Magna Europa

  20 de ani în Siberia – deportarea unei familii de bucovineni in Siberia, iunie 1941

Cu doar 3 saptamani înainte de începutul razboiului de eliberare a Basarabiei si Nordului Bucovinei
,,Şediam cu lumina stinsă. Copiii au adormit, dar noi amîndoi şi mama şediam şi vorbiam prin întuneric. Cînd deodată a început cînele să latre. Ne uităm pe feriastră, de la poartă, a întrat o ciată niagră în ogradă. Cînd i-am văzut, parcă ni-a luat toată puteria şi am zis unu către altu: de acuma e gata cu noi. Peste cîteva secunde au înconjurat casa, cum le era obiceiu lor, şi alţii o bătut în uşe să le deschidem. Bărbatu a aprins întîi lampa şi pe urmă a deschis uşa. Cînd a deschis uşia, au întrat vro patru bărbaţi străini îmbrăcaţi în negru şi cu dînşii un om de sat. Cum au întrat în casă, s-au făcut că vrau să caute dacă nu avem armă. Au sculat copiii, au rădicat pernile, au scuturat aşternutu şi pe urmă ni-a pus pe toţi şi ni-a spus să stăm nemişcaţi. Ei s-au pus la masă, au scos nişte hîrtii, au mai scris nu ştiu ce într-însele, pe urmă ni-a cetit pe toţi. Mama, copiii, noi, dacă sîntem toţi care ne avia scris. După ce ni-a cetit, ni-a spus: de acuma îmbrăcaţi-vă, în 15 minute să fiţi gata şi plecaţi cu noi. Bagaj nu aveţi voie nimic de luat.
Eu am prins a tremura. Aşa tremuram de-mi clănţăneau dinţii în gură, parcă ar fi fost ger de 40 de grade. Am început să îmbrac copiii. Scăpam tot din mînă. Mă gîndiam, copiii îi îmbrac, dar ce am să fac cu mama, cum am să o iau, că ea nu poate să facă un pas. Am să o duc pe braţă, să o pun pe căruţă. Dar mai departe? Ea nu o să poată suporta greutăţile şi are să moară pe drum şi ce am să fac eu mai departe. Aiestea toate mi le-am înşirat repede în gînd. Aşa tremurînd am îmbrăcat copiii, m-am îmbrăcat şi cu, pe urmă am început să o îmbrac şi pe mama. Bărbaţii ceia să uitau toţi după mine ce fac. Cînd au văzut că am început să o îmbrac şi pe mama, atunci ei mă întriabă de ce o îmbrac eu şi nu să îmbracă ea singură. Eu li-am spus că ea e bolnavă şi nu poate să se îmbrace. Ei au început mai cu răul la mine, ce bolnavă, că ea la trup, la faţă nu arată slabă. Eu am început mai tare să plîng şi le spun, iacă, aşa-i bolnavă, nu poate singură să se stâpînească. A mai spus şi omul acela de sat, care era cu dînşii, că ea acuma are 20 de ani de cînd e bolnavă şi stă în pat. Ei acuma au stat, au vorbit ceva între ei, au scos din nou hîrtiile lor şi au întrebat numele şi prenumele mamei. Eu i-am spus, ei au luat hîrtia pe care era mama scrisă, a pus-o la o parte şi pe urmă îmi spune mie: lasă, nu o mai îmbrăca, ea rămane. Imbrăcaţi-vă voi şi plecăm. Atunci am slăbit cu totul şi nu am mai ştiut ce-i cu mine. Adinioară mă zbuciumam ce am să fac cu ea la drum, că i-a fi sărmana ei tare greu, dar acuma mi-i şi mai greu în suflet şi inimă cum să o las eu pe mama mea scumpă, bolnavă, fără nime lîngă dînsa. Ea nu să poate sărmana stăpîni singură, nu poate să facă un pas să-şi ia o lingură de apă singură. Dar duşmanii nu m-au lăsat mult să mă gîndesc. M-a prins unu de spate şi m-a repezit spre uşe să ies mai repede. Eu m-am întors peste el, am cuprins-o pe mama strîns şi am sărutat-o cu lacrimi. Şi iarăşi m-a luat unu şi m-a împins spre uşă şi m-a scos pînă în tindă. Am eşit afară, am pus piciorul pe ganuc şi m-am mai uitat o dată pe feriastră, căci ardia lampa în casă, să o mai văd pe scumpa mea mamă. Am zărit-o oliacă, cum plîngia sărmana, rămasă sîngurică, bolnavă, fără nime lîngă dînsa. Dar de data asta m-a zmucit şi mai aspru de pe ganuc şi mi-a arătat să plec pe drum. Cred că cine are suflet de creştin şi simţ de copil pentru mamă mă va înţelege. Căci mama noastră ne-a crescut pe noi, şiapte copii. Toţi au fost învăţaţi şi erau care şi la serviciul lui, dar mama si-a petrecut zilele cu Toţi au fost învăţaţi şi erau care şi la serviciul lui, dar mama si-a petrecut zilele cu mine. De bună siamă că aviau şi fraţii foarte multă grije de ea, veniau foarte adesia la ea şi-i aduciau ce-i trebuia. A fost o mamă foarte scumpă pentru noi. Dar în anu 1940, cînd au năvălit moscalii şi au ocupat Bucovina, ea a rămas sărmana numai cu mine. Plîngiam amîndouă, ne simţiam tare străine, căci fraţii care veniau atît de des, acuma nu mai putiau să vie, să-i vadă, să vorbiască cu ei, să i se mai schimbe gîndurile. Ne gîndiam atunci că am rămas tare
străine. Nu ştiam ce ne aştiaptâ înainte. Dar cînd a venit momentul cela şi m-a smuls şi pe mine de lîngă ea, dureria mea şi scîrba mea, ce au fost în clipele acelia, numai unul Dumnezeu le ştie şi el poate să mă criadă. Să las pe o mamă bolnavă în pat, care nu să putia stăpîni singură, fără nime lîngă dînsa şi să fii răpită, ca de nişte fiară crunte, fără suflet şi fără nici un pic de milă. Mă gîndiam chiar atunci că mult mai bine ar fi să-mi deie un plumb, să nu văd, să nu ştiu că a rămas scumpa mea mamă, amărîtă, necăjită, străină, între patru păreţi, fără nime lîngă dînsa. Mă gîndiam că poate să şi moară de atîta suferinţă şi cine o să aibă grijă de ca. Dar nu i-am mai putut folosi cu nimic. Am fost sălită să o las şi să plec.’’
(Anita Nandris-Cudla, 20 de ani in Siberia. Amintiri din viata)

