close

Cronică

CronicăPromovate

Bogdan Aurescu, Octavian Buzatu, Insula Șerpilor și bogățiile ei

news-644850_1280

 

Articole publicate în 2016 (Contributors. Ro) și 2009 (Hotnews. Ro)

 

România s-a făcut mai Mare acum 7 ani

(Bogdan Aurescu – contributors.ro) 

Exact acum 7 ani, pe 3 februarie 2009, România devenea mai mare. Cu 9700 km² de spații maritime – platou continental și zonă economică exclusivă din Marea Neagră.[i] Era prima şi unica extindere de jurisdicție suverană și drepturi suverane ale României de la Marea Unire din 1918.

Exact acum 7 ani, pe 3 februarie 2009, eram la Haga cu Echipa României și așteptam verdictul Curții, din ceea ce urma să fie cea de-a 100-a Hotărâre a Curții Internaționale de Justiție.

Deşi nu mă aşteptam, reuşisem să dorm aproape 5 ore. Mă trezisem la 5 şi jumătate. Încercam  să nu mă gândesc prea mult la ce se va întâmpla nu cu mult mai târziu.

La 9 şi jumătate, plecăm spre Curte. Este frig şi umed, deşi nu plouă încă. E 9.45 când intrăm în Palatul Păcii. La intrare, o televiziune ucraineană mă întreabă cine cred că va câştiga, România sau Ucraina? Le răspund din mers că numai Curtea ştie şi că vom afla cu toţii în curând.

Mergem în camera  25, rezervată României – aceeaşi din timpul audierilor din septembrie 2008; este camera reclamantului. Aceeaşi cameră slab luminată, cu pereţi lambrisaţi, cu vitralii de început de secol XX, care dădeau spre curtea interioară a Palatului. Instalăm imprimanta color pregătită să printeze rapid, după pronunţare, harta cu linia finală decisă de Curte. Afară plouă deja.

La 10 fără 5 suntem în Marea Sală a Justiţiei din Palatul Păcii. Ne aşezăm pe fotolii, în partea dreaptă a sălii – eu, primul din stânga, apoi Cosmin, apoi Călin Fabian (coagenţii) şi Alain Pellet, Simon Olleson, Daniel Muller. Pe rândul al doilea, în spatele meu, Octavian (Tavi) Buzatu, cartograful nostru, iar lângă el Iriniţa, Mirela, Ioana, colegii de la ANRM. Un pic mai departe, în dreapta, Liviu Dumitru. Tavi are pregătită o hartă cu paralele şi meridiane, pe care poate aşeza deja, încă din sală, pe hârtie, punctele care definesc linia decisă de Curte, chiar înainte de a ajunge la laptop.

Marea Sală a Justiţiei arăta aproape la fel ca la audierile din septembrie 2008. Cu două excepţii: nu mai există, pe mijloc, între locurile celor două delegaţii, pupitrul de la care am pledat şi – pentru prima oară la astfel de pronunţări de hotărâri – Curtea a amplasat nişte ecrane mari, nişte monitoare extraplate în faţa fiecărei delegaţii şi două proiectoare, care contrastează cu aerul Marii Săli, de catedrală atemporală a justiţiei internaţionale.

La 10 şi două minute, uşierul strigă „La Cour!” Judecătorii intră încet unul după altul. Se aşează. Pe masă, în dreptul doamnei Higgins, preşedinta CIJ, ciocănelul  Curţii aşteaptă la locul lui. Este 10 şi 3 minute. Şedinţa solemnă a pronunţării începe.

Doamna Higgins „sare”, aşa cum se procedează de regulă, peste aspectele introductive, care prezintă delegaţiile şi istoricul procedurii. Chestiunea jurisdicţiei Curţii este primul aspect prezentat. Problema era aceea că Ucraina susţinea că jurisdicţia CIJ nu acoperă şi trasarea unei linii de delimitare între marea teritorială a unei părţi (în cazul nostru, marea teritorială de 12 mile marine din jurul Insulei Şerpilor) şi platoul continental şi zona economică exclusivă a celeilalte părţi, aşa cum susţinea România. Curtea îşi însuşeşte poziţia României.

Al doilea aspect – dreptul aplicabil. Ucraina – spre deosebire de România – susţinea că regulile şi principiile convenite de părţi în Acordul Conex (prin schimb de scrisori ale miniştrilor afacerilor externe din cele două state) la Tratatul politic de bază din 1997 se aplică doar negocierilor, iar nu în faţa CIJ. Curtea dă o soluţie echilibrată: regulile de delimitare convenite în 1997 pot fi aplicate şi de CIJ în măsura în care sunt parte a dreptului aplicabil general în materie de delimitări maritime.

După examinarea chestiunii privind existenţa sau nu a unei delimitări parţiale deja convenite între România şi fosta URSS, cu privire la care Curtea susţine că este probabil ca intenţia părţilor în momentul încheierii acestor documente să fi fost stabilirea unei zone de mare teritorială cu lăţimea de 12 mile marine în jurul Insulei Şerpilor, fără ca URSS să fi renunţat la spaţiile maritime de dincolo de această zonă, următorul punct prezentat de doamna Higgins este chestiunea coastelor relevante. Fusese argumentul cel mai puternic al ucrainenilor. Ei susţineau că toată coasta lor, în mod obiectiv mai mare din punct de vedere geografic, e relevantă în delimitare. Noi argumentasem că în sectorul coastelor adiacente doar segmentul până la Limanul Nistrului trebuie luat în considerare, iar în sectorul coastelor opuse doar segmentul între capurile Tarkhankut şi Sarici. Curtea ne confirmă tot ţărmul românesc ca fiind relevant, aşa cum susţinusem noi, dar le „dă” ucrainenilor 705 km de coastă relevantă (din 1058 – cât pretinseseră ei), faţă de 388 km, cât susţinusem noi. Totuşi, CIJ exclude ţărmurile Golfului Karkinitska, ale Golfului Yahorlitska şi ale Estuarului Niprului, care nu se proiectează în aria supusă delimitării şi nu pot fi luate în calcul.

Devin cumva îngrijorat. Îi spun lui Cosmin, în şoaptă: „Cosmin, cred că am început să albesc!” El se uită, real preocupat, la mine şi îmi răspunde foarte serios: „Nu se vede nimic!” Tensiunea creştea, palpabil, în delegaţia română.

Aria relevantă pentru delimitare este următorul aspect examinat. Cosmin se uită pe harta proiectată pe monitor şi îmi şopteşte: „Am câştigat aria relevantă. E cum am zis noi!”. Ne liniştim brusc. Pentru că lungimea mai mare a coastei relevante a Ucrainei, recunoscută de Curte un pic mai devreme, nu poate avea nicio influenţă în condiţiile în care judecătorii au decis că aria relevantă pentru delimitare e cea pe care am propus-o noi: acest argument face să nu existe nicio diferenţă între rezultatele celor două fracţii care se calculează în final, la testul proporţionalităţii. Dacă raportul lungimii coastelor relevante ale celor două părţi şi raportul suprafeţelor din aria relevantă atribuite de linia de delimitare provizorie trasată de CIJ este apropiat, nu mai este necesară nicio ajustare a acesteia. Nu mai conta, în niciun fel, o lungime ceva mai mare a coastei relevante ucrainene.

Din acest moment, totul merge fără probleme mari: aflăm, pe rând, că metoda aleasă de Curte e metoda propusă de România şi în negocieri, şi în faţa CIJ, că punctele de bază sunt cele indicate de România, doar că judecătorii aleg pe coasta ucraineană adiacentă, în loc de Capul Kubansky, Insula Ţiganca, foarte aproape de punctul propus de noi. De asemenea, în loc de capătul dinspre larg al Digului Sulina, Curtea alege capătul dinspre uscat, de unde digul pleacă din ţărm. În ce priveşte argumentul ucrainean că trei puncte de pe coasta sudică a Insulei Şerpilor ar trebui utilizate ca puncte de bază pentru construcţia liniei de echidistanţă provizorie, Curtea a decis că Insula nu face parte din configuraţia costieră a Ucrainei şi, în consecinţă, utilizarea unor puncte de bază pe Insula Şerpilor ar conduce la o remodelare judiciară a geografiei, nejustificată de normele de drept sau de practică.

Ne bucurăm amândoi, şi eu, şi Cosmin, ca nişte copii. Era exact ceea ce susţinusem în pledoarii – el, la prezentarea contextului geografic, eu, atunci când am susţinut discursul despre Insula Şerpilor din 3 septembrie 2008.

Urma însă trasarea liniei provizorii echidistante. Brusc, simt nevoia să-mi subliniez notiţele pe care le luasem până atunci. Mă întorc spre Tavi, care avea rucsacul meu la picioare, şi îi cer să-mi dea markerul galben din primul buzunar. Tavi însă nu înţelege decât cuvântul „galben”. Motiv pentru care începe să-mi întindă cam tot ce găseşte galben în rucsacul personal. Inclusiv cutiuţa galbenă a unui mic trabuc pe care mi-l dăruise fratele meu, înainte de plecare, ca să-mi poarte noroc şi să-l „pufăi” după victorie. Toată povestea durează cam un minut, jumătate din delegaţia ucraineană se uită surprinsă la noi (mai târziu m-a întrebat cineva de ce i-am cerut lui Tavi un trabuc în mijlocul pronunţării!), iar eu reuşesc în final să îmi introduc mâna în buzunarul cu pricina şi să recuperez markerul. Când mă întorc, pe ecran trona deja, în toată splendoarea ei, linia provizorie de echidistanţă.

