close

Sport

Sport

Africa de Sud este noua campioană mondială la rugby. Victorie clară în marea finală cu Anglia

Rugby73

Africa de Sud este noua campioană mondială la rugby, după ce a învins fără drept de apel Anglia, în finala disputată la Yokohama, scor 32-12 (12-6). 

Este cel de-al treilea titlu mondial din istoria Africii de Sud„Springboks” mai câștigaseră trofeul în 1995 şi 2007, ultima oară tot după o finală cu Anglia. Englezii au câştigat o singură dată competiţia, în 2003.

Africa de Sud a egalat Noua Zeelandă la numărul de titluri mondiale

Springboks egalează Noua Zeelandă la numărul de titluri (3), după ce All Blacks s-au impus în 1987, 2011 şi 2015.

Fără a juca senzaţional, cu un meci pierdut în faza grupelor în faţa Noii Zeelande (13-23), Africa de Sud reuşeşte să intre în posesia celui de-al treilea său trofeu mondial, după cele câştigat la ediţiile din 1995 şi 2007.

Anglia, care a părut că şi-a epuizat toate ”armele” în semifinala câştigată în faţa All Blacks, meci despre care selecţionerul Eddie Jones spunea că a fost pentru ”trandafiri” ca o veritabilă finală, rămâne cu un singur trofeu mondial, câştigat la ediţia din 2003, şi se mulţumeşte cu titlul de vicecampioană.

Africa de Sud – Anglia 32 – 12 | Cum s-a scris istoria finalei Cupei Mondiale 2019

După o partidă extrem de echilibrată până spre final, sud-africanii s-au impus datorită supremaţiei pe care au avut-o în pachetul de înaintare, în special în prima repriză, şi apărării extrem de precise, adversarii lor făcând mai multe greşeli tehnice, cedând şi din punct de vedere psihic în ultimele minute ale partidei.

Încă de la început, Springboks au încercat să-şi impună jocul şi chiar în minutul 2, Handre Pollard a ratat o lovitură de penalitate, însă nu a mai făcut-o în minutul 9 când a reuşit deschiderea scorului.

Englezii au avut prima acţiune mai legată abia în minutul 20, încheiată cu 3 puncte puse pe tabelă de Owen Farrell.

Duelul transformerilor a continuat, Pollard readucând pe Springboks în avantaj în minutul 22, Farrell egalând în minutul 34. Până la pauză însă, pe fondul unei dominări clare în grămezi care i-a determinat pe ”trandafiri” să comite infracţiuni în joc, Pollard a mai concretizat alte două lovituri de pedeapsă, scorul pauzei fiind 12-6 pentru Africa de Sud.

Prima parte a mitanului secund nu a fost mult diferită de prima repriză. Englezii, deşi au reuşit să echilibreze situaţia în grămezile ordonate, nu au putut să desfacă apărarea adversarilor, tot sud-africanii marcând alte trei puncte prin acelaşi Pollard în minutul 45, înainte ca Farrell să reducă iarăşi diferenţa în minutul 51. În minutul 54, căpitanul Angliei a ratat prima sa lovitură de pedeapsă, dând posibilitatea sud-africanilor să se distanţeze, prin concretizarea unei noi lovituri de penalizare, transformată de Pollard în minutul 57, scorul devenind 18-9.

Au urmat minute în care Anglia a încercat, fără succes, să deschidă jocul cu acţiuni rapide pe treisferturi pentru a recupera decalajul de pe tabela de marcaj, însă ”trandafirii” au comis greşeli, chiar dacă Farrell a mai adus alte trei puncte printr-o lovitură de penalitate.

Minutul 66 a fost şi momentul psihologic al confruntării, când în urma unei bâlbâieli a balonului, acesta a fost recuperat de Springboks, Makazole Mapimpi izbutind primul eseu al meciului, transformat de Pollard, care a dus scorul la 25-12. Englezii nu s-au mai regăsit apoi pe teren, au cedat iniţiativa, iar Chelsin Kolbe a închis meciul cu eseul din minutul 73, transformat de acelaşi Pollard.

Africa de Sud – Anglia 32 – 12 | Echipele

Africa de Sud: Willie Le Roux (min.68 Frans Steyn) – Chelsin Kolbe, Lukhanyo Am, Damian De Allende, Makazole Mapimpi – Handre Pollard, Faf De Klerk (min.77 Elton Jantjies) – Thomas Du Toit, Duane Vermeulen, Siya Kolisi (căpitan, min.64 Francois Louw) – Lodewyk De Jager (min.22 Franco Mostert), Eben Etzebeth (min.60 RG Snyman) – Frans Malherbe (min.44 Vincent Koch), Mbongeni Mbonambi (min.22 Malcolm Marx), Tendai Mtawarira (min.44 Steven Kitshoff). Selecţioner: Rasssie Erasmus.

Anglia: Elliot Daly – Anthony Watson, Manu Tuilagi, Owen Farrell (căpitan), Jonny May (min.70 Jonathan Joseph) – George Ford (min.50 Henry Slade), Ben Youngs (min.75 Ben Spencer) – Sam Underhill (min.60 Anthony Wilson), Billy Vunipola, Tom Curry – Courtney Lawes (min.41 George Kruis), Mario Itoje – Kyle Sinckler (min.3 Dan Cole), Jamie George (min.60 Luke Cowan-Dickie), Mako Vunipola (min.46 Joe Marler). Selecţioner: Eddie Jones.

Arbitru: Jerome Garces (Franţa).

(digisport.ro)

mai mult
Sport

Calcule de calificare | Cum ajunge Simona Halep în semifinalele Turneului Campioanelor, după ce Bianca Andreescu a abandonat

tenis3

Simona Halep a pierdut în două seturi partida cu Elina Svitolina, din Grupa Violet, de la Turneul Campioanelor 2019, scor 5-7, 3-6. În acest moment, calculele de calificare în semifinale sunt simple: victoria cu Pliskova este similară cu accederea în penultimul act.

Turneul Campioanelor 2019 | Simona Halep, calcule de calificare

În urma succesului de azi, Elina Svitolina este calificată în semifinalele Turneului Campioanelor de la Shenzhen.

Pentru Simona Halep există calcule simple de calificare, după ce Bianca Andreescu a abandonat din cauza unei accidentări la genunchi, în meciul cu Karolina Pliskova. Sportiva din Canada are două eșecuri și este eliminată din competiție.

În acest moment, Svitolina are două victorii, în timp ce Simona Halep și Karolina Pliskova au câte un succes, după primele două meciuri. Cum campioana noastră și sportiva din Cehia se vor întâlni în ultimul meci al Grupei Violet, acesta va deveni decisiv pentru calificarea în semifinale.

Partida Simona Halep – Karolina Pliskova, decisivă pentru calificarea în semifinalele Turneului Campioanelor 2019, va fi ÎN DIRECT pe Digi Sport 2 și în aplicația Digi Online vineri, la o oră care va fi stabilită ulterior.

Turneul Campioanelor 2019 | Criteriile de departajare

Există câteva criterii care vor decide tenismenele care vor ajunge în faza semifinalelor, cea care urmează imediat după faza grupelor. Doar două jucătoare din fiecare grupă se vor califica mai departe.

Astfel, criteriile de departajare sunt:

  • Numărul de victorