close

Film

Film

Film artistic “Curing Fear” (Vindecarea fricii) bazat pe istoria vieţii Sfântului Ierarh Luca al Crimeei

frica2

Filmul artistic “Curing Fear” (Vindecarea fricii), are la bază istoria vieţii medicului chirurg, omului de știință și Sfântului Ierarh Luca, Arhiepiscop de Simferopol și Crimeea.

Sfântul Ierarh Luca al Crimeii a fost un strălucit medic chirurg și om de știință, una dintre cărţile sale de medicină devenind manual de referință pentru mai multe generații de medici.

Fiind o persoană profund evlavioasă întreaga sa viaţă, cel ce a ajuns astăzi să fie cunoscut drept sfânt, a devenit călugăr în 1923, la 4 ani după decesul soţiei sale, într-un moment în care campania anti-religioasă și anti-Biserică era în creștere în Rusia. În monahism a primit numele de Luca, în cinstea Sfântului Apostol și Evanghelist. În același an a fost hirotonit episcop, în secret.

Ulterior a fost supus mai multor arestări, a stat în închisoare, a fost exilat, dar a slujit lui Dumnezeu şi oamenilor. În 1937, în urma unei alte arestări, după 13 zile întregi de interogații fără somn a intrat în greva foamei timp de 18 de zile şi a refuzat să semneze vreo declaraţie împotriva altor persoane investigate. Indiferent de situaţie, el a rămas un adevărat medic, călugăr și preot.

Sanctitatea Sa Patriarhul Kirill al Moscovei și al Întregii Rusii a transmis un mesaj de felicitare realizatorilor filmului.

La film s-a lucrat pe parcursul a 5 ani şi a fost filmat în trei ţări, Rusia, Belarus și Ucraina.

(produsemanastiresti.ro)

mai mult
Film

Cristi Puiu

C.Puiu

Cristi Puiu (n. 3 aprilie 1967, București) este un regizor și scenarist român contemporan.

Note biografice 

Fiul Iulianei și a lui Emilian Puiu. A făcut pictură de la 10 ani. În 1990, după căderea regimului comunist, a participat la o expoziție în Lausanne, Elveția, împreună cu alți tineri artiști români. Doi ani mai târziu, a trecut examenul de admitere la Ecole Superieure d’Arts Visuels din Geneva, departamentul de Pictură. La finalul primului an, a abandonat cursurile de pictură, pentru a le începe pe cele de film, la aceeași scoală pe care a absolvit-o în 1996. În anul 2004 a fondat cu Anca Puiu și Alex Munteanu casa de producție cinematografică Mandragora.

Cristi Puiu locuiește în București și este căsătorit cu producătoarea de film Anca Puiu. Cei doi au împreună trei copii: Smaranda, Ileana și Zoe.

Activitate 

Regizor 

A debutat ca regizor în 2001 cu filmul Marfa și banii, film care a obținut mai multe premii internaționale. Unii critici de film consideră că acesta este filmul care a inaugurat noul val românesc în cinematografie. A continuat cu un film de scurt-metraj, Un cartuș de Kent și un pachet de cafea în 2004, film de asemenea premiat. Al doilea film de lung-metraj, Moartea domnului Lăzărescu, 2005, face parte dintr-un proiect de șase povestiri scrise de Cristi Puiu în 2003. Filmul a obținut numeroase premii internaționale. A mai regizat, în 2010, lung-metrajul de ficțiune Aurora, în care a interpretat personajul principal (Viorel). Filmul a câștigat trei premii Gopo, a avut premiera în secțiunea Un Certain Regard de la Cannes și a fost premiat la Karlovy Vary (East of West Award). În 2013, a lansat „Trois exercices d’interprétation”, după un text al lui Soloviov, iar în 2016 a apărut filmul Sieranevada care a fost proiectat în premieră în competiția de la Cannes.

În 2020, a apărut Malmkrog, al șaselea lungmetraj al lui Cristi Puiu, care a deschis noua secțiune Encounters a Festivalului de Film de la Berlin, aflat la a 70-a ediție. Puiu a fost recompensat cu premiul pentru regie al secțiunii Encounters, acesta fiind al doilea premiu pe care Cristi Puiu îl primește la Berlin, după Ursul de Aur pentru scurtmetraj la ediția din 2004.

Scenarist 

Cristi Puiu este co-scenarist la primele sale filme de lung-metraj, Marfa și banii și Moartea Domnului Lăzărescu, alături de Răzvan Rădulescu. Cristi Puiu este scenaristul filmului său de scurt-metraj, Un cartuș de Kent și un pachet de cafea. Apoi, în colaborare cu Răzvan Rădulescu, a scris scenariul la Niki Ardelean, colonel în rezervă, 2003, film regizat de Lucian Pintilie. În 2006 regizorul german, Didi Danquart, a realizat filmul Offset după un scenariu scris de Cristi Puiu si Răzvan Rădulescu. Pentru filmul Aurora a scris singur scenariul după doi ani de prospecțiuni și documentare. În 2020, a scris scenariul filmului Malmkrog, după „Trois entretiens”, un text al filozofului rus Vladimir Soloviov.

