close

Cronică

CronicăPromovate

Contrariul păcatului e libertatea

WhatsApp Image 2022-01-14 at 15.11.55

 

…. Gandul bun, al zilei, vine de la filosoful danez Soren Kierkegaard. Mărturisesc că de la profesorul Nicu Boaru am aflat despre acest intelectual strălucit. “Contrariul păcatului nu e virtutea, contrariul păcatului e libertatea”.

Soren Kierkegaard  (1813 – 1855)

Soren Kierkegaard  (1813 – 1855)

Via Mihai Ioachimescu

mai mult
CronicăPromovate

Cioban, bucătar, șmecher, joben, pațachină

WhatsApp Image 2022-01-12 at 11.24.52

..Boul se cheamă ox când e pe patru picioare, iar când e tăiat se cheamă beef. Viţelul viu se cheamă calf, mort se cheamă veal. Porcului i se spune pig, când e viu şi pork când e mort. Oaia este sheep când trăieşte şi când moare, devine mutton.
De ce? Fiindcă în Anglia, începând cu secolul al XIII-lea, paznicii de turme au fost întotdeauna nemţi: ox, sheep, calf, pig. În vreme ce bucătarii au fost totdeauna francezi: veau – veal; porc – porc; mouton – mutton; boeuf – beef!

Tot din germană ne vine şi cuvântul şmecher. Boierii olteni care aveau podgorii, au angajat specialişti în degustarea vinurilor. În germană, schmecken înseamnă a avea gust, a fi bun la gust. Omul care făcea operaţia era un şmecher, adică un specialist pe care nu-l puteai păcăli cu un vin prost. De aici, prin extensiune, un individ isteţ, imposibil de tras pe sfoară.

..cuvântul săndulie, cu care oltenii numesc covoraşul de lângă pat, vine de la franţuzescul “descente du lit”. Cine şi-ar fi închipuit că atât de neaoşul mujdei vine tot din franceză: mousse d’ail (adică spumă de usturoi)?Cuvântul mişto, revendicat de ţigani, derivă, după Eftimiu, de la sintagma nemţească “mit stock”, adică “cu baston”, ceea ce înseamnă cineva de condiţie bună.
…E vorba de paţachină şi joben. Dicţionarul ne spune că paţachina e planta numită în latineşte Rubia tinctorum, dar nu ne arată că tot paţachină se spune şi unei femei de moravuri uşoare. Care e rădăcina acestei paţachine? În Bucureşti, exista pe vremuri un vestit mezelar pe nume Paţac. Fratele acestuia a fost cel dintâi care a deschis în România un “şantan” pe bulevardul Elisabeta, importând de la Viena nişte fete vesele care circulau seara pe bulevard în faţa “instituţiei”, ca să atragă clientela. Acestea erau “fetele lui Paţac”, adică paţachinele…
În ce priveşte cuvântul joben, multă lume se întreabă de ce acest soi de pălărie e desemnată în toate limbile cu cuvinte care indică forma ei (în franceză haut-de-forme, în engleză top hat, în germană zylinder, în italiană cilindro, limba română fiind singura în care numele înaltei pălării are cu totul altă denumire, afară de aceea populară de “ţilindru”. Explicaţia este simplă: cel ce a introdus în Bucureşti prestigiosul acoperământ era un negustor francez care avea magazinul pe Calea Victoriei şi se numea Jobin.

 

Alexandru Petrescu

mai mult
CronicăPromovate

Lupta omului cu supermagazinele

WhatsApp Image 2022-01-12 at 08.54.25

 

Mă opresc la supermarket/supermagazin să iau o salată, aleg una chinezească, aia clasică era prea șifonată, agăț in drum și două sosuri și-o cola cu lămâie, mă duc la casă, îmi vine rândul, îmi scanează cola, sosurile, la salata na, nu merge bagă femeia codul manual tot nu merge dă iar cu scannerul, nu mergese uită cu reproș la mine, oftează nu merge, zice,
mai încercați, o încurajez nu pare prea incantata, dar bagă iar codul manual, nu merge, nu vedeți? exclamă demonstrativ,
văd. Renunțați, da? E deja cu brațul in aer, cu salata mea in mâna, să o dea la o parte. Nu, zic. Cum nu?? mă privește indignată, toată coada freamătă nerăbdătoare, nu, nu renunț la salată…păi, acum trebuie să sun la raion, o să dureze, să știți…e iritată deja, domnul din spatele meu bâțâie un picior, doamna de după el își dă ochii peste cap, câtă pierdere de timp pentru o amărâtă de salată chinezească,

Altădată aș fi zis dă-o dracu’ și aș fi plecat, dar îmi dau seama că am și timp, am și răbdare
(nu-i problemă, aștept, sunați la raion ) si-acum am și salată. De bucurie, nici n-am mai mâncat-o.

