, atâta timp cât e un ziar nou, care revoluţionează presa, cu titlu, supratitlu şi pe care poţi să-l parcurgi, să-l poţi citi în metrou. Aşa a reieşit din discuţiile noastre: materiale scurte, cu idei clare şi cu lucruri senzaţionale”, povestea Mihai Cârciog într-o declarație dată unei monografii dedicată EvZ.

După 28 de ani ne uităm cu nostalgie la acele vremuri. Presa scrisă a dispărut, dar „Evenimentul Zilei” a rămas unul din liderii de opinie ai societății românești. Are în continuare prieteni fideli, dar și dușmani puternici. Un milion de oameni ne citesc zilnic, peste 10.000.000 pe lună, facem în continuare agenda publică, ne preocupă să rămânem așa cum v-am promis acum 28 de ani: Un ziar la dispoziția dumneavoastră!

Vă mulțumim că ați fost alături de noi și vă rugăm să ne iertați dacă v-am supărat, dezamăgit, întristat. Sperăm că v-am dat și speranță, încredere, ajutor. Așa se întâmplă în orice Familie!

(Dan Andronic – evz.ro)

mai mult
Social

80 de ani de la invazia sovietică în Basarabia / 28 Iunie – 3 Iulie 1940: CE A FOST?

md35

Noţiuni:

Ocupaţie – luare în stăpânire de către forţele armate ale unui stat a unei părţi sau a totalităţii teritoriului unui alt stat;
Teritoriu ocupat – teritoriul cucerit şi stăpânit de o armată străină;
Stat ocupant – stat care, prin forţele sale armate ia în stăpânire un teritoriu un oraş străin etc., şi care impune, în spaţiul ocupat, un anumit regim.
Anexiune – încorporare prin violenţă de către un stat a unui teritoriu aparţinând altui stat.

În Convenţia cu privire la legile şi cutumele războiului terestru, semnată la 18 octombrie 1907 la Haga, ocupaţia este definită în felul următor (art. 42): „Teritoriul este recunoscut ca ocupat dacă acesta se află efectiv sub autoritatea statului inamic. Ocupaţia se extinde numai asupra acelor regiuni, unde această autoritate este instalată şi are capacitatea de a-şi manifesta activitatea”.

Pe de altă parte, Convenţia pentru definirea agresiunii, adoptată la 4 iulie 1933 la Londra, în Art. II, definea foarte clar că „va fi recunoscut ca agresor într-un conflict internaţional, sub rezerva acordurilor în vigoare între părţile în conflict, statul care cel dintâi va fi comis una din acţiunile următoare: 1) declaraţie de război unui alt stat; 2) invazie prin forţele sale armate, chiar fără declaraţie de război, a teritoriului unui alt stat; 3) atac prin forţele sale terestre, navale sau aeriene, chiar fără declaraţie de război, a teritoriului, navelor sau aeronavelor unui alt stat; 4) blocus naval (blocarea navală-n.ns.) al coastelor sau al porturilor unui alt stat; 5) sprijin dat bandelor armate care, formate pe teritoriul său, vor fi invadat teritoriul unui alt stat sau refuzul, cu toată cererea statului invadat, de a lua pe propriul său teritoriu toate măsurile în puterea lui pentru a lipsi zisele bande de orice ajutor sau protecţie”.

Art. III. Nici o consideraţie de ordin politic, militar, economic sau alta nu va putea servi drept scuză sau justificare a agresiunii prevăzute la articolul II”.

Dreptul internaţional evidenţiază trei forme de ocupaţie:

1. Ocupaţie imperială – în cadrul căreia teritoriul ocupat este încorporat în teritoriul statului ocupant, fiind lipsit, în totalitate, de suveranitate. În cazul ocupaţiei imperiale, pe teritoriul ocupat, sau, altfel spus, pe teritoriul coloniei, este transferată legislaţia ţării ocupante (a metropolei), însă populaţia coloniei nu beneficiază de drepturile cetăţenilor metropolei.

2. Ocupaţie militară – în cadrul căreia teritoriul ocupat nu este încorporat teritoriului ţării ocupante, dar pe teritoriul ocupat este interzisă legislaţia locală şi activitatea instituţiilor puterii locale, acestea fiind înlocuite de regimul de ocupaţie, în care populaţia teritoriului ocupat nu obţine drepturile cetăţenilor ţării ocupante.

3. Ocupaţie de garanţie – care se produce în rezultatul intrării trupelor unui stat pe teritoriul altui stat în scopul asigurării garanţiilor de securitate pentru statul ocupat, în conformitate cu acordul anticipat, încheiat între cele două state. În cadrul ocupaţiei de garanţie statul ocupat nu-şi pierde suveranitatea, însă este limitată sub unele aspecte. Teritoriul ocupat nu este încorporat teritoriului statului ocupant şi, respectiv, legislaţia statului ocupant nu se extinde asupra teritoriului ocupat.

Pentru a răspunde la întrebarea din titlu, generată de respingerea Decretului preşedintelui Mihai Ghimpu, din 24 iunie 2010, şi, mai ales, pentru a aprecia evenimentele desfăşurate între 28 iunie şi 3 iulie 1940 pe teritoriile româneşti – în Basarabia şi Bucovina – voi încerca să pun la dispoziţia celor interesaţi de evenimentele anului 1940, dar mai ales a celor care nu doresc, din diverse motive, să accepte istoria, aşa cum a fost, următoarele fapte, expuse în ordine cronologică.

1.1. Împărţirea „sferelor de interese”.

Colaborarea Uniunii Sovietice cu Germania hitleristă în anii 1938-1939 a avut drept rezultat acordul mutual prin care cele două părţi delimitau „sferele de interese” în zona Europei de Est. La 23 august 1939, la Moscova, miniştrii de externe ale celor două ţări au semnat Pactul de neagresiune între Germania şi URSS şi protocolul adiţional secret.

Prin semnarea pactului de neagresiune cu Germania hitleristă, au fost lipsite de valoare alte acorduri internaţionale, semnate de Uniunea Sovietică. Conţinutul pactului era în contradicţie şi cu procedura URSS de elaborare şi semnare a tratatelor internaţionale. Majoritatea pactelor de neagresiune, semnate de URSS, prevedeau denunţarea acestora în momentul declanşării agresiunii din partea celeilalte părţi semnatare împotriva unei terţe ţări. Pactul sovieto-polonez de neagresiune, semnat la 25 iulie 1932, prevedea că „dacă una din părţile semnatare va iniţia o agresiune împotriva unei terţe ţări, cealaltă parte va fi în drept, fără avertizare, să denunţe acest pact” . Pe de altă parte, pactul sovieto-francez de neagresiune, semnat la 29 noiembrie 1932, stipula că „dacă una din Înaltele Părţi Semnatare va utiliza agresiunea împotriva unei terţe ţări, cealaltă Înaltă Parte Semnatară va fi în posibilitatea să denunţe, fără avertizare, prezentul pact” . Prin urmare, obligaţiile stipulate de tratate erau corelate cu acţiunile paşnice ale partenerului. O atare prevedere a fost inclusă şi în tratatul de prietenie, neagresiune şi neutralitate, încheiat între Uniunea Sovietică şi Italia la 2 septembrie 1933 .

În textul pactului sovieto-german de neagresiune, din 23 august 1939, o atare clauză lipsea.

