Film

Filmul “Reconstituirea “este un remember al jafului din anul 1959 a masinii bancii de stat de unde s-a furat o importanta suma de bani. Jaful a fost organizat si pregatit in cele mai mici amanunte de 3 persoane: 2 barbati si o femeie. Munca de cercetare a organelor statului si urmarirea hotilor au dus in cele din urma la clarificarea cazului.
❗ Toate drepturile de difuzare a acestor imagini apartin exclusiv Studioului Cinematografic “Sahia Film”. Preluarea partiala sau integrala a filmelor realizate de cineastii Sahia Film, fara acord, se pedepseste prin lege.

____

Reconstituirea
Regia: Virgil Calotescu
Anul: 1960

Cannes. O fotografie-document
Pentru că tocmai a început a 75-a ediție a Festivalului de film de la Cannes (17-28 mai) să ne reamintim o fotografie emoţionantă.
Liviu Ciulei cu Ana Széles, Victor Rebengiuc și Gina Patrichi la Cannes, în 1965. 💖
Regizorul Liviu Ciulei a primit în acel an premiul pentru regie pentru filmul “Pădurea spânzuraţilor”, unul dintre cele mai importante premii ale cinematografului românesc. Filmul are o distribuţie de aur: Victor Rebengiuc, Anna Széles, Ștefan Ciobotărașu, György Kovács, Gina Patrichi, Liviu Ciulei, Emil Botta, Ion Caramitru, Toma Caragiu, Mariana Mihuţ, Valeriu Arnăutu.
Un interviu interesant cu Liviu Ciulei: https://www.youtube.com/watch?v=jPlsAFeWC6E

Iulian Boldea

Acesta este titlul filmului documentar de lung metraj regizat de Mihail Ilici Romm în anul 1965. Un film cutremurător despre nazism, despre totalitarism, despre Hitler și Holocaust, despre al doilea război mondial, despre societatea acelor vremuri.

Îl invit pe președintele Vladimir Putin să revadă filmul despre nazism, război și dictatură realizat acum mai bine de 50 de ani de către compatriotul său, regizorul Mihail Ilici Romm. Poate ceva din interiorul conștiinței sale se va mișca, în direcția normalității. Poate va înțelege în ultimul ceas că, dacă nu va înceta acest război nedrept, absurd, crud, împotriva Ucrainei și împotriva democrației, în general, istoria umanității îl va așeza alături de marii criminali, nenorociți și descreierați ai lumii. Vladimir Putin poartă un război, chiar acum, nu doar cu Ucraina ci cu întreaga planetă Pământ, incluzând propriul său popor.

„Adevărata față a fascismului” este filmul care mi-a marcat adolescența și m-a inspirat în 1969 pentru realizarea filmului meu „Când oamenii se joacă”. Chiar am și folosit câteva imagini cu bombardamente din documentarul lui Romm – pe care le-am regăsit de curând, fiind tocmai cele de mai jos -, alternându-le cu secvențe realizate de echipa noastră de filmare, pe excepționalul platou timișorean de film despre care am povestit cu alt prilej.

Filmul „Adevărata față a fascismului” poate fi văzut integral, la o rezoluție HD, aici. 

Ioan Mihai Cochinescu

Filmul regizorului Cătălin Apostol, “Granița morții”- premiat în țară și în străinătate-, ne reamintește de istoria încă recentă a României comuniste, când zeci de mii de români încercau să treacă granița spre Vest, în căutarea libertății. Tensiunea filmului m-a dus cu gândul la “Alegerea Sophiei” și la “Lista lui Schindler”, filme în care suferința umană atinge o limită greu suportabilă, încât nu încetezi să te întrebi dacă omenirea se va vindeca vreodată. Asemănarea cu cele două filme o văd și-n alternanța scenelor color cu cele alb-negru; între figura călăului ( securiști de grad înalt) și neputința victimelor de a se apăra. Specific comunismului și linia mediană care leagă toate poveștile adevărate din film este dorința de libertate. Dorință pe care elevii unui liceu din zilele noastre, întrebați de profesoară, abia dacă i-au înțeles sensul. Este greu de digerat gândul că zeci de mii de tineri încercau să treacă anual granița spre sârbi, numai pentru că voiau să se simtă liberi. Unii dintre ei zac într-un cimitir din Serbia, fără cruce, alții au fost împușcați de grăniceri de 18-19 ani, și sunt și ceilalți care, înot sau pe uscat, au trecut granița, au suferit în lagărele din Iugoslavia și și-au găsit liniștea în Austria, Canada sau SUA. Mulți s-au întors în țară, după Revoluție. Și mai sunt cei care n-au reușit nici să moară, nici să fugă, ci au fost maltratați la Gherla sau în alte închisori comuniste. Importantă e mărturia pe care acest film o lasă generației de azi, care, cine știe?, va înțelege că pentru libertate, în România comunistă s-a murit de-adevăratelea.

