Cenaclu – Poezie
Anti-iubire
Te-am iubit
am și scris
ne-am împărțit
inimile
în două
Iarba am scuturat
de rouă
un bob mie
un bob ție
Ziua și noapte
aveam
două perne
una să-mi fie mie
cealaltă ție
Ai plecat
victorioși am fost
două ore
una tu
una eu
Dumnezeu nu avea
loc
în iubire
nici de mine
nici de tine
Dumnezeu nu intră
în anti iubire
05 februarie 2025,
D. Drăguș
„d” mic
Dan Drăguș
nu sunt buricul
pământului
nu sunt magmă
axa de rotație
ne se învârte în jurul
meu nimic
nu sunt ombilicul
lumii
lumea nu se hrănește
cu versuri
sunt opt miliarde de
lumi
fiecare se învârte
în jurul lui
în acest ansamblu
sunt un eu de mic
am uitat „D” mare
de mână
am uitat să ar
nu am fost niciodată
„D” mare de tipar
Fii tu!
Fii tu Soarele meu din zorii de zi,
Lumina ce lumea trezește din noapte;
Fii tu sarea mea din bucate,
Ce gust spornic dă vieții;
Fii bobul meu de grâu,
Ce-n pâine incolțește pentru vii;
Fii apa ce-n vas aduce lipsa setei,
Îndestularea naturii întinse pe glii!
Fii zborul rândunicii ziua spre cuibul plin;
Ajută marea să-si ogoaie talazul,
Și corabia sigur să-si afle rada,
Fii mersul albinei spre stup,
Plină de merindea din iarna!
Fii totul și în tot să fie unirea,
Unul e Unul și altul nu mai exista,
Iar noi suntem în El și totul e –
E aici și acum – fii tu totul!
Adrian Frone
mă arunci
printre ierburi
unde raiul
ascuns
de umbre
pietrele gânduri
mă adună
în verbe secate
învelite în smalt
de metafore
mă ridic
beau răcoarea
din palme
în de doruri
îmbracată de timp
facând din
semnele mirării
port sub o sprânceană
cuvinte cu misterul
pictez răsăritul
sunt o fărâmă
de stea
sub o piatra
temporar locuiesc
unui …fir de nisip!
Ana Urma
CREION
Când cu genele smolite
Deschizi ochii tăi rotunzi,
Doruri cucere-mi rărunchii.
În creion tu nu auzi…
29 mai 2024, Dan Drăguș
Căi şi destine
Utopie şi meditaţie.
La o şcoală de corecţie am stat şi-am meditat,
Fiind îndrăgostit de o fată-criminală într-un costum vărgat.
Priveam la ea,-bine-i stătea îmbrăcată în zeghe,
Pentru omor la cîţiva ani cpndamnată fiind de lege.
Povestea ei,-într-o zi de cumpănă s-a întîmplat,
Şi-a omorît bunicul,violată de el cu ea cînd stăten-n pat;
Era beat criţă atunci nenorocitul,
Şi ea i-a dat o palmă cu cuţitul.
Sentinele în foişoare privesc prin sîrma ghimpată,
Cum fără jenă o fată face pipi direct în zăpadă;
Hplbîndu-se la ea,din priviri pipăindu-i fundul ei gol,
Constată că-i mai fin,mai rumen decît obrajii gardiencelor.
Băieţi cu priviri de sălbatici, de hominizi din peşteri-caverne parcă aduşi,
E o utopie să crezi, să încerci să-i educi.
Din orfelinate alungaţi,boschetari prin canale ajunşi,
Areataţi,la şcpala de corecţie apoi la puşcărie vor fi duşi;
Căutîndu-şi o victimă mai elevată,
Stînd la coadă la rînd au violat şi jefuit o tînără fată.
Un tainic farmec simt privind la fetele-golane,
Ca nişte flori-buruieni sălbatice,cu-n aer cazpn aceste creaturi penale !.
Păzite fiind de gardience cu priviri ferpce,
În şoapă le răspund ele la ordin cu înjurături atroce.
Frustrant,din florile acestea sălbatice aş rupe,
Să le miros şi gust otrava lor terapeutică şi dulce !.
Mihai Ivănescu.
Am lacrimi în formă de inimă
Sunt mamă
Cu pietre
În drum
Pe drum
De gât
Deschid uși ce par
Inalte
Și grele
Brațelor mele
Mici
Mă tem de balaurii
De dincolo și
Din mine
Pas după pas înțeleg că
E-a minții plăsmuire
Cutia in care
Am fost și
Cutia în care
Intru
Cutii după cutii
Scări după scări
Universuri după universuri
Creez
Un drum
De lumină…
Sunt mamă
Și am lacrimi
În formă
De inimă.
