Film

Ieșit pe ecranele Rusiei în august 2015, este primul lungmetraj animat rusesc dedicat în întregime unui sfânt și primul lungmetraj de animație misionar ortodox.

Adăugând la aceste argumente poziția de lider în animație digitală a studioului producător, KinoAtis, autorul primului lungmetraj rusesc animat 3D, ineditul megaproiect avea toate premisele pentru a obține succesul mult așteptat:„Neobișnuita călătorie a Serafimei” a primit Marele Premiu al Festivalului de film ortodox Pokrov (Kiev) și o mențiune a juriului la Festivalul Luchezarny Angel de la Moscova.

Sursa( se poate vedea filmul pe acest link): https://www.chilieathonita.ro/2023/01/07/neobisnuita-calatorie-a-serafimei-un-film-de-desene-animate-de-lung-metraj-cu-sf-serafim-de-sarov/

Buna ziua! Ma numesc Gabriel Boholt si sunt regizor de film documentar si artist fotograf. In urma cu ceva timp am scris un scenariu pentru un film de lung-metraj avand ca subiect IERTAREA ca element de baza in credinta noastra crestin ortodoxa. Actiunea se petrece in Delta Dunarii, iarna, in jurul anilor 60 si se desfasoara intr-un sat izolat format din fosti detinuti in puscariile comuniste familiile lor si gardieni care-i izoleaza de restul lumii. Este un film despre iertare, curaj, iubirea aproapelui si se vrea o restituire istorica a celor care cu timpul au devenit SFINTII INCHISORILOR. Este un film artistic fara violenta exagerata dar care puncteaza foarte bine ceea ce noile generatii trebuie sa stie despre inaintasii nostrii oropsiti prin lagarele comuniste si despre calaii care in mare majoritate au ramas nepedepsiti.
Am incercat sa fac rost de finantare pentru producerea acestui film dar nefiind afiliat politic si avand in vedere subiectul filmului nu am reusit. Ba mai mult am fost luat in deradere cand, avand prilejul sa vorbesc cu unul din milionarii de carton ai zilelor noastre a strambat din nas si mi-a zis ca daca as produce filme porno m-ar finanta…De unde nu e nici Dumnezeu nu cere…
V-am plictisit cu aceste randuri si-mi cer scuze anticipat in ideea ca poate vede cineva care are si potential financiar sau cunoasteti pe cineva care ar fi interesat sa produca un film de arta de care sunt sigur ca va lua numeroase premii internationale dar isi va si lega numele lui sau al firmei lui de un act de creatie autentic . Si nu doar atat, va contribui la memoria celor carora le datoram existenta prezenta, celor care ne apara din ceruri neincetat…SFINTII INCHISORILOR.
Daca bunul Dumnezeu va lumineaza sa-mi dati o mana de ajutor ma puteti contacta in privat si va pot da mai multe detalii.
Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Gabriel Boholț

Foto Mihai Ioachimescu

Filmul “Reconstituirea “este un remember al jafului din anul 1959 a masinii bancii de stat de unde s-a furat o importanta suma de bani. Jaful a fost organizat si pregatit in cele mai mici amanunte de 3 persoane: 2 barbati si o femeie. Munca de cercetare a organelor statului si urmarirea hotilor au dus in cele din urma la clarificarea cazului.
❗ Toate drepturile de difuzare a acestor imagini apartin exclusiv Studioului Cinematografic “Sahia Film”. Preluarea partiala sau integrala a filmelor realizate de cineastii Sahia Film, fara acord, se pedepseste prin lege.

____

Reconstituirea
Regia: Virgil Calotescu
Anul: 1960

Cannes. O fotografie-document
Pentru că tocmai a început a 75-a ediție a Festivalului de film de la Cannes (17-28 mai) să ne reamintim o fotografie emoţionantă.
Liviu Ciulei cu Ana Széles, Victor Rebengiuc și Gina Patrichi la Cannes, în 1965. 💖
Regizorul Liviu Ciulei a primit în acel an premiul pentru regie pentru filmul “Pădurea spânzuraţilor”, unul dintre cele mai importante premii ale cinematografului românesc. Filmul are o distribuţie de aur: Victor Rebengiuc, Anna Széles, Ștefan Ciobotărașu, György Kovács, Gina Patrichi, Liviu Ciulei, Emil Botta, Ion Caramitru, Toma Caragiu, Mariana Mihuţ, Valeriu Arnăutu.
Un interviu interesant cu Liviu Ciulei: https://www.youtube.com/watch?v=jPlsAFeWC6E

Iulian Boldea

Acesta este titlul filmului documentar de lung metraj regizat de Mihail Ilici Romm în anul 1965. Un film cutremurător despre nazism, despre totalitarism, despre Hitler și Holocaust, despre al doilea război mondial, despre societatea acelor vremuri.