Mult mai important, decât cele şapte articole ale pactului, publicate imediat după semnare, era protocolul adiţional. Semnând acest document, Uniunea Sovietică şi Germania hitleristă, prin consens, au pus baza împărţirii Europei de Est, hotărând destinele Finlandei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei şi României. Punctul 3 al Protocolului adiţional secret menţiona interesul URSS pentru Basarabia: „În privinţa Europei sud-estice, partea sovietică subliniază interesul pe care-1 manifestă pentru Basarabia. Partea germană îşi declară totalul dezinteres faţă de aceste teritorii” .

Desfăşurarea ulterioară a evenimentelor în Europa de est şi cea de sud-est s-a înscris în contextul aranjamen¬tului sovieto-german din 23 august 1939.

La 1 septembrie 1939 Germania hitleristă începe cel de-al II-lea război mondial, atacând Polonia. La 17 sep¬tembrie URSS, manifestându-şi fidelitatea faţă de an-gajamentele convenite cu Germania, declanşează opera¬ţiuni militare împotriva Poloniei, participând, la lichidarea statului polonez. Au urmat apoi acţiunile so¬vietice de anexare a celor trei state baltice şi războiul împotriva Finlandei.

Ulterior, în scopul realizării punctului 3 al Protocolului adiţional secret la Pactul sovieto-german de neagresiune, Uniunea Sovietică acţiona în scopul intimidării României prin mijloace politice şi diplomatice, pregătirii unui război împotriva acestei ţări şi finalizării negocierilor cu partenerul său, Germania nazistă, privind interesul pe care prima îl manifesta pentru Basarabia.

După semnarea pactul sovieto-german de neagresiune şi a protocolului adiţional secret, atitudinea URSS faţă de România s-a transformat într-o ostilitate calculată şi mereu crescândă.

In primele luni ale anului 1940 presa sovietică începea o campanie antiromână intensă pe tema Basarabiei şi a retrocedării ei. Se insinua că schimbările fundamentale ce avuseră loc în Europa impuneau şi României să „lichideze problemele teritoriale pe care le are în suspensie cu URSS” .

Semnalul cel mai ameninţător l-a constituit raportul lui V. Molotov, prezentat la 29 martie 1940 în şedinţa sesiunii a VI-a a Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice, când preşedintele Consiliului Comisarilor Poporului, comisarul afacerilor externe spunea: „… Printre ţările vecine din sud amintite mai înainte este una cu care nu avem un pact de neagresiune, România. Aceasta se explică prin existenţa unei chestiuni litigioase nerezolvate, acea a Basarabiei, a cărei anexiune de către România nu a fost niciodată recunoscută de URSS, deşi aceasta nu a pus niciodată chestiunea înapoierii Basarabiei pe cale militară. În felul acesta, nu este niciun motiv de agravare a relaţiilor sovieto-române…” .

La 2 aprilie, fiind primit în audienţă de V. Molotov, ministrul român, Gheorghe Davidescu a transmis comisarului sovietic întreaga surprindere a Guvernului român cauzată de versiunea în expunerea sa în faţa Sovietului Suprem, precum şi de cuvintele utilizate . La 9 aprilie 1940, V. Molotov 1-a invitat pe ministrul plenipotenţiar al României la Moscova, Gheorghe Davidescu, şi i-a remis un memoriu privind „15 cazuri de bombardare a malului stâng al Nistrului dinspre partea română” şi i-a vorbit despre incidente la frontieră (care, după cum s-a constatat mai târziu, erau imaginare) . Molotov spunea că „atitudinea unităţilor române este inadmisibilă şi se pune întrebarea dacă trupele româneşti amplasate în apropierea teritoriului sovietic nu sunt, cumva, dirijate de cineva” . A fost lansată chiar şi presupunerea că „trupele româneşti sunt prost conduse sau în interiorul lor au pătruns adânc elemente duşmănoase URSS, cum ar fi polonezii” . Atrăgând atenţia ministrului plenipotenţiar asupra acestor fapte, V. Molotov insista ca ele să nu se mai repete, deoarece „incidentele depăşesc orice limită” şi „guvernul sovietic nu va mai tolera repetarea unor astfel de cazuri” .

1.2. Pregătirea militară şi ideologică a ocupării Basarabiei

Schimbarea situaţiei internaţionale în Europa a determinat Moscova să accelereze pregătirile pentru realizarea prevederilor articolului 3 din protocolul adiţional secret la Pactul sovieto-german de neagresiune. Între 11 şi 14 mai, secţia operativă a statului major al regiunii militare Kiev a ordonat secţiei topografie militară să pregătească seturi de hărţi topografice ale zonei de frontieră a României . La 3 iunie, N. Vatutin, şeful statului major al regiunii militare Kiev, a elaborat şi a transmis mareşalului S. Timoşenco, comisarul apărării al Uniunii Sovietice, un memoriu strict confidenţial în care erau expuse consideraţiile privind organizarea şi desfăşurarea operaţiei frontului (de sud) împotriva României. Ţinta strategică imediată a frontului o constituia încercuirea şi lichidarea forţelor armate române pe teritoriul de la est de linia: Munţii Carpaţi, Focşani, Galaţi, râul Dunărea, barând total retragerea românilor la vest de linia indicată. În rezultatul operaţiei, trupele sovietice trebuiau să ocupe crestele Munţilor Carpaţi porţile Focşani şi cursul inferior al Dunării, şi să ajună la linia Focşani – Brăila. Adâncimea operaţiei frontului urma să constituie 220-250 km. Ritmul mediu al operaţiei trebuia să fie de 10 km pe zi. Operaţia urma să fie organizată în colaborare strânsă cu Flota Mării Nege” . În opinia lui Vatutin, în cadrul operaţiei, forţele aeriene, cu un efectiv de 15 brigăzi de aviaţie, trebuiau să lichideze avioanele inamicului în aer şi pe aerodromuri, în special în zona Bucureşti, şi să lichideze bazele militare ale adversarului din Constanţa şi Galaţi. În cooperare cu Flota Mării Negre, aviaţia militară avea sarcina să asigure supremaţia pe mare până la strâmtoarea Bosfor. Flota Mării negre avea misiunea să lichideze flota şi bazale militare ale inamicului şi să asigure supremaţia pe Marea Neagră; să cucerească strâmtorile Bosfor şi Dardanelle li să blocheze ieşirile din acestea; să blocheze coastele româneşti de la Marea Neagră; să pregătească şi să asigure debarcarea trupelor de desant pe cursul inferior al Dunării.

În convingerea generalului Vatutin, în cazul în care prima operaţie a frontului va fi realizată cu succes, trupele vor fi dislocate în faţa porţilor Focşani pentru aplicarea loviturii principale asupra oraşului Bucureşti, lichidarea totală a României, cucerirea Dobrogei şi, în continuare pentru a pune stăpânire pe Turcia europeană şi Dardanelle . Acestea erau viziunile unuia din cei mai de vază comandanţi ai Armatei Roşii, viziuni altoite în baza doctrinei bolşevice cu privire la politica externă a URSS şi a rolului forţelor armate sovietice în realizarea acestei politici.