Premii 

  • 2020 Festivalul Internațional de la Berlin – premiul pentru regie al secțiunii Encounters pentru Malmkrog.
  • 2017 Premiile Gopo – Premiile Gopo pentru cel mai bun film de lung metraj, Gopo pentru cea mai bună regie și Gopo pentru cel mai bun scenariu pentru Sieranevada
  • 2016 Festivalul de Film de la Chicago – Premiul Silver Hugo pentru Sieranevada
  • 2012 Premiile Gopo – Premiile Gopo pentru cel mai bun film de lung metraj, Gopo pentru cea mai bună regie și Gopo pentru cel mai bun scenariu pentru Aurora
  • 2005 Festivalul de Film de la Cannes – Premiul „Un Certain Regard” pentru Moartea domnului Lăzărescu
  • 2005 Festivalul de Film de la Chicago – Premiul Special al Juriului pentru Moartea domnului Lăzărescu
  • 2005 Festivalul Internațional de la Reykjavik – Premiul „Descoperirea Anului, acordat noilor talente” pentru Moartea domnului Lăzărescu
  • 2004 Festivalul Internațional de la Berlin – „Ursul de Aur pentru cel mai bun film de scurt-metraj” pentru Un cartuș de Kent și un pachet de cafea 
  • 2002 Festivalul de Film de la Trieste – Mențiune specială a juriului pentru Marfa și banii
  • 2002 Festivalul European de la Angers – Premiul Procirep pentru Marfa și banii
  • 2002 Festivalul Internațional de Film Buenos Aires – Premiul Abasto pentru Marfa și banii
  • 2001 Festivalul de Film de la Cottbus
    • Premiul „Findling” pentru Marfa și banii
    • Premiul special al juriului pentru Marfa și banii
  • 2001 Festivalul de Film de la Salonic – Premiul FIPRESCI pentru Marfa și banii

Filmografie 

Regizor 

  • 1995 – Before Breakfast
  • 1996 – 25.12. Bucharest, North Railway Station
  • 2001 – Marfa și banii
  • 2004 – Un cartuș de Kent și un pachet de cafea
  • 2005 – Moartea domnului Lăzărescu
  • 2010 – Aurora
  • 2016 – Sieranevada 
  • 2020 – Malmkrog

Scenarist

    • Marfa și banii (2001)
    • Hacker (2003) – serial TV
    • Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003)
    • Un cartuș de Kent și un pachet de cafea (scurt-metraj 2004)
    • Moartea domnului Lăzărescu (2005)
    • Offset (2006)
    • Aurora (2010)
    • Sieranevada (2016)
    • Malmkrog (2020)

Citește mai mult – Wikipedia

mai mult
FilmPromovate

Andy Garcia îl va juca pe Constantin Brâncuși în noua peliculă a lui Mick Davis, ”The Sculptor”

Brancusi

Actorul Andy Garcia îl va juca pe sculptorul român Constantin Brâncuşi. Informaţia a fost confirmată de regizorul Mick Davis, cel care a regizat filmul „Modigliani“, filmat în România.

Acesta a postat pe pagina personală de Facebook o fotografie cu celebrul actor Andy Garcia, iar acesta apare în imaginea alb negru cu o barbă „brâncuşiană” şi cu o pereche de ochelari. „Andy will play Brancusi in The Sculptor” (Andy îl va juca pe Brâncuşi în „Sculptorul”), a scris regizorul.

Mick Davis este cunoscut publicului din România pentru filmul „Modigliani” (2004), realizat în România, peliculă în care Andy Garcia are rolul principal, al discipolului lui Brâncuşi.

Filmul s-a bucurat de aprecierea critcii, dar şi a publicului, alături de nume precum Eva Herzigova, Udo Kier şi Jim Carter din distribuţia acestuia făcând parte şi numeroşi actori români.

Momentan, pe cel mai cunoscut site dedicat filmului, IMDB, în dreptul lui Andy Garcia nu figurează un asemenea rol, iar pe pagina lui Mick Davis nu este adăugat filmul „The Sculptor”, cel mai probabil în momentul de faţă schiţându-se abia scenariul filmului. Regizorul Mick Davis (foto jos) s-a născut la 1 august 1961 la Glasgow, Scoţia.

A lucrat ca antrenor de fitness al echipei de fotbal Celtic. Acolo l-a cunoscut pe Rod Stewart, suporter împătimit al echipei. Prietenia cu celebrul cântăreţ a marcat începutul carierei lui Mick Davis în cinematografie.

În 2004, Mick Davis regizează filmul „Modigliani”, o biografie a pictorului italian Amedeo Modigliani, care a fost ucenicul lui Brâncuşi.

Filmul a fost realizat la studiourile din Buftea, iar distribuţia include alături de Andy Garcia mai mulţi actori români printre care Theodor Danetti, Mihai Gruia Sandu, George Ivaşcu, Dan Aştileanu, Lia Bugnar şi Dorina Lazăr.

Sursă: Adevarul.ro

(alba24.ro)

mai mult
FilmPromovate

Viaţa cuviosului Iosif Isihastul a devenit subiect de film. Jonathan Jackson, în rolul principal

film4563

Renumitul actor Jonathan Jackson interpretează rolul principal în documentarul dedicat cuviosului Iosif Isihastul. Trailerul a fost uploadat în mediul online, urmând ca în viitorul apropiat să aibă loc lansarea oficială a filmului.  

Cuviosul Iosif Isihastul a fost o personalitate marcantă a Ortodoxiei secolului XX.

Cu prilejul ultimei vizite efectuate în Sfântul Munte, Patriarhul Ecumenic a anunţat canonizarea cuviosului Iosif, împreună cu alţi trei monahi aghioriţi.

Într-un interviu acordat pentru Orthodoxia News Agency, Jonathan Jackson a vorbit despre experienţa acumulată în urma documentarului şi a numit rolul una dintre cele mai mari provocări ale carierei sale şi o mare binecuvântare.

„Totul a fost incredibil. A fost ca un vis devenit realitate”, a precizat Jonathan Jackson.

Actorul a explicat că obiectivul documentarului a fost să prezinte lumii viaţa interioară a unui ascet.

Proiectul cinematografic a implicat o puternică transformare interioară. Dacă în alte situaţii, rolurile pe care le-a interpretat implicau mai mult dialog, de data aceasta situaţia a fost total diferită pentru că era vorba despre un monah care petrecea mult timp în linişte şi rugăciune.

„Au fost câteva rugăciuni, dar nu a fost prea mult dialog. A fost ca şi când ai filma un film mut, un film dramatic”.

Jonathan Jackson a declarat că cel mai mult l-a impresionat la Cuviosul Iosif Isihastul dragostea pentru Dumnezeu şi Maica Domnului.