Îl invit pe președintele Vladimir Putin să revadă filmul despre nazism, război și dictatură realizat acum mai bine de 50 de ani de către compatriotul său, regizorul Mihail Ilici Romm. Poate ceva din interiorul conștiinței sale se va mișca, în direcția normalității. Poate va înțelege în ultimul ceas că, dacă nu va înceta acest război nedrept, absurd, crud, împotriva Ucrainei și împotriva democrației, în general, istoria umanității îl va așeza alături de marii criminali, nenorociți și descreierați ai lumii. Vladimir Putin poartă un război, chiar acum, nu doar cu Ucraina ci cu întreaga planetă Pământ, incluzând propriul său popor.

„Adevărata față a fascismului” este filmul care mi-a marcat adolescența și m-a inspirat în 1969 pentru realizarea filmului meu „Când oamenii se joacă”. Chiar am și folosit câteva imagini cu bombardamente din documentarul lui Romm – pe care le-am regăsit de curând, fiind tocmai cele de mai jos -, alternându-le cu secvențe realizate de echipa noastră de filmare, pe excepționalul platou timișorean de film despre care am povestit cu alt prilej.

Filmul „Adevărata față a fascismului” poate fi văzut integral, la o rezoluție HD, aici. 

Ioan Mihai Cochinescu

Filmul regizorului Cătălin Apostol, “Granița morții”- premiat în țară și în străinătate-, ne reamintește de istoria încă recentă a României comuniste, când zeci de mii de români încercau să treacă granița spre Vest, în căutarea libertății. Tensiunea filmului m-a dus cu gândul la “Alegerea Sophiei” și la “Lista lui Schindler”, filme în care suferința umană atinge o limită greu suportabilă, încât nu încetezi să te întrebi dacă omenirea se va vindeca vreodată. Asemănarea cu cele două filme o văd și-n alternanța scenelor color cu cele alb-negru; între figura călăului ( securiști de grad înalt) și neputința victimelor de a se apăra. Specific comunismului și linia mediană care leagă toate poveștile adevărate din film este dorința de libertate. Dorință pe care elevii unui liceu din zilele noastre, întrebați de profesoară, abia dacă i-au înțeles sensul. Este greu de digerat gândul că zeci de mii de tineri încercau să treacă anual granița spre sârbi, numai pentru că voiau să se simtă liberi. Unii dintre ei zac într-un cimitir din Serbia, fără cruce, alții au fost împușcați de grăniceri de 18-19 ani, și sunt și ceilalți care, înot sau pe uscat, au trecut granița, au suferit în lagărele din Iugoslavia și și-au găsit liniștea în Austria, Canada sau SUA. Mulți s-au întors în țară, după Revoluție. Și mai sunt cei care n-au reușit nici să moară, nici să fugă, ci au fost maltratați la Gherla sau în alte închisori comuniste. Importantă e mărturia pe care acest film o lasă generației de azi, care, cine știe?, va înțelege că pentru libertate, în România comunistă s-a murit de-adevăratelea.

Livia Dimulescu

Filmul «Fatima», consacrat aparițiilor Maicii Domnului de la Fatima (Portugalia) a ieșit în săli, în Franța, miercurea trecută. Am mai vazut un film fascinant despre aparițiile Feciorei Maria, «M et le 3 e secret», a rulat ani de zile într-un cinema independent din Cartierul Latin.
Și urmăresc acum o dezbatere despre film si despre faptele istorice la CNews. Fascinant. Sper că filmul a fost difuzat și în România. Daca nu, vă sfătuiesc să îl găsiți pe internet și să îl vedeți neapărat.