Însă planul războiului împotriva României era elaborat în cadrul Direcţiei operative a Marelui Stat Major al Armatei Roşii. Până la 7 iunie 1940, în activităţile de planificare a participat şi generalul de armată Gh. Jucov. În această zi, prin ordinul nr. 02469 al comisarului apărării, el este numit comandant al regiunii militare cu destinaţie specială Kiev, iar la 8 iunie pleacâ în capitala Ucrainei Sovietice pentru a prelua comanda .

La 9 iunie 1940, prin directivele comisarului poporului pentru apărare nr. OY/583 şi nr. OY/584, Consiliilor militare al regiunii militare speciale Kiev şi al regiunii militare Odesa li s-a ordonat de a se pune în stare de luptă conform statelor de pace . Prin joncţiunea celor două regiuni, a fost creat Frontul de Sud, condus de generalul Gh. Jukov. Acest front avea în componenţă armatele 5, 9 şi 12 . La 10 iunie 1940 trupele celor trei armate au primit directive privind concentrarea de-a lungul graniţei cu România, care urma să înceapă la 11 iunie, sub pretextul unui exerciţiu şi să se finalizeze la 24 iunie 1940.

La 13 iunie 1940, la Kremlin a avut loc consfătuirea conducerii militare şi politice superioare, la care au participat I.V. Stalin; V.M. Molotov; Comisarul apărării, mareşalul S.C. Timoşenco; şeful Marelui Stat Major, mareşalul B.M. Şapoşnicov; şeful direcţiei politice a Armatei Roşii, L.Z. Mehlis; comandantul regiunii militare Kiev, generalul Gh. C. Jucov comandantul regiunii militare Odesa, generalul I.V. Boldin, comisarul poporului cu problemele Flotei militare-maritime, amiralul N.G. Cuzneţov şi alţii .

Pentru acţiunile trupelor au fost aprobate două variante. Varianta principală consta dintr-un plan, elaborat pentru cazul în care trupele române vor opune rezistenţă. Conform acestuia, Frontul de Sud urma să execute o lovitură concentrată cu forţele unităţilor armatei a 12-a de-a lungul râului Prut spre Iaşi, iar cu forţele armatei a 9-a la sud de Chişinău spre Huşi .

A doua variantă prevedea acţiuni pentru cazul în care trupele române aveau să se retragă la vest de Prut fără a opune rezistenţă. Misiunea trupelor sovietice în aceste condiţii consta în ieşirea, cât mai rapidă, a eşaloanelor mobile la Prut, pentru a controla retragerea trupelor române. Unităţile de infanterie trebuiau să se deplaseze în eşalonul al doilea, având misiunea de a sprijini la timp primul eşalon.

In conformitate cu informaţia depusă în Arhiva Centrală a Armatei Sovietice, către 26 iunie 1940 pe Frontul de Sud au fost concentrate 32 divizii infanterie, 2 divizii infanterie moto, 6 divizii cavalerie, 11 brigăzi tancuri, 3 brigăzi desant aerian, 16 regimente artilerie din rezerva comandantului-şef, 14 regimente artilerie de corp şi 4 divizioane artilerie . Numărul total al trupelor şi al armamentului aflat în dotarea frontului, după date incomplete, era nu mai puţin de 637 149 de oameni, 9 415 tunuri şi aruncătoare de mine, 2 461 tancuri, 359 de maşini blindate 28 056 de automobile .

Pregătirea operaţiunii militare de ocupare a Basarabiei şi Bucovinei impunea comandamentului sovietic şi o minuţioasă pregătire ideologică, atât a trupelor ce urmau să invadeze Basarabia şi Bucovina, cât şi a viitorilor cetăţeni sovietici. În acest scop au fost antrenate presa sovietică, radioul, Kominternul şi partidele comuniste din diferite ţări, corpul politic şi al activiştilor comunişti din armată. Astfel, în presă, la radio, în discursuri politice, în literatură şi publicaţii periodice se susţinea că Basarabia ar fi un ţinut rusesc, ocupat vremelnic de „gărzile albe” române . Despre Bucovina se insinua că ar fi o veche provincie autonomă austriacă, locuită în majoritate de ucraineni, cedată României în mod injust prin tratatul de la St. Germain .

Metodele folosite de propaganda sovietică pentru a susţine absurdele pretenţii asupra vechilor teritorii româneşti de la est de Prut au fost: falsificarea realităţilor istorice; prezentarea tendenţioasă a situaţiei din România şi în special din Basarabia în comparaţie cu starea de lucruri din URSS, discreditarea activităţii pozitive româneşti; condamnarea politicii externe a României; întreţinerea unei campanii de neadevăruri şi insulte împotriva României .

La întrunirile politice din Ucraina, Galiţia Occidentală şi RASS Moldovenească, agitatorii partidului comunist şi instructorii politici ai Armatei Roşii insistau asupra următoarelor teme: „România va fi obligată să retrocedeze atât Basarabia, cât şi Bucovina, care e locuită de ucraineni”; „România pregăteşte o agresiune armată contra Uniunii Sovietice pe care Armata Roşie trebuie să o prevină cât mai curând”.

De pregătirea ideologică a trupelor sovietice se ocupa direcţia politică a Armatei Roşii, avându-1 în calitate de şef pe comisarul de armată de rangul întâi, L. Mehlis. În acest scop, la 21 iunie, consiliile militare şi şefii de direcţii politice ale regiunilor militare Kiev şi Odesa primesc directiva nr. 5285/cc a lui L. Mehlis, în care acţiunile URSS erau explicate astfel: „În 1918, folosind situaţia provocată de războiul civil din URSS şi de intervenţia imperialiştilor anglo-francezi, România a ne-a ocupat hoţeşte Basarabia. Fraţii noştri trăiesc în Basarabia într-o sărăcie groaznică, de azi pe mâine. Guvernul dictaturii regale suplimentează asuprirea economică a maselor din Basarabia cu asuprirea politică şi naţională. Din optica etnografică, Basarabia nu are nici o legătură cu România” . „A sosit momentul să smulgem din mâinile hoţeşti ale României moşiereşti pământul nostru, să eliberăm din prizonieratul român pe fraţii şi cetăţenii noştri. Basarabia furată trebuie să fie reîntoarsă la sânul Patriei-mame — Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste” .

Direcţia politică a Armatei Roşii obliga ofiţerii politici „să organizeze cu ostaşii roşii şi comandanţii inferiori informări politice şi discuţii pe temele: „Oricând şi pretutindeni să ne facem datoria faţă de Patrie”, „Să ţinem onoarea de ostaş al Armatei Roşii”, „Relaţiile dintre URSS şi România”, „Acţiunile provocatoare ale cercurilor guvernante ale României faţă de Uniunea Sovietică”, „Războaiele drepte şi nedrepte”, „Orice război purtat de statul muncitorilor şi ţăranilor este un război drept, un război de eliberare” etc.

Ostaşilor sovietici trebuia să li se implanteze încrederea că „pe drapelul său Armata Roşie duce poporului muncitor eliberare de sub exploatare şi de sub jugul naţional. Muncitorii vor fi eliberaţi din robia capitalistă, şomerii vor fi plasaţi în câmpul muncii, argaţii, ţăranii fără pământ şi cei cu pământ puţin vor primi pământul moşierilor români; impozitele vor fi reduse şi temporar anulate. Se va pune capăt sistemului barbar de „românizare” a ruşilor, ucrainenilor şi moldovenilor” .