„Avea o iubire pentru Hristos foarte puternică, consumatoare. Tot ce făcea (postul, privegherile) se datora iubirii pentru Dumnezeu, pentru că se oferea în totalitate Lui şi se ruga pentru lume. Este aproape imposibil să înţelegi raţional această viaţă”, a spus actorul american.

Părintele Iosif Isihastul

Cuviosul Iosif Isihastul s-a născut în anul 1898 în Insula Paros (Arhipelagul Ciclade) din Grecia, fiind botezat cu numele de Francisc.

Orfan de tată încă de mic, tânărul Francisc a plecat la vârsta adolescenţei să lucreze în portul Pireu, iar apoi s-a înrolat în armată.

După împlinirea stagiul militar, a întâlnit în Atena pe un monah aghiorit de la o chilie din Karyes, pe care l-a rugat să îl ia cu sine atunci când se va întoarce în Sfântul Munte Athos.

A împărţit toată averea sa săracilor şi celor din casa lui şi a luat hotărârea definitivă de a pleca în Sfântul Munte.

A trecut la cele veşnice în 1959.

(basilica.ro)

mai mult
Film

Un moment de nostalgie: ”Sex and the city”

sarah

Intr-un moment de plictiseala am inceput sa revad Sex and the city, propus in VOD pe Canal+ ( in sensul ca poti face un binging fara sa bagi de seama, curge de la sine!)

Textele sunt excelente, n-au luat un rid. Dar cate s-au schimbat in 20 de ani! Ati mai vazut pe cineva fumand ca un sarpe (nu stiu de unde vine expresia asta fara nici o legatura cu nimic!) intr-un film facut in zilele noastre? Si, Doamne! Se vorbeste la telefonul fix! Cred ca am vazut un singur telefon portabil in cele 3 sezoane pe care le-am executat pana acum. Nu va mai spun ca nimeni n-ar indrazni azi sa spuna “black” unui afro-american.

Altfel, rar mi-a fost dat sa vad pe cineva atat de prost imbracat ca Sarah Jessica-Parker. Sau ar trebui sa spun Carrie? Poate Sarah, in viata ei personala, se imbraca bine…pompoanele alea enorme pe care le purta in piept sunt un cosar!
Si, desigur, am constatat din nou cum o fata uratica (SJ-P) poate lasa impresia ca e frumusica.

Un moment de nostalgie. Merita sa il (re)vedeti. Si daca e cineva pe aici prea tanar ca sa il fi vazut la vremea lor, copii, e vremea sa vedeti cum era lumea in vremea bunicilor voastre!

(Marcela Feraru)

mai mult
Film

La vie au temps des mousquetaires

mousquetaires

Un documentar pe care mi-as fi dorit sa il fac. Ma rog, ceva mai razboinic, din punctul meu de vedere, dar foarte bun si asa!

(Marcela Feraru)


  • Télécâble Sat
Doc. Histoire, France, 2019, 1h27

Dispo. jusqu’à Demain 03h35

Au XVIIe siècle, un jeune homme originaire de Gascogne désire rejoindre les prestigieux régiments de mousquetaires du roi de France. A cette fin, il s’entraîne quotidiennement dans une académie de gentilshommes au maniement des armes et à l’art équestre. Il espère ainsi se faire remarquer par un officier. Mais la sélection est impitoyable : il faut être le meilleur pour rejoindre les mousquetaires.

De :Benoît Renard
Critiques presse
  • Télécâble Sat

    Un nouveau numéro savoureux de cette série doc qui retrace la vie de personnages fictifs à une époque donnée. Les scènes rejouées sont analysées par des historiens et des journalistes. Petite nouveauté : des illustrations graphiques. Passionnant !

(canalplus.com)

mai mult
Film

Silence

silence

Télérama
Télécâble Sat
Film Drame, Etats-Unis – Taiwan, 2016, 2h34
Dispo. jusqu’à Jeudi à 23h59

Au XVIIe siècle, les jésuites Rodrigues et Garupe sont envoyés au Japon afin de retrouver le père Ferreira, leur mentor, qui les a guidés sur le chemin de la spiritualité. Celui-ci se cache-t-il, a-t-il été exécuté, s’est-il marié ou est-il possible qu’il se soit converti au bouddhisme ?…

De: Martin Scorsese
Avec :Andrew Garfield, Adam Driver, Liam Neeson, Tadanobu Asano, Ciarán Hinds, Issei Ogata, Shinya Tsukamoto, Michié, Yoshi Oida, Yôsuke Kubozuka, Kaoru Endô, Ryo Kase

Critiques presse
Télérama
Avec cette adaptation du roman de Shusaku Endo, Martin Scorsese porte à leur paroxysme les thèmes de la culpabilité et de la rédemption, et traite du sacré avec une ferveur inattendue.

Télécâble Sat
Magistrale leçon de cinéma que ce nouveau chef-d’oeuvre mystique de Scorsese, en état de grâce. D’une beauté et d’une portée universelles.

(canalplus.com)

mai mult
Film

Quelle saloperie, la guerre!

1917film

Cunosc pe dinafara imaginile de arhiva din perioada 1914-1918 si confirm ca reconstituirea transeelor, a peisajului de razboi in acest film este impresionant de fidela. Unele secvente refac identic, plan cu plan, ceea ce poti vedea in aceste arhive.

Dar cel mai dureros e sa ai sub ochi viata mizerabila a soldatilor din aceste transee. Daca ati citit marturii din epoca, dincolo de discursurile patriotice – care, si ele, restituie o fateta a adevarului – exista ororile de fiecare zi : noroiul, sobolanii, ranitii cu membrele amputate, cu intestinele curgàd prin ranile cascate monstruos, cadavrele in putrefactie, excrementele, duhoarea de nesuportat…N-am’fost mirata sa vad pe genericul de final ca filmul a fost construit in jurul memoriilor unui soldat combatant.

Istoria trebuie descrisa in primul rand de cei care au trait-o si abia apoi de soarecii de biblioteca.