Via Puiu Constantin Marin

Don’t hate anyone because of his colour,tribe or where he/she comes from we are African we dark. Others comes from Europe Asia Australia and other countries you’re brown you’re rich help those are poor from Africa many are struggling no food no water but you’re there you have all of them but you can’t help because you are brown skin and here we are dark . May you remember those people who are struggling share what you have. Merry Christmas and happy New year in advance!

Text/Foto Frjohn John

Patriarhul Daniel a reamintit în predica din Duminica vindecării slăbănogului din Capernaum faptul că primele instituţii medicale, atât la nivel naţional, cât şi la nivel european, au fost înfiinţate de Biserică. Preafericirea Sa a evidenţiat că îngrijirile paliative specifice Bisericii implică şi rugăciune pe lângă actul medical.

„Primele bolniţe din mănăstiri, primele spitale, farmacii la noi la români şi, în general, în ţările ortodoxe au fost înfiinţate de Biserică. În fiecare din aceste aşezăminte s-a unit rugăciunea cu ştiinţa medicală; rugăciunea, ca ajutor primit de la Dumnezeu, cu înţelepciunea celor care au fost chemaţi să săvârşească această slujire de medic”, a spus Preafericrea Sa în predica de la Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală.

„Întreaga asistenţă socio-medicală este de origine creştină, chiar şi în statele europene, occidentale, secularizate, primele instituţii medicale au fost înfiinţate de Biserică”.

Când devenim mâinile iubirii lui Hristos?

Patriarhul României a spus că „Biserica a învăţat preocuparea pentru cei bolnavi din însăşi viaţa şi lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos, care este doctorul trupurilor şi al sufletelor”.

„Domnul Iisus Hristos este numit Mântuitor în înţelesul de vindecător. El este Salvator, cel care eliberează pe om dintr-o situaţie grea, cel care-l vindecă de-o neputinţă şi redă omului bolnav sănătatea şi mobilitatea. Deci, Hristos Domnul, în numele său de Mântuitor, conţine ideea de medic, vindecător, eliberator de situaţii grele, de neputinţă, de suferinţă”.

Astfel, a spus Preafericirea Sa, „Biserica are o deosebită preocupare să unească întotdeauna rugăciunea cu ştiinţa medicală şi să sprijine pe cei bolnavi din comunitate”.

„Prin aceasta noi creştinii, când avem în suflete iubirea milostivă a lui Hristos cel vindecător, cel iertător, atunci devenim mâinile iubirii Lui. De aceea, evanghelia de astăzi îndeamnă pe fiecare creştin să poarte în suflet iubirea milostivă a lui  Hristos care se dobândeşte prin rugăciune. Când ne rugăm pentru sănătatea altora, când ajutăm pe cei care au nevoie de ajutor, atunci putem spune că sufletul nostru are o cultură cu adevărat creştină”.

Sfânta Cruce este izvor de iubire milostivă

Patriarhul României a explicat şi de ce se scoate la 1 august Sfânta Cruce spre închinare.

„Pentru ca să ne arate că iubirea milostivă a lui Hristos este o iubire smerită. El a arătat ascultare smerită până la moarte, acceptând moartea pe cruce şi de aceea Dumnezeu L-a ridicat din moarte şi L-a înviat din morţi. Deci, cinstita şi Sfânta Cruce este izvor de iubire milostivă, izvor de speranţă, izvor de vindecare şi este izvor de întărire în comuniune”.

Boala trupului cheamă pe om să caute sănătatea sufletului

Credinţa celor milostivi ajută pe cei bolnavi, a spus Patriarhul evidenţiind trei învăţături principale desprinse din textul evangheliei:

„Boala trupului cheamă pe om să caute sănătatea sufletului şi, împreună cu aceasta, vindecarea trupului. În al doilea rând vedem că Mântuitorul Iisus Hristos iartă mai întâi păcatele slăbănogului şi apoi vindecă trupul lui de paralizie. În al treilea rând evanghelia ne arată că cei care l-au adus pe slăbănog la Iisus să-l vindece reprezintă astăzi pe toţi slujitorii Bisericii, pe toţi preoţii şi credincioşii care se roagă şi ajută pe cei bolnavi şi, în mod special, pe toţi medicii şi personalul medical care ajută pe cei bolnavi să se vindece”.

Foto: Patriarhul Daniel discută cu un vârstnic la Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie” din Bucureşti. © Arhivă Basilica.ro

(Basilica.ro)

De Ziua Naţională a Norvegiei, 17 mai, am stat de vorbă cu Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, care îi are în grija pastorală pe românii din Ţara Fiordurilor. Misiunea nu este deloc uşoară, mai ales în comunităţile din nord, dincolo de Cercul Polar, spune ierarhul.