A fost unul din cele mai intense momente din viaţa mea. Stăteam cu privirea lipită de ecran, încercând să ne dăm seama cât dă României această linie provizorie. I-am spus atunci lui Cosmin: „Asta e linia finală, nu cred că o mai mişcă”. Şi aşa a fost: toate circumstanţele relevante invocate de Ucraina (disparitatea marcată a lungimii coastelor, preponderenţa geografică a Ucrainei în zona de delimitare, explorarea şi exploatarea resurselor de hidrocarburi şi activităţile de supraveghere a pescuitului) au fost pe rând respinse de CIJ. Inclusiv argumentul ucrainean privind rolul Insulei Şerpilor: prezenţa Insulei Şerpilor în zonă de delimitare nu justifică o modificare a liniei de echidistanţă provizorii; în aceste condiţii, nu este necesar ca instanţa internaţională să se pronunţe asupra caracterului de insulă sau stâncă. Cu alte cuvinte, instanţa a considerat că parametrii geografici ai Insulei Şerpilor, izolată şi neintegrată în coasta Ucrainei, o fac să nu aibă niciun efect asupra liniei de echidistanţă provizorii. (În acel moment, telefonul judecătorului Koroma, aflat chiar în dreapta doamnei Higgins sună, marcând ora exactă, 12.00. Doamna Higgins tresare uşor amuzată, dar citeşte mai departe.)

Suntem un pic dezamăgiţi că judecătorii nu s-au pronunţat explicit dacă e stâncă sau insulă. Probabil că nu s-ar mai fi atins însă performanţa unei hotărâri adoptate cu unanimitate şi fără declaraţii sau opinii separate ori dizidente. Dar nu mai era nevoie: poziţia noastră dintotdeauna – Insula Şerpilor nu poate influenţa delimitarea – era acceptată de CIJ, pe baza uneia din liniile noastre de argumentaţie (poziţia geografică izolată). Testul proporţionalităţii din final demonstrează că linia trasată de CIJ e echitabilă şi nu mai trebuie ajustată.

Totuşi, eram în continuare stresaţi: era clar că am „câştigat” mai mult, dar oare cât am primit, exact, din zona în dispută de 12.200 km²? Tavi, din spatele meu, îmi zice şoptit că ar fi cam 65-70%. De fapt, aşa cum aveam să-mi dau seama un pic mai târziu, monitorul din faţa noastră arăta greşit: linia era deformată, „turtită” de lăţimea ecranului şi dădea impresia că e mai spre sud decât în realitate. Aveam să aflu, de asemenea mai târziu, că monitorul din sala presei arătase corect. Echipa României era singura care nu avea exact imaginea proporţiei victoriei.

Doamna Higgins citeşte paragraful operativ final, cu coordonatele geografice ale liniei finale. Apoi grefierul-şef Couvreur citeşte în franceză acelaşi text, conform practicii Curţii, căci ambele limbi oficiale – engleză şi franceză – trebuie onorate în egală măsură la pronunţarea unei hotărâri. Primesc exemplarul original din partea Grefei, cu sigiliul oficial al Curţii în ceară roşie, care tronează, impresionant, pe pagina 67, ultima, a hotărârii. În mod excepţional, niciun judecător al Curţii, nici măcar judecătorii ad-hoc, nu făcuseră declaraţii sau opinii separate ori dizidente. Hotărârea CIJ cu numărul 100 era adoptată cu unanimitate.

Şedinţa se termină. Îi strâng mâna profesorului Vasilenko, Agentul ucrainean, care îmi spune „Bine că s-a terminat! Acum putem să ne ocupăm de altceva.” Este 12.12, ora Olandei. Călin Fabian, ambasadorul român în Olanda, îi strânge mâna ambasadorului ucrainean la Haga, omologul său. Cosmin îl bate jovial pe spate pe Vasilenko. Alain îmi zice ceva, dar nu mă gândesc decât cum să ajungem mai repede, eu cu Tavi, să calculăm exact ce am obţinut. Iriniţa îmi dă rucsacul şi îl zoresc pe Tavi.

Fugim efectiv spre camera noastră ca să introducem coordonatele în laptop, pe schiţele trasate de Tavi. Trecem făcându-ne drum, la propriu, printre televiziunile ucrainene care cer insistent reacţii oficiale. Jurnaliştii români erau încă în sala de presă a CIJ, dar ştiam că la „şi jumătate” televiziunile de ştiri aveau „spaţiu” cumpărat pentru transmisie în direct prin satelit.

Tavi, asistat de Liviu, introduce coordonatele liniei CIJ. Butonează ca să dea comenzile de calcul al suprafeţelor. Toată lumea stă în picioare în jurul lui. Tavi e singurul pe scaun, la capătul din dreapta mesei de lângă geamul de vitralii. Eu stau lângă cealaltă masă lungă, de lemn, din centrul încăperii. Se scurg câteva minute, extrem de greu. Pe care le simt aproape material. Mă anunţă, deodată: „79,34%”. Întreb: „Ce?” Îmi răspunde: „Am luat 79,34% din zona în dispută”. Îl întreb: „Cuuum? Eşti sigur? Sigur n-ai greşit? Mai fă o dată calculul!”. După un minut, acelaşi rezultat. Îl pun pe Liviu să verifice din nou dacă au fost corect introduse coordonatele liniei. Acelaşi rezultat.

Se terminase Procesul, iar România era mai mare. Aşa s-a scurs, acum 7 ani, ziua de 3 februarie 2009. Şi în fiecare an de atunci, pe 3 februarie, retrăiesc aceste momente, împreună cu colegii din Echipa de la Haga, cu aceeaşi intensitate, care nu poate fi uitată – atât cât voi trăi.[ii]

Ce înseamnă această Hotărâre pentru România?

  • În primul rând, înseamnă 9700 km² de platou continental şi zonă economică exclusivă ale României[iii] şi accesul la resursele acestor spaţii maritime. (Nu mă voi referi la aceste resurse pentru că darea lor în explorare şi exploatare nu a implicat în niciun fel MAE, care nu are competenţe în acest domeniu. Dar pot să constat că evaluările anterioare Procesului privind perspectivele acestor resurse, care au reprezentat miza acestor proceduri, au fost depăşite de rezultatele explorărilor ulterioare.) Dacă nu ar fi existat această Hotărâre, aceste resurse nu ar fi putut fi accesate.[iv]
  • În al doilea rând, înseamnă soluţionarea definitivă a unui diferend politic complicat, care a durat mai bine de 40 de ani (pentru că disputa privind delimitarea maritimă a bazinului de vest al Mării Negre a început în 1967, cu fosta URSS, şi a presupus 20 de ani de negocieri cu fosta URSS, 6 ani şi 34 de runde de negocieri cu Ucraina şi 4 ani, 4 luni şi 18 zile de confruntare juridică la CIJ). Este o soluţie definitivă, care nu mai poate fi nicicum schimbată sau pusă sub semnul întrebării (nici măcar de modificarea circumstanţelor, de exemplu aceea că ocuparea ilegală a Crimeei face ca o parte a spaţiilor maritime ale Ucrainei să fie controlată de facto de Rusia).
  • În al treilea rând, a însemnat – prin urmare – eliminarea acestei probleme complexe de pe agenda politică a celor două state vecine, deci a favorizat nivelarea asperităţilor din relaţia româno-ucraineană. Fără soluţionarea, în 2009, a acestui dosar, nu ar fi fost posibilă relansarea raporturilor cu Ucraina din perioada 2014-2015, e drept, în contextul conflictului privind Crimeea şi estul Ucrainei şi al susţinerii ferme şi principiale de către România a suveranităţii şi integrităţii sale teritoriale, respectiv a aspiraţiilor sale europene. Pe acest fundal, şi alte dosare complicate de pe agenda bilaterală (cum sunt dosarele Bâstroe, Krivoi-Rog, al protecţiei persoanelor aparţinând minorităţii române) îşi pot găsi treptat soluţionarea, dacă sunt depuse eforturi consecvente de către Bucureşti şi Kiev. În acest cadru, rezolvarea dosarului delimitării prin recursul la CIJ are şi semnificaţia unui exemplu de soluţionare paşnică a diferendelor în regiunea Mării Negre, care nu duce lipsă de conflicte între statele regiunii – conflictul din Ucraina punând şi mai mult contrast din acest punct de vedere.
  • În al patrulea rând, înseamnă o soluţie incontestabilă a acestei dispute, pentru că cea de-a 100-a Hotărâre a Curţii Mondiale, organul principal jurisdicţional al ONU, a fost adoptată cu unanimitate, în premieră în istoria CIJ, fără opinii separate sau declaraţii divergente ale judecătorilor, ceea ce indică soliditatea soluţiei (chiar şi judecătorul ad-hoc desemnat de Ucraina a votat în favoarea soluţiei care dă României 80% din zona disputată).
  • În al cincilea rând, este o soluţie extrem de favorabilă României: specialiştii în materie de delimitări sunt unanim de acord că acest rezultat reprezintă cel mai mult din ce se putea obţine de către România în proces şi, în acelaşi timp, cel mai mult din ce a obţinut o parte în toate procesele de delimitare similare în faţa CIJ. Nu există un rezultat mai favorabil unei părţi într-un astfel de proces (şi, în orice caz, o parte într-un proces nu câştigă niciodată tot ce a cerut, aşa cum nici cealaltă nu pierde tot; altfel, stabilitatea soluţiei jurisdicționale ar fi prejudiciată).
  • În al şaselea rând, este o soluţie mult mai bună decât ar fi putut fi obţinut prin negocieri bilaterale: cea mai „bună” ofertă de compromis a celeilalte părţi a fost făcută în 1987 de către URSS şi ar fi dus, în cazul acceptării ei, la alocarea către România şi respectiv fosta Uniune Sovietică a unei zone de platou continental şi zonă economică exclusivă de câte aproximativ 4000 km² (în timp ce soluţia CIJ din 3 februarie 2009 a alocat Ucrainei doar cca. 2500 km²). Astfel, prin Hotărârea din 3 februarie 2009, România a obţinut 9700 km², deci de 2 ori şi jumătate mai mult decât ce ne propunea fosta Uniune Sovietică.
  • În al şaptelea rând, este un rezultat obţinut prin folosirea instrumentelor dreptului internaţional, ceea ce confirmă ceea ce am susţinut constant: pentru un stat de talia României, dreptul internaţional multiplică exponenţial eficienţa acţiunii de politică externă pentru atingerea obiectivelor de interes naţional. De aceea, respectul pentru dreptul internaţional trebuie să fie permanent în nucleul esenţial al politicii externe a României şi în arsenalul său de acţiune diplomatică.
  • În al optulea rând, este rezultatul muncii unei Echipe excepţionale de diplomaţi jurişti români, alături de alţi specialişti (cartografi, specialişti în resurse minerale etc.).[v]