Oana Costea

mai mult
CronicăPromovate

Cronică de cenaclu, luni 10 ianuarie, A. D. 2022

WhatsApp Image 2022-01-11 at 21.52.19

 

În această seară membrii Cenaclului literar – Ion Luca Caragiale Ploiești și-au dat întâlnire în sala Filarmonicii Ploiești, la început de An Nou. Bucurie, urări de An bun, atmosferă de sărbătoare, așa se poate defini seara. A fost superbă, minunată. Mi- am dorit de anul trecut să ne cunoaștem mai bine oamenii de cultură, personalitățile acestui oraș. Astă seară s-a împlinit gândul meu exprimat cu ocazia omagierii poetului Ion Stratan. Azi iată, l-am sărbătorit pe profesorul și sculptorul Eugen Petri.
Eugen Petri este o personalitate în lumea artelor în Ploiești, în țară, peste hotare. A obținut în Spania la un Concurs premiul,,Constantin Brâncuși, are multe expoziții în țară și peste hotare.
“Portret al artistului în tinerețe” a fost numită seara și filmul realizat acum 28 de ani de Leonida Corneliu Chifu, pe atunci reporter, la televiziunea locală. Minunat este că această înregistrare s-a păstrat în timp, iar noi astă seară am urmărit interviul cu mult interes. Domnul Eugen Petri este special, un artist complet ce trebuie cunoscut de câți mai mulți ploieșteni. Este un om puternic, frumos, talentul vorbește și s-a infiltrat în blocurile de granit. Parcursul artistic este urcușul, treaptă, cui, clopot, cruce, sacrificiu, ca teme esențiale. Are filon brâncușian în opinia mea prin tradiția locului în arta sa, dar este diferit, este un cuvânt- Petri, al pietrei…al lemnului…al cântecului prin armonii de jazz.
Sculptorul a fost îndelung aplaudat de asistență și prin cuvinte frumos meșteșugite, alaturi de minunata familie, ne-a invitat pe toți la un pahar de șampanie, să ne bucurăm împreună de ziua dânsului. Se numără, alături de Chifu Leonida Corneliu, printre membrii Asociației Culturale 24pharte care au inițiat Tabăra de Sculptură Monumentală de la Parcul Vest din Ploiești pe care vă invit să o vizitați. Unealta artistică a dat rod. O galaxie a artei sculpturale ce emană iz cosmic, lumină din lumină spre înalt.

Eugen Petri, Cenaclul literar “I. L. Caragiale”, Asociația Culturală 24PHarte

Criticul Marian Zmaranda se adreseazâ publicului de la Cenaclul literar “I. L. Caragiale” din sala Filarmonicii ploieștene.

La mulți ani Eugen Petri!

Membru al Cenaclului literar “I. L. Caragiale” – Maria Bem.

mai mult
CronicăPromovate

Balada doamnelor de altădată

WhatsApp Image 2022-01-11 at 10.24.38

Mi-am amintit, pur şi simplu de cartea pe care am luat-o cu mine când am plecat în armată, în 1984. “Francois Villon, Poezii”, editura “Biblioteca pentru toţi”. O ţineam sub pernă. Citeam la lanternă.
PS: În fotografie, eu, caporal sanitar la o UM de rachete antiaeriene.

Balada doamnelor de altădată

“Pe unde-s, prin ce ţări de vis,
Flora, romana-ncântătoare,
Alcibiada sau Thais,
Echo, dând zvonuri chemătoare
Pe stânci şi ape spre liman,
Frumoasă de pereche n-are?
Dar unde-i neaua din cel an?(…)”

 

Cristian Botez caporal sanitar la o UM de rachete antiaeriene.

Cristian Botez

mai mult
Cronică

Sculptură monumentală în aer liber

WhatsApp Image 2022-01-07 at 12.49.05

Asociația Culturală „24PHArte.ro” prin Cenaclul „I.L. Caragiale”, își propune și reușeste să anime viața culturală a Ploieștiului, a județului Prahova prin lansări de carte, recitaluri și alte manifestări artistice (Tabără de sculptură etc.). La mulți ani!