„Sunt câteva parohii, între care şase sunt deservite de preoţi, iar la celelalte din nord, dincolo de Cercul Polar, ajung şi eu, ajung şi preoţii din când în când. Încă nu am reuşit să aşez preoţi acolo, în zonele mai puţin locuite şi în care se află foarte puţini români. (…) În primul rând este foarte rece şi încă nu am găsit persoana potrivită. Acolo trebuie un om de jertfă, inimos şi mare misionar. Mă rog la Dumnezeu să-l pot găsi”, a declarat pentru Basilica.ro Episcopul Macarie.

Regatul Norvegiei are o suprafaţă totală de 323.758 km2 şi este împărţită în 19 districte.

Preasfinţitul Părinte Macarie a povestit despre comunitatea românească din Skjervøy care numără în jur de 400 de români. Majoritatea lucrează la o fabrică de procesare a peştelui. „M-am apropiat mult de ei”, afirmă ierarhul. „Am sărbătorit Paştele de vreo trei ori acolo”.

Aflat la peste 3.000 de km de România, în Skjervøy, în timpul iernii ziua durează mai puţin de patru ore. Pe lângă întuneric este şi frig, dar românii caută apropierea de Biserică, cea care le încălzeşte inimile.

„Era Postul Mare. Se apropia Paştele şi cei de acolo, puţini de altfel, mi-au spus că nu vor avea preot de Sfintele Paşti. Le-am răspuns: O să aveţi un episcop. El vă va sluji de Paşti. Nu le-a venit să creadă. Am ajuns acolo şi am slujit pe nămeţi. La fiecare Paşte, când am ajuns acolo am slujit pe ninsoare”.

Românii se strâng, de regulă, în oraşele mari ale Ţării Fiordurilor.

„Cele mai bine organizate comunităţi sunt cele din oraşele mari, cu o populaţie mai numeroasă. (…) În Norvegia avem trei biserici proprii la Bergen, la Haugesund şi la Kristiansand.

Ce le lipseşte românilor stabiliţi printre fiorduri?

„Le lipseşte ţara, iar celor credincioşi, în special, Biserica, liturghia duminicală şi buna rânduială a slujbelor de acasă. Cei care intră în legătură cu noi sunt cei care doresc să se sfinţească, să se desăvârşească duhovniceşte, caută să se spovedească şi să îşi boteze copilaşii. Cam toţi caută acest lucru, însă cel mai mulţi dintre ei caută să meargă în ţară. Fiindcă în ţară sunt apropiaţii lor: bunicii, părinţii, prietenii”.

Pandemia a schimbat situaţia în privinţa botezurilor, spune ierarhul. „S-a dublat numărul încreştinărilor, deoarece nereuşind să ajungă în ţară din cauza lockdown-urilor, au fost nevoiţi să îşi boteze copilaşii în Scandinavia”.

Virusul şi restricţiile au schimbat şi modalităţile de misiune. PS Macarie s-a întâlnit, prin intermediul platformelor online, cu preotesele din episcopie în preajma Duminicii Femeilor Mironosiţe.

„Am avut o sesiune online cu preotesele din Scandinavia. Le-am avut invitate pe preotesele Bărăscu Petronela, Rafila Petru Acatrinei, şi Galina Răduleanu, fiica părintelui Boris Răduleanu (a suferit temniţă grea împreună cu tatăl ei). Au dat o mărturie vie despre misiunea preotesei în vremea acestea şi au vorbit din experienţa lor”.

„Mărturia preotesei Bărăscu, văduvă şi mamă, a fost foarte emoţionantă. Am plâns cu toţii. Şi eu am plâns. Ea a reuşit să treacă peste această încercare prin credinţă şi a rămas senină”.

Episcopia Europei de Nord a fost înfiinţată în anul 2008. Preasfinţitul Părinte Macarie este primul episcop rânduit pentru românii din Scandinavia. A fost întronizat în data de 6 iulie 2008.

Parohiile din Norvegia:

ARHIPELAGUL SVALBARD

Misiunea Sfinții Cuvioși Serafim de Sarov (2 ianuarie) și Antipa de la Calapodești (10 ianuarie)
Contact Parohia Oslo

ÅLESUND

Parohia Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel și Sfintele Mironosițe Maria și Marta, surorile Dreptului Lazăr (4 iunie)
Adresa bisericii: Kirkegata 33A, Ålesund, Norvegia
Site: www.parohiaalesund.no
Preot Mihai Liculescu
Telefon mobil: {+47}(0) 923 05 682
Email: liculescumihai@yahoo.com

BERGEN

Parohia Sfintele Muceniţe Filofteia de la Argeş (7 decembrie), Tatiana de la Craiova (12 ianuarie) şi Suniva de la Selja și Bergen (8 iulie)
Paraclisul episcopal Sfântul Cuvios Ioan Scărarul (Duminica a 4 -a din Postul Mare / 30 martie)
Adresa bisericii: Brattholmen 35, 5350, Bergen, Norvegia
Site: www.parohiabergen.no
Preot Andrei – Marius Pop
Telefon mobil: {+47}(0) 46 363 227
E-mail: parohiaortodoxabergen@gmail.com

FLEKKEFJORD

Filia Sfinții Cuvioși Alipie Stâlpnicul, Nicon și Stelian, Ocrotitorul copiilor (26 noiembrie)
Contact Parohia Kristiansand

FØRDE

Parohia Înălţarea Domnului
Adresa bisericii: Capela Førde Bedehus, Elstervegen 2A 6809, Førde, Norvegia
Contact Parohia Bergen