(Marcela Feraru, Paris)

La fel de exigent ca juriul profesionist şi cel al liceenilor, publicul #FFIR a avut o opţiune clară: cel mai bun #film #documentar votat de public pentru ediţia 2021 a fost “Graniţa morţii”, regia Cătălin Apostol.

Filmul prezintă mărturii zguduitoare despre vremurile când România era o mare puşcărie, îngrădită cu sârmă ghimpată şi păzită de grăniceri îndoctrinaţi să fie gata oricând să mitralieze visul de libertate al oricărui nechibzuit care ar îndrăzni să evadeze din absurdul dictaturii comuniste. Unii au reuşit să fugă. Alţii au sfârşit împuşcaţi pe fâşia de graniţă ori înecaţi în Dunăre. Unii dintre cei care au supravieţuit tentativelor de trecere a frontierei au rămas cu sechele, cu traume, mutilaţi pe viaţă. Filmul spune povestea adevărată a unor oameni umiliţi, bătuţi, torturaţi, într-o epocă marcată de frica dusă la extrem, de minciună şi de alienare.

Trailer:

(Blejoi, 29 decembrie 2020, la doar o săptămână după masacrul din Bucureşti de acum mulţi ani – cine mai ştie când!…)

Nu ştiu a cui a fost „tâlhăreasca” idee de a da pe PRO TV filmul EXPRESUL ZĂPEZII, dar este suficientă sugestia artistică pentru vremurile care vor veni. Bravo!… Cel puţin artiştii ştiu că vor juca în teatre la comandă.
Da, la 30 de ani de la evenimentele din 1989 ne dăm seama, din păcate, că locomotiva merge mai departe şi pasagerii de la clasa I nici măcar nu se sinchisesc. Wildford are grijă ca trenul ultimului îngheţ să meargă „lin” şi să nu sară de pe linie, iar cetăţenii din vagoanele „din coadă” mai trebuie să aştepte până la staţia în care vor îngheţa cu tot cu tren.
Şi bătrânul şi-a tăiat braţul pentru a da de mâncare băiatului condamnat să mănânce proteine!…
Aproape Welles!…
Let it be, world!…

(Bogdan Costin Georgescu, preot)

Urmează o epopee demnă de cele mai eroice file de istorie, care se va încheia, după sacrificii uriașe, cu victoria și unirea tuturor provinciilor locuite de români între aceleași granițe. Este opera țăranului român, a regelui Ferdinand și reginei Maria, a lui Brătianu dar și a misiunii militare trimise de Franța pentru a antrena Armata română la războiul modern.
Acest film retrasează atmosfera acelor zile de exaltare și sacrificiu.

Bazat pe arhive video inedite din fondul francez, rus și englez, va aduce în față ochilor personajele vremii : regele Carol I, regina Elisabeta, Regele Ferdinand, regina Maria, Brătianu, Berthelot, ostașii români. Veți vedea soldații de la Mărășești, Mărăști și Oituz, decorați de rege și de generalul Berthelot, secvențe de lupta în Carpați și la Porțile Moldovei, vizită reginei Maria la Paris pentru a-l înduplecă pe Clemenceau în interesul României, semnarea tratatului de la Versailles, defilarea ostașilor români pe Champs Elysée în 1919, turneul generalului Berthelot în Transilvania și marea de oameni care îl întâmpina în fiecare localitate. Printre ei, poate și strămoși de-ai noștri, cei născuți în Transilvania.

(Marcela Feraru – cristoiublog.ro)

Tocmai am văzut cel mai imbecil serial produs vreodată: «Hollywood», pe Netflix.

Într-un alt context, poate aș fi reușit să mă amuz de dimensiunea abisală a prostiei lui. Azi chiar m-a cuprins îngrijorarea. Serialul rescrie «corect politic» istoria Hollywoodului de la sfârșitul anilor ’40. Nu intru în detalii, dar apoteoza este o noapte a Oscarurilor în care toate premiile sunt acordate unui film regizat de un metis, după scenariul unui negru homosexual, având o chinezoaică în rol secundar și o negresă în rol principal. Practic, singurul care NU câștigă Oscarul este albul heterosexual nominalizat, totuși, pentru un rol secundar. La ceremonie, regizorul sosește la braț cu iubitul lui, Rock Hudson, pe care îl sărută pasional când află că a câștigat. Lumea e mai bună, și toți sunt fericiți. Personajul negativ își cere iertare. După ani, albul heterosexual, ajuns vedetă, agață un bărbat într-o benzinărie…

Nu pot în ruptul capului să înțeleg de ce, în loc să înțelegem trecutul,am prefera să-l înlocuim cu o fantezie nătângă. Ce serviciu facem minorităților, de orice fel, falsificând istoria?