Sculptură Monumentală în Aer Liber – Parcul municipal Ploiești-Vest (Foto de Ana Raisa Manole)

 

 

mai mult
CronicăPromovate

Misterele Parisului

WhatsApp Image 2021-12-28 at 15.53.34

 

MISTERELE PARISULUI. Cum o fi fost pentru un copil ca mine bucuria de a vedea la cinematograf, la începutul anilor ’60 – chiar de mai multe ori! – vreun film cu Jean Marais, cel ce era mânuitorul de neîntrecut al spadelor și floretelor în nesfârșite dueluri sau lupte de stradă întru triumful dreptății și iubirii? Ei, bine, cu “Misterele Parisului”, celebrul actor rupea de-a dreptul sufletul poporului. Eugène Sue, scriitorul romanului foileton cu același nume, avea același succes în veacul al XIX-lea precum Alexandre Dumas și alții nu mai puțin faimoși. Și a rămas în istoria romanului de aventuri, pe drept cuvânt, ca deschizător de drumuri. Iată-mă aici, azi, în fața unui afiș de epocă, în amintirea acelor vremuri de maximă inocență și candoare.

Ioan Mihai Cochinescu

mai mult
CronicăPromovate

…și liceul

WhatsApp Image 2021-12-28 at 11.11.45 (1)

…și liceul. În amintirea mea nu erau atât de mulți brazi. Clasa mea, tot prima pe stânga la parter. Vara, când era prea cald, orele se făceau cu geamurile deschise larg. Prilej pentru băieți să sară pe geam și să chiulească în regulă după ce spuneau “prezent” la strigarea catalogului.

Marcela Feraru

mai mult
CronicăPromovate

Pe 25, pe la 12.00 sau o urare la Nașterea Domnului

WhatsApp Image 2021-12-28 at 09.06.42

 

Pe 25, pe la 12.00, după ce m-am trezit foarte-foarte greu după snooze, snooze, snooze/un pui de somn și mi-am turnat 2 (două) cafele mari pe gât,  pe când extrăgeam tricouri, hanorace, rochii, camasi, fuste, șosete, eșarfe din cele două mormane de haine din living cu scopul de a reda utilitatea de bază a spațiului de locuit – acela de a avea măcar unde sa te așezi,  înainte sa ma apuc sa spăl 23 de farfurii și pahare murdare, adunate nu stiu cum și stivuite in turnulețe colorate pe blatul din bucatarie să spăl repede și pe jos, am zis,  înainte sa ajungă maica-mea și fii-mea,
dar să fac și un inventar rapid a ce aș putea pune pe masă, cumpărasem niște chestii de la Pravălescu, doua surse de sarmale, mama și Tudor, alea de la mama nebăgate la cuptor însă, nu mai am timp de asa ceva, cozonac de la kanal d și piftie plus salata boeuf și cârnați tot de la Tudor, e magie eu nu gătesc niciodată nimic, că n-am timp și nici nu prea stiu sa fac chestii complicate, nici nu-s sigura că aș avea rabdare, dar în fiecare an, deodata, primesc de toate in timp ce făceam, deci, toate astea mă gândeam că odată, cândva, o să pot să dorm mult, o să ma trezesc când vreau, fără nicio alarmă și fără sa enumăr repede in cap to do list pe azi, pe mâine și pe toată săptămâna, nu o să mă mai rup in bucati sa fac toate lucrurile pe care vreau sau trebuie sa le fac, și sa fiu mereu pe drum și pe fugă și o sa am timp și de Crăciun.

Dar in timp ce-mi doream toate astea, am realizat altceva. M-as plictisi ingrozitor dacă n-as fi mereu pe fugă, pe drumuri, in căutarea unor visuri, in disperarea de a trai, in neliniștea mea. O să mă odihnesc când o să mor, spuneam pe vremuri. Si-acum tot așa. Atât că n-am apucat, asa cum mi-aș fi dorit, să vă spun ori sa va scriu, fiecaruia dintre voi, prieteni, Crăciun fericit dar o fac acum, din mers. After-party/după petrecere, gen.

 

Oana Costea

mai mult
CronicăPromovate

Oare există Moș Crăciun pe altă planetă?