Am – Cornelia Prisacariu, Ploiești, du 10 decembrie 2023, orele 15,09
Editor: Liviu Ioan Manole
EU AŞ PUTEA
Eu aş putea
Să spun
Să zic
Şi să declar
În frig
Sub arşiţă
Şi dinspre polul celui mai
Barbar.
Aş putea
Să te colind
Să te aprind
Şi să te sting
Tot eu
Ca pe lună
Ca pe soare
Ca pe-o pasăre
Mult cîntătoare
În pomul cu furi
Şi c-un zmeu.
Tot eu,
Adică.
În umbra din aripă
– stînga –
Şi din subsuori
Să te înalţ
Ca pe un fulg
Greu de dorinţi
(da, m-ai scos din minţi
E adevarat)
Şi aş mai putea
Să traduc surîsul
Ca pe-un moft,
Să nu te recunosc,
Adică,
Să beau din tine
Tot.
Şi tot să fii.
Să fii toată cum ai fost,
Neschimbată
De mine
(şi asta nu-i bine)
Surîzîndu-mi cu dinţi
Mici
Din ochii tăi
Oblici
De Gheişă.
Şi mai pot, să ştii,
Trece,
Prin visele tale,
Rece,
Ca un amant plătit,
Devotat, ca un soţ
Plictisit,
Eu,
Robul tău
Veşnic în picioare.
Eu
Aş putea
Să traduc
Altfel
Totul !
Într-o limbă a mea,
Numai de tine ştiută.
Şi toată
Eu aş putea
Să te arunc
Ca să te prind
În noaptea asta,
Să te alung
Ca să te chem,
Să te gonesc
Ca să îmi apari
Desculţă
Dinspre viile
Umede
În noapte.
Să te ţin la hotar
(eu aş putea şi asta).
Din ochiul barbar
Să te amăgesc
Fără să ating
Vreun har.
Platonic trubadur
Eu aş putea
– cum am mai zis –
Eu aş putea,
Eu
Da.
Aurelia Satcau
Melbourne, 13 decembrie 2016
Știi, tată,
Credeam că doar
Alți tați nu sunt nemuritori
Și mai credeam că
Tu poți învinge timpul
Până la infinit
Și poți duce
Și aduce
Eternitatea
În acest corp material
Azi, tată,
Un gol s-a alăturat
Altor goluri
În suflet
O stea clipește acum familiar
Ochiului meu
Din suflet
Dar jos
Pe pământ,
E o salină
De lacrimi
E un doi octombrie trist, tată
Un vals de frunze
Așternute pe
Un portativ efemer
Ce susură
O muzică oarbă
A unui dor
De la a durea
Nespus
Do minor
De la dor cu
Sol minor
De la solitudine…
M-ai așteptat cât
Să-ți strâng
Mâna dreaptă
Apoi îngerul tău
Răbdător,
Te-a înălțat în
Necuprinsuri
Știi, tată,
Pare nedrept să
Ne lăsăm copiii
Fără busolă dar
Acolo, sus
Lin, printre
Alți lini îți doresc să
Te regăsești
Întregindu-te
Râdeam astăzi
Între doua sărate
Liane de lacrimi,
Amintirilor
Cu noi
E un doi octombrie trist, tată
Și ultim.
Te iubesc!
In memoriam tatălui meu trecut în neființă astăzi, 02 octombrie 2023, orele 11,45 a.m.
– Ploiești, Cornelia Prisaca
Editor: Liviu Ioan Manole
de Ilarie Adrian Frone
E-o întâmplare fericită acum venirea ta,
În viața-mi ternă, cea gri, de culori lipsită,
Și plină de hârtii și multe, prea multe poeme,
Ce triste par mereu că sunt, nefericite.
E viață în privirea-ți vie, neprefăcută,
Și tot mereu ea generos îmi e mie sortită:
Să-ți fiu dar soț, frate, tată, copil și încă
Mult mai mult de-atât – să fiu cu totul clipă
Si un eon de veșnicie – să pot să-ți dau tărie,
Să pot să țin în mine si slăbiciune și duioșie.