FREDRIKSTAD

Filia Ortodoxă Română Sfinții Mucenici Nichita (15 sept.) și Sava (12 april.) Goții de la Buzău și Sfinții Întâi Mucenici Varegi Teodor cu fiul său Ioan (12 iul.) în oraşul Fredrikstad, Regatul Norvegiei
Adresa bisericii: Domkirke, Riddervoldsgate 5, 1606, Fredrikstad.
Preot Alexandru – Călin Ardelean 
Telefon mobil: {+47}(0) 405 91 303
E-mail: ardelean.alexandru@yahoo.com

HAUGESUND

Parohia Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Cea de toți fericită” de la Haugesund (duminica după sărbătorirea Sfinților Cuvioși Macarie cel Mare și Macarie Alexandrinul), Sfinții Cuvioși Macarie cel Mare și Macarie Alexandrinul (19 ianuarie), Cinstirea Icoanei Maicii Domnului Cea de toți fericită de la Haugesund (duminica după sărbătoarea Sfinților Cuvioși Macarie cel Mare și Macarie Alexandrinul)
Adresa bisericii: Tittelsnesvegen 346, 5514, Haugesund
Site: www.parohiahaugesund.net
Preot Valeriu – Dumitru Chiorbeja 
Telefon mobil: {+47}(0) 463 50 375
E-mail: prvaleriu@gmail.com

KIRKENES

Misiunea Sfântul Cuvios Trifon, Luminătorul Laponiei (15 decembrie) și Porfirie Kafsokalivitul (2 decembrie)
Contact Parohia Ålesund

KRISTIANSAND

Parohia Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „a Semnului” de la Kristiansand (duminica premergătoare sărbătoririi Sfântului Mare Mucenic Mina), Sfântul Mare Mucenic Mina (11 noiembrie) și Sfântul Cuvios Macarie Romanul (23 octombrie).
Adresa bisericii: Randesund Kirke, Kongsavnveien 54, 4639 Kristiansand.
Preot Mihai Liculescu
Telefon mobil: {+47}(0) 923 05 682
Email: liculescumihai@yahoo.com
Site: parohia-kristiansand.org

MO I RANA

Filia Sfinții Ierarhi Spiridon al Trimitundei (12 decembrie) și Ipatie al Gangrei (31 martie)
Contact Parohia Trondheim

MOLDE

Parohia Sfinții Mari Mucenici Procopie cu mama – muceniță Teodosia, Epictet preotul și Astion monahul (8 iulie)
Contact Parohia Ålesund

OSLO

Parohia Învierea Domnului, Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoarea” de la Oslo (penultima duminică din septembrie) şi Sfinţii Mucenici Ioan Valahul (12 mai) şi Halvard Norvegianul (15 mai)
Paraclisul episcopal Sfântul Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului (Duminica a 2 -a din Postul Mare / 14 noiembrie)
Adresa bisericii: Voksen kapell, Jarbakken 7, 0767 Oslo, Norvegia
Site: www.parohiaoslo.net
Preot Alexandru – Călin Ardelean 
Telefon mobil: {+47}(0) 405 91 303
E-mail: ardelean.alexandru@yahoo.com

SKJERVØY

Filia Sfinții Schimonahi Leontie de la Rădăuți (1 iulie), Iacob Putneanul (15 mai) și Pahomie de la Gledinul Bistriței (14 aprilie).
Contact Parohia Bergen

STAVANGER

Parohia Buna Vestire, Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Stăpâna fiordurilor” de la Stavangher (25 martie) şi Sfinţii Ierarhi Calinic de la Cernica (11 aprilie) şi Svitun de la Winchester și Stavanger (15 iulie)
Adresa bisericii: Stefanuskyrkja
Tårnveien 4, 4365 Nærbø, Norvegia
Site: www.parohiastavanger.no
Preot Cristian – Silviu Comănescu 
Telefon mobil: {+47}(0) 96 674 994
E-mail: padre.cristians@gmail.com

TROMSØ

Parohia Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare și Sfânta Muceniță Lucia din Roma (6 iulie)
Adresa bisericii: Tromsø gravlunds kapell, Kirkegårdsvegen 1, Tromsø, Norvegia
Contact Parohia Oslo

TRONDHEIM

Parohia Sfinţii Voievozi Ştefan cel Mare (2 iulie), Neagoe Basarab (26 septembrie) şi Regele Martir Olav al Norvegiei (29 iulie)
Adresa bisericii: Stavne Kapell,
Osloveien 155D, 7019, Trondheim, Norvegia
Preot Ioan Nicolae Făgărășan
Telefon mobil: {+47}(0) 41 063 773
E-mail: prioannicolae@gmail.com

(basilica.ro)

Sfântul Mucenic Halvard Norvegianul este cinstit până astăzi ca patron al celor nevinovați și al orașului Oslo – a cărui stemă îl înfățișează ținând în mâini trei săgeți și o piatră de moară.

Sfântul Halvard s-a născut în jurul anului 1020, în localitatea Husaby, în partea de sud-est a Norvegiei. Se trăgea dintr-o familie înstărită: tatăl lui, Vebjørn, era negustor pe mările nordului, iar mama sa, Torny, era rudă apropiată a Sfântului Rege Olav, creștinătorul Norvegiei. Părinții lui Halvard erau creștini și l-au crescut de mic în duhul învățăturii creștine și mai ales al jertfirii pentru ceilalți. Halvard a ajuns, asemenea tatălui său, negustor.