Livia Dimulescu

Filmul «Fatima», consacrat aparițiilor Maicii Domnului de la Fatima (Portugalia) a ieșit în săli, în Franța, miercurea trecută. Am mai vazut un film fascinant despre aparițiile Feciorei Maria, «M et le 3 e secret», a rulat ani de zile într-un cinema independent din Cartierul Latin.
Și urmăresc acum o dezbatere despre film si despre faptele istorice la CNews. Fascinant. Sper că filmul a fost difuzat și în România. Daca nu, vă sfătuiesc să îl găsiți pe internet și să îl vedeți neapărat.

(Marcela Feraru, Paris)

La fel de exigent ca juriul profesionist şi cel al liceenilor, publicul #FFIR a avut o opţiune clară: cel mai bun #film #documentar votat de public pentru ediţia 2021 a fost “Graniţa morţii”, regia Cătălin Apostol.

Filmul prezintă mărturii zguduitoare despre vremurile când România era o mare puşcărie, îngrădită cu sârmă ghimpată şi păzită de grăniceri îndoctrinaţi să fie gata oricând să mitralieze visul de libertate al oricărui nechibzuit care ar îndrăzni să evadeze din absurdul dictaturii comuniste. Unii au reuşit să fugă. Alţii au sfârşit împuşcaţi pe fâşia de graniţă ori înecaţi în Dunăre. Unii dintre cei care au supravieţuit tentativelor de trecere a frontierei au rămas cu sechele, cu traume, mutilaţi pe viaţă. Filmul spune povestea adevărată a unor oameni umiliţi, bătuţi, torturaţi, într-o epocă marcată de frica dusă la extrem, de minciună şi de alienare.

Trailer:

(Blejoi, 29 decembrie 2020, la doar o săptămână după masacrul din Bucureşti de acum mulţi ani – cine mai ştie când!…)

Nu ştiu a cui a fost „tâlhăreasca” idee de a da pe PRO TV filmul EXPRESUL ZĂPEZII, dar este suficientă sugestia artistică pentru vremurile care vor veni. Bravo!… Cel puţin artiştii ştiu că vor juca în teatre la comandă.
Da, la 30 de ani de la evenimentele din 1989 ne dăm seama, din păcate, că locomotiva merge mai departe şi pasagerii de la clasa I nici măcar nu se sinchisesc. Wildford are grijă ca trenul ultimului îngheţ să meargă „lin” şi să nu sară de pe linie, iar cetăţenii din vagoanele „din coadă” mai trebuie să aştepte până la staţia în care vor îngheţa cu tot cu tren.
Şi bătrânul şi-a tăiat braţul pentru a da de mâncare băiatului condamnat să mănânce proteine!…
Aproape Welles!…
Let it be, world!…

(Bogdan Costin Georgescu, preot)

Urmează o epopee demnă de cele mai eroice file de istorie, care se va încheia, după sacrificii uriașe, cu victoria și unirea tuturor provinciilor locuite de români între aceleași granițe. Este opera țăranului român, a regelui Ferdinand și reginei Maria, a lui Brătianu dar și a misiunii militare trimise de Franța pentru a antrena Armata română la războiul modern.
Acest film retrasează atmosfera acelor zile de exaltare și sacrificiu.