(Miruna Munteanu)

A trebuit sa ajung la ep IV ca sa imi dau seama ca e un documentar, practic, dupa Sapiens – o scurta istorie a omenirii, al lui Noah Harari.

Pentru fani! – https://www.arte.tv/fr/videos/050567-004-A/quand-homo-sapiens-peupla-la-planete-4-5/

Foarte bine facut, bine documentat, o placere sa il vezi. Deci il recomand din nou, calduros.

(Marcela Feraru)

L’acteur danois a tellement aimé son rôle de patriarche d’une famille où l’on est pasteur de père en fils dans «Au nom du père», qu’il s’est réellement converti. Une formidable série danoise dont la saison 2 démarre ce jeudi sur Arte.

(Stéphanie Guerrin – leparisien.fr)

Equilibrium, film 2002, Regia Kurt Wimmer. In rolul principal Christian Bale.

Daca nu l-ati vazut pana acum, cred ca e cazul sa o faceti!

Ca sa vedeti spre ne indreptam! In loc de un “Equilibrium” strigat prin canalele media, INCLUSIV PE STRADA, PRIN NISTE ECRANE TV URIASE, avem, acum “STATI IN CASA!:

“Acțiunea filmului se desfășoară în orașul-stat Libria, o societate distopică[2] din viitor. După un al treilea război mondial care a devastat Pământul, se naște un nou stat fascist a cărui principală ideologie spune că emoția umană este cauza principală a conflictelor. Toate materialele care pot provoca emoții sunt interzise, iar infractorii (cei care au emoții) sunt persecutați fără milă. Materiale ilegale sunt evaluate CE-10 (de la Conținut Emoțional de risc maxim) (o trimitere la sistemul american de evaluare a filmelor MPAA[3] ) și distruse prin incinerare imediată. Toți cetățenii de Libria sunt obligați să iși injecteze regulat o substanță de suprimare a emoțiilor, substanță numită Prozium”.

Mai e un pas, oameni buni!!!

Stare de Urgenta-Stare de Asediu-Legea Martiala!

(Cristian Botez)

Filmul artistic “Curing Fear” (Vindecarea fricii), are la bază istoria vieţii medicului chirurg, omului de știință și Sfântului Ierarh Luca, Arhiepiscop de Simferopol și Crimeea.

Sfântul Ierarh Luca al Crimeii a fost un strălucit medic chirurg și om de știință, una dintre cărţile sale de medicină devenind manual de referință pentru mai multe generații de medici.

Fiind o persoană profund evlavioasă întreaga sa viaţă, cel ce a ajuns astăzi să fie cunoscut drept sfânt, a devenit călugăr în 1923, la 4 ani după decesul soţiei sale, într-un moment în care campania anti-religioasă și anti-Biserică era în creștere în Rusia. În monahism a primit numele de Luca, în cinstea Sfântului Apostol și Evanghelist. În același an a fost hirotonit episcop, în secret.

Ulterior a fost supus mai multor arestări, a stat în închisoare, a fost exilat, dar a slujit lui Dumnezeu şi oamenilor. În 1937, în urma unei alte arestări, după 13 zile întregi de interogații fără somn a intrat în greva foamei timp de 18 de zile şi a refuzat să semneze vreo declaraţie împotriva altor persoane investigate. Indiferent de situaţie, el a rămas un adevărat medic, călugăr și preot.

Sanctitatea Sa Patriarhul Kirill al Moscovei și al Întregii Rusii a transmis un mesaj de felicitare realizatorilor filmului.

La film s-a lucrat pe parcursul a 5 ani şi a fost filmat în trei ţări, Rusia, Belarus și Ucraina.

(produsemanastiresti.ro)