În primăvara anului 1043, tânărul Halvard se afla pe malul mării, pregătindu-și corabia pentru a trece fiordul Drammen. În acest timp a văzut o femeie tânără, însărcinată, alergând îngrozită spre el, cu hainele rupte și ochii plini de lacrimi. Prin­tre suspine, tânăra, care era o sclavă, i-a spus sfântului că trei bărbați o urmăreau, învinuind-o că furase ceva din cortul lor. Feme­ia a început să jure că este nevinovată, rugându-l pe Halvard să nu o lase în mâinile cruzilor urmăritori. Sfântul s-a umplut de milă și i-a spus femeii să urce în corabie și să nu se teamă de nimic. Cei doi au început să străbată fiordul Drammen, încercând să scape de vikingii care îi urmăreau. În cele din urmă, l-au ajuns pe Halvard și l-au somat ca să le-o predea pe femeie, însă le-a răspuns că nu le poate împlini cererea, pentru că aceasta jurase că nu furase nimic și le-a promis că va plăti el însuși tot ce le lipsea. Urmăritorii s-au înfuriat și mai mult și i-au spus sfântului că dacă nu le va preda femeia imediat, îl vor omorî și pe el.

Halvard s-a arătat neîndu­plecat, iar păgânii, luându-și arcurile, au început să tragă în cei doi. Trei săgeți au străpuns trupul lui Halvard, lăsându-l neînsuflețit în corabie, iar fe­meia însăși a murit sub ploaia de săgeți a barbarilor. După ce și-au văzut fapta mârșavă împlinită, bărbații au legat de gâtul lui Halvard o piatră de moară și l-au aruncat în mare. Potrivit tradiției, trupul tânărului mucenic, în loc să se scu­funde, plutea pe apă. În scurtă vreme, în jurul lui Hal­vard s-au adunat mulțime de oameni, înțelegând prin această minune că dobândiseră un nou sfânt în Cer. Au luat cu mare dragoste moaștele martirului viking și le-au așezat cu evla­vie într-o biserică din orașul Oslo, avându-l ca model și rugător pe mărturisitorul lui Hristos Halvard, cel care își dăduse viața pentru a împlini porunca Mântuitorului: „Mai mare dragoste ca aceasta nimeni nu are: ca sufletul său să și-l pună pentru semenul său” (Ioan 15, 13). La moaștele sale au început să aibă loc minuni, iar lumea venea de pretutindeni pentru închinare și primenire sufletească. În anul 1130, pe locul unde odihneau moaștele sfântu­lui, a fost ridicată o biserică de piatră, iar Halvard a devenit ocrotitorul orașului Oslo. Din păcate, azi nu se mai păstrează decât ruinele acestei biserici, iar moaștele sfântului au dispărut.

O solie extraordinară condusă de Ioan Țamblac este trimisă de Ștefan cel Mare Senatului Veneției și Vaticanului în care erau expuse evenimentele recente pe care Moldova le înfruntase.

Pe de altă parte, domnul cerea sprijin împotriva turcilor:

„Știu că turcul va veni în vara aceasta iarăși asupra mea pentru cele două ținuturi, al Chiliei și al Cetății Albe care le sunt foarte supărătoare… Aceste ținuturi sunt Moldova toată și Moldova cu aceste două ținuturi este un zid pentru Ungaria și Polonia. Afară de aceasta, eu zic că dacă aceste cetăți se vor păstra, turcii vor putea pierde Caffa și Kersonesul. Și dacă Dumnezeu va vrea ca eu să nu fiu ajutat, din două lucruri unul se va întâmpla: ori această țară va pieri desigur, ori voi fi silit, de nevoie, să mă supun păgânilor. Lucru acesta însă nu-l voi face niciodată, vrând mai bine de o sută de mii de ori moartea decât aceasta”.

Centrul „Ștefan cel Mare”

Sub acest semn învingem!…

IN HOC SIGNO VINCES!…

Am constatat, prin bună-voia Diaconului Chad Andrew Lyon din Lincolnshire că logo-ul nostru seamănă izbitor de mult cu cel al Orthodoxy in Britain, ceea ce ne onorează şi ne obligă să dezvoltăm această colaborare ortodoxă europeană şi mai ales monarhistă (pentru că, nu-i aşa?, MONARHIA SALVEAZĂ ROMÂNIA!… Oricum numai Monarhia se grefează pe Biserică) pentru că LTCOR Blejoi a făcut multe activităţi cu preoţii ortodocşi din cadrul Mitropoliei pentru Regatul Unit al Marii Britanii şi Insulele Britanice…

NIHIL SINE DEO!…

(Bogdan Costin Georgescu)

Fondată de Sf. Columba (sec. VI) pe insula Iona, în largul coastelor scoțiene, mânăstirea aceasta vădește vitalitatea creștinismului galo-celtic. Deși am vizitat, în Irlanda, principalele mânăstiri din acea perioadă înfloritoare (contrastând cu situația anarhică a creștinismului latin continental), nu am ajuns la Iona, unde actuala comunitate asumă un credo “ecumenic”.

(Teodor Baconschi)

Pr Jonathan Hemmings are o evlavie deosebită pentru Sf Columban… Căruia i se alătură sfinţi mari ai creştinismului celtic, Sf Beda Venerabilul, Sf Chad, Sf Eduard Confesorul, culminând cu Sf Patriciu cel Mare „al Irlandei”…

(Bogdan Costin Georgescu)

The American Bar din Viena este un spatiu vizitabil, facut de Adolf Loos.

Cu design foarte interesant, micut si inghesuit, functioneaza inca de la deschiderea din 1908.

Si inca se fumeaza inauntru.

(Diana Arghirescu)

Palatul Victoria a aprobat după lungi tergiversări Acordul româno-ucrainean vizând cooperarea militară. Ar urma o ratificare grăbită a Parlamentului, pe fondul manevrelor militare ale Rusiei la granița cu Ucraina.

România a păstrat aparențele în raporturile cu Ucraina din ultimii ani, dar cele două țări nu au reușit să-și depășească nevrozele istorice: procesul de la Haga, în urma căruia majoritatea resurselor de gaz din Marea Neagră au revenit României a produs traume în imaginarul colectiv ucrainean, la fel cum teritoriile românești rămase în urma celui de-al Doilea Război Mondial la Ucraina suscită încă emoții.