Aşadar, dacă în articolul 3 al Protocolului adiţional secret, semnat la 23 august 1939 la Moscova, URSS, susţinută de Germania nazistă, „subliniază interesul pe care-l manifestă pentru Basarabia”, transpunerea în practică a acestui „interes” urma să fie realizată cu forţa masivă a Armatei Roşii, bine echipată şi moral pregătită pentru cotropirea de pământuri străine.

1.3. Actualizarea tranzacţiei sovieto-hitleriste.

Pregătirea războiului împotriva României a fost urmată de o campanie diplomatică a Moscovei. In condiţiile în care ostilităţile de pe frontul de vest intraseră în faza lor finală, prin capitularea la 22 iunie 1940 a Franţei şi imobilizarea trupelor engleze de pe continent, Guvernul Uniunii Sovietice, profitând de totala izolare internaţională a României anunţă, la 23 iunie 1940, pe partenerul său, Germania nazistă, că URSS intenţionează să-şi satisfacă pretenţiile teritoriale faţă de România şi să obţină teritoriul Basarabiei şi al Bucovinei. V. Molotov l-a invitat pe ambasadorul german Ioachim von Schulenburg şi i-a relatat că „Uniunea Sovietică ar dori să soluţioneze chestiunea pe cale paşnică, dar România nu a răspuns” la declaraţia sovietică din 29 martie 1940. Acum guvernul sovietic „doreşte să înainteze României această chestiune foarte curând. Bucovina, ca regiune populată de ucraineni, se include, de asemenea, în soluţionarea problemei Basarabiei… Dacă România nu va merge la soluţionarea paşnică a problemei Basarabiei, Uniunea Sovietică o va soluţiona cu forţa militară. Uniunea Sovietică a aşteptat mult şi cu răbdare soluţionarea acestei probleme, acum însă nu se mai poate aştepta”.

Contele von Schulenburg a răspuns că o asemenea hotărâre a guvernului sovietic constituie pentru el o surpriză. Deşi nu contesta pretenţiile guvernului sovietic asupra Basarabiei, ambasadorul german 1-a rugat pe Molotov să nu se întreprindă nici un fel de acţiuni atâta timp cât Guvernul german nu va elabora o poziţie definitivă în raport cu intenţiile guvernului sovietic.

În ceea ce priveşte pretenţiile sovietice asupra Bucovinei, care niciodată nu a fost în imperiul rus şi nici în Ucraina, acestea au trezit chiar şi nemulţumirea Germaniei, partenerul de atunci al URSS.

Ca urmare a poziţiei Berlinului faţă de problema Bucovinei, V. Molotov 1-a convocat la 26 iunie pe ambasadorul german la Moscova şi i-a declarat că Guvernul sovietic „a hotărât să-şi limiteze pretenţiile sale la partea de nord a Bucovinei, cu oraşul Cernăuţi”, subliniind că, după opinia sovietică „hotarul trebuie să treacă din cel mai de sud punct al Ucrainei apusene sovietice, de lângă muntele Kniatiasa spre est, de-a ungul râului Suceava, şi apoi mai spre nord-est de Herţa de Prut” . Hotarul era trasat astfel, încât Uniunea Sovietică să obţină legătura feroviară directă din Basarabia, prin Cernăuţi, spre Lemberg (Lvov) .

Aşadar, către sfârşitul zilei de 26 iunie 1940, înţelegerea dintre URSS şi Germania nazistă privitoare la răpirea Basarabiei şi Bucovinei erau încheiate. Urmau să intre în acţiune forţele şi mijloacele de realizare a planului de cotropire.

I.4. Ultimatumul sovietic şi acceptarea lui de către guvernul României

Încheind pregătirile militare şi consultând Berlinul, guvernul sovietic a prezentat guvernului Românie două note ultimative, la 26 iunie şi 27 iunie 1940. La 26 iunie, ora 10 seara, V. M. Molotov l-a invitat la Kremlin pe ministrul român la Moscova Gh. Davidescu şi i-a remis nota ultimativă, prin care cerea României să cedeze Basarabia şi nordul Bucovinei, afirmând că România pro¬fitase de slăbiciunea militară a Rusiei în 1918, acaparând o parte din teritoriul ei, Basarabia, „câlcând astfel unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal de ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană”.

In continu¬are în notă se menţiona că „acum, când slăbiciunea mili¬tară a URSS e de domeniul trecutului… Uniunea Sovi¬etică consideră necesar şi oportun ca, în interesul resta¬bilirii dreptăţii, să păşească, împreună cu România, la rezolvarea imediată a chestiunii retrocedării Basarabiei Uniunii Sovietice… Guvernul sovietic consideră că problema retrocedării Basarabiei este legată în mod organic de problema transmiterii către URSS a acelei părţi a Bucovinei a cărei populaţie este legată, în marea sa majoritate, de Ucraina sovietică atât prin comunitatea sorţii istorice, cât şi prin comunitate de limbă şi componenţă naţională. Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea părţii de nord a Bucovinei către URSS ar putea reprezenta, de fapt numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi, pricinuite URSS şi populaţiei Basarabiei prin dominaţia de 22 de ani a României în Basarabia.

… Guvernul URSS propune Guvernului Regal al României: Să înapoieze cu orice preţ Uniunii Sovietice Basarabia; Să transmită Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei, cu frontiera potrivit hărţii anexate.

…Guvernul sovietic aşteaptă răspunsul Guvernului Regal al României în decursul zilei de 27 iunie curent” .

Gh. Davidescu, ministrul român la Moscova, a încercat să contracareze declaraţiile din ultimatum, aducând argu¬mente întemeiate, care însă au fost respinse de Molotov. Tactica Guvernului URSS era de a lansa un atac pu¬ternic fără a oferi României decât alternativa cedării sau războiului.

Ultimatumul sovietic a luat prin surprindere Guvernul român. In condiţiile totalei izolări internaţionale şi în faţa pericolului declanşării unui război pe mai multe fron¬turi, guvernul României s-a văzut silit să cedeze presiu¬nilor sovietice. În urma celor două şedinţe ale Consiliului de Coroană şi a sfaturilor aliaţilor din înţelegerea Balcanică, România a decis, sub presiunea forţei, evacuarea Basarabiei şi nordului Bucovinei. A fost refuzat războiul pentru a nu pune în pericol existenţa Statului Român.

La 28 iunie unităţile Frontul de Sud au primit instrucţiunea Direcţiei Politice a Armatei Roşii care cerea să se explice trupelor că „datorită politicii externe staliniste înţelepte, promovată de partid li de Guvernul sovietic, noi am scutit oamenii muncii din Basarabia şi nordul Bucovinei de un război sângeros şi am soluţionat problema întoarcerii Basarabiei în familia puternică a Uniunii Sovietice pe cale paşnică” .
În conformitate cu ultimatumul sovietic, evacuarea Basarabiei şi nordului Bucovinei de către trupele române şi invadarea acestor teritorii de trupele sovietice urma să aibă loc într-un termen de 4 zile, cu începere din ziua de 28 iunie, ora 14.00 .

În ziua de 28 iunie, la ora 14.00, trupele Frontului de Sud al U.R.S.S. au trecut frontiera, conform variantei nr. 2.