Bazat pe arhive video inedite din fondul francez, rus și englez, va aduce în față ochilor personajele vremii : regele Carol I, regina Elisabeta, Regele Ferdinand, regina Maria, Brătianu, Berthelot, ostașii români. Veți vedea soldații de la Mărășești, Mărăști și Oituz, decorați de rege și de generalul Berthelot, secvențe de lupta în Carpați și la Porțile Moldovei, vizită reginei Maria la Paris pentru a-l înduplecă pe Clemenceau în interesul României, semnarea tratatului de la Versailles, defilarea ostașilor români pe Champs Elysée în 1919, turneul generalului Berthelot în Transilvania și marea de oameni care îl întâmpina în fiecare localitate. Printre ei, poate și strămoși de-ai noștri, cei născuți în Transilvania.

(Marcela Feraru – cristoiublog.ro)

Tocmai am văzut cel mai imbecil serial produs vreodată: «Hollywood», pe Netflix.

Într-un alt context, poate aș fi reușit să mă amuz de dimensiunea abisală a prostiei lui. Azi chiar m-a cuprins îngrijorarea. Serialul rescrie «corect politic» istoria Hollywoodului de la sfârșitul anilor ’40. Nu intru în detalii, dar apoteoza este o noapte a Oscarurilor în care toate premiile sunt acordate unui film regizat de un metis, după scenariul unui negru homosexual, având o chinezoaică în rol secundar și o negresă în rol principal. Practic, singurul care NU câștigă Oscarul este albul heterosexual nominalizat, totuși, pentru un rol secundar. La ceremonie, regizorul sosește la braț cu iubitul lui, Rock Hudson, pe care îl sărută pasional când află că a câștigat. Lumea e mai bună, și toți sunt fericiți. Personajul negativ își cere iertare. După ani, albul heterosexual, ajuns vedetă, agață un bărbat într-o benzinărie…

Nu pot în ruptul capului să înțeleg de ce, în loc să înțelegem trecutul,am prefera să-l înlocuim cu o fantezie nătângă. Ce serviciu facem minorităților, de orice fel, falsificând istoria?

(Miruna Munteanu)

A trebuit sa ajung la ep IV ca sa imi dau seama ca e un documentar, practic, dupa Sapiens – o scurta istorie a omenirii, al lui Noah Harari.

Pentru fani! – https://www.arte.tv/fr/videos/050567-004-A/quand-homo-sapiens-peupla-la-planete-4-5/

Foarte bine facut, bine documentat, o placere sa il vezi. Deci il recomand din nou, calduros.

(Marcela Feraru)

L’acteur danois a tellement aimé son rôle de patriarche d’une famille où l’on est pasteur de père en fils dans «Au nom du père», qu’il s’est réellement converti. Une formidable série danoise dont la saison 2 démarre ce jeudi sur Arte.

(Stéphanie Guerrin – leparisien.fr)

Equilibrium, film 2002, Regia Kurt Wimmer. In rolul principal Christian Bale.

Daca nu l-ati vazut pana acum, cred ca e cazul sa o faceti!

Ca sa vedeti spre ne indreptam! In loc de un “Equilibrium” strigat prin canalele media, INCLUSIV PE STRADA, PRIN NISTE ECRANE TV URIASE, avem, acum “STATI IN CASA!:

“Acțiunea filmului se desfășoară în orașul-stat Libria, o societate distopică[2] din viitor. După un al treilea război mondial care a devastat Pământul, se naște un nou stat fascist a cărui principală ideologie spune că emoția umană este cauza principală a conflictelor. Toate materialele care pot provoca emoții sunt interzise, iar infractorii (cei care au emoții) sunt persecutați fără milă. Materiale ilegale sunt evaluate CE-10 (de la Conținut Emoțional de risc maxim) (o trimitere la sistemul american de evaluare a filmelor MPAA[3] ) și distruse prin incinerare imediată. Toți cetățenii de Libria sunt obligați să iși injecteze regulat o substanță de suprimare a emoțiilor, substanță numită Prozium”.

Mai e un pas, oameni buni!!!

Stare de Urgenta-Stare de Asediu-Legea Martiala!

