mai rup o filă-n
calendar
și uit socoata
timpului, o pierd pe zile
luni şi ani
în primăvară
și mă arunc anotimpului
copilului ochii
cu nesaț
tăcute amintiri
fără margini
învie bucuriei
prin ochii până
mai ieri
fură orbi
drumul spre
Dumnezeu
în fire
să urci cu mir
din somnul naturii
mă strecor printre
rădăcinile răsucite
metereze, tunele
cetatea să umple
jurnale cu vise
scriu astăzi
apuse povești
de călătorii fiecare
poet cară în spate
un munte de cuvinte
poemul vieții și mai rup
o filă-n …calendar!
Ana Urma