Investigaţiile făcute în diferite arhive permit să constatăm că trupele sovietice, văzându-se pe pământurile româneşti, s-au dedat la acte de ostilitate, încălcând orice prevedere a acordului de la Odesa. Înaintând spre Prut mult mai repede decât era convenit, trupele sovietice, folosind instigatori ai minorităţilor şi basarabenilor, răsculau populaţia minoritară, încurajând şi protejând bandele formate . Carele de luptă sovietice blocau ieşirile din localităţi şi în poziţie de tragere, somau trupele române să părăsească întreg armamentul, materialele, animalele etc.

În ziua de 3 iulie, la ora 14.00, la termenul indicat de Guvernul sovietic, noua graniţă sovieto-română a fost închisă. În aceeaşi zi şeful statului major al Frontului de Sud a emis ordinul nr. 024/ss cu următorul conţinut:

„În legătură cu expirarea termenului de evacuare a trupelor române, comandantul Frontului de Sud a ordonat:

1. Trupele să-şi consolideze poziţiile la noua graniţă; graniţa să fie închisă imediat şi să se interzică trecerea graniţei de stat.

2. Unităţile mici şi grupurile de ostaşi români, care au mai rămas să fie dezarmate, şi concentrate în lagăre până la o dispoziţie specială. Locul unde vor fi concentrate acestea va fi stabilit de către comandanţii de armate.

3. Fiecare armată să identifice imediat unităţi şi subunităţi, cu un număr general nu mai mic de o divizie de infanterie, înzestrată cu mijloace de transport, pentru colectarea materialului de război românesc abandonat, pentru a scotoci teritoriul şi a prinde grupurile de soldaţi români şi, posibil, şi grupuri de bandiţi, care se ascund. .. În aceste activităţi să fie atrasă populaţia locală.

Armamentul şi echipamentul colectat să fie luat la evidenţă şi predat fără întârziere la punctele bine păzite, stabilite de comandanţii de armate.

4. În termen de cinci zile să fie înregistraţi ofiţerii şi subofiţerii armatei române, rămaşi pe teritoriul Basarabiei şi Bucovinei, indicându-se numele, prenumele şi patronimicul, gradul militar şi funcţia, locul domiciliului, unitatea şi garnizoana în care a făcut serviciul militar, naţionalitatea, locul naşterii, anul naşterii, localitatea în care se află familia şi genul de ocupaţie a acesteia…”

La 4 iulie Şapoşnicov a transmiş comandamentului Frontului de Sud ordinul comisarului apărării al URSS, având următorul conţinut: „1) Graniţa cu România, în nordul Bucovinei şi în Basarabia, inclusiv până la delta Dunării, să fie bine închisă şi să nu se admită nicio trecere; 2) Toate unităţile şi subunităţile româneşti rămase să fie dezarmate urgent; 3) A se trimite, prin telegramă specială, informaţia privind numărul de soldaţi, ofiţeri şi subofiţeri dezarmaţi de la începutul operaţiei până la 3 iulie inclusiv” . Conform informaţiei trimise la Moscova, pe teritoriul ocupat au rămas şi au fost dezarmaţi 7 446 de militari ai Armatei Române (106 ofiţeri, 243 de subofiţeri şi 7 097 de soldaţi).

În cursul zilelor de 3 şi 4 iulie, în marile garnizoane ale Basarabiei şi Bucovinei ocupate, au avut loc parade de triumf ale Armatei Roşii .
Aşadar, ocuparea pământurilor româneşti a fost posibilă datorită mai multor factori, determinanţi fiind: prevederile punctului 3 al Protocolului adiţional secret la pactul Molotov-Ribbentrop; potenţialul militar sovietic ca mijloc de realizare a politicii expansioniste a Statului Sovietic; situaţia internaţională nefavorabilă României.

In conformitate cu ultimatumul sovietic, evacuarea Basarabiei şi nordului Bucovinei de către trupele române şi ocuparea acestor teritorii de către trupele sovietice urma să se desfăşoare în timp de 4 zile, cu începere din ziua de 28 iunie, ora 14.00. Fără a ţine seama, însă, de textul notei ultimative, trupele sovietice au început trecerea frontierei în dimineaţa zilei de 28 iunie şi în 29 iunie pun stăpânire pe principalele treceri peste Prut. În numai cinci zile, România a cedat Uniunii Sovietice 50 762 kmp (Basarabia – 44 500 kmp şi Nordul Bucovinei – cu 6 262 kmp), cu 4 021 086 ha teren agricol (20,59% din suprafaţa agricolă a ţării); 3 776 309 locuitori, dintre care 53,49% – români, 10,34% – ruşi, 15,30% – ruteni şi ucraineni, 7,27% – evrei, 4,9% – bulgari, 3,31% – germani, 5,12% – alţii .

Anexarea de către Uniunea Sovietică a Basarabiei, nordului Bucovinei şi ţinutului Herta a constituit primul act al sfârtecării României în anul 1940. Trecerea acestor teritorii în componenţa URSS va genera consecinţe dramatice pentru întreg poporul român, în deosebi pentru populaţia din teritoriile menţionate.

Între 28 iunie -3 iulie 1940, Uniunea Sovietică şi-a satisfăcut doar o parte din pretenţiile sale. După impunerea hotarului pe Prut şi pe Dunăre, URSS prezintă, în raporturile sale cu România, revendicări a căror realizare avea să cauzeze Statului român enorme pierderi materiale, financiare şi morale.

Trupele Armatei Roşii au ocupat la 28 iunie – 3 iulie teritorii ce depăşeau prevederile „notei Molotov”, generând, astfel, probleme suplimentare în relaţiile dintre Uniunea Sovietică şi România.

Delegaţia Uniunii Sovietice insista ca, trasând frontiera în acest sector, să treacă la URSS.

Delegaţia română a adus argumente de ordin juridic şi tehnic care demonstrau inconsistenţa pretenţiilor sovietice şi a cerut să fie redactat protocolul final de descriere, pentru sectoarele asupra cărora se căzuse de acord, rămânând ca pe celelalte să se expună punctele de vedere respective.

La 26 octombrie 1940, trupele sovietice au ocupat insulele insulele Salagnic, Dalerul Mare, Dalerul Mic, Maican şi insula fără nume dintre braţul Vechiul Stanbul şi gârliţa Musura din delta Dunării.

Raptul Basarabiei este urmat de modificări radicale în toate sferele provinciei. Are loc instaurarea puterii absolute a partidului bolşevic, organizaţie suprastatală, „cadrele” căreia au venit în 1940, exclusiv, din afara hotarelor Basarabiei. După proclamarea RSS Moldoveneşti, au fost declanşate transformări, menite să instaleze regimul bolşevic între Prut şi Nistru. Au fost naţionalizate băncile, întreprinderile industriale şi comerciale, transportul feroviar şi naval, mijloacele de construcţie şi alte ramuri ale economiei, toate fiind declarate proprietate a Statului Sovietic.

La începutul anului 1941, demarează colectivizarea agriculturii. Necesitatea lichidării gospodăriilor individuale ţărăneşti rezulta din politica partidului bolşevic, care avea să extragă enorme cantităţi de produse agricole din satul basarabean. Impozitul agricol şi cotele de predare obligatorie a cerealelor la stat au constituit pârghia principală de pauperizare a ţăranilor şi împingerii lor în colhoz. Prin intermediul SMT-urilor, Statul Sovietic, de asemenea, extrăgea din gospodăriile ţărăneşti mari cantităţi de produse agricole şi le punea la dispoziţia castei sovieto-bolşevice.