Voi fi, voi fi tot lângă tine, voi fi cu tine,
Poate vom făuri destine noi din tine și din mine
Să alinăm răni vechi, să nu mai facem
Să fie clipa adumbrită de un trecut ce nu mai e –
Prezentul este pentru mine ce e și pentru tine:
Durată fără de durată – o existența ce-i colorată
Cu multă voioșie în clipa când se scrie pagina
Din cartea vieții noastre – Letopiseț ce n-are început,
Diată ce-i menită să dăinuiască spre viitorul început
Însă nicicând frânt și adumbrit de vălul toamnei.
Fii dar a mea iubită, fii jumătate, fii tu privind în zori de zi,
Fii cum ești, fără să te mai ferești – sunt aici, nu am să plec!
Fii tu o fericire ce-i cu rost, cu nume ca-n povești cerești!
Sala mică a Filarmonicii Paul Constantinescu a devenit neîncăpătoare pentru membrii Cenaclului literar I.L. Caragiale, Ploiești.Atmosfera prietenească este încadrată de bucuria revederii și de prezența unor figuri noi în rândul nostru. Ofelia Davidescu ne-o prezintă pe Daniela Ioniță, revenită în țară după 35 ani de ședere în Suedia.
Cele mai recente creații aparțin următorilor: Maria Bem, Luminița Bratu, Așer Negoi, Adriana Georgescu, Ionel Sima, Cati Enache și Ramona Müller.
Colegul nostru, Nicu Drågulin încheie seara citindu-ne din „Moromeții”.
”Lecția de poezie” îl are în prim plan pe Paul Eluard în interpretarea Luminiței Bratu.
Nu pot fi cunoscut
Nu pot fi cunoscut
Mai bine decât mă cunoști
Ochii tăi în care dormim
Amândoi
Au făcut luminilor mele de bărbat
O soartă mai bună ca nopților lumii
Ochii tăi prin care eu colind
Au dat mișcărilor drumurilor
Un sens desprins de pământ
În ochii tăi care ne arată
Singurătatea noastră infinită
Nu mai sunt ce credeam a fi
Nu poți fi cunoscută
Mai bine decât te cunosc.
Seara de cenaclu are ca temă ”Viziunea tinerilor de azi despre comunism”. Invitații sunt Apostol Toma Alexandru – Faculatea de Sociologie și Resurse umane, Apostol Mihail Teodor – UNATC, Liviu Ioan Manole și Schipor Matei – Facultatea de Teologie.
Cuvântul introductiv îi aparține lui Florin Manole, care îi citează pe G.K. Chesterton- ”adevărul nu este niciodată în prezent, ci în trecut” și pe Heidegger – ”există un așa zis adevăr-corespondent, care e, de fapt, realitatea”.
Cei doi studenți de la Facultatea de Teologie datorează dragostea pentru istorie doamnei profesor Mihaela Ștefănescu. Cu toate că nu au trăit în comunism, ei și-au construit o imagine despre acea perioadă fie din lecțiile predate la școală, fie din povestirile familiilor. Schipor Matei ne dezvăluie că bunicii lui materni și paterni provin din două provincii diferite. Tatăl său este din Moldova, din Vicovu de Sus, iar mama din Oltenia. Nostalgia după dictatorul Nicolae Ceaușescu este predominantă în Oltenia, pe când Rezistența Anticomunistă a fost un fenomen de mare amploare în Vicovu de Jos. Sunt dezbătute comparativ regalitatea și dictatura, democrația actuală cu frica omiprezentă din acele timpuri, manipularea și libertatea în toate sensurile ei, integritatea și dezbinarea etc. Membrii cenaclului își susțin și ei punctele de vedere, iar dialogul privind problemele societății din anii comunismului se mută asupra ideologiei acestuia, fiecare invitat își exprimă opinia personală.
Deși comunismul şi Revoluţia încep să devină istorie, Generaţia Z și Generația Y sunt datoare să păstreze nu numai amintirea celor căzuți pentru democrație, ci și să confirme acest sacrificiu în gradul de dezvoltare al României. ”Pentru noi fenomenul Pitești este bombardamentul de pe internet, care ne manipulează zilnic.” Față de anii comunismului, calitatea învățâmântului a scăzut enorm de mult. ”Cu toate că îmi doresc să devin profesor de religie, mă gândesc că fără a folosi tehnologia în actul de predare, acesta ar înceta să mai existe. În ziua de astăzi, utilizarea excesivă a internetului este o sabie cu două tăișuri.” Liviu Ioan Manole
Atmosfera devine incendiară. Câteva povești de viață, privite din perspectiva unor persoane cu vârste felurite și aparținând unor generații diferite, amintesc de felul în care acestea au trăit înainte și după 1989.
