Atunci când l-am citit pe Radu Aldulescu, m-am bucurat că există, pentru că proza lui respiră realismul dur, tematica marginalității și o perspectivă profund umană asupra degradării sociale din perioada postcomunistă – asupra căreia este bine să reflectăm, din multe motive pe care evit să le enumăr aici.
De puțină vreme ne bucurăm că ne este coleg, în calitate de membru de onoare al Cenaclului „I.L. Caragiale” Ploiești.
Faptul că a adaptat textul piesei Bukowski by Night, după Charles Bukowski, mi s-a părut o idee excelentă, întrucât cei doi se aseamănă în multe privințe: par să respire la fel, prin același realism dur, necosmetizat, orientat spre zonele periferice ale societății. Așa că am mers la teatru.
Conceperea și organizarea spațiului vizual al spectacolului au fost moderne, cu un decor simplu, minimalist. Lumina – sau, uneori, absența ei –, intercalările muzicale, interacțiunea ocazională cu publicul, costumele și obiectele de recuzită au susținut consistent sensul artistic al montării. Accentul a fost pus pe evidențierea jocului actorilor, dominați de personajele delirante în pielea cărora au trebuit să intre, adaptându-se perfect textului minimalist, cu frază scurtă, limbaj direct, brutal, uneori cinic și ironic.
Karl Baker – excepțional – a fost, în același timp, Charles Bukowski, Radu Aldulescu și el însuși. Expresivitatea scenică a actrițelor Delia Lazăr și Gabriela Porumbacu a relevat cu finețe psihologia personajelor.
Astfel, regizoarea Alina Hiristea și scenograful Șerban Savu au realizat un tandem inspirat, oferind un spectacol coerent, intens și viu.
Și da, spectacolul mi-a plăcut — și a fost pe placul publicului, rezonând cu energia actorilor și cu forța mesajului scenic. Aplauzele prelungite au confirmat calitatea și impactul său emoțional.
Doina Ofelia Davidescu
Și a fost, luni, 22 septembrie, 2025, la Centrul Dramatic Mythos, din Palatul Culturii Ploiești, sărbătorirea acestui teatru mitic ploieștean, TEATRUL EQUINOX, unic în epocă, la vremea înființării sale de către regizorul Mihai Vasile, în anul 1980.
Împreună cu prietenii de demult dar și cu cei foarte tineri de azi, cu minunații actori/membri fondatori Emilia Dan-Vasile, Suzana Marin, Ion Streche, Mihaela Gaftoi, Luiza Buiac, cu echipa de tehnicieni, cu cei care au crezut și cred în continuare în forța de expresie a teatrului mitologiei românești.
O parte dintre cei care am fost martori ai nașterii și creșterii acestui neasemuit fenomen artistic, numit TEATRUL EQUINOX – Cătălin Apostol, Ioan Mihai Cochinescu, Dragoș Grigorescu, Florin Manole, Alice Neculea, Valter Paraschivescu – am primit diplome onorifice, drept întărire a sentimentului extraordinar care definește Prietenia. Da, cu majusculă.
Mulțumim, din inimă, dragii noștri toți!
fotografii © 2025 Sidonia Călin