Echipa a avut, în compoziţia sa cea mai extinsă, la audierile din septembrie 2008, 20 de membri, inclusiv Agentul, care a coordonat toată activitatea ei, de la aspectele organizatorice la cele de elaborare a argumentaţiei pe fond. Rolul concret al Agentului este de a coordona pregătirea complexă a participării statului la proceduri – redactarea documentelor care conţin argumentele ce trebuie depuse în cadrul fazei scrise şi selectarea şi transmiterea elementelor de probă care sunt anexate documentelor scrise, pregătirea fazei orale şi a pledoariilor; acestea sunt deschise de Agent, care pune şi concluziile, la finalul lor, cu solicitarea soluţiei propuse de partea în cauză. Personal, ca Agent, nu am fost doar coordonatorul Echipei, ci şi, mai ales, membru al ei, pentru ca am avut alături de colegii mei partea mea de redactare şi elaborare a argumentaţiei (păstrez încă un dulap întreg de ciorne ale capitolelor din Memoriu şi din Replică, respectiv din pledoariile din faza orală pe care le-am scris). Şi Agentul, şi co-agentul au pledat consistent în timpul audierilor publice din septembrie 2008.

Cele 1713 pagini ale pledoariilor scrise şi cele peste 400 de pagini ale celor orale au fost în covârşitoarea lor majoritate redactate de componenta română a Echipei.[vi] Aşa se explică şi costul redus al procedurilor – 630 de mii de euro, în condiţiile în care alte state plătesc multe milioane de euro pentru un proces la CIJ. Diferenţa este dată de costurile foarte mari ale asistenţei juridice acordate de specialiştii străini care ajută echipele naţionale, atunci când aceştia (şi nu experţii naţionali) fac munca de elaborare a pledoariilor. Şi noi am avut consilieri străini – trei experţi redutabili în materie – care s-au integrat perfect în Echipa pe care am condus-o, dar ei nu au redactat argumentaţia, ci au oferit expertiza lor, pe baza cunoaşterii modului de raţionament al CIJ, în alegerea celor mai bune soluţii pe care componenta română a Echipei le-a elaborat. De mai multe ori am analizat cu atenţie considerentele consilierilor noştri, dar am fost nevoit să iau o altă decizie. Pentru că oricât de mult ai delega sau ai avea încredere în prestaţia profesionistă a consilierilor, Agentul este cel care trebuie să cunoască cel mai bine obiectivele şi sensibilităţile politice ale cazului, iar, în final, este unicul care răspunde.

La finalul Procesului, ne-am amuzat calculând cât ne-a costat metrul pătrat de Mare Neagră, câştigată la Curte: la suma de 630 de mii de euro, cât a cheltuit statul român în cei 4 ani, 4 luni şi 18 zile de proceduri, împărţită la cei 9700 km² câştigaţi, revin aproape 65 de euro pe kilometru pătrat. Cred ca a fost, în cele din urmă, o cheltuială eficientă.

  • În al nouălea rând, acest rezultat a reprezentat un succes diplomatic important, un succes al aplicării dreptului internaţional şi un rezultat care a ridicat profilul României şi pe cel al Şcolii Române de Drept Internaţional. De altfel, Hotărârea din 3 februarie 2009 a devenit un reper important pentru delimitările maritime ulterioare, fiind citată consistent în jurisprudenţa CIJ şi a altor instanţe internaţionale, precum şi în doctrina dreptului internaţional în materie.[vii]
  • În al zecelea rând, a reprezentat un proiect dus la bun capăt (o să tot folosesc formula asta, pe care am amintit-o şi în legătură cu scutul antirachetă de la Deveselu[viii]) – cu valoare de exemplu pentru a găsi şi alte proiecte de consens naţional de care avem nevoie pentru a fi sănătoşi, ca naţiune. Un proiect care a dovedit că putem să ne apărăm interesele fără timiditate, cu capul sus, şi să câştigăm. Îmi aduc aminte şi de cei care chibiţau, chiar înainte de 3 februarie 2009, că o să pierdem, „că sunt mari interese geopolitice care au decis deja ce va fi”, sau că vom lua cel mult jumătate. Ei bine, acest proces şi rezultatul lui au demonstrat că sentimentul românesc că „vom pierde mereu deşi avem dreptate” este păgubos şi nefast şi că trebuie abandonat. Dacă acest rezultat a făcut ca mulţi români să ridice capul cu mândrie pe 3 februarie 2009, atunci a meritat tot efortul nostru.

Dincolo de toate cele de mai sus, pentru mine Procesul a fost o provocare nu doar profesională, ci şi personală. Pentru că am fost foarte conştient că dacă vom câştiga, aşa cum s-a şi întâmplat, va fi o victorie a României. Dar dacă am fi pierdut, ar fi fost doar eşecul meu, personal, ca Agent. Însă a meritat.

Până la urmă, în ce mă priveşte, Echipa care a gestionat procesul de la CIJ vreme de 4 ani, 4 luni şi 18 zile şi oamenii care au făcut parte din ea reprezintă cea mai importantă valoare adăugată a acestei experienţe formidabile care a fost procesul de la Haga. Sunt oameni extraordinari (ei nu îşi dau seama de asta şi o vor nega cu modestie), pentru care să-şi facă datoria a fost şi este la fel de natural ca aerul pe care îl respiră. Ei şi-au făcut datoria uitând de problemele lor personale, prin muncă profesionistă şi efort onest, dincolo de normalitatea lor de zi cu zi, pentru care îi admir şi îi voi admira fără limite. Timiditatea lor dispare ca prin minune atunci când intră în negocieri sau când vin în faţa forurilor internaţionale pentru a apăra – o spun cu toată proprietatea cuvintelor – obiectivele României. Şi am admirat, şi voi admira întotdeauna dedicaţia acestor oameni pentru interesele României. Sunt oameni nu doar desăvârşiţi sub aspect profesional, în care poţi avea încredere totală, fără circumstanţieri conjuncturale, dar mai ales cu un profil moral admirabil. Respectul meu pentru ei nu va fi niciodată de ajuns.

Bogdan Aurescu a fost ministrul afacerilor externe al României şi Agentul României în procesul Delimitarea Maritimă în Marea Neagră (România c. Ucraina) (2004-2009). Opiniile exprimate aparțin exclusiv autorului și nu angajează MAE român.

NOTE __________

[i] Platoul continental şi zona economică exclusivă nu fac parte din punct de vedere juridic din teritoriul de stat, ci sunt zone cu un regim mixt, atât de teritoriu de stat, cât şi cu elemente de regim juridic internaţional, conform prevederilor  relevante din Convenţia ONU privind dreptul mării din 1982; în aceste spaţii maritime, statul căruia îi aparţin exercită jurisdicţie suverană şi drepturi suverane.

[ii] A se vedea, pentru o istorie completă a contextului, a negocierilor premergătoare Procesului şi a efortului echipei care l-a gestionat, Bogdan Aurescu, „Avanscena şi Culisele Procesului de la Haga. Memoriile unui tânăr diplomat”, Ed. Monitorul Oficial, 2009.

[iii] Procesul de la Haga a privit exclusiv delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive ale celor două state în Marea Neagră, iar nu apartenenţa Insulei Şerpilor la unul sau altul dintre ele. Aceasta pentru că în justiţia internaţională instanţele nu pot să se pronunţe decât pe soluţionarea a ceea ce părţile diferendului cad de acord să rezolve în faţa curţii în cauză. Or în schimbul de scrisori la nivel de miniştri de externe încheiat în 1997 odată cu Tratatul politic de bază, prin care s-a stabilit posibilitatea soluţionării diferendului româno-ucrainean la CIJ, nu a fost convenită şi supunerea spre soluţionare Curţii de la Haga a problemei apartenenţei Insulei. În schimbul de scrisori se prevedea doar sesizarea CIJ pentru soluţionarea problemei delimitării platoului continental şi a zonelor economice exclusive. Mai mult, un alt articol al acelui acord prin schimb de scrisori menţiona obligaţia Ucrainei de a nu amplasa armament ofensiv pe Insula Şerpilor, „care aparţine Ucrainei”, deci o recunoaştere explicită a apartenenţei acestei formaţiuni maritime la statul vecin. Ceea ce s-a dezbătut însă, şi România a avut câştig de cauză, a fost rolul Insulei în delimitare, Curtea însuşindu-şi argumentele României că Insula nu are nicio influenţă în stabilirea liniei de delimitare.