(Marcela Feraru)

mai mult
FilmMonarhie

Amintirea de azi

Principesa-Ileana-a-României-1909-1991

Principesa Ileana a României: 5 ianuarie 1909, București – 21 ianuarie 1991, Pennsylvania

Principesa Ileana a fost fiica cea mică a regelui Ferdinand I al României și a reginei Maria, dobândind prin naștere titlul de Principesă a României, a devenit Arhiducesă a Austriei și principesă de Habsburg-Toscana prin căsătoria cu arhiducele Anton de Austria.

A continuat activitatea caritabilă a mamei sale, îngrijindu-se în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în Germania nazistă de militarii români răniți.

Atașată inexorabil de România, s-a stabilit în timpul regimului Antonescu împreună cu familia în țară și a deschis la Bran Spitalul Inima Reginei, care a funcționat prin eforturile sale. În acest scop, principesa nu a ezitat să mențină legături cu noii lideri comuniști ai României.

La scurt timp după abdicarea la 30 decembrie 1947 a regelui Mihai, nepotul ei, Ileana a fost nevoită să părăsească din nou țara, proprietățile fiindu-i confiscate în cursul anului 1948.

Alegând calea monahismului, și-a luat numele monastic maica Alexandra și a fondat Mânăstirea ortodoxă Schimbarea la Față din Ellwood City (Pennsylvania), a cărei stareță a fost până la moarte. După căderea comunismului, a vizitat România o singură dată, în septembrie 1990

(bunicutavirtuala.com)

mai mult
Film

„Dumnezeu există și numele lui e Petrunija” câștigă Premiul LUX Film 2019 decernat de Parlament

Parl221

„Dumnezeu există și numele lui e Petrunija” de Teona Mitevska a câștigat cea de-a treisprezecea ediție a Premiului LUX Film, a anunțat miercuri la Strasbourg Președintele Sassoli.

Președintele Sassoli i-a felicitat pe cei trei finaliști și a declarat:

„Nu este întotdeauna ușor să gestionăm complexitatea activității noastre de zi cu zi fără să ne pierdem în detaliile tehnice ale activităților parlamentare. În același timp, trebuie să comunicăm emoții și să folosim noi moduri de comunicare. Premiul LUX este un instrument extraordinar ce ne însoțește în acest demers: gestionarea imigrației, a dreptului la sănătate, a feminismului și a eticii politice prezente în filmele promovate de Premiul LUX, sunt oportunități de care trebuie să profităm. Abordarea situațiilor de urgență climatică, a trecutului nostru colonial sau dezbaterea modelului nostru de societate prin intermediul cinematografiei sunt provocări stimulante, care trebuie încurajate. Suntem singurul Parlament din lume care acordă un premiu pentru film. Să fim mândri de acest lucru. ”

Președintele a adăugat: „Repet: trebuie să fim deosebit de mândri de premiul LUX, premiul Parlamentului nostru, de regizorii și autorii pe care am avut onoarea de a-i cunoaște. Trăiască libertatea de exprimare, trăiască cinematografia europeană, trăiască Premiul LUX .”

„Dumnezeu există și numele lui e Petrunija” de Teona Mitevska este o coproducție Macedonia de Nord, Belgia, Slovenia, Croația și Franța. Filmul spune povestea unei tinere șomere care câștigă cursa pentru Sfânta Cruce în timpul ceremoniei ortodoxe de Bobotează. Brusc, ea are acces la o tradiție religioasă, rezervată de obicei doar bărbaților. Filmul este privit ca o contribuție semnificativă în lupta feministă împotriva societăților conservatoare.

Celelalte două filme finaliste ale ediției din 2019 au fost: documentarul „Cold Case Hammarskjöld”, o coproducție Danemarca, Norvegia, Suedia și Belgia a regizorului danez Mads Brügger și „Jocuri de putere” (The Realm) de Rodrigo Sorogoyen, coproducție Spania/Franța.

Începând cu ora locală 15.30 (16.30 ora României) este programată o conferință de presă la Strasbourg cu vicepreședintele PE, Klara Dobrev (S&D, HU), Sabine Verheyen (PPE, DE), președinta comisiei de cultură, regizorii și producătorii celor trei filme.

(europarl.europa.eu)

mai mult
Film

«The Irishman», sur Netflix : Martin Scorsese se régale et nous régale

Irish

Le réalisateur signe un film de gangsters pharaonique (3h29) et majestueux, avec Robert De Niro, Al Pacino, Joe Pesci et Harvey Keitel.

Depuis sa maison de retraite, Frank Sheeran (Robert De Niro), ex-mafieux devenu un vieux monsieur en fauteuil roulant, retisse les fils de sa vie. Et se souvient de ce qui a mené à la disparition de Jimmy Hoffa, son ancien ami et patron de son syndicat… Pendant 3h29, Martin Scorsese se régale et nous régale : entourés de gangsters qui ont la gueule de l’emploi, Robert De Niro, Al Pacino, Joe Pesci et Harvey Keitel, flamboyants, débitent des répliques savoureuses (« Qu’on menace les gens de temps en temps, je comprends… Mais tout le temps? », « Quel Tony? L’autre Tony. Ils s’appellent tous Tony… Ces Italiens n’ont qu’un prénom »).

Certaines scènes de « The Irishman » sont formidablement percutantes et drôles. Comme cette « soirée pyjamas » entre De Niro et Pacino, cette séquence où les mafieux jettent à l’eau des dizaines de taxis, celle où les subordonnés de Jimmy Hoffa mangent une pastèque gorgée d’alcool pour pouvoir se saouler sans que le « patron » ne s’en aperçoive. Ou encore le choix de son cercueil… « The Irishman » est aussi un film d’une profonde mélancolie.

LA NOTE DE LA RÉDACTION : 5/5

« The Irishman », thriller américain de Martin Scorsese. Avec Robert De Niro, Al Pacino, Joe Pesci… 3h29. Disponible sur Netflix à partir du 27 novembre.