(Cristian Botez)

Filmul artistic “Curing Fear” (Vindecarea fricii), are la bază istoria vieţii medicului chirurg, omului de știință și Sfântului Ierarh Luca, Arhiepiscop de Simferopol și Crimeea.

Sfântul Ierarh Luca al Crimeii a fost un strălucit medic chirurg și om de știință, una dintre cărţile sale de medicină devenind manual de referință pentru mai multe generații de medici.

Fiind o persoană profund evlavioasă întreaga sa viaţă, cel ce a ajuns astăzi să fie cunoscut drept sfânt, a devenit călugăr în 1923, la 4 ani după decesul soţiei sale, într-un moment în care campania anti-religioasă și anti-Biserică era în creștere în Rusia. În monahism a primit numele de Luca, în cinstea Sfântului Apostol și Evanghelist. În același an a fost hirotonit episcop, în secret.

Ulterior a fost supus mai multor arestări, a stat în închisoare, a fost exilat, dar a slujit lui Dumnezeu şi oamenilor. În 1937, în urma unei alte arestări, după 13 zile întregi de interogații fără somn a intrat în greva foamei timp de 18 de zile şi a refuzat să semneze vreo declaraţie împotriva altor persoane investigate. Indiferent de situaţie, el a rămas un adevărat medic, călugăr și preot.

Sanctitatea Sa Patriarhul Kirill al Moscovei și al Întregii Rusii a transmis un mesaj de felicitare realizatorilor filmului.

La film s-a lucrat pe parcursul a 5 ani şi a fost filmat în trei ţări, Rusia, Belarus și Ucraina.

(produsemanastiresti.ro)

Cristi Puiu (n. 3 aprilie 1967, București) este un regizor și scenarist român contemporan.

Note biografice 

Fiul Iulianei și a lui Emilian Puiu. A făcut pictură de la 10 ani. În 1990, după căderea regimului comunist, a participat la o expoziție în Lausanne, Elveția, împreună cu alți tineri artiști români. Doi ani mai târziu, a trecut examenul de admitere la Ecole Superieure d’Arts Visuels din Geneva, departamentul de Pictură. La finalul primului an, a abandonat cursurile de pictură, pentru a le începe pe cele de film, la aceeași scoală pe care a absolvit-o în 1996. În anul 2004 a fondat cu Anca Puiu și Alex Munteanu casa de producție cinematografică Mandragora.

Cristi Puiu locuiește în București și este căsătorit cu producătoarea de film Anca Puiu. Cei doi au împreună trei copii: Smaranda, Ileana și Zoe.

Activitate 

Regizor 

A debutat ca regizor în 2001 cu filmul Marfa și banii, film care a obținut mai multe premii internaționale. Unii critici de film consideră că acesta este filmul care a inaugurat noul val românesc în cinematografie. A continuat cu un film de scurt-metraj, Un cartuș de Kent și un pachet de cafea în 2004, film de asemenea premiat. Al doilea film de lung-metraj, Moartea domnului Lăzărescu, 2005, face parte dintr-un proiect de șase povestiri scrise de Cristi Puiu în 2003. Filmul a obținut numeroase premii internaționale. A mai regizat, în 2010, lung-metrajul de ficțiune Aurora, în care a interpretat personajul principal (Viorel). Filmul a câștigat trei premii Gopo, a avut premiera în secțiunea Un Certain Regard de la Cannes și a fost premiat la Karlovy Vary (East of West Award). În 2013, a lansat „Trois exercices d’interprétation”, după un text al lui Soloviov, iar în 2016 a apărut filmul Sieranevada care a fost proiectat în premieră în competiția de la Cannes.

În 2020, a apărut Malmkrog, al șaselea lungmetraj al lui Cristi Puiu, care a deschis noua secțiune Encounters a Festivalului de Film de la Berlin, aflat la a 70-a ediție. Puiu a fost recompensat cu premiul pentru regie al secțiunii Encounters, acesta fiind al doilea premiu pe care Cristi Puiu îl primește la Berlin, după Ursul de Aur pentru scurtmetraj la ediția din 2004.