[iv] Conform înţelegerii părţilor, înainte de realizarea delimitării nu era posibilă exploatarea spațiilor maritime din zona disputată.

[v] La audierile din septembrie 2008, Echipa a fost formată, pe lângă Agent, din Cosmin Dinescu (co-agent, la acel moment director general pentru afaceri juridice), Călin Fabian (co-agent, ambasadorul român la Haga), Liviu Dumitru, Ioana Preda, Irina Niţă, Mirela Pascaru, Catrinel Brumar, Olivia Horvath, Rodica Vasile (din MAE), Eugen Laurian, Octavian Buzatu, Ovidiu Neghiu (cartografi), Mihai German, Gicu Boroşi (ANRM), Alain Pellet, James Crawford, Vaughan Lowe (consilierii noştri, ajutaţi de asistenţii lor Daniel Muller şi Simon Olleson). Au mai făcut parte din echipă, în faza scrisă a procesului: Iulian Buga (co-agent, ambasadorul român la Haga până în 2008), Ion Gâlea, Alina Orosan, Victor Hrihorciuc (traducătorul nostru de rusă şi ucraineană). Efortului lor li se adaugă efortul, implicarea şi dedicaţia multor altor colegi din MAE, MApN, MAI, care au fost implicaţi pe parcursul negocierilor anterioare procesului.

[vi] Memoriul României a numărat 256 de pagini de argumentaţie, în care erau inserate numeroase schiţe, hărţi, grafice, însoţite de două volume substanţiale de anexe – unul cuprinzând textele originale, celălalt traducerile certificate în limba engleză ale celor 91 de anexe, ambele volume însumând încă 857 de pagini. La acestea se adăuga şi un atlas cu 42 de hărţi. Replica României a avut 331 de pagini şi două volume cu 45 de anexe, în total încă 326 de pagini. Dosarele judecătorilor, pregătite de Echipa României, în câte 36 de exemplare, în fiecare zi a audierilor, pentru a susţine cu documente, hărţi etc. cele 400 de pagini de pledoarii, au cuprins 200 de documente sau fişe: 147 de documente în primul tur de pledoarii orale şi 53 în al doilea. Dintre acestea, au fost 92 de grafice, la care se adăugau extrase de documente şi copii sau detalii de hărţi. De asemenea, au fost pregătite aproximativ 100 de proiecţii, inclusiv de tip dinamic, pentru primul tur, şi aproape 70 pentru turul doi, în vederea susţinerii vizuale a argumentaţiilor.

[vii] Vezi Alain Pellet, „Roumanie c. Ukraine – un arret refondateur”, în Bogdan Aurescu (coord.), Romania and the International Court of Justice, Ed. Hamangiu, 2014, p. 31-44.

[viii] Vezi articolul „Un proiect dus la bun capăt – Scutul de la Deveselu”


Petrolul din zona Insulei Serpilor – deja concesionat lantului de firme Sterling (Canada) – Melrose (Edinburgh), via Midia Resources Romania?

(Manuela Preoteasa, Ionut Baias – Hotnews.ro)

Printr-o Hotarare de Guvern, emisa de Guvernul Tariceanu (Hotarare nr. 1446 din 12/11/2008), petrolul si gazele din jurul Insulei Serpilor au fost concesionate unei firme, Midia  Resources SRL, ce are un capital social de doar 200 de lei. Bilantul pe 2007 al acestei firme arata ca nu are angajati iar cifra de afaceri a fost 0 lei. Midia Resources SRL nu are sucursale, nu are sedii secundare si nu are administratori cenzori persoane juridice. Precizam ca este vorba despre doua areale care nu fac parte din zona aflata pana marti in litigiu cu Ucraina.

Anexele Hotararii de Guvern amintite sunt secrete.

Fostul premier, Calin Popescu Tariceanu a refuzat sa comenteze informatia spunand ca nu cunoaste detalii despre clauzele secrete ale acelei HG si ca mai multe informatii vor trebui sa dea acum actualii guvernanti.

Mihai Gherman, director general adjunct al ANRM, a sustinut la Realitatea TV ca fostul premier nu a incheiat un contract nou de concesiune cu cei de la Sterling Resources ci doar a validat un act aditional care consfintea un contract incheiat cu cativa ani inainte. (Hotararea nr. 1446 din 12/11/2008 privind aprobarea Actului aditional nr. 11 la Contractul de explorare si impartire a productiei pentru perimetrele XIII Pelican si XV Midia)

Sterling Resources, proprietarul Sterling Resources Limited UK, este o companie listata la Toronto Stock Exchange, cu o capitalizare bursiera de aproximativ 224 milioane de dolari. Compania canadiana are, prin intermediul unor societati off-shore, drepturi de exploatare a unor campuri petroliere si gazeifere din Marea Britanie, Franta si Romania.

_________________

UPDATE 1 HotNews.ro a verificat asociatii Midia Resouces SRL [vezi mai jos datele din registrul comertului], infiintata in 2007: 100% Sterling Resources Ltd Canada, Calgary, Alberta, 1450 Adresa :736 – 6th Avenue. Sterling Resources este o companie internationala de energie, cotata la bursa.

Sterling Resources are concesionat un camp in sud-vestul Romaniei (zona Olteniei) si in Marea Neagra (vezi harta de mai sus) – potrivit site-ului propriu. Redam cateva puncte esentiale din prezentarea in limba engleza despre operartiunile din Marea Neagra.

UPDATE 2: Potrivit unui comunicat de arhiva al companiei, Sterling are un partenriat cu Rompetrol, pentru analiza datelor geologico-tehnice. Sterling a mai incheiat in Romania un contract si cu Grupul de Servicii Petroliere, controlat de omul de afaceri Gabriel Valentin Comanescu, aflat pe o pozitie de top in clasamentele miliardarilor din Romania. Contractul vizeazaservicii de foraj in zona Marii Negre.

UPDATE 3: (miercuri, 4 februarie 2008): Precizari Rompetrol (comunicat de presa)

  • In perioada octombrie 2007 – iunie 2008, Rompetrol a asigurat, prin Upstream – Divizia de foraj si servicii la sonda si Rompetrol Well Services, servicii de cimentare si “mudlogging” (masuratori in timpul forajului) pentru perimetrul Midia, concesionat de Midia Resources.
  • Grupul Rompetrol, prin Upstream – Divizia de foraj si servicii la sonda si Rompetrol Well Services, a incheiat in mai 2005 cu Sterling Resources o serie de contracte comerciale pentru realizarea unor servicii de cimentare si “mudlogging” (masuratori in timpul forajului) in perimetrul Craiova Sud. Aceste contracte s-au finalizat in iulie 2006.
  • Tinem sa mentionam ca Grupul Rompetrol nu si-a exprimat pana in prezent interesul pentru concesionarea sau stabilirea unor parteneriate privind exploatarea viitoarelor perimetre din Marea Neagra.

Sterling – offshore Romania
In late 2006 Sterling completed an arrangement with Talisman Energy Ltd. to acquire its 80% interest in the Black Sea blocks X111 Pelican and XV Midia. As a result Sterling increased its interest from 20% to 100% and operates the block. [Talisman a fost filiala canadiana a British Petroleum, devenita in 1992 independenta  -wikipedia.org  n.r.]

The blocks cover 1.1 million acres and are comprised of the Pelican Block XIII to the north and the Midia Block XV to the south.  These blocks contain several mapped prospects as well as the Doina and Ana gas discoveries in the southern Midia block.

Following its corporate strategy, Sterling farmed out 35% of its interest in both blocks to two companies reducing its interest to 65%.

In late December 2007 Sterling drilled the Ana-1 (formerly Doina Sister) well and encountered gas. The well tested at stabilized rates up to 19.2 mmscf/d from perforations over a 29 meter interval. As with the discovery well on the neighboring Doina well, the test results do not reflect the full production for a development well due to the limitations of the testing equipment. The well is now suspended for possible future re-entry.

  • Sterling in cifre: venit net 1 milion de dolari in trimestrul al treilea din 2008, comparatv cu o pierdere de 600.000 de dolari in acelasi semestru, 2007. Se pare ca implicarea in proiectele din Romania a schimbat norocul companiei. Detalii cifre – pe site-ul canadian CNV
Sterling Resources este prezenta in Romania prin Off-shore-ul britanic din anul 2000, cand a primit concesiunea perimetrului E III-7 Craiova (1,5 milioane de acrii).

Spre sfarsitul anului 2006 Sterling a incheiat un acord cu Talisman Energy ltd. in vedeara cumpararii a 80% din perimetrele de la Marea Neagra.

Perimetrele acopera 1,1 mil acri si sunt compuse din Blocul XIII Pelican spre nord si blocul XV Midia spre sud (ex: perimetrul de gaze Doina si Ana)

O alta stire interesanta anunta un parteneriat intre Sterling si o companie energetica din Edinburgh, Melrose Resources. Sursa: agentia canadiana de stiri CNW, pe 5 decembrie 2008:

Sterling Resources Ltd. (TSX-V:SLG) (“Sterling” or the “Company”) is pleased to announce that it has signed a Heads of Agreement with Melrose Resources plc (“Melrose”) relating to the Pelican XIII and Midia XV Blocks located in the Black Sea, offshore Romania. In exchange for a cash consideration and a carry on future investment, Melrose will acquire a 32.5% working interest in the Pelican XIII and Midia XV Blocks.
Melrose will make a cash contribution of US $24-million for reimbursement of past costs in two tranches – se arata pe site-ul CNW.