1

 

Nu știm sigur. Poate că este, poate că nu! Știm cu siguranță că cea mai mare planetă a sistemului nostru solar este Jupiter, iar moșul darnic are un sac  mare și plin de dulciuri, jucării și visuri cât uriașul corp ceresc. Este Jupiter planeta cu numărul 5 în ordinea depărtării de la soare, însă pe strada Jupiter nr. 6, la Școala Gimnazială ”Florin Comișel” din Ploiești, structură a unității școlare ”N. Titulescu”, în 22.12.2021 elevii clasei a VI-a au participat cu bucurie alături de domnul director adjunct Lucian Zecheru, de doamna dirigintă Ramona Müller și alte cadre didactice la acțiunea ”Crăciunul este în noi”. Invitat a fost domnul Alex Vlad, președinte al Organizației non-guvernamentale ”Valex” Ploiești. Obiectivele Asociatiei sunt: sprijinirea persoanelor din familii defavorizate, promovarea valorilor culturale, știintifice, educaționale, tradiționale, educarea cetățenilor în scopuri civice, implicarea tinerilor în acțiuni de voluntariat consilierea juridică și pshiologică a victimelor violentei domestice, organizarea de spectacole și promovarea tinerilor talente etc.

Domnul Alex Vlad face câteva aprecieri referitoare la implicarea doamnei profesor de geografie Ramona Müller prin acțiunile de susținere a organizației de mai bine de 4 ani. Acțiunile dumneai și ale familiei sale  sunt atât de ordin material, dar și socio-cultural. În semn de considerație pentru sprijinul său și implicarea în cadrul comunității locale, Asociația Valex îi oferă doamnei Ramona Müller o diplomă de excelență. De asemenea, i se oferă domnului director adjunct Lucian Zecheru o diplomă de merit pentru Școala Gimnazială ”Florin Comișel” pentru promovarea acțiunilor umanitare și educative. În semn de recunoaștere elevii colindă cu dragoste și emoție. La sfârșit primesc dulciuri și articole sportive din partea Asociației Valex.

La câteva zeci de metri de școală este strada Saturn. Oare există Moș Crăciun pe altă planetă, voi ce ziceți?!

 

La Mulți Ani!

(Ramona Muller)

mai mult
CronicăPromovate

Sfânta cruce din porumb

WhatsApp Image 2021-12-22 at 11.28.43

“În toamna anului 1942, vine la mănăstire prima fată cu școală, adică cu studii superioare, profesoară licențiată î

n educație fizică. Era cunoscută în țară, susținuse câteva competiții sportive internaționale. Era Maria Iordache (Marieta), dintr-o familie bogată din Nicorești. Lăsase acasă frați și surori. Când a auzit de începutul smerit al vieții monahicești din sudul Moldovei, a lăsat toate ale lumii desfătări și a venit de s-a înrolat în armata lui Hristos, să ducă mai departe greul început. A fost primită cu bucurie, că era o fire bună, modestă, dar fără voia părinților.

Mama ei chiar s-a îmbolnăvit de supărare, prefera să fi fost moartă, decât să o știe în mănăstire, deși erau oameni credincioși. Dacă pentru unii părinți era o cinste, o bucurie, pentru familia Alexandru Iordache era o înjosire (așa considera familia). Când mergea mama sa la cimitir, pe lângă lumânările ce le aprindea pentru cei morți, aprindea o lumânare și pentru dânsa. Era o fire veselă, dar și plină de seriozitate, o bunătate întruchipată. Nu știa să se supere pe cineva, se considera cea mai mică și nevrednică și cea mai din urmă soră. Nu după multă vreme apărea în sobor ca o rază de lumină în întuneric. Fiind mai în vârstă ca celelalte surori și considerată cu mai multă înțelepciune, a fost luată de exemplu în trăirea duhovnicească. Se ruga mult și mai ales pentru întoarcerea mamei sale. Așa de mult se întrista când vedea pe părinții surorilor și credincioșii cu ce dragoste veneau la mănăstire și ai dânsei nu numai de dânsa nu voiau să audă, dar nici de mănăstire, din cauza fiicei lor Marieta. Când porumbul din jurul mănăstirii era crescut destul de mare, se ducea și făcea acolo rugăciuni și mii de metanii. Odată, Pr. Varnava a ieșit din chilie, într-o noapte, și vede în porumb o luminiță că mișca sus-jos. A avut răbdare să stea să vadă ce înseamnă această luminiță – era sora Maria care își făcuse canonul. Mergea la ascultările cele mai grele, deși nu putea, avusese cândva fracturată coloana vertebrală și ca să nu cârtească celelalte surori, de exemplu la secerat, secera în genunchi până sângerau.