Scenarist 

Cristi Puiu este co-scenarist la primele sale filme de lung-metraj, Marfa și banii și Moartea Domnului Lăzărescu, alături de Răzvan Rădulescu. Cristi Puiu este scenaristul filmului său de scurt-metraj, Un cartuș de Kent și un pachet de cafea. Apoi, în colaborare cu Răzvan Rădulescu, a scris scenariul la Niki Ardelean, colonel în rezervă, 2003, film regizat de Lucian Pintilie. În 2006 regizorul german, Didi Danquart, a realizat filmul Offset după un scenariu scris de Cristi Puiu si Răzvan Rădulescu. Pentru filmul Aurora a scris singur scenariul după doi ani de prospecțiuni și documentare. În 2020, a scris scenariul filmului Malmkrog, după „Trois entretiens”, un text al filozofului rus Vladimir Soloviov.

Premii 

• 2020 Festivalul Internațional de la Berlin – premiul pentru regie al secțiunii Encounters pentru Malmkrog.
• 2017 Premiile Gopo – Premiile Gopo pentru cel mai bun film de lung metraj, Gopo pentru cea mai bună regie și Gopo pentru cel mai bun scenariu pentru Sieranevada
• 2016 Festivalul de Film de la Chicago – Premiul Silver Hugo pentru Sieranevada
• 2012 Premiile Gopo – Premiile Gopo pentru cel mai bun film de lung metraj, Gopo pentru cea mai bună regie și Gopo pentru cel mai bun scenariu pentru Aurora
• 2005 Festivalul de Film de la Cannes – Premiul “Un Certain Regard” pentru Moartea domnului Lăzărescu
• 2005 Festivalul de Film de la Chicago – Premiul Special al Juriului pentru Moartea domnului Lăzărescu
• 2005 Festivalul Internațional de la Reykjavik – Premiul “Descoperirea Anului, acordat noilor talente” pentru Moartea domnului Lăzărescu
• 2004 Festivalul Internațional de la Berlin – “Ursul de Aur pentru cel mai bun film de scurt-metraj” pentru Un cartuș de Kent și un pachet de cafea 
• 2002 Festivalul de Film de la Trieste – Mențiune specială a juriului pentru Marfa și banii
• 2002 Festivalul European de la Angers – Premiul Procirep pentru Marfa și banii
• 2002 Festivalul Internațional de Film Buenos Aires – Premiul Abasto pentru Marfa și banii
• 2001 Festivalul de Film de la Cottbus
  • Premiul “Findling” pentru Marfa și banii
  • Premiul special al juriului pentru Marfa și banii
• 2001 Festivalul de Film de la Salonic – Premiul FIPRESCI pentru Marfa și banii

Filmografie 

Regizor 

• 1995 – Before Breakfast
• 1996 – 25.12. Bucharest, North Railway Station
• 2001 – Marfa și banii
• 2004 – Un cartuș de Kent și un pachet de cafea
• 2005 – Moartea domnului Lăzărescu
• 2010 – Aurora
• 2016 – Sieranevada 
• 2020 – Malmkrog

Scenarist

• • Marfa și banii (2001)
  • Hacker (2003) – serial TV
  • Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003)
  • Un cartuș de Kent și un pachet de cafea (scurt-metraj 2004)
  • Moartea domnului Lăzărescu (2005)
  • Offset (2006)
  • Aurora (2010)
  • Sieranevada (2016)
  • Malmkrog (2020)

Citește mai mult – Wikipedia

Actorul Andy Garcia îl va juca pe sculptorul român Constantin Brâncuşi. Informaţia a fost confirmată de regizorul Mick Davis, cel care a regizat filmul „Modigliani“, filmat în România.

Acesta a postat pe pagina personală de Facebook o fotografie cu celebrul actor Andy Garcia, iar acesta apare în imaginea alb negru cu o barbă „brâncuşiană” şi cu o pereche de ochelari. „Andy will play Brancusi in The Sculptor” (Andy îl va juca pe Brâncuşi în „Sculptorul”), a scris regizorul.

Mick Davis este cunoscut publicului din România pentru filmul „Modigliani” (2004), realizat în România, peliculă în care Andy Garcia are rolul principal, al discipolului lui Brâncuşi.