  • Melrose Resources este o firma petroliera cu sediul in Edinburgh, UK, care a fost infiintata in anii 1990 si listata pe London Stock Exchange in 1999, potrivit site-ului propiu.

Site-ul Melrose Resources: melroseresources.com

HotNews.ro a cautat date despre firma in Registrul Comertului

MIDIA RESOURCES SRL

Judet :Municipiul Bucuresti, Localitate :BUCURESTI SECTORUL 1
Numar de ordine in Registrul Comertului sub nr. J40/4623/2007 din 7.3.2007
Stare firma :
– functiune
– certificat de inmatriculare preschimbat
Durata societatii: nelimitata.
Sediu :STR. ANDREI MURESANU nr. 11-13 ap. 2 sector 1
Cod unic de inregistrare :21288144
Telefon :0212313256
Fax :
Data ultimei inregistrari la RC :19-01-2009

Date despre capitalul social
Capital social subscris (total RON) :200.00
din care :
– 200.00 RON;
Capital varsat (total RON):200.00

din care :

– 200.00 RON
Numar parti sociale: 20. Valoarea unei parti sociale: 10.00 RON.

Participare straina la capital
din care :
– 200.00 RON
Obiecte de activitate declarate:
– principale:
0620 – Extractia gazelor naturale
Date despre asociati:
Nu are asociati persoane fizice
– persoane juridice
1) Denumire :STERLING RESOURCES LTD
Domiciliu :CANADA
Localitate :Calgary, Alberta, 1450
Adresa :736 – 6th Avenue
Total aport :200.00 RON
Nr. total actiuni / parti sociale :20
Procent beneficii si pierderi :100 %
Nu are asociati tip lista

Date despre administratori / lichidatori / cenzori
1) Nume: STEPHEN JAMES BIRRELL
Domiciliu :MAREA BRITANIE
Localitate: 9 Queens Grove
Adresa: Hazlehead Aberdeen
Locul nasterii:Glasgow, Marea Britanie
Data numirii: 15-02-2007
Data expirarii mandatului: 15-02-2011
Nu are administratori / cenzori persoane juridice

Ce prevede Hotararea nr. 1446 din 12/11/2008

Publicat in Monitorul Oficial nr. 780 din 21/11/2008 privind aprobarea Actului aditional nr. 11 la Contractul de explorare si impartire a productiei pentru perimetrele XIII Pelican si XV Midia, incheiat intre Agentia Nationala pentru Resurse Minerale si Sterling Resources Ltd.
In temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, si al art. 31 alin. (3) din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificarile si completarile ulterioare,

Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.

Art. 1. – Se aproba Actul aditional nr. 11 la Contractul de explorare si impartire a productiei pentru perimetrele XIII Pelican si XV Midia, incheiat intre Agentia Nationala pentru Resurse Minerale, in calitate de concedent, si Sterling Resources Ltd., in calitate de concesionar, prevazuta in anexa*) care face parte integranta din prezenta hotarare.
___________
*)Anexa nu se publica, fiind clasificata potrivit legii.

Art. 2. – Actul aditional nr. 11 la Contractul de explorare si impartire a productiei pentru perimetrele XIII Pelican si XV Midia, aprobat potrivit art. 1, intra in vigoare la data publicarii prezentei hotarari in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU
(sursa: http://www.legestart.ro)

mai mult
CronicăPromovate

HENRI COANDĂ

Conf-H.Coanda

Știu o poveste cu academicianul Henri Coandă, rămasă după venirea domniei sale în România, vara anului 1967.

Mulți profesori vroiau să-l vadă, a acceptat această voință, dar cei care urmau a fi primiți de academician aveau de răspuns la un chestionar cu vreo 19 întrebări, unele elementare, printre care și Legea a II-a a fizicii, F = m.a

Cu această poveste profesorul nostru de fizică ne-a fixat în cap legile fizicii. Mi s-a părut că povestea are convergență și în zilele noastre și tot zic: cum să fi întrat la fizicianul academician Henri Coandă, cât ai fi fost de profesor, dacă nu știai cel puțin legile fundamentale ale fizicii ?!…

Mă tem că azi sunt profesori de fizică corigenți la legile fundamentale ale fizicii…. On-line cum s-o fi văzut, cum s-o fi învățat, fizica, știință experimentală ?. Din învățământul on-line românesc nu vor ieși NICIODATĂ profesori, ingineri, inventatori, fizicieni, academicieni…Un Henri Coandă niciodată.

07 iunie 2021, Dan Drăguș

Fotografie de la Simpozionul Național „Efectul Coandă”, București, 22 iunie 1967.

mai mult
CronicăPromovate

Românie este o țară înconjurată de români

Fapte

 

„Dacă n-am spera la reîntregirea visată, oare de ce am mai trăi pe acest pământ?” La cei 72 de ani pe care îi are, într-o singură țară își mai dorește Vasile Șoimaru să ajungă: în România Mare. Despre demersurile inimosului patriot de a îi uni pe românii risipiți prin lume măcar într-un album fotografic, într-un reportaj #ValoareaFaptei

mai mult
CronicăPromovate

Generalul Erou Stan Poetaș

General2

 

Generalul Erou STAN POETAȘ a fost ucis de către un român basarabean, un bandit rusificat din banda lui G.I. Bărbuță – un oarecare S. Fosu. Noi veneam cu sentimente nobile și maldavanii dădeau din craci! (fotografie descoperită în arhive cu 15 ani în urmă de Daniel Siegfriedsohn, distribuită nemarcată în internet, unde a fost preluată de diferite bloguri înclusiv de Wikipedia care până atunci, în versiunea engleză îl punea în legătură pe general cu înăbușirea revoltei de la Hotin a naționaliștilor separatiști ukraineni de către ”trupele române de ocupație”… În limba română nu se dădea nicio replică la aceste dezinformări și nu existau informații pentru publicul românesc! În anii din urmă a fost însă restabilit adevărul istoric!

Stan Poetaș (1870, Ulmu/județul Brăila, România – 8 ianuarie 1919, Călărașeuca/Basarabia, ROMÂNIA) brav general de armată român în timpul Războiului de Reîntregire a Neamului, căruia i se datorează multe victorii ale Armatei Române. A urmat școala primară, gimnaziul, mai apoi școala militară, pe care a absolvit-o în 1889. La vârsta de 19 ani a devenit ofițer. Din acel an a început ascensiunea sa în cariera militară de la gradul de sublocotenent, comandant de pluton, până la gradul de colonel și comandant al Regimentului 40 Infanterie Călugăreni, în 1916, când România a intrat în Războiul pentru Reîntregire. Între anii 1916-1918 Stan Poetaș a luptat în Dobrogea și a participat la luptele pentru București din noiembrie 1916. Colonelul Stan Poetaș a condus eroic bătălia de la Neajlov–Argeș supranumită și Bătălia Bucureștilor. El a declanșat un atac furibund la Bălăria și a luat 200 de prizonieri, capturând trei tunuri grele și numeros material de război. Statul Major al diviziei germane 217 se refugiază la Ghimpați.

Vara anului 1917 l-a găsit la Mărășești, fiind în fruntea Brigăzii 17 Infanterie; a luptat eroic și a realizat în practică deviza: ”Nici pe aici nu se trece!” a generalului Eremia Grigorescu. La bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz armatele austro-germane au fost oprite.

Din cauza atacurilor mai multor bande de soldați proveniți din Armata Rusă aflată în descompunere, precum și a incursiunilor grupărilor comuniste ale Rusiei Sovietice care activau în Ucraina, precum și ale naționaliștilor ukraineni, conducerea României a fost nevoită să folosească armata pentru a apăra populația Basarabiei.
În anul 1918, sosind la Drochia și mai apoi la Hotin, generalul Stan Poetaș a organizat unitățile militare în așa fel încât să nu fie atacate prin surprindere de bandele bolșevice. Situația era foarte complicată. Râul Nistru era înghețat și unitățile teroriste treceau liber în Basarabia. În nordul Basarabiei au existat trei sectoare de trecere din Ucraina în Basarabia: 1) Żwaniec-Hotin, 2) Berezówka-Lomacineți și 3) Moghilău-Otaci. În zona Hotinului era concentrată banda lui G.I. Bărbuță. La 5/18 ianuarie 1919 au fost primite anumite informații despre pregătirea bandelor bolșevice și petliuriste de a trece Nistrul. S-au luat măsuri de întărire a frontierei. La orele 9 dimineața generalul Stan Poetaș a primit informații că bolșevicii au trecut Nistrul și în alte sate de frontieră. Trupele române au fost atacate din spate, mai exact din unele sate unde populația ruso-ucraineană s-a răsculat. Văzând că situația este complicată, generalul Stan Poetaș a decis să inspecteze sectorul din dreapta Batalionului 2 din Regimentul 34 Infanterie. S-a îndreptat pe șoseaua Otaci-Călărașeuca. În timpul inspectării trupelor sale din zona satului Călărașeuca a fost împușcat din spate de către oamenii din banda lui G.I. Bărbuță. A fost omorât, iar cadavrul batjocorit. Cercetările ulterioare au stabilit că generalul Stan Poetaș a fost ochit de către un bandit rusificat din banda lui G.I. Bărbuță – un oarecare S. Fosu. Acest S. Fosu a fost prins, judecat și condamnat la moarte în anul 1929, iar G.I. Bărbuță și bandiții lui au fost prinși și executați de către forțele hatmanului Simon Petliura dincolo de Nistru.
Istoricul Constantin Kirițescu a scris astfel despre moartea generalului Stan Poetaș: ”I-a fost dat să moară, lovit de un glonț mișel, tras din spate, acestui erou legendar al armatei române, care la Topraisar, Neajlov și la Mărășești, înfruntase de atâtea ori moartea în față, în cele mai dramatice momente ale războiului nostru”.
În această zi de 11 ianuarie 1919, ”corpul mult regretatului comandant Poetaș a fost dezgropat din zăpadă, depus în sicriu și evacuat spre Soroca”. A fost înmormântat la 14 ianuarie 1919 în orașul Soroca.