Când la bucătărie era vreo mâncare (sarmale) ce trebuia noaptea să fie fiartă pentru a doua zi, toate surorile plecau, se știa că numai sora Maria se oferea să aibă grijă de mâncare, deși ziua muncea greu, sau mergea cu oile pe ger, vânt sau ploaie. Când pleca cu oile, lua în traistă o bucată de mămăligă și de era ger, venea cu ea înghețată tun. Postea zile-n șir, dacă o nemulțumea ceva, niciodată nu se supăra, iar pentru toate împrejurările găsea un răspuns. A cerut îngăduința Măicuței, să nu stea cu obștea la masă și timp de un an de zile se așeza la masă după ce maicile și surorile ieșeau din trapeză, de mânca numai resturile ce le rămânea lor. Dar după cum mâncare nu era îndestulătoare, prea multe firmituri nu găsea.

Cu timpul Măicuța, care știa, și fetele care observaseră această smerenie, lăsa anume pe masă ceva de mâncare. În chilie se învelea noaptea cu vreo pătură, pe motiv că nu avea plapumă adusă de acasă. Aflând familia de aceasta, i-a adus o plapumă de mătase foarte frumoasă și nici atunci nu s-a învelit cu ea, ci a dat-o la stăreție pentru oaspeți, pe motivul că nu se cade călugărului se se simtă bine sub o astfel de plapumă.

Multe și diferite sunt actele de nevoință, de smerenie, ale sorei Maria Iordache, devenită mai târziu Monahia (Maica) Mihaila.

Dragostea mamei și dorul de fata sa cea bună au biruit. Și-a zis în sine că și pe morți îi mai poți vedea după șapte ani deshumându-i, dar pe copila noastră care se roagă neîncetat lui Dumnezeu pentru noi? A trimis vorbă la mănăstire să vine acasă, dându-i partea ce se cuvenea de avere (struguri și vin din anul acela – fiind originală dintr-o regiune viticolă). Bucuria regăsirii a fost de nedescris, însă nu a durat mult, că mama sa, de supărare, s-a îmbolnăvit și a murit de cancer. Maica Mihaila mulțumea lui Dumnezeu de toate și pentru toate, că i-au fost ascultate rugăciunile de apropiere a părinților de bucuriile cerului. Toată viața Sfinției Sale a fost numai sacrificiu, până la sfârșitul vieții care i-a fost mucenicesc. Tot soborul și cine a cunoscut-o îi păstrează o plăcută amintire.”

(Maica Christofora – Sfânta cruce din porumb)

mai mult
CronicăPromovate

O mâncare deja mestecată

sddefault

 

Individul zilelor noastre înghite o mîncare deja mestecată. Sistemul i-a pus în mînă o telecomandă ale cărei canale sînt gata programate, iar el, o lighioană jalnică, atrofiată, apasă sîrguincios, condiţionat, termopanat, supravegheat, contaminat, nişte taste fluorescente, arondat la un supermarket, instalat în confortul sintetic al unui imobil pentru care va achita dobînzi o viaţă întreagă, acceptînd o existenţă impersonală, frecventînd zi de zi şi an după an un serviciu anodin, tur-retur, înghesuit într-un cubicle la cucurigu, omul simplificat la funcția sa lucratorie, utilitară, văzut ca resursă, își amanetează viața – sistemul nu-i răpește doar puterea de muncă, ar fi prea puțin, ci timpul! – îl asasinează lent – „We are programmed just to do / Anything you want us to…” aşteptînd bucuria efemeră a unui concediu de două săptămîni şi o pensie care să-i asigure, chipurile, bătrîneţea, cît s-o mai lungească o vreme. Rezervor de energie pentru a patra revoluție industrială. Dar omul actual nu problematizează, nu discerne și nu se exprimă pe sine. Dus de val, repetă reguli străine de el, șabloane, este convins că are alternative, că votul lui contează, are iluzia libertății de-a alege, că îşi poate decide singur viitorul, se vrea responsabil, se crede implicat, cînd de fapt el, moluscă de crescătorie, a fost deja ales, votul lui este prescris și viitorul îi este trasat dinainte, după bunul lor plac, de alţii: „Ja tvoi sluga / Ja tvoi rabotnik”. El vede ce îi este arătat şi consumă ce i se livrează: E-uri, genetică, PVC, gumă de mestecat, corporatism, corectitudine politică, globalism într-o lume etanşă, sterilă, nivelată, monitorizată video. Hashtaguri și libertate de import, restrînsă, evident, la oferta pieței.

 

 

Gabi Stamate

mai mult
1 2 3 57
Page 1 of 57