Tot ce s-a promovat în perioada iunie 1940 – iunie 1941 în sfera vieţii culturale din RSS Moldovenească, a urmărit scopul deznaţionalizării şi rusificării Basarabiei. Prin decizia Moscovei a fost efectuată trecerea de la grafia latină a limbii române la cea rusă, a fost reorganizat sistemul naţional de învăţământ şi conformat celui sovietic.

Esenţa regimului totalitar, ce se instaura între Prut şi Nistru, se manifesta, mai întâi de toate, prin arestări, împuşcări, deportări a multor mii de persoane, apreciate abuziv drept „elemente ostile Statului Sovietic, criminali, trădători de patrie” etc. Apogeul terorii, promovate în primul an de putere sovietică în Basarabia, a fost deportarea masivă din 13/14iunie 1941.

După anexarea la U.R.S.S., Moscova trata Basarabia ca o sursă de braţe de muncă ieftină pentru şantierele de construcţii, întreprinderile industriale şi minele de cărbune din diferite regiuni ale ţării sovietice. Prin mobilizări forţate, din familiile ţăranilor basarabeni au fost smulse circa 100 mii de tineri. În locul lor veniseră, „să construiască socialismul”, mii de „specialişti” şi „cadre calificate”, muncitori de rând, familii de ţărani din Rusia, Ucraina şi alte părţi ale Uniunii Sovietice. Aşa începea sovietizarea Basarabiei.

Una dintre consecinţele principale, generate de ocuparea teritoriului dintre Prut şi Nistru, 1-a constituit dezmembrarea Basarabiei prin legea din 2 august 1940 a Sovietului Suprem al URSS, efectuată de Moscova odată cu dezmembrarea Republicii Autonome Moldoveneşti, creată anterior tot de Moscova, la 12 octombrie 1924, în cadrul Ucrainei sovietice.

La 2 august 1940, Sovietul Suprem al URSS, neglijând seculara unitate teritorială, social-economică şi culturală a Basarabiei, a adoptat legea „Cu privire la formarea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti” prin care noua republică unională a fost formată din şase judeţe ale Basarabiei şi şase raioane ale RASSM. În componenţa RSS Ucrainene au fost incluse judeţele Hotin, Cetatea Albă şi Ismail.

Documentele de arhivă probează, fără putinţă de tăgadă, că iniţiativa creării republicii unionale moldoveneşti nu a fost a populaţiei RASSM şi cu atât mai puţin a populaţiei Basarabiei, deoarece populaţia, nu numai de fapt, dar nici formal nu s-a adresat Consiliului Comisarilor Poporului al URSS şi CC al PC (b) din Uniunea Sovietică în această privinţă.

Această operaţie, în întregime, a fost pregătită în mare taină, fără ştirea chiar a „organizaţiilor” care au primit dispoziţia să se pronunţe în sensul „rugăminţii” referitor la reunirea poporului moldovenesc, adică fără ştirea CCP al RASSM şi al comitetului regional din Moldova al PC(b) din Ucraina, şi, bineînţeles, fără ştirea populaţiei.

Orice argument în favoarea păstrării integrităţii Basarabiei şi a RASSM a fost respins. Mai mult, evoluţia evenimentelor ulterioare demonstrează că amputarea nordului şi sudului Basarabiei a fost efectuată ignorându-se argumentele Atât dezmembrarea RASS Moldoveneşti cât şi a Basarabiei, la 2 august 1940, a fost un act ilegal; a fost, de fapt, un dictat al Moscovei în baza propunerilor făcute de Kiev. Însăşi formarea RSS Moldoveneşti a constituit un act ilegal deoarece decizia a fost adoptată fără a se lua în considerare dorinţa populaţiei locale. În perioada de la 3 iulie până la 2 august 1940 în teritoriile ocupate nu au fost organizate alegeri pentru organizarea unor instituţii reprezentative, îndreptăţite să examineze problema creării unei formaţiuni statale. Sovietul Suprem al URSS a adoptat hotărârea din 2 august 1940, depăşindu-şi prerogativele constituţionale. Conform articolului al 13 al Constituţiei URSS în vigoare la acea vreme, Sovietul Suprem al URSS era în drept doar să admită noi republici în componenţa Uniunii Sovietice şi nicidecum a le proclama sau a le înfiinţa. Acelaşi articol prevedea că legislativul Uniunii Sovietice doar aproba modificările frontierelor între republicile unionale si în niciun caz nu le stabilea.

Prin urmare, RSS Moldovenească îşi datora existenţa actului creator al Kremlinului. Din însuşi faptul formării RSS Moldoveneşti, conform hotărârii Sovietului Suprem al URSS, se trage concluzia despre caracterul non-statal al acestei republici unionale în clipa apariţiei sale, în măsura în care existenţa unui stat, din punct de vedere juridic, poate avea drept bază numai exprimarea propriei voinţe.
Aşadar, formarea RSS Moldoveneşti, prin dezmembrarea teritorială a RASSM şi, mai ales, a Basarabiei a fost dictată la Moscova în mod ilegal şi luându-se în calcul consecinţele strategice.

La 31 mai 1941 S.A. Goglidze, împuternicitul CC al PC (b) al URSS pentru RSS Moldovenească, „roagă CC al PC b al URSS să efectueze deportarea, în alte regiuni ale Uniunii Sovietice, a 5 000 de persoane, împreună cu membrii familiilor acestora”. La 13 iunie 1941 din RSS Moldovenească au fost deportate în Gulagurile din regiunile Altai, Kirov, Krasnoiarsc, Novosibirsc, Omsc şi republicile Kazahă şi Komi 22 648 de persoane. În lagărele din regiunea Novosibirsc au ajuns 1 950 de familii, numărând 5 797 de persoane, între care 1 958 erau copii. Arestările şi deportarea au fost efectuate în baza „Regulamentului cu privire la aplicarea deportării faţă de unele categorii de criminali”. În felul acesta regimul totalitar comunist, ca un prim pas, a transformat mai mult de 22 de mii de oameni, foşti cetăţeni ai statului român, în criminali şi îmbarcându-i în 1 315 vagoane i-a aruncat în hăul Asiei.

Colectările forţate a produselor alimentare din anul 1945 au constituit cauza principală a declanşării foametei din iarna 1945/1946. Seceta care se abătuse asupra RSSM a compromis recolta de cereale şi, în consecinţă, gospodăriile ţărăneşti nu mai dispuneau de cantităţile de produse agricole şi furaje, necesare supravieţuirii în condiţiile anilor precedenţi. Dimensiunile contribuţiei obligatorii, impusă ţăranilor de către statul sovietic, au stors din gospodăriile ţărăneşti ultimele rezerve necesare reproducţiei simple şi întreţinerii familiilor de la sate.