(Catherine Balle – leparisien.fr)

mai mult
Film

«Les Misérables» : on n’a jamais vu la banlieue comme ça au cinéma

Mizerabilii

Le réalisateur Ladj Ly signe un film coup de poing sur son quartier de Montfermeil. Une œuvre qui interroge sur les rapports entre les jeunes des cités et la police.

« On nous avait fermé toutes les portes et tout à coup, on nous déroule le tapis rouge… ». Co-scénariste des « Misérables », Giordano Gederlini sourit en repensant au parcours de ce film. Premier long-métrage du réalisateur Ladj Ly, qui avait cette histoire en tête depuis dix ans, tourné à Montfermeil en Seine-Saint-Denis avec un petit budget de 1,5 million d’euros, « Les Misérables » a remporté le Prix du jury à Cannes en mai et représentera la France aux Oscars en février.

Et alors que, selon l’Elysée, Emmanuel Macron a été « très touché » par le film, il sort ce mercredi dans quelque 500 salles en France. Il faut dire que, vingt-quatre ans après « La Haine » de Mathieu Kassovitz, quatorze ans après les émeutes qui avaient suivi la mort de Zyed et Bouna à Clichy-sous-Bois, c’est le long-métrage le plus puissant qu’on ait vu sur la banlieue…

Sa «réalité» est crue et violente

« Les Misérables » commence par une immersion dans le quotidien de trois policiers de la Brigade anti-criminalité de Montfermeil, décrivant, avec réalisme et humour, l’ennui, les contrôles et les blagues de vestiaire. A travers la déambulation du trio se dessinent peu à peu les rapports de force entre les « clans » du quartier : les flics, les jeunes, les religieux, les gitans, les éducateurs, les dealers… Lorsqu’une interpellation dérape en bavure, la tension monte… jusqu’à un final en apnée, magistralement mis en scène.

Enfant de Montfermeil, où il vit toujours et a ouvert en 2018 l’école de cinéma gratuite Kourtrajmé, Ladj Ly, 39 ans, s’est inspiré de sa propre histoire : en 2008, il avait lui-même filmé une bavure policière. Pour raconter son quartier, le cinéaste a recruté, autour de quelques acteurs professionnels (Damien Bonnard, Alexis Manenti, Djebril Zonga …), deux cents habitants de Montfermeil.

LIRE AUSSI > Ladj Ly : «Un cri d’alarme adressé aux politiques»

La « réalité » de Ladj Ly est crue, violente et les rapports entre ses flics et la population ultra-tendus. Le cinéaste martèle n’avoir « pas fait un film anti-flics »… Mais les policiers que nous avons interrogés trouvent l’image donnée des forces de l’ordre « caricaturale », « négative », voire « dangereuse ». Le politologue Sebastian Roché, spécialiste de la délinquance, de l’insécurité et de la police, estime quant à lui qu’il s’agit d’un long-métrage « très réaliste » sur le travail de la police et pas « à charge » contre les policiers.

 «Il n’y a que des mauvais cultivateurs»

« L’antagonisme entre la police et la population dans les zones pauvres tel qu’il est décrit est réel, argue-t-il. La moitié de la population y estime que la police est illégitime, considérée comme inutile ou raciste. Les Misérables montre le point d’aboutissement d’une situation qui se dégrade depuis quarante ans parce que le gouvernement n’arrive pas à repenser en profondeur la police de ces quartiers. »

Cinématographiquement époustouflant, l’œuvre n’a pas fini de faire débat… Et Victor Hugo dans tout cela ? Ladj Ly lui a emprunté son titre parce que « Les Misérables » ont été écrits à Montfermeil. C’est aussi une phrase du livre qui clôt le film : « Mes amis, retenez bien ceci, il n’y a ni mauvaises herbes, ni mauvais hommes, il n’y a que des mauvais cultivateurs. »

NOTE DE LA RÉDACTION : 5/5

«Les Misérables», de Ladj Ly. Avec Damien Bonnard, Alexis Manenti, Djebril Didier Zonga… 1h42.

(Catherine Balle – leparisien.fr)

mai mult
Film

Mariana Buruiană

M.Buruiana

Mariana Buruiană (n. 11 iulie 1955, Arad) este o actriță, traducătoare și scriitoare română.

Urmează studiile liceale la Liceul nr. 2 (astăzi „Ghiba Birta”) din localitatea natală apoi studiile teatrale la I.A.T.C. București – secția actorie. Joacă la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, apoi se transferă prin concurs la Teatrul Lucia Sturza Bulandra din București, în anul 1981. Joacă o serie de roluri importante, mari și mici, colaborează la emisiuni radio-TV, apare în filme de lung metraj și seriale de televiziune, face turnee în țară și în străinătate, obține premii. În 1995 demisionează de la Teatrul Bulandra pentru a putea colabora la piesa Danaidele de Eschil (regia Silviu Purcărete), pusă în scenă la Teatrul din Craiova. Actualmente predă la Universitatea Spiru Haret din București. Mariana Buruiană este una dintre semnatarele Apelului pentru condamnarea comunismului.