După anexarea Crimeei, România a condamnat acest rapt, a trimis echipament ușor în zona Donbas și și-a asumat în interiorul NATO conducerea Grupului pentru apărarea cibernetică a Ucrainei. În același timp, Bucureștiul a evitat ani de zile să ajute Ucraina cu gaz și nu a reușit să negocieze drepturi suficiente în favoarea minorității române din Bucovina de Nord, un subiect complicat care a rămas deschis.

România a susținut deci Ucraina în momentele dificile, chiar dacă fără un entuziasm special. Totuși în Noua Strategie de Securitate (Human Security—the State’s Security), publicată în septembrie 2020, Ucraina nu include România printre statele de care are nevoie să fie în parteneriate apropiate, cu toate că cele două au o frontieră lungă de aproape 700 de km, iar în Marea Neagră stau față în față cu același inamic. Documentul menționează o „cooperare extensivă” cu SUA, Marea Britanie, Canada, Germania și Franța, apoi îi enumeră pe partenerii strategici: Azerbaidjan, Georgia, Lituania, Polonia și Turcia.

Cu toată timiditatea sa tradițională și antipatia ascunsă, România își dorește o Ucraină puternică și stabilă. Chiar dacă, deocamdată, nu spune nimic despre peisajul războinic din Marea Neagră, Bucureștiul are tot interesul să susțină Kievul, declarativ și practic.

Presiunea trupelor rusești la frontiera cu Ucrania s-a accentuat după ce președintele ucrainean Volodimir Zelenski a lansat pe 25 martie 2021 Strategia militară a țării sale, care „va contribui la realizarea integrării Ucrainei în NATO”. Documentul menționează că Federația Rusă „continuă să fie inamicul militar” al Ucrainei, și „agresorul” ei, fiindcă ocupă „temporar” teritoriul Republicii Autonome Crimeea și teritorii din regiunea Donbas, folosind „în mod sistematic mijloace militare, politice, economice, informațional-psihologice, spațiale, cibernetice și de altă natură” împotriva „suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei”. Pentru a demonstra toate temerile oficialilor ucrainieni, purtătoarea de cuvânt a diplomației ruse i-a transmis Kievului că orice încercare de aderare la NATO ar putea pune sub semnul întrebării existența Ucrainei ca stat.

Înainte de această Strategie militară, Zelenski a inițiat pe 11 martie Platforma Crimeea, dedicată „încetării regimului de ocupație și de reintegrare a Crimeei” prin mijloace „diplomatice, militare, economice, informaționale, umanitare”. Acestei ofensive strategice, dar pașnice, Rusia îi răspunde cu o mobilizare armată nemaivăzută în ultimii 20 de ani. În Marea Neagră, unde are deja o flotă puternică, dotată inclusiv cu submarine purtătoare de armament nuclear, vor veni nave de război din Baltica și din Caspica. Între 50.000 și 80.000 de militari ruși au fost trimiși la granița cu Ucraina și în Crimeea, potrivit statisticilor Kievului.

Ministrul Apărării de la Moscova, Serghei Şoigu, a anunțat marți că două armate și trei unităţi aeropurtate au fost mutate la granița vestică a Rusiei pentru „exerciţii”, ca reacţie la activităţile „ameninţătoare” ale NATO. De asemenea, au fost alertate și trupele din Transnistria, unde în mod oficial se află 1700 de militari ai Grupului Operativ al Trupelor Ruse. De la Tiraspol la frontiera cu Ucraina sunt 13 km și nu se cunoaște capacitatea reală a contingentului rusesc.

În Marea Neagră echilibrul e schimbător. Rusia are de partea ei suficient armament și destui soldați pentru a fi stăpână pe situație. Statele Unite au trimis două nave militare, care vor trece de Strâmtorile Bosfor și Dardanele în aceste zile, dar care pot rămâne doar până la începutul lunii mai în Marea Neagră, potrivit Convenției de la Montreux. Ankara se declară de partea Ucrainei, iar soldații ucraineni folosesc drone militare turcești în Donbas. Cu toate acestea, presa proguvernamentală turcă are comentarii antiamericane și atrage atenția că Turcia trebuie să păstreze cheile Strâmtorilor doar pentru ea și să nu deschidă porțile pentru SUA. În 2008, în războiul de cinci zile ruso-georgian, Ankara a blocat intrarea în Marea Neagră a vaselor americane. Întreg balansul din Pontul Euxin ar putea schimba poziția dilematică a Turciei, membră NATO, dar aflată într-o intimitate periculoasă cu Rusia. Dacă Ankara se întoarce cu fața spre Alianța Nord Atlantică, Marea Neagră ar putea să nu mai fie un lac rusesc.

Mai există, însă, și alte mijloace de descurajare, după cum sugerează un diplomat ucrainean: eliminarea Rusiei din sistemul internațional de plăți bancare SWIFT, sau un ultimatum din partea Germaniei, că va opri construcția gazoductului Nord Stream 2, dacă Moscova nu-și cheamă trupele înapoi.

Aflată în vecinătatea zonei fierbinți a Mării Negre, România nu spune nimic, nu are nicio idee și, poate, chiar dacă ar avea ar continua să tacă mâlc: să nu deranjeze, să nu greșească, să nu iasă în evidență, dar în același timp, să fie bine poziționată. Bucureștiul știe înaintea tuturor că nu va fi un casus belli, ci doar o încercare a Rusiei de a provoca NATO.

(dw.com)

Parohia românească „Sfântul Emilian” din Orbassano-Torino își construiește biserică nouă. Sâmbătă s-a ajuns la momentul montării turlei și a crucii de pe biserică.