În perioada interbelică o serie de acte administrative au încercat să cinstească memoria generalului: o comună din județul Caliacra a primit numele Comuna General Stan Poetaș, exista Strada General Stan Poetaș din Chișinău, Strada General Stan Poetaș din Soroca, Strada Stan Poetaș din București… astăzi redenumită Teleajen ! Satului Cureșnița din județul Soroca i s-a dat numele generalului Poetaș. Totodată, în orașul Soroca, în semn de stimă și recunoștință, a fost înălțat în anul 1929 un monument în memoria sa.

Iată cum este prezentată asasinarea Generalului Poetaș de către căpitanul basarabean Gh .V. Andronachi în lucrarea sa “ALBUMUL BASARABIEI ÎN JURUL MARELUI EVENIMENT AL UNIRII” (MO şi Imprimeriile Statului, IMPRIMERIA CHIŞINĂU 1933):

«Unul dintre marii comandanţi ai trupelor române din Basarabia, mort glorios la postul său, pe malul Nistrului. A fost omorât în comuna Ataci, judeţul Soroca în dimineaţa zilei de 6 ianuarie 1919, de o bandă de bolşevici. Moldovenii patrioţi l-au imortalizat prin denumirea unor străzi, din toate oraşele basarabene cu numele său, ridicându-i o statuie în oraşul Soroca şi o cruce pe locul unde a fost omorât. Iată amănuntele asasinării acestui erou: Generalul Stan Poetaş comanda o brigadă din Divizia IX care îşi avea sectorul la nordul Basarabiei, judeţul Hotin şi Soroca. În dimineaţa zilei de 6 ianuarie 1919 i s’a adus ştirea, că trupele bolşevice au trecut Nistrul şi că cele româneşti s-au retras din sectorul Nistrului la ora 24, fiind omorâţi mai mulţi ofiţeri şi soldaţi români. Generalul Stan Poetaş nu s’a încrezut în cele ce i s’au adus la cunoştinţă şi a plecat de la postul său de comandă spre satul Ataci. Nu exista nici o legătură telefonică, căci în noaptea de 5 spre 6 ianuarie s’a distrus legătura telefonică. Generalul a plecat cu trăsura, având cu sine numai pe soldatul său vizitiu, iar în urma trăsurii mergea ordonanţa călare pe calul generalului. În momentul când a ajuns la marginea satului Ataci, a fost încadrat de focuri de armă şi puşcă-mitralieră din partea unui grup de bolşevici adăpostiţi lângă un zid de piatră. La primele focuri au căzut, răpuşi de gloanţe, ambii soldaţi. Generalul Stan Poetaş, văzându-se atacat, a luat armele soldaţilor morţi şi dându-se jos din trăsură, s’a adăpostit într’un şanţ şi s’a luptat vitejeşte o jumătate de oră cu întreaga bandă de bolşevici, trăgând mereu focuri, nelăsându-i să se apropie, până când a terminat toate cartuşele, după care, în cele din urmă, a căzut glorios străpuns de nenumăratele gloanţe inamice.

Astfel şi-a sfârşit vieaţa eroul Stan Poetaş. Satul unde a fost asasinat mişeleşte de bolşevici îi poartă azi numele său glorios. În urmărirea bandei bolşevice care a ucis mişeleşte pe generalul Stan Poetaş, au mai căzut vitejeşte Sub-Locotenenţii Magheru şi Droc şi alţi ostaşi români, reuşind a-i asvârli pe bolşevici peste Nistru cu pierderi simţitoare în rândurile lor.»

De câțiva ani, ”edilii” Brăilei s-au îndurat să înghesuie un bust minuscul al generalului erou Stan Poetaș cu ale altor eroi români în curtea unei garnizoane militare de pe Șoseau Vizirului, departe de stradă și ferite de ochii oamenilor, lângă un gard de beton cu sârmă ghimpată. Asta în timp ce în mijlocul orașului tronau mai demult bustul poetului bulgar Hristo Botev și al albanezului Naum Vechilargi. S-au găsit însă bani pentru amplasarea unor enorme pietroaie informe, care rănesc privirea locuitorilor pe Bulevardul Independenței! Nu există nici până acum în oraș și nici în țară un bust al celebrului arhitect Octav Doicescu născut la Brăila, autorul printre altele al proiectului ”Turnului Dezrobirii Basarabiei” de la Ghidighici/Basarabia ridicat în anul 1942 la eliberarea provinciei de către glorioasa Armată Română

mai mult
CronicăPromovate

O poveste întreagă, o scenă, o frază, un cuvânt, o secundă

secunda

 

Strâng de prin viață secvențe,
zile, ore,
câteodată o poveste întreagă, alteori o scenă, o frază, un cuvânt, o secundă.
Le țin cu mine, mai degrabă în suflet decât în minte,
poate de-aia știu bine
cum era totul, culorile, mirosurile, gustul,
ce vedeam, ce auzeam, cum simțeam,

poate de-aia am mereu în buzunar niște timp trecut,
pe care-l rulez într-o țigară și îl fumez noaptea, în mașină,
când conduc pe străzi pustii și ascult muzică.

Și mă înec cu timp și tușesc până la lacrimi
sau îl trag adânc în plămâni,
inspir,
plouă tare sau e vânt pe malul mării, cortul se zgâlțâie a furtună sau fug în apă după ultimele raze de soare și cerul e roșu și greu, plâng, râd, tac, vorbesc prea mult,
beau o bere sau multe beri sau vin roșu dintr-un pahar cu picior, intr-o cadă cu apă fierbinte din mijlocul camerei de hotel, mă ustură palmele de la căzătură, e dimineața crudă și muntele e roz, zăpada e roz și Etna scuipă cenușă, merg pe stradă cu ochii pe sus, la obloanele colorate ale caselor și mă împiedic de toate bordurile, adorm cu gâtul strâmb într-un avion, e mijloc de zi ascuns în ceață și caii-s năluci, beau cafea fierbinte cu lapte din termos și privesc de pe un balcon un vapor care urcă încet pe Dunăre, vâslesc in aval, pedalez spre capătul pământului, din stânga urlă oceanul
și mănânc cel mai bun merengue cu sos de mango, alerg descuță pe-o dună și râd și măsor cu pasul un teren din suburbie și visez, mă îmbăt și cânt muzică lăutărească, mi-e cald, mi-e frig, mi-e bine, mi-e rău, vânez gândaci în miez de noapte, mă joc cu un câine mare și mănânc spaghete cu sos de ciocolată, sar în cap de pe ponton in apa caldă și limpede, ninge și prind pe limbă stelutele-fulgi, le înghit
când nu mai am aer, expir îndelung
și mă opresc, opresc motorul, sting farurile,
la capătul drumului și la sfârșitul nopții,
e zi,
the day the music died,

cred că mai am niște timp prin buzunare, sper să-mi ajungă. Că e nașpa când rămâi fără țigări.

there were singin’, bye-bye, miss american pie
drove my chevy to the levee, but the levee was dry
them good old boys were drinkin’ whiskey and rye
singin’, “this will be the day that I die”
this will be the day that I die.

(Oana Costea)

mai mult
CronicăPromovate

Baton de ciocolată de casă

candy

 

Noaptea, când mă duc spre casă (des)
opresc in drum, la benzinărie, să-mi iau țigări
și cotrobăi repede-repede cu ochii
prin toate rafturile după ciocolată sau ceva,
napolitane, biscuiți, ceva bun
Milka, Ritter, KitKat, KinderBueno,
ceva, ceva, să iau ceva
o inghetata, poate,
ce să iau?
și
Invariabil
mă duc direct la raftul mic
și aleg “baton de ciocolata de casă”,
o porcărie
e prea dulce, cu prea mult lapte praf, se lipește de cerul gurii, are exact gustul din copilarie
și mor după el.

(Oana Costea)

mai mult
CronicăPromovateSport

Imaginea Franței la fotbal: Youssupha, un repăr alb care îndeamnă la viol

Fr245

 

Repărul Youssupha a fost ales să cânte noul imn al echipei naționale de fotbal a Franței pentru europene, și asta întoarce pe dos societatea franceza. Spun « intoarce pe dos » în același sens în care folosesc acest eufemism pentru « a vomita ».

Un exemplu care nu are nevoie de explicații suplimentare privind « creațiile » sale artistice : visul său ca “sa semence de nègre fout en cloque cette chienne de Marine Le Pen”. (Sămânța lui de negru să o f*** Gravida pe această cățea de Marine Le Pen ».) I se găsesc scuze pentru acest îndemn la viol, dar înlocuiți Marine Le Pen cu orice altă femeie politică – Segolene Royale sau o altă militantă de stânga, vă imaginați scandalul? Același Youssupha care punea un pret pe capul lui Eric Zemour…

Putem apăra ideea că un repăr se exprima primitiv. Dar să îl faci imaginea Franței?…Vomit!