La câțiva ani după 1990, s-a retras din lumina reflectoarelor. Și-a dedicat viața credinței creștine, fiind și autoarea unei cărți, „Taina mărturisirii”.[1]

Despre Mariana Buruiană poetul Emil Brumaru își amintea:

„Am văzut-o pe Mariana Buruiană de două ori, la Iași. Prima dată juca, cred, într-un spectacol-mamut Molière. În final a avut un surîs pe care îl voi ține minte toată viața! Așa surîd doar îngerii care ademenesc oameni! A doua oară era Ofelia. Atunci am și vorbit puțin cu dînsa, mi-a scris cîteva cuvinte pe carnetul de corector cu jumătate de normă… Eu îi scrisesem versuri:

CÎNTEC DE IERTARE

Buruiană de argint,
Dac-ai ști ce trist mă simt
Că trebuie să te mint,
Că sînt vesel și curat
Ca zidul cel luminat
De-amiaza cu soare lat,
Că-s fraged și străveziu
Ca-n bucata de pîrîu,
Pe-un prund rumen, un fruct viu,
Că-s cu ochiul larg deschis,
La capăt de vis, spre-abis,
Și ce văd, îngerii mi-s.
Buruiană de argint
Dac-ai ști ce trist mă simt
Că trebuie să te mint… [necesită citare]

Cariera teatrală
Teatru radiofonic

  • Elita – Teatrul Național Radiofonic
  • Cumpăna amiezii – Teatrul Național Radiofonic
  • Dramă la vânătoare – Teatrul Național Radiofonic
  • Cel ce se pedepsește singur actor – Teatrul Național Radiofonic
  • Corupție la Palatul de Justiție – Teatrul Național Radiofonic
  • Jocul Sfântului Nicolae – Teatrul Național Radiofonic
  • Livada de vișini – Teatrul Național Radiofonic
  • Lotte la Weimar – Teatrul Național Radiofonic
  • Măsură pentru măsură – Teatrul Național Radiofonic
  • Mânăstirea din Parma – Teatrul Național Radiofonic
  • Miorița – Teatrul Național Radiofonic
  • O zi mai lungă decât veacul – Teatrul Național Radiofonic
  • Odiseea – Teatrul Național Radiofonic
  • Paul și Virginia – Teatrul Național Radiofonic
  • Romanțioșii – Teatrul Național Radiofonic
  • Trenurile mele de Tudor Mușatescu, ca Maria
  • Troilus și Cresida – Teatrul Național Radiofonic
  • Truffaldino – Teatrul Național Radiofonic
  • Călătoria diletanților – Teatrul Național Radiofonic

Teatru și teatru TV

  • Simple coincidențe – A.T.F. București, 15.11.1975
  • Peer Gynt – A.T.F. București, 20.05.1977
  • Cei ce ne-au dat nume – A.T.F. București, 11.06.1977
  • Este vinovată Corina? – A.T.F. București, 12.04.1978
  • Avram Iancu – A.T.F. București, 12.05.1978
  • Romeo și Julieta – A.T.F. București, 20.05.1978
  • Trei surori – Teatrul Tineretului, Piatra Neamț, 04.11.1978
  • Cuibul – Teatrul Tineretului, Piatra Neamț, 22.04.1979
  • Cei trei mușchetari – Teatrul Tineretului, Piatra Neamț, 22.09.1979
  • Sîntem și rămînem – Teatrul Tineretului, Piatra Neamț, 17.11.1979
  • Cum se numeau cei patru Beatles? – Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, București, 12.01.1980
  • Program special LB – Teatrul Tineretului, Piatra Neamț, 23.02.1980
  • Îmblînzirea Scorpiei – Teatrul Tineretului, Piatra Neamț, 04.06.1980
  • D’ale Carnavalului – Teatrul Tineretului, Piatra Neamț, 02.11.1980
  • Poezia muzicii tinere. Programul I – Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, București, 05.09.1981
  • Tartuffe; Cabala Bigoților – Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, București, 26.02.1982
  • Amintiri – Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, București, 30.04.1982
  • Gustul Parvenirii – Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, București, 26.06.1983
  • Liniște, ne privim în ochi – Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, București, 11.11.1983
  • Passacaglia – Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, București, 09.08.1984
  • Hamlet – Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, București, 30.11.1985
  • Uriașii munților – Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, București, 22.12.1987
  • Privind în jur cu ochi fără lumină – Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, București, 01.01.1989
  • Visul unei nopți de vară – Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, București, 14.05.1991
  • Mephisto – Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, București, 10.04.1993
  • Victor sau copiii la putere – Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, București, 10.04.1994
  • Danaidele – Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, București, 10.12.1995
  • Stîlpii societății (Dina Dorf) – Teatrul Național de Televiziune, 1988
  • Astă-seară se improvizează – Teatrul Național de Televiziune, 1991

Filmografie
Filme

  • Patima (1975)
  • Țapinarii (1982)
  • Melodii la Costinești (1982)
  • Sfârșitul nopții (1982)
  • Zacharius (1983)
  • Să mori rănit din dragoste de viață (1984)
  • Figuranții (1987)
  • Hanul dintre dealuri (1987)
  • Drumeț în calea lupilor (1988)
  • Domnișoara Christina (1992)

Seriale TV

  • Lumini și umbre (1981)
  • Ochii care nu se văd… (1996)

Cărți publicate

  • Taina Mărturisirii, Editura Herald, București 1998.

Traduceri în limba română

  • Grădina tainică a Adevărului de Hakim Sana’i, editura Herald, București 2006
  • Misteriile egiptene de Alexandre Moret, editura Herald, București 2006
  • Lobsang Rampa, „Al treilea ochi. Autobiografia unui lama tibetan”, Traducere din limba engleză: Mariana Buruiană, Editura Herald, Colecția Scrieri Inițiatice, București, 2011, 288 p., ISBN: 978-973-111-206-0
  • Joseph Fort Newton, „Constructorii. O cercetare a istoriei și filozofiei masoneriei”, Ediția a II-a, Traducere din limba engleză: Mariana Buruiană, Editura Herald, Colecția Esoterica, Seria Inițieri, București, 2012, 288 p., ISBN: 978-973-111-265-7
  • Doctrina Kabbalei: filosofia religioasă a evreilor de Adolph Frank, editura Herald, București 2004

(Wikipedia)

mai mult
Film

Marie Laforêt

Laforêt

Marie Laforêt (născută Maïténa Marie Brigitte Doumenach, poreclită „Fata cu ochii de aur”, n. 5 octombrie 1939, Soulac-sur-Mer, Franța – d. 2 noiembrie 2019, Genolier, Elveția) a fost o cântăreață și actriță franceză. S-a mutat în 1978 la Geneva și a dobândit cetățenia elvețiană.