„În mijlocul Postului Mare, la înaintea-prăznuirii scoaterii Sfintei Cruci, celei de viață Făcătoare a Domnului în mijlocul bisericii, astăzi din mila Domnului am înălțat Sfânta Cruce, cu turla, pe Biserica din Orbassano, în văzul, mângâierea, apărarea, spre mântuirea sufletului și ajutorul tuturor celor ce o vor cinsti, se vor închina ei, amintindu-și de Cel ce a îndurat pe Cruce cele mai chinuitoare pătimiri cu putinţă şi moartea cea mai de ocară, Domnul nostru Iisus Hristos”, a declarat Pr. paroh Eugen Bînzari.

Momentul a fost filmat și publicat pe contul de Facebook al parohiei:

Parohia „Sfântul Emilian din Durostor” din Orbassano a fost înființată în anul 2016. Construcția bisericii a început în septembrie 2019, piatra de temelie fiind sfințită de Arhiereul vicar Atanasie de Bogdania.

Crucea așezată sâmbătă pe turla bisericii din Orbassano a fost sfințită în urmă cu două săptămâni.

(basilica.ro)

Arina Stoenescu este laureata de anul acesta a premiului Eldsjälspriset, acordat de Academia Suedeză de Carte pentru Copii. În motivarea deciziei sale, juriul Academiei a precizat că traducătoarea „muncește neobosit dincolo de granițele lingvistice și culturale, cu o abilitate specială de a transforma idei în realitate”.

Arina Stoenescu s-a născut în anul 1969, în București, dar este stabilită din 1987 în Suedia. Acolo, s-a dedicat pasiunii sale pentru istoria cărții și a tipografierii, lucrând inclusiv la o lucrare de doctorat pe acest subiect: „Tipografiere și politică în România comunistă 1948-1989”.

În 1991, a fondat micro-editura – Pionier Press, dedicată cărților bilingve pentru copii și tineret. Printre titlurile publicate de micro-editură se numără, de pildă, „Lacrima/Tåren”, ediție română-suedeză, „La est de est/ Dongjjokeseo Dongjjokeuro”, ediție română-coreeană sau „Kärlek”, ediție engleză-română, respectiv engleză-suedeză.

Mai mult decât atât, anul acesta, Institutul Cultural Român de la Stockholm a colaborat cu traducătoarea stabilită în Suedia în cadrul proiectului „Citim împreună cu Harap Alb – Lecturi digitale de cărți pentru copii și discuții despre literatură pentru copii”, care a adus laolaltă și alte nume din spațiul literar românesc, cum ar fi Svetlana Cârstean sau Gabriella Eftimie.

Prin proiectele în care se implică, Arina Stoenescu își propune să aducă mai aproape cultura suedeză și cea română, dar și să elimine prejudecățile conform cărora autorii de literatură pentru copii le-ar fi inferiori celor care scriu pentru un public matur.

Într-un interviu acordat publicației România Liberă, în 2017, ea afirma chiar că „rolul unui autor de carte pentru copii este, poate, mai important decât al scriitorului care se adresează adultului, pentru că în copilărie se formează viitorul cititor. Dacă nu citești în copilărie, șansele de a citi la maturitate scad.”

Tocmai pentru a stimula apetitul pentru lectură al celor mici, laureata premiului Eldsjälspriset a inițiat în București și Biblioteca Romilor pentru Copii, alături de scriitoarea suedeză Gunilla Lundren, profesorul britanic de studii romani Thomas Acton şi jurnalistul suedez de origine romă Fred Taikon.

În plus, și-a propus să deschidă „Casa cu povești Harap Alb”, inspirată de modelul suedez Junibacken, din Stockholm. Pentru realizarea acestui proiect, Arina Stoenescu lucrează cu Asociația Harap Alb.

Din 1990, Academia Suedeză de Carte pentru Copii acordă an de an premiul Eldsjälspriset „unei persoane sau grup de persoane care, cu entuziasm și energie deosebită, a lucrat activ pentru a aduce copiii și tinerii în contact cu literatura de calitate sau care, într-un fel sau altul, a contribuit la trezirea interesului și înțelegerii lor asupra importanței limbii”.

(Alina Cristea – culturaladuba.ro)

Ambasadorul României la Paris, Luca Niculescu, semnaleză pe Facebook apariția unor benzi desenate în Franța despre Emil Cioran, „devenit cel mai mare stilist al limbii franceze, după Paul Valéry”, după cum scrie în prefața cărții. Desenele lui Patrice Reytier sunt grațioase și delicate, Cioran e îngândurat, aproape totdeauna singur printr-un Paris pustiu, de toamnă, notează Luca Niculescu.

Redăm mai jos integral postarea pe Facebook

Emil Cioran, personaj de benzi desenate. Zilele acestea a apărut în Franța o BD despre celebrul filozof român, „devenit cel mai mare stilist al limbii franceze, după Paul Valéry”, după cum scrie în prefață.

Îl vedem pe Cioran plimbându-se printr-un Paris gol (ce asemănare cu timpurile noastre!), un personaj delicat, fragil, gânditor si, evident, pesimist. Merge din Jardin du Luxembourg la Tuileries și din Cartierul Latin în Père Lachaise. Pe fiecare pagină sunt câte trei desene, ilustrarea unui aforism.

„În muzică și în poezie, tot ceea ce nu te sfâșie e inutil sau vulgar”, spune Cioran în fata unei bănci goale. Sau, plimbându-se printr-un parc: „ne reîmpăcăm cu poezia de fiecare dată când nu ne putem gândi decât la noi înșine”.