Filmul s-a bucurat de aprecierea critcii, dar şi a publicului, alături de nume precum Eva Herzigova, Udo Kier şi Jim Carter din distribuţia acestuia făcând parte şi numeroşi actori români.

Momentan, pe cel mai cunoscut site dedicat filmului, IMDB, în dreptul lui Andy Garcia nu figurează un asemenea rol, iar pe pagina lui Mick Davis nu este adăugat filmul „The Sculptor”, cel mai probabil în momentul de faţă schiţându-se abia scenariul filmului. Regizorul Mick Davis (foto jos) s-a născut la 1 august 1961 la Glasgow, Scoţia.

A lucrat ca antrenor de fitness al echipei de fotbal Celtic. Acolo l-a cunoscut pe Rod Stewart, suporter împătimit al echipei. Prietenia cu celebrul cântăreţ a marcat începutul carierei lui Mick Davis în cinematografie.

În 2004, Mick Davis regizează filmul „Modigliani”, o biografie a pictorului italian Amedeo Modigliani, care a fost ucenicul lui Brâncuşi.

Filmul a fost realizat la studiourile din Buftea, iar distribuţia include alături de Andy Garcia mai mulţi actori români printre care Theodor Danetti, Mihai Gruia Sandu, George Ivaşcu, Dan Aştileanu, Lia Bugnar şi Dorina Lazăr.

Sursă: Adevarul.ro

(alba24.ro)

Renumitul actor Jonathan Jackson interpretează rolul principal în documentarul dedicat cuviosului Iosif Isihastul. Trailerul a fost uploadat în mediul online, urmând ca în viitorul apropiat să aibă loc lansarea oficială a filmului.  

Cuviosul Iosif Isihastul a fost o personalitate marcantă a Ortodoxiei secolului XX.

Cu prilejul ultimei vizite efectuate în Sfântul Munte, Patriarhul Ecumenic a anunţat canonizarea cuviosului Iosif, împreună cu alţi trei monahi aghioriţi.

Într-un interviu acordat pentru Orthodoxia News Agency, Jonathan Jackson a vorbit despre experienţa acumulată în urma documentarului şi a numit rolul una dintre cele mai mari provocări ale carierei sale şi o mare binecuvântare.

„Totul a fost incredibil. A fost ca un vis devenit realitate”, a precizat Jonathan Jackson.

Actorul a explicat că obiectivul documentarului a fost să prezinte lumii viaţa interioară a unui ascet.

Proiectul cinematografic a implicat o puternică transformare interioară. Dacă în alte situaţii, rolurile pe care le-a interpretat implicau mai mult dialog, de data aceasta situaţia a fost total diferită pentru că era vorba despre un monah care petrecea mult timp în linişte şi rugăciune.

„Au fost câteva rugăciuni, dar nu a fost prea mult dialog. A fost ca şi când ai filma un film mut, un film dramatic”.

Jonathan Jackson a declarat că cel mai mult l-a impresionat la Cuviosul Iosif Isihastul dragostea pentru Dumnezeu şi Maica Domnului.

„Avea o iubire pentru Hristos foarte puternică, consumatoare. Tot ce făcea (postul, privegherile) se datora iubirii pentru Dumnezeu, pentru că se oferea în totalitate Lui şi se ruga pentru lume. Este aproape imposibil să înţelegi raţional această viaţă”, a spus actorul american.

Părintele Iosif Isihastul

Cuviosul Iosif Isihastul s-a născut în anul 1898 în Insula Paros (Arhipelagul Ciclade) din Grecia, fiind botezat cu numele de Francisc.

Orfan de tată încă de mic, tânărul Francisc a plecat la vârsta adolescenţei să lucreze în portul Pireu, iar apoi s-a înrolat în armată.

După împlinirea stagiul militar, a întâlnit în Atena pe un monah aghiorit de la o chilie din Karyes, pe care l-a rugat să îl ia cu sine atunci când se va întoarce în Sfântul Munte Athos.

A împărţit toată averea sa săracilor şi celor din casa lui şi a luat hotărârea definitivă de a pleca în Sfântul Munte.

A trecut la cele veşnice în 1959.

(basilica.ro)