 

Biografie 

Originea numelui ei 

Primul ei prenume Maïtena, care este de origine bască, înseamnă „iubită”, și este uneori folosit de locuitorii din Languedoc, mai ales din Pirinei, și seamănă, de asemenea, cu un diminutiv de la numele Marie-Thérèse, „Maïthé”.

Doumenach, numele ei de familie, este de origine catalană – Domènec în catalană. Numele ei de la naștere Maïtena Marie Brigitte Doumenach, și repertoriul ei, care a inclus piese inspirate din folclorul mondial, au condus la speculații cu privire la originea armeană a părinților ei. Cântăreața obișnuia să se prezinte ea însăși ca „ariégeoise”, adică din regiunea Ariège, aflată în sudul Franței.

Copilăria și adolescența

Marie Laforêt s-a născut la Soulac-sur-Mer, în Médoc, în vila „Rithé-Rilou”, fiind numită după mama și mătușa ei: Marie Thérese și Marie Louise Saint Guily. Familia tatălui ei, Doumenach, era originară din Olette, un sat din departamentul Pyrénées Orientales, la granița cu Têt. Străbunicul ei patern, Louis Doumenach, a condus o fabrică de textile la Lavelanet, în Ariège, iar fiul lui, Charles-Joseph Doumenach, a fost colonel și consilier municipal.

Anii 1960

Cariera ei a început din întâmplare în 1959, atunci când a înlocuit-o pe sora ei în ultima clipă la un concurs de talente de la postul francez de radio Naissance d’une étoile (Nașterea unei stele) pe care l-a câștigat. Regizorul Louis Malle a distribuit-o apoi pe tânăra vedetă în filmul pe care-l turna în acea perioadă, Liberté, un proiect pe care l-a abandonat în cele din urmă, făcând ca prima apariție pe ecran a Mariei Laforêt să fie alături de Alain Delon în filmul Plein Soleil (1960), regizat de René Clément.

După acest film, ea a devenit foarte populară și a interpretat mai multe roluri în anii 1960. S-a căsătorit cu regizorul Jean-Gabriel Albicocco, care a distribuit-o în unele din producțiile sale, printre care La Fille aux Yeux d’Or, inspirat din scrierea lui Balzac, care va deveni porecla ei.

În al doilea film, Saint Tropezi Blues, acompaniată de un tânăr Jacques Higelin la chitară, ea a cantat piesa din titlu și imediat a început să lanseze single-uri, primul ei hit fiind Les Vendanges de l’Amour (1963). Cântecele ei au oferit o alternativă poetică tandră, mai matură, la melodiile yé-yé din Franța acelui timp. Melodiile ei au împrumutat mult din muzica populară exotică, mai ales din America de Sud și din Europa de Est, decât din muzica pop contemporană americană și britanică. Laforêt a colaborat cu mulți compozitori, muzicieni și scriitori francezi importanți, cum ar fi André Popp și Pierre Cour, care i-au pus la dispoziție o panoplie de aranjamente orchestrale sofisticate, cu zeci de instrumente muzicale, creând o varietate de sunete, uneori aproape medievale, renascentiste sau baroce, iar alteori destul de moderne și inovatoare.

Cu omul de afaceri Judas Azuelos, un evreu marocan de origine sefardă, ea are doi copii, o fiică și un fiu. Fiica, Lisa Azuelos, este o scenaristă, regizoare și producătoare de film franceză, care a făcut un film despre o altă celebră cântăreață franceză, Dalida, în 2017.

Anii 1970

La sfârșitul anilor 1960 Marie a devenit o figură destul de distincte în muzica pop franceză. Ea a fost interesată să lanseze mai multe discuri proprii, dar a renunțat în cele din urmă. Deși single-uri ei cele mai de succes („Viens, Viens”, un cover la hitul german „Rain Rain Rain”, și „Il a neigé sur Yesterday”, o baladă despre ruptura grupului Beatles) au fost lansate în anii 1970, Marie și-a pierdut treptat interesul față de cariera de cântăreață și s-a mutat în 1978 la Geneva, Elveția, unde a deschis o galerie de artă și a abandonat muzica.

Din anii 1980 până astăzi

În anii 1980 Marie s-a concentrat pe cariera de actriță, apărând în câteva filme franceze și italiene. A lansat câteva single-uri noi, dar acestea nu au fost populare. Ea a revenit în top, cu toate acestea, în 1993, cu ultimul ei album, ale cărui versuri erau scrise de ea. În anii 1990 a continuat să lucreze ca actriță atât pe ecran, cât și pe scenă. Ea a apărut în mai multe spectacole teatrale la Paris de-a lungul anilor, fiind aclamată de public și de critici. În septembrie 2005 ea a mers din nou într-un turneu muzical prin Franța, pentru prima dată din 1972. S-au vândut toate biletele de la fiecare concert. Marie Laforêt a locuit în Geneva și a obținut cetățenia elvețiană.