Înainte de a încheia: Roxana Mărăcineanu, ministru francez al sporturilor, găsește alegerea potrivită. Aceeași Roxana Mărăcineanu care se arăta revoltată de o expresie așa zis rasistă a unui antrenor român al carui nume imi scapa acum…

Ce ar fi totuși să reechilibrăm valorile cu care ne jucăm atât de ușor? Săptămânile trecute, un cantec foarte vechi al Annei Cordy era scos din spațiul public deoarece conținutul (Chaud chocolat) era considerat rasist…Să tratezi femeile drept cățele și să inciți la viol în schimb nu e grav deloc.

(Marcela Feraru)


“Ecris mon nom en Bleu”: qui est Youssoupha, le rappeur qui signe le nouvel hymne des Bleus pour l’Euro?

LE PORTRAIT DE POINCA – Le rappeur a été choisi pour chanter l’hymne de l’équipe de France de Foot.

Youssoupha a été choisi par la fédération  Française de Football qui dès hier à mis en ligne le clip où l’on peut voir les photos des 26 sélectionnés pour l’Euro et cette chanson de Youssoupha intitulée “Écris mon nom en bleu”. Avec des paroles assez guerrières : “Défend les lignes et les frères d’armes”, “crie mon nom en bleu”, “ça vient des campagnes et des quartiers”.

Youssoupha est né il y a 41 ans à Kinshasa, au Zaïre. Sa mère était Sénégalaise, il était son fils unique. Son père était un chanteur congolais très connu. Et il n’était pas son fils unique. Ce père avait plusieurs dizaines d’enfants a expliqué Youssoupha. Dans une interview, il a avancé le chiffre de… 68 frères et sœurs du coté de son père!

A 10 ans, c’est seul avec sa mère qu’il immigre en France. Il arrive à Béziers puis s’installe dans les Yvelines. Il passe alors le bac avec un 20/20 à l’oral de français. Puis il obtient une maîtrise à la Sorbonne.

Pas un chanteur d’eau tiède

Mais sa passion, c’est le rap. Il fait la première partie de 50 Cent et d’Eminem.  Puis il se lance. Ses premiers disques sont tous disques d’or ou de platine. En tout cas, la fédération française de football n’a pas choisi un chanteur d’eau tiède.

Dans une chanson, il promet une récompense à celui qui fera taire Eric Zemmour. Le polémiste l’a poursuivi pour insultes et menaces. Zemmour a gagné en première instance mais finalement perdu en appel.

Dans une autre chanson il parle de son rêve où “sa semence de nègre fout en cloque cette chienne de Marine Le Pen”.

Ça n’a pas plu à tout le monde, mais ça n’a pas déplu à Marion Maréchal le Pen qui dit beaucoup aimer sa musique et apprécier son talent d’écriture. Il a remercié Marion Maréchal-Le Pen pour cet hommage en lui écrivant : “Merci pour la dédicace. Mon nouvel album s’appelle “négritude”. Bisou…”

On a compris que ce n’est pas un chanteur consensuel qui a été choisi. Pas comme en 2002 où c’était Johnny qui chantait l’hymne.

(rmc.bfmtv.com)

mai mult
CronicăPromovate

Din învățăturile Teodorei către mama ei

sort

Din învățăturile Teodorei către mama ei (că doar uoul învață pe găină).

Se făcea că trebuie să fac a nuștiucâtaoară pulled pork. La oala multicooker (achiziție relativ recentă, cu multe butoane și neutilizată de fata mea). Zice ea, “ce punem pe carne?”. Eu: “pune și tu d’aia, d’aia și d’ailaltă”. Ok. S-a rezolvat. “Acum ce mai facem?”. Eu: “apeși pe butonul ăla și ăla, închizi valva, apeși pe start”. “Băi, nu țin minte”. “Băi, ia fă un efort să înveți, că o s-o folosești și tu”. “Să știi m-am prins că nu e prea interesant să înveți d’astea, că te trezești cu task-uri. Învăț să spăl vase, yeeey!/ Spală și tu vasele alea. Învăț să fac plăcintă cu mere. Yeeey. / Fă și tu o plăcintă. Lasă-mă mai ignorantă așa. Nu vrei?”. Eu, “OK, apăs eu pe butoane, dar faci un aluat pentru clătite?”. “Pe bune?”. :))))

(Maria Luiza Ostaficiuc)

mai mult
CronicăPromovate

În Poiana Narciselor

În Poiana Narciselor
nu prea mai sunt narcise.
Acum 10-15 ani erau lanuri de flori, acum le-am vânat, am găsit vreo 50, risipite pe ici pe colo, în pâlcuri,
în pădure, după atâtea ploi, e mlaștină
și azi a plouat
și bine ascuns într-un lăstăriș,
am găsit puiul de căprioară, camuflat și speriat,
ne-am retras în liniște
cu zâmbete și mult noroi.

(Text/Foto Oana Costea)

mai mult
CronicăPromovate

Ficțiuni reale, grup Facebook, 500 semne, tema: Un miracol

dr1

 

Ultimul avion înainte de-nchiderea lumii, două surori și-o spaimă uriașă. Traversarea oceanului le-a legănat durerea. Și-au găsit tatăl bolnav, aproape să-l piardă. Dragostea și pereții copilăriei au îmbrățișat patru suflete. Copiii au devenit părinți. Roluri inversate, spitale blocate, speranțe tăiate. Ceva însă găseau din plin: la piață, în ochii mamei, chiar și-n suferința tatei. Din ingredientul minune au extras medicamentul perfect. Administrată-n supradoze, iubirea le-a vindecat părintele.

Contribuie din plin medici buni, oameni inimoși, norocul, adică Dumnezeu. Căci toți suntem în mila Lui ❣️

Ps// deseori mi-e teamă să nu se spargă fragilul globuleț al vieții. De-asta-l învârt cu grijă și bucurie, să-i simt toate rotunjimile. E delicat pictat cu tot ce iubesc eu mai mult. Posibilele cioburi mă vor răni până devin nisip de stele.

(Amorena Minculescu)

mai mult
CronicăPromovate

La fereastra casei meleeee…

pisica2

Niște indivizi așteaptă sa-nflorească lonicera.

Griul se numește Felix și e al vecinului din dreapta. Până să aflăm al cui e, i-am zis Jorj. Nu l-a deranjat. Răspunde și la Jorj, că eu am lonicera, tac-so, nu.

Celălalt e prima oară pe marea scenă a curții mele. Încă nu-l cheamă nicicum. Să vedem dacă-i place la noi și după aia îi dăm și nume.

(Maria Luiza Ostaficiuc)

mai mult
CronicăPromovate

ÎN 13 MAI 1806, LA BUDA, A MURIT SAMUIL MICU-KLEIN, CORIFEUL ȘCOLII ARDELENE

klein

 

Două dintre cele trei mari personalităţi ale Şcolii Ardelene, Samuil Micu-Klein şi Petru Maior, colaboratori români ai Tipografiei Universitare din Buda, îşi dorm somnul de veci în Biserica Romano-Catolică din Tabán (Budapesta). Cu timpul, mormintele lor au dispărut, la fel ca şi vechiul cartier Tabán .

Istoricul arădean Glück Jenő, în decursul cercetărilor făcute în 1991, a găsit în arhivele Bisericii Romano-Catolice din Tabán, la pagina 701 a volumului al IV-lea al Registrului parohial, o adnotare privind înmormîntarea lui Samuil Micu-Klein, la data de 15 mai 1806 de către episcopul Martin Görgey Marin. Rămăşiţele lui pămînteşti se odihnesc în cripta din biserică.

La înmormîntare de faţă erau prietenul său, Gheorghe Şincai, şi nepotul său, Efrem Klein. Gheorghe Şincai a relatat acest trist şfîrşit într-o scrisoare adresată Capitlului orădean.

(Maria Berenyi – Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria)

mai mult
CronicăPromovate

Trecerea în altă ființă a doamnei Ileana Vulpescu

Ileana-VULPESCU

Valori românești!?…

A trecut în alteritatea metafizică şi Ileana Vulpescu… Vreo ştire la RRA sau televiziunile comerciale?!… Nu!… Linişte!… Ah, săraca, o “biată” romancieră!… Una care nu (mai) era utilă progresismului dâmboviţean!… Sigur, acum autorii de literatură scriu prolific prin puşcării!… Cei care scriu afară sunt mai nesemnificativi decât… Mersul Trenurilor (or mai exista chestii de-astea cu boghiuri fabricate la Balş prin Mioritzia?!…)

ARTA CONVERSAŢIEI?!… Ce-o fi asta?!… Cumva un atentat la proverbiala incultură parlamentară, politicianistă, carieristo-globalistă?!… Nuuuu (aş fi scris muuuu, dar îmi păstrez eleganţa!), este ceva iluzoriu în recentul deceniu al revigorării Revoluţiei Franceze!…

“Jos cultura”!… Aşa strigă politicienii de la Câmpina, care recent au băgat reviste de cultură de tradiţie la capitolul lugubru neo-marxist ŞI ALTELE… Pe buget, pe buget (fără cuget, fără cuget!)

Ne mai mirăm că nu se semnalează trecerea în altă fiinţă (nu “nefiinţă”, cum spun radiologii de la RRA!) a Doamnei Ileana Vulpescu?!…

(Bogdan Costin Georgescu)

mai mult
CronicăPromovate

„La Paști”

pop

Titlul de mai sus este preluat dintr-o poezie de George Coșbuc.