(g4media.ro)

Les Roumains et les Moldaves célèbrent le 1er Mars l’arrivée du Printemps, par la fête de « Mărţişor » (prononcer martzichor, nom populaire du mois de Mars), dont l’origine remonte au temps des Daces et des Romains. Le 1er Mars (martius en langue latine), premier jour du vieux calendrier romain on célébrait « Matroualia », la fête dédiée au dieu Mars, la divinité des forces de la nature, du printemps et de l’agriculture.

Ainsi, pour fêter la victoire du printemps dans sa guerre contre l’hiver, les filles et les femmes reçoivent des « mărţişoare», des amulettes de porte-bonheur, considérées comme une expression de l’unité des contraires: printemps-hiver, lumière-ombre, fertilité-stérilité. En Bucovine, par contre, ce sont surtout les hommes qui reçoivent de la part des femmes des « mărţişor», ce symbole du printemps et porte-bonheur.

Le « mărţişor » se porte attaché à la poitrine tout au long du mois de mars, après quoi, dans la plaine roumaine, la tradition veut qu’il soit suspendu à un arbre fleuri, dans l’espoir que toute l’année sera fleurie. Ce mărţişor est une fine ganse formée de deux fils tressés, l’un blanc et l’autre rouge, auxquels on attache une petite figurine – un cœur, une lettre, une fleur, un fer à cheval, un trèfle à quatre feuilles ou bien d’autres petits objets stylisés – qui joue le rôle de porte-bonheur. De nos jours, le mărţişor prend aussi la forme de petites broches garnies du même fil blanc-rouge ou bien des petits bracelets qui sont portés à la main par les femmes.

Les fils rouge et blanc mêlés représentent les deux saisons qui s’entremêlent encore. Le rouge c’est l’hiver (peut-être parce qu’on y fait rougeoyer l’âtre), tandis que le blanc signifie le printemps dont le symbole est le perce neige, le premier qui annonce le retour de la nature à la vie.

Les roumains et les moldaves attachent beaucoup d’importance à cette tradition ludique qui inonde les villes de petits comptoirs ambulants qui vendent des « mărţişor » fabriqués surtout à la main par des artistes et artisans.

Dans la tradition populaire, il y a plusieurs légendes concernant l’origine du « mărţişor », dont les plus connues sont la légende de la fée Printemps et la légende de Baba Dochia.

La légende de la fée Printemps

Il y a fort longtemps, un 1er Mars, un beau perce-neige, blanc et gentil, sortit de dessous la neige dans la forêt. Le vent d’hiver le vit, se mit en colère et déclencha une tempête de neige sur la fleur. Le gentil perce-neige mordu par le froid cria…  La bonne fée du Printemps entendit la fleur sangloter et lui demanda: « – Pourquoi pleures-tu ? », « – Je suis couvert de neige et meurs de froid », répondit le perce-neige.

La fée du Printemps ôta la neige sur la fleur. Tandis qu’elle faisait cela, elle se blessa au doigt contre un petit caillou tranchant caché à coté du perce-neige. Son sang tomba sur la racine de la fleur, la réchauffant, et le perce-neige revint à la vie. Une autre goutte de sang tomba sur les pétales qui devinrent rouges. Aussitôt un autre perce-neige, blanc, poussa à coté de lui. C’est ainsi que les deux inséparables clochettes, rouge et blanche, devinrent à la fois le symbole du printemps, de l’amour et de l’espoir, symbole appelé « Mărțișor ».

Baba Dochia et Mărțișor

Une autre légende, aux multiples versions, est celle de la méchante sorcière Dochia qui envoie sa bru laver un manteau au torrent glacé. La pauvre jeune fille obéit, mais plus elle lavait le manteau, plus il devenait noir. Désespérée, elle se mit à pleurer. Soudain, un homme nommé Marţişor, doté de pouvoirs, apparut et demanda pourquoi elle pleurait. Il lui offrit une fleur aux pétales rouges et blancs, lui conseillant de laver le vêtement encore une fois et de rentrer ensuite à la maison. Et le miracle eut lieu ! Lorsque la jeune fille regagna sa maison, le manteau était blanc comme la neige. La vieille Dochia, quand elle vit au retour la fleur dans les cheveux de la fille, elle crut le printemps revenu et partit dans la montagne avec son troupeau et ses 12 manteaux. Après quelques jours de temps doux, quand elle enleva l’un après l’autre ses manteaux, le mauvais temps fut de retour et le gel la transforma en pierre. La vieille Dochia symbolise l’hiver, ou l’année qui meurt après avoir retiré ses 12 manteaux. Ce conte met également en garde contre le « faux printemps » des premiers jours du mois de mars.

Ce résumé vous est offert par le Cabinet d’avocats GRUIA DUFAUT
qui vous souhaite un Printemps ensoleillé !

(lepetitjournal.com)

Nici măcar NU ştiu DE CE trebuie să postez asta pe Facebook!…

Oricum, nu interesează pe nimeni cine şi cum se mai interesează de Ortodoxie!…

Iată că Institutul Max Planck, de Antropologie Socială!… Nici nu mă mai interesează „serioşii” din cercetarea academică de tip FIELD WORK!… Vorbeşti, oricum, cuvinte complicate!.. Dar eu NU postez doar pentru chibiţi, ci pentru cei care ştiu cu „ce NU se mănâncă astea”!… Antropologia este grea!… Ea nu ESTE PENTRU ORICINE!… Eu postez DOAR pentru cunoscători!…

Recomand această carte, un corpus de analize extrem de serioase, editori fiind Chris Hann şi Hermann Goltz, doi remarcabili cercetători de la Max Planck!… Ideea este că în timp ce nişte neterminaţi din presa românească se balivernizează amplu pe probleme de Biserică, iată cum cercetători serioşi din Occident spun altceva despre CREŞTINISMUL RĂSĂRITEAN!… Amin!… Şi cercetez deplin!…

(Bogdan Costin Georgescu)