Filmografie selectivă

An Titlu Rol Regizor
1960 În plin soare (Plein soleil)
Marge Duval René Clément
1961 Saint-Tropez Blues Anne-Marie Marcel Moussy
Fata cu ochii de aur (La Fille aux yeux d’or) fata Jean-Gabriel Albicocco
Famous Love Affairs doamna Georges Michel Boisrond
1962 Rat Trap Maria Jean-Gabriel Albicocco
Leviathan Angèle Léonard Keigel
1963 Căutați idolul (Cherchez l’idole) neacreditată Michel Boisrond
À cause, à cause d’une femme Agathe Michel Deville
1964 Male Hunt Gisèle Édouard Molinaro
1965 Cent briques et des tuiles Ida Pierre Grimblat
The Camp Followers Eftikia Valerio Zurlini
Marie-Chantal contre le docteur Kha Marie-Chantal Claude Chabrol
1967 Le Treizième Caprice Fanny Roger Boussinot
Jack of Diamonds Olga Don Taylor
1972 Le Petit Poucet (Tom Thumb) regina Michel Boisrond
1979 Cop or Hood Edmonde Puget-Rostand Georges Lautner
1982 Les Diplômés du dernier rang Dominique Christian Gion
1984 Les Morfalous Hélène Laroche-Fréon Henri Verneuil
Happy Easter Sophie Margelle Georges Lautner
1985 Le Pactole Greta Rousselet Jean-Pierre Mocky
Tangos, the Exile of Gardel Mariana Fernando Solanas
1987 Fucking Fernand Lotte Gérard Mordillat
Il est génial papy ! Louise Michel Drach
Caracatița 3 (miniserial TV) Anna Antinari Luigi Perelli
1992 Who Wants to Kill Sara? mama Sarei Gianpaolo Tescari
1995 Dis-moi oui dna Villiers Alexandre Arcady
1996 Tykho Moon Éva Enki Bilal
1997 Desert of Fire (miniserial TV) Rama Enzo G. Castellari
1997 Héroïnes Sylvie Gérard Krawczyk
2008 Les Bureaux de Dieu Martine Claire Simon

Discografie

Single-uri și EP-uri din anii 1960

  • 1960 : Saint-Tropez Blues / Tumbleweed
  • 1963 : Tu fais semblant – Les vendanges de l’amour / Mary Ann – Les jeunes filles
  • 1963 : Blowin’ in the Wind – Flora / House of the Rising Sun – Banks on the Ohio
  • 1963 : Au coeur de l’automne – L’amour en fleurs / Qu’est-ce qui fait pleurer les filles – Mais si loin de moi
  • 1963 : La vendemmia dell’amore – E giusto / Una noia senza fine – Che male c’e
  • 1964 : Viens sur la montagne – Les noces de campagne / Un amour qui s’éteint – L’amour qu’il fera demain
  • 1964 : La tendresse – La plage / Après toi qui sait – L’arbre qui pleure
  • 1965 : Katy cruelle – Entre toi et moi / La bague au doigt – Ma chanson faite pour toi
  • 1965 : Ah ! Dites, dites – Julie Crèvecoeur / Viens – À demain my darling
  • 1965 : La plage / Après toi, qui sait
  • 1966 : La voix du silence (The Sound of Silence) – Siffle, siffle ma fille / Je t’attends – L’orage
  • 1966 : Marie-douceur, Marie-colère (Paint It Black) – Toi qui dors / Je voudrais tant que tu comprennes – La moisson
  • 1966 : Manchester et Liverpool – Pourquoi ces nuages / Prenons le temps – Sur les chemins des Andes
  • 1966 : Mon amour, mon ami – Sébastien / Je suis folle de vous – Mon village au fond de l’eau
  • 1967 : Ivan, Boris et moi – Je ne peux rien promettre / Pour celui qui viendra – Tom
  • 1968 : Le lit de Lola – Qu’y-a-t-il de changé / Et si je t’aime – A la gare de Manhattan
  • 1968 : El polo – L’air que tu jouais pour moi / Le tengo rabia al silencio – House of the rising sun
  • 1968 : Que calor la vida – Mais mon coeur est vide / La valse des petits chiens blancs – Requiem pour trois mariages
  • 1969 : Au printemps – Roselyne / Feuilles d’or – D’être à vous
  • 1969 : Pour une étoile – Ton coeur sauvage / Vin de l’été – En plus de l’amour
  • 1969 : Ah ! Si mon moine – On n’oublie jamais / Tourne, tourne – La fleur sans nom
  • 1969 : Tu es laide / Toi, nos enfants et moi

LP-uri din anii 1960

  • 1964 : Marie Laforêt
  • 1965 : Marie Laforêt Vol. 2
  • 1967 : Marie Laforêt Vol. 3
  • 1968 : Marie Laforêt Vol. 4
  • 1968 : Que calor la vida
  • 1969 : Marie Laforêt Vol. 6
  • 1970 : Marie Laforêt Vol. 7

(Wikipedia)

mai mult
Film

UN FILM NAUCITOR DE VAZUT DUMINICA

Laundromat

Dragii mei,

Daca doriti sa ramaneti nauciti si apoi sa mergeti sa va trageti singuri palme in oglinda, va recomand sa vedeti un film senzational.

Se mumeste MAREA SPALARE DE BANI (THE LAUNDROMAT). Poate fi vizionat pe reteaua Netflix.

Dupa ce am vizionat acest film am realizat cat de prosti suntem cei ce avem senzatia ca politicienii, Biserica, Dragnea, Barna, Mama lui Tarzan etc fura banii si ca de aia nu avem noi autostrazi spitale, scoli sau mai stiu eu ce.

Credeti-ma, sunt niste procente infime. Nici nu conteaza. O sa aveti CONVINGEREA ca asa e dupa ce vedeti filmul.

Pai si atunci cine fura, dom”le?
Filmul raspunde ff clar la aceasta intrebare.

Este vorba despre marile corporatii care prin avocatii si contabilii lor au reusit sa creeze un sistem la limita legii de evitare a platii taxelor. Cine vrea sa vada acest film o sa vada cat de complicat este sistemul acesta si cati bani se fura pe bune. Sistemul include si companii uriase a caror rol este de a da spaga tuturor celor interesati. Spaga platita din evaziunea fiscala. E un cerc naucitor.

Eu sunt de parere ca daca o sa vedeti filmul veti fii convinsi ca se pot face catedrale de marimea Catedralei mantuirii in fiecare resedinta de judet, daca marile companii nu evita taxarea. La fel spitale, scoli, si ce mai doreste fiecare.
Vizionare placuta!

(Cătălin Rusu)

mai mult
Film

Elisabeta Bostan

Elisabeta

De cate ori vorbesc cu marea doamna a filmului romanesc (si spre rusinea mea o fac prea rar) trebuie sa stau cu un carnetel si un pix in fata.

Respect si multa sanatate Doamna!

(Gabi Boholț)

mai mult
1 2 3 8
Page 1 of 8