1980 la 14 august incepe greva muncitorilor de la santierul naval din Gdansk, in Polonia. Aici s-a nascut Solidarnosc – a fost momentul cind a lumeas a intoss pe dos. A inceput prabusirea comunismului. Ceva inimaginabil. Invatasem despre polonezii perioadei comuniste mai ales din filmele lui Andrej Wajda. Printr-un miracol filmele lui veneau in anii 70-80 ai secolului XX in Romania. Rulau in sali obscure, dar daca urmareai programul cinematografelor aparut in presa totusi le gaseai. Salile erau jumatate goale. Cine se ducea la un film produs intr-o tara comunista? Snobismul te obliga sa vezi numai filme occidentale. Si totusi ce mare arta si ce filme extraordinare facea Wajda (si nu numai el in Polonia). Andrzej Wajda a fost unul dintre regizorii mei favoriti si a rămas pînă astăzi. Apropo, in ce sala de cinema ruleaza un film de-al lui in anul 2019? Iată ce ce scriam la moartea sa, în octombrie 2016.
„A murit la Varșovia la 90 de ani Andrzej Wajda marele regizor de film polonez. Văd că presa noastra nu a dat atenție tristului eveniment. Asta poate pentru că jurnaliștii din presa română sunt prea tineri, nu prea frecventează cinematecile și nu au apucat perioada cînd filmele – aproape toate geniale- făceau epocă. A fost cel mai important regizor cara a lucrat în spatele Cortinei de fier, după părerea mea. Peste ruși, cehoslovaci, unguri. A fost în regizorul meu favoritm pus lingă Fellini si Antonioni.
Cred că am văzut prima dată „Canalul”, apoi ‘Cenușă și diamant” (cine si-l mai aminteste ?) o capodoperă, turnat la mijlocul anilor 50. Are citeva scene antologice – de pildă finalul mai ales, cind eroul moare pe o groapa de gunoiwajda-2dupa o agonie intre rufe intinse la uscat, simbol al purității. Genial. Wajda a pus Polonia si destiunl ei erau puse in discutie fara clisee, dar cu o mare durere. O Polonie sfisiată. .
Mi-au placut mult filmele lui „mici”. Obișnuia sa facă un film mare, de largă respirație, un film de montare cum se spune, cu buget mare. Intre ele făcea un film cu buget mic, intimist, chiar, cu povesti cotidiene. Citez citeva titluri de care imi amintesc – „Fără anestezie”, „Pădurea de mesteceni,” „Vînatoara de muste”, „Domnisoarele din Vilno”, „Totul de vînzare”” Nunta”…. Filmele lui mari au fost de inspiratie istorica – „Cenușa,””Danton”, „Posedații”, „Omul de marmură”, „Omul de fier” wajda-3(despre Solidarnosc și grevele din Polonia ), „Katyn” – filmul tragediei de la Katyn cind mii de ofițeri polonezi au fost asasinați de KGB la ordinul lui Stalin in pădurea Katyn. Cred că ultimul lui film a fost cel dedicat lui Lech Walesa, în două serii, difuzat de un canal de televiziune – HBO cred – în 2016.
A fost si o prezență publică decisă și fermă în Polonia. In 1980-89 a sustinut activ Solidarnosc. A fost obligat să plece in exil după lovitura de stat militară din 13 decembrie 1981. A continuat să sustină fortele potrivnice generalului Jaruzelski. In 1989 a participat la alegeri pe lista Solidarnosc imprumutind prestigiul său uriaș in Polonia sindicatului wajda-1liber. A fost ales in primul parlament necomunist, apoi s-a retras lasind locul altora mai tineri, cum a spus, dar a rămaa apropiat luptei pentru o Polonie democrată și independentă.
De Wajda mă leagă toată adolescența și tineretea de iubitor necondiționat al filmului. Am văzut filmele lui la cinema Aurora, la Munca în Bariera Vergului, la Arta pe Calea Calarasi, la Viitorul pe strada Mihai Eminescu, la Miorita pe Calea Mosilor, la Popular în mahalaua Mătăsari, in sălile cinematecii Union și Eforie. I-am văzut filmele în repetate rinduri. Oriunde a fost pe afiș un film al lui m-am infiintat să il văd/revăd. Ar fi cazul ca TVR sau alta televiziune să prezinte o retrospectivă Andrzej Wajda.
Omagiul meu marelui om.”
***Fragment din volumul „Sunt un copil al razboiului rece ” editura Corint 2020
Stelian Tănase
