Caracteristici

L-am vizitat la Novorossiysk, cu ocazia Regatelor Mării Negre din 2014 și 2016. Este cu adevărat impresionant, dar total nefolositor.

Cu o lungime de 210 metri, o lățime de 22 metri, o „călcătură” pe apă de șapte metri și cu cele 12 tunuri ale sale de 150 de mm, în turelă triplă și alte 12 de 100 mm arată ca un coșmar pentru orice navă inamică. Blindajul bastimentului este de 10 centimetri și este prevăzut să atingă o viteză de 32,5 noduri – un nod =o  milă marină pe oră, o milă = 1852 metri. Are o autonomie de 9.000 de mile marine, sufficient să ajungă din Novorossiysk până în Australia.

Familia sa și destinul jalnic

Crucișătoarele din clasa sa au fost folosite ca nave de protecție pentru cargourile care transportau arme nucleare către Cuba în timpul celebrei „Crize a Rachetelor” din 1962. Ultimul crucișător din această clasă, „Vladivostock”, construit la Sereodvinsk, a intrat în serviciu în 1955 și a navigat doar cinci ani. Că s-a cam stricat.

Admiral Kutuzov este, din 2001, navă muzeu la Novorosiyssk, port rusesc la Marea Neagră, după ce a fost scos din serviciu cu un an înainte. N-a apucat să tragă o singură salvă de tun într-un conflict real, ci doar în exerciții navale.

El poate fi vizitat, pentru câteva ruble, dar numai pe punte, accesul în interior fiind restricționat. Arată bine când îl vezi de pe cheu, dar dacă ai urcat pe puntea sa te ia jalea. Este o veritabilă ruină, o relicvă a ceea ce a însemnat cândva puterea maritimo-militară sovietică. Merită văzut.

(Mihnea-Petru Parvu – evz.ro)