În Uniunea Sovietică, în RSS Moldovenească, în mod deosebit, foametea a fost rezultatul activităţii Partidului Comunist (bolşevic) şi a structurilor statului sovietic. Statul sovietic avea resursele pentru asigurarea populaţiei cu strictul necesar şi stoparea mortalităţii de foame. Dovadă în acest sens servesc cifrele. Conform investigaţiilor istoricilor ruşi, la 1 februarie 1947 „rezerva de stat” a URSS dispunea de 10 mln de tone de cereale. Nu era mult, dar mai mult decât la începutul anului 1946. Pentru „necesităţile” interne, pentru întreţinerea armatei şi a funcţionarilor de toate nivelele, pentru raţiile oferite muncitorilor, oamenilor de ştiinţă, colaboratorilor instituţiilor de represalii au fost utilizate 5,7 mln tone de cereale. Din cantitatea rămasă era posibilă şi salvarea înfometaţilor din zonele calamitate, inclusiv din RSSM. Aceasta pe de o parte.

Pe de altă parte, în 1946 Uniunea RSS a exportat cereale. În Uniunea Sovietică exportul de cereale constituia o sursă importantă de obţinere a valutei străine, dar era utilizat şi, mai ales, ca pârghie a marii politici. După război, politica devine principalul mobil al comerţului extern cu cereale. În 1946 URSS a exportat mai mult de 1 mln de tone de cereale, inclusiv în Franaţa – 500 de mii de tone. În comunicatul privind exportul cerealelor în Franţa, se menţiona că, „având în vedere dificultăţile aprovizionării cu produse alimentare în Franţa şi rugămintea guvernului francez, guvernul sovietic a decis să vină în ajutorul aliatului său Franţa”. Aspectul politic al acestui ajutor era susţinerea comuniştilor francezi şi consolidarea imaginii acestora în alegeri. Numai că această generozitate era etalată în timp ce în URSS, şi mai ale în RSSM, cetăţenii sovietici mureau de foame cu sutele şi, respectiv, cu zecile de mii. Cerealele erau, de asemenea, exportate, în calitate de „ajutor”, în Bulgaria, România, Polonia, Cehoslovacia, Berlin şi în alte ţări. Acest „zel umanist” al conducerii de la Kremlin poate fi explicat numai plecând de la raţiuni politice: din URSS primeau cereale ţările în care comuniştii se aflau în „culoarele puterii”.

Prin urmare, mortalitatea în masă de foame nu a fost rezultatul secetei, ci al politicii economice şi a sistemului sovietic de acces la produsele alimentare.

La 6 aprilie 1949, Biroul politic al C.C. al P.C. (b) din toată Uniunea adoptă hotărârea “Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldoveneşti a chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi, persoanelor care au colaborat cu organele de poliţie germane şi româneşti, a membrilor partidelor şi organizaţiilor profasciste, a gardiştilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât şi familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”.
Hotărârea prevedea deportarea pe veci a 11 280 de familii, însumând cifra de 40 850 de persoane, în Kazahstan, în ţinutul Altai, regiunile Kurgan, Tiumeni şi Tomsk,.

Baza „legală” a ridicării şi deportării din vara anului 1949 s-a pretins a fi decretul Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 8 martie 1941 “Despre obţinerea cetăţeniei sovietice de către locuitorii din Bucovina şi redobândirea cetăţeniei sovietice de către locuitorii din Basarabia”, conform căruia românii de la est de Prut, fiind declaraţi cetăţenii sovietici, ar fi colaborat în anii războiului cu administraţia românească şi astfel “trădaseră patria sovietică”.
Românii din Bucovina nicicând nu au solicitat cetăţenia sovietică pentru a fi obţinută în 1941, iar românii basarabeni nu o dobândise vreodată, ca să o “redobândească”.

Pe de altă parte, la 4 septembrie 1941, după eliberarea teritoriilor româneşti, a fost promulgat şi decretul-lege privind reglementarea cetăţeniei locuitorilor din Basarabia şi nordul Bucovinei. În virtutea acestei legi, românii basarabeni erau numiţi primari, ajutoare de primari, notari, cât şi în alte funcţii ale administraţiei locale. Pentru toate acestea însă, după reocuparea Basarabiei de către URSS, românii basarabeni aveau să fie arestaţi şi exilaţi în conformitate cu articolul 58 (1-18) al Codului penal, capitolul “Crime contrarevoluţionare”, adică “trădare de patrie, spionaj, acte teroriste, diversiuni…”

La 15 februarie 1951, V. Abakumaov, într-un memoriu adresat lui I.V. Stalin, consideră necesară deportarea din R.S.S. Moldovenească a 1 675 de persoane (670 de familii), membri ai sectei “martorii lui Iehova” . De aceeaşi părere era şi noul secretar al C.C. al P.C. (b) din Moldova, L.I. Brejnev .

La 3 martie, Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. adoptă hotărârea privind deportarea din R.S.S. Moldovenească a 700 de familii, calificate dmembri ai sectei “Martorii lui Iehova”, cu un număr total de 2 480 de persoane .

În conformitate cu decizia “troicăi” (osoboe soveşceanie), operaţiunea de arestare şi deportare urma să fie efectuată de către trupele Ministerului Securităţii Statului al U.R.S.S. Familiile arestate urmau a fi strămutate, pe veci, în regiunile Tomsk şi Irkutsk, .
La 1 aprilie 1951, ora 4 dimineaţa, începe operaţiunea cu denumirea cifrată “Sever” (“Nord”), care se încheie în aceeaşi zi .
Rezultatul operaţiunii “Sever” a fost arestarea şi deportarea în Siberia a 723 de familii cu un număr total de 2 617 persoane, dintre care 808 bărbaţi, 967 femei şi 842 copii .

În loc de concluzii: mai citiţi o dată compartimentul noţiuni şi încercaţi să răspundeţi la întrebarea din titlu.

Autor: Ion ŞIŞCANU, istoric

(timpul.md)

mai mult
PromovateSocial

Deconfinarea

corona354

Premierul francez a precizat, intr-un comunicat sosit azi noapte, urmatoatele etape ale trecrii la normalitate.

De luni se redeschid scolile, cinematografele,

Teatrele (ma rog, sezonul s-a cam incheiat dar se fac peste tot reprezentatii exceptionale) salile de sport, etc. Si la inceputul lui iulie stadioanele, cu un acces maxim de 5000 de spectatori.

In ultima saptamana clusterele au crescut la 251(daca nu ma insel) insa virusul si-a pierdut forta si autoritatile considera ca raspandirea e tinuta sub control atata vreme cat rata de imbolnavire ramana sub 1 – adica un pacient contamineaza mai putin de o alta persoana (in cazul nostru sub 0,6). Exista cateva cazuri de crestere peste 1 in Est, in Normandia si Bretania insa medicii considera ca pot stapani fenomenul.

Numarul de internari, respeciv de admisii la terapie intensiva continua sa scada ceea ce inseamna ca deconfinarea s-a facut corect.

(Marcela Feraru)

mai mult
PromovateSocial

Să vinzi fructe și legume în aprozarul tău

aprozar

GEORGE JOIȚA (în fotografie) este un tânăr de 31 de ani din Ploiești, crede că nu este rușinos să vinzi fructe și legume în aprozarul tău, în care ai investit bani și multă muncă, iar legumele şi fructele puse în vânzare sunt strict românești, după cum știm deosebit de gustoase.

Banii pentru afacere i-a câștigat lucrând sezonier în Anglia. Am crescut între roșii și mere spune domnia sa. Se bazează, deci, pe tradiția familiei sale cultivatoare de legume și fructe.