Scrisă cu circa 125 de ani în urmă, unora li se va părea ciudată chiar și prin titlu, ca să nu mai vorbesc de numele volumului, apărut în 1896, din care compoziția face parte: „Fire de tort”. Mai întâi, odată cu pierderea simțului limbii române, unii se întreabă dacă nu ar fi fost corect „De Paște” în loc de „La Paști”. Ar fi fost corect poate, numai că în graiul ardelenesc sărbătoarea Învierii Domnului se cheamă „Paști” și nu „Paște”. Azi ni se spune că sunt corecte ambele forme, iar în limbile romanice avem corespondente pentru amândouă. În franceză se zice Pacques (la plural, adică „Paști”), iar în italiană se zice Pasqua (la singular, adică „Paște”). În românește, totuși, nu sună bine „Paște fericit!” fiindcă asocierea cu un verb fără legătură cu sărbătoarea este inevitabilă. În al doilea rând, un eveniment, în țara „binecuvântată între toate de Domnul pe pământ” (cum numea Bălcescu Țara Ardealului), nu se petrece „de” sau „pe”, ci „la” sau „în”. Prin urmare, se zicea demult și se mai zice încă astăzi „La Paști”, care cad în acest an „în” 2 mai și nu „pe” 2 mai. Iar volumul care găzduiește poezia devine pentru unii „Felii de tort”, fiindcă, în mintea lor, „Fire de tort” nu ar avea sens. Numai că tortul este o țesătură, o pânză de in ori de cânepă, lucrată în casă, la război și vine din latinescul tortus, legat de verbul torquere, din care am moștenit românescul „a toarce”. Astfel, „tortul” și „a toarce” sunt cuvinte ajunse în românește din limba latină, după aproape două milenii de folosire aici, la Dunăre și la Carpați.

Ce spun versurile lui Coșbuc? Vorbesc simplu despre venirea primăverii, cu ciripit de păsări, cu cer însorit, cu arbori în floare și cu pace în întreaga fire. După aceste „generalități”, vine particularizarea prin mijlocirea unui sat, animat de creștinii porniți din vale, câte doi, salutându-se creștinește, ca de Înviere, cu fețele lor arse de soarele muncii. Pe drumul acesta spre locașul sfânt, pomii își pleacă frunțile, iar oamenii aud în adierea vântului „glasul celor din morminte”, ridicați înspre „Duhul Sfânt” care se pogoară spre pământ. În liniștea solemnă de afară nu se aude decât cântarea „în stihuri” a preotului din altar și dangătul clopotelor, cântând și ele, dar nu oricum, fiindcă, de fapt, „râd a drag și plâng a jale” în același timp. Drumul din vale spre deal este unul inițiatic, el conducând înspre biserică, adică spre înalturi, de unde vine mântuirea, prin victoria vieții veșnice, „cu moartea pe moarte călcând”. Pe deal fiind, oamenii indefiniți, venind din vale, se individualizează, adică devin neveste tinere, fete, bătrâni, „câte-o bătrână cu micul ei nepot de mână”. Cea din urmă strofă este închinată maternității divine și umane, „mamei micilor copile”, adică Preacuratei sau „Vergurei Maria”, care-și plânge „copilul dorit” și care este îndemnată să râdă, fiindcă „la Paști” simțim cum viața învinge moartea.

Poezia a fost introdusă la un moment dat în programa școlară, la una dintre clasele mici, dar azi se aud ecouri de contestare, din moment ce „Occidentul nu mai are nevoie de religie” (?) – după cum pretind voci din înaltul puterii – și din moment ce George Coșbuc a fost un „poet minor și naționalist” – după cum pretind alte voci. Evident, năsăudeanul nu a scris aceste versuri cu intenția de a da la iveală „psalmi” teologico-filosofici, precum Vasile Voiculescu în volumul „În Grădina Ghetsemani” sau ca Tudor Arghezi, cel care oscila între „credință” și „tăgadă” sau care voia să urle „Este!”. Coșbuc publica „La Paști” în anul 1896, când peste 90% dintre români erau truditori ai pământului, țărani, oameni legați de agricultură și când, se pare, mai puțin de jumătate dintre români știau să scrie și să citească. George Coșbuc nu scria poezii pentru elita noastră intelectuală, nici pentru criticii literari și nici pentru a rămâne el celebru în posteritate. Coșbuc a fost un poet-luptător, un poeta vates, un fel de profet pentru poporul său, care se afla în epoca genezei unității sale politice, a construcției statului național unitar. Pentru a desăvârși educația aceasta a națiunii, la finele secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, preoții erau adevărați învățători, transmițători de mesaje duminicale, după terminarea slujbelor. Poezia „La Paști” era menită unui asemenea mesaj de îmbărbătare către poporeni, de transmitere a atmosferei de sărbătoare, de însuflețire întru rugăciune, armonie, iertare și speranță.

Altminteri, ar fi greșit să credem că „La Paști” este o poezie facilă, ocazională ori de conjunctură. Ea se altoiește bine pe tradiția poeziei românești mature, are elemente de pastel, de invocație și de rugăciune, dar și de meditație. Observația lui Lucian Blaga din „Spațiul mioritic”, privind apartenența românilor la „relieful” natural și sufletesc ponderat, la succesiunea deal-vale sau la alternanța dintre spațiul cosmic și spațiul teluric – ilustrată magistral de Mihai Eminescu în „Luceafărul” și în alte creații, dar adecvată și altora – nu-i este străină nici lui George Coșbuc. Oamenii din sat, din baștină, din legătura lor cu munca cotidiană și cu pământul pornesc spre deal, se duc dinspre vale spre deal, ca să ajungă în înaltul bisericii, la întâlnirea cu Dumnezeu, veghetor din ceruri și trimițător al Duhului Sfânt. La Paști, oamenii se ridică spre cer, iar Duhul Sfânt se pogoară spre pământ, adică spre oameni, într-o învăluire de trecător și de etern, de perisabil și de nemuritor, de trup și de duh, de moarte și de viață, întru biruința Învierii. Treimea cea nedespărțită este prezentă peste tot în această poezie a lui George Coșbuc, terminată cu o imagine de icoană țărănească pe sticlă a Fecioarei, care-și plânge cătinel Fiul răstignit și prinde a zâmbi de minunea Învierii Lui. Paștile lui George Coșbuc nu sunt pentru teologi din umbră de scriptorii, nici pentru filosofi sofisticați și nici pentru literați erudiți și pretențioși. Ele sunt pentru oameni între oameni, pentru truditorii gliei, cu mâini bătătorite de munca de peste săptămână, de coarnele plugului sau de secera făcătoare de snopi, dar pentru oameni cu fețe luminate de har duminica, la intrarea sfioasă pe ușa bisericii.

Se poate ca astăzi, în era digitală și cosmică, să credem că nu mai este nevoie de astfel de versuri simple, nici de înălțare, nici de curățenie sufletească, ca și cum noi, oamenii, am fi devenit demiurgi. Nu ar fi o noutate ca unii dintre noi să credem astfel. Au mai crezut și alții, amăgiți de măriri deșarte și de semeții bezmetice și s-au trezit ca Icar, cu aripile frânte, căzuți în genuni. Sfintele Paști înseamnă multă lumină, cea mai puternică lumină pe care o putem trăi noi, muritorii, în viața aceasta de „umbră și vis”, întru așteptarea obșteștii învieri. Lumina de Paști nu are legătură cu justiția, cu etica și nici cu politica oamenilor – pentru că acestea se schimbă și se pliază după voia puternicilor zilei – ci cu dreptatea, cu morala și cu voința divină, aflate sub semnul eternității. Iar în voința aceasta fără început și sfârșit nu este loc pentru invidie, vrajbă, corupție, ură, răzbunare, ci numai pentru iertare, bunătate, bunăvoință, generozitate și iubire. Poezia lui Coșbuc exprimă această armonie cerească plutind printre săteni și ne îndeamnă să o primim și să o trăim.

Cât de departe sunt aceste vorbe simple, sculptate parcă în marmură, ale poetului de deșertăciunile zilei, de prefăcătoria fariseilor din fruntea bucatelor, de orgoliul celor care se cred atoateștiutori, care emit sentințe, care se ocărăsc unii pe alții, care dau lecții de conduită, fără să fi construit nimic în viață! Poetul relevă pacea sufletelor simple, de la temelia țării, pacea ostenitorilor gliei, a protagoniștilor muncii tăcute. Este o pace trainică, nestrămutată, eternă, capabilă să ducă lumea înainte.

Deși poetul vorbește de timpuri arhaice, de țărani și de sate, de biserici pe dealuri, toate acestea nu sunt departe, ci sunt prezente în sufletele noastre, în toată experiența de viață a strămoșilor, depozitată în mințile și inimile noastre. Nu avem decât să știm s-o descifrăm, fiindcă ea există latent. În loc să ne înrăim și să ne înverșunăm, în loc să trezim, prin „corectitudinea politică”, prin neomarxism, prin anarhism și anarhie, grave subiectivisme și să conducem la grave discriminări, la distrugeri de statui și la arderi de cărți, avem datoria de oameni să ne împărtășim din „lumina lină” a Învierii, urmând pilda înțelepților și îndemnul „Cuvântului care zidește”.

Hristos a înviat!
(Ioan-Aurel Pop)

mai mult
1 2 3 51
Page 1 of 51