Și cum subiectul necesită un timp lung de dezbatere, generațiile învâțând una de la cealaltă, cei patru invitați ai serii sunt rugați insistent să revină în cadrul nostru.
Amfitrion
Florin Manole
Secretar literar,
Ramona Müller
La data de 30 ianuarie 2023, de la ora 17:00, la Cenaclul „I. L. Caragiale” Ploiesti, Luminița Bratu va prezenta „Omul care a fugit din vis”
Sunt în proces
De creștere a sufletului
S-a micșorat
Întocmai coarnelor de melc
Direct proporțional cu
Atingerea răutații celor
Pe care i-am iubit și
I-aș neiubi
Eu am crezut că
Frumusețea
Bunătatea
Iubirea
Dăruirea
Lumina
Întelepciunea
Bucuria
Mustesc
Interioarele umane
Și-alcătuiesc ființa
Mi-am deschis
Loc de suflet
Numit inimă
Si m-am dăruit…
Cu fiecare zi
Deveneam mai mică
În inimă simțeam
Zbatere și durere
Printre colțurile de zămbet
Susurau lacrimi
Sărate de neînțelegerea
Neiubirii
Înconjurătoare
A celor ce-și spun
Cu rictus
Oameni.
Am crezut
C-am venit aici
La scoala Pământ să
Învăț ce-nseamnă
Răbdarea și
Înțelegerea
Am citit
Am aplicat
M-am consultat
Am aplicat
M-am rugat
M-am eliberat
De oarece
Balast emoțional numit
Resentimente dar
Realitatea nu
S-a schimbat
În timp
Am înțeles
Că mulți
Dintre cei
Ce-și spun oameni
Emană toxicitate
Și că
Nu stă in puterea mea
Să-i schimb
Am plâns
Am plâns
Am plâns
Sunt în proces
De creștere a sufletului
S-a micșorat
Întocmai coarnelor de melc
Direct proporțional cu
Atingerea răutații celor
Pe care i-am iubit…
Creștere – Cornelia Prisacariu, Ploiești, vineri 20 ianuarie 2023, orele 06,21 a.m.
Slavă Artiștilor!
Din lut și piatră șlefuită
Sau din bronz, lemn,marmură
Sculptorii așează izul nemuririi
Și în anul 2022.
Izvor de gânduri scrijelesc în piatră
Ce dau emoția trăirii lor
A regăsirii, într-un spațiu mare
Parcul Monumental Ploiești Vest.
Artistul e freamăt, e cântec,e artă
Vorbește cu piatra, cu cerul, cu Iisus.
Sculptează tristețile lumii, devine vizionar
Se revoltă-n tăcere…
Un sunet mut îl însotește „Adevărul Universal”
Plouă din cer iubire pentru oameni
Ce va rămâne peste acest pământ.
Ceasurile trec, timpul se așează în artă
Ca noi să privim Divinul apus.
Sunt oameni sau miracol-divin?!
Forme cu aripi, păsări și zbor prin galaxii
Idei suprarealiste îți surprind pașii
Se modelează prin sculptură
În clopot, în cruce, în ochi de lumină
Un balans al vieții
O roată ce urcă și coboară
Prin îngeri ce vorbesc cu tine
Spre Înălțarea spirituală
Iisus pe Cruce e martorul suprem.
Piatră, lemn,bronz,marmură de Rușchița
Toate conviețuiesc împreună în Parcul de Vest.
Talentul prin muncă dă forma iubirii,a dăruirii
Energia creației vorbește prin daltă, șlefuită
Și toate în Parcul Monumental Ploiești Vest
Pentru ploieșteni și Urbea lor,
Slavă Artiștilor!
Artă lor va dăinui prin timp și timpuri, infinită prețuire!
Maria Bem
O inițiativă a Asociației Culturale 24Pharte
Via Muzeul de Sculptură Monumentală Contemporană în Aer Liber
Giorgiana Ștefania Ciomaga
Emigranta
Acum că anii au trecut
O vorbă spun: E vina mea!
Căci țara mea, nicicând nu ar fi vrut,
În fiecare zi să piardă câte-o stea!
Pământ natal, să nu mă dojenești
Când Dumnezeu mă va-ndrepta spre tine,
Iți voi cânta baladele cerești,
Măcar atât…să ai, de la mine!
Sursă: Ionel Sava
Valurile mării?
Uneori,
Cupe de şampanie
Ciocnite la marginea
Unei vechi iubiri…
Cristian Botez