Așa înțeleg capitalismul românesc: liber-creator, antreprenorial. Nu trusturilor, nu concernelor dictatoriale.
Nu supermarketurilor înrobitoare pentru producătorului român ! (!7 iunie 2020, Dan Drăguș)

Sursa: Sănătate.ro

(Dan Drăguș)

mai mult
PromovateSocial

Dezrădăcinații. Cum a deportat regimul stalinist din România mii de oameni în ziua de Rusalii 1951

Dej2

Regimul stalinist de la București și-a propus, la începutul anilor ‘50, o „igienizare” a granițelor României cu fosta Iugoslavie. A rezultat o altă dramă a comunismului între multele rămase și astăzi nepedepsite, scrie Cristian Ștefănescu pe Deutsche Welle.

Direct din case i-au luat, în a doua zi de Rusalii. Fusese un plan la care s-a lucrat mai bine de doi ani, începând din 3 martie 1949, când, la București, șeful din epocă al regimului marionetă al Moscovei sovietice, Gheorghe Gheorghiu-Dej, dicta „lichidarea elementelor capitaliste din agricultură“. Ulterior, lucrurile s-au precipitat, odată cu ruptura survenită între dictatorul de la Kremlin, Stalin, și Tito, dictatorul iugoslav, astfel că, în martie 1951, Guvernul de la București ia decizia să mute „cu domiciliul obligator în orice localitate” persoanele „care dăunează construirii socialismului în Republica Populară Română”.

Problema bunăstării țăranilor bănățeni se prefigura un spin în calea colectivizării forțate a proprietăților din România rurală. „Șpaițurile”, cămările bogate ale sătenilor bănățeni, trebuiau distruse – acest ordin a plecat spre vestul țării de la București. Comisarii poporului, agenții de influență stalinistă, trebuiau să supravegheze ca miliția, securitatea și armata să nu lase în urmă nici un singur gospodar. Și nici un etnic german, dintre cei care nu apucaseră să fie deja deportați în Siberia sau Donbas. Și nici un basarabean dintre cei stabiliți în Banat după ce au reușit să fugă din calea ocupantului sovietic care le-a confiscat casa și patria, dincolo de Prut. La fel, trebuiau alungați toți sârbii și croații, pentru că, așa cum spunea propaganda vremii, sunt titoiști, iar Tito, care a condus, după război, cu mână de fier partidul unic comunist din Iugoslavia, era de fapt un fascist și un semi-occidentalizat. Or, ce exemplu ar fi dat sârbii din Banat celorlalte națiuni alături de care au trăit sute de ani? Au trăit împreună, să fie deportați împreună!

În Banat, în fiecare an, în a doua zi de Rusalii, conform tradiției ortodoxe, oamenii merg la biserică și se roagă pentru iertarea păcatelor celor care au murit în deportările din Bărăgan. Deși, cum spune istoricul Ionel Bota, „invocăm pe Dumnezeu să îi ierte pe foştii deportaţi deși știm că nu au fost ei cei care au greşit. Greşeala au făcut-o semeni de-ai noştri contaminaţi de o ideologie de împrumut”. Misiunea a fost condusă de artizanul terorii staliniste din România, Alexandru Drăghici, omul care avea să devină patriarhul securității comuniste și, prin torturile și crimele comandate, principalul maestru al ororii care a însoțit societatea românească de la instalarea dictaturii sovietice până la moartea lui Nicolae Ceaușescu.

Dosarele din arhiva securității scot la iveală motivele pentru care se făceau arestările. Un țăran chiabur, adică proprietar de teren, trebuia deportat pentru că „lansează zvonuri alarmiste în legătură cu izbucnirea războiului, instigă țărănimea muncitoare pentru a nu se înscrie în C.A.P.” Un altul, fost notar public, „mic burghez”, „ascultă postul de radio Vocea Americii”, vină care apare și în cazul unui judecător care „ascultă posturile de radio imperialiste” și „întreține legături cu elemente dușmănoase”.

„Am fost zece mii de copii”, rememorează Cornelia Fetea primele zile din viața în Bărăgan. Vicepreședintă a asociației deportaților, luată împreună cu familia ei din satul cărășan Macoviște, aflat în vecinătatea graniței cu Iugoslavia, Fetea povestește cum era ziua unui copil, acolo, în pustiurile din sud-estul României: „Strângeam ciulini și rădăcini de porumb ca să facem focul, frământam noroiul ca să ne ridicăm niște case de chirpici”. Trenurile în care îi urcaseră, la plecare, în Banat, aproape 2700 de vagoane, și în care au călătorit, înghesuiți, câteva zile prin arșița verii, s-au oprit în mijlocul unor câmpii pustii. „Vântul bate rece, praful se ridică, / Oamenii s-au vârât în bordeie. / Am fost așezați în câmpul liber, / Ne-am săpat găuri în nisip / în mici căsuțe acoperite cu stuf (…) O, Bărăgan, Bărăgan, / un cimitir începe aici” – sunt versuri scrise la sosirea în Bărăgan de un etnic german rămas anonim, recuperate din arhiva regală de Mircea Ciobanu și publicate în 1994 într-un volum dedicat acestui subiect. În actualele județe Brăila, Călărași, Galați și Ialomița, în cele mai izolate câmpuri, deportații au construit o lume de la zero. Optsprezece localități noi, populate cu oamenii care au fost alungați din satele lor de la granița de Vest a țării, repopulate, acum, cu elemente de nădejde ale noului regim politic.

Subiectul este departe de a fi prelucrat istoric și expus public pe măsura grozăviilor trăite de cei 40.000 de oameni a căror singură vină a fost că erau gospodari. Un an întreg ar putea fi un interval util pentru ca, în 2021, la comemorarea a 70 de ani de la acest episod din trecutul recent plin de crime săvârșite împotriva propriului popor, românii să învețe mai multe despre asumarea responsabilităților istorice. Iar politicienii care flutură patriotismul în spațiul electoral ar putea propune legi care să vindece răni ale trecutului, nu să le adâncească. Dar, vorba fostului copil deportat Cornelia Fetea, pentru așa ceva nu există niciodată bani.

Susa: g4media.ro

(timpul.md)

mai mult
PromovateSocial

Amăgirea maghiarilor din România

Idenhu

Băi, mă lăsați?!

Ungaria este singura țară din lumea democrată (la care putem adăuga chiar și mare parte din lumea nedemocrată) care contestă dreptul popoarelor la autodeterminare. Ce mă tot bateți la cap cu “înțelegerea poziției ungare” că nu e nimic de înțeles. În secolul XX s-a întamplat un singur lucru bun in istorie : popoarele au decis dacă sunt o națiune sau o colonie. Cum vi s-ar parea ca Franța sa behăie în fiecare an ca i s-a luat Algeria sau Vietnamul, Marea Britanie să ceară înapoi India si Egiptul, șamd?
Deci pozitia Ungariei este o anomalie, o aberație care trebuie denunțată ca atare. Și a menaja susceptibilitați ca și cum Ungariei i s-a facut o nedreptate iar România a beneficiat de un cadou, lăsând impresia că ceva s-ar putea schimba, înseamnă să amagești inutil o minoritate de pe teritoriul României care astfel nu se va integra niciodata.
Deci incetati sa mai fiti cretini si fiți oameni politici!

(Marcela Feraru)

mai mult
1 2 3 26
Page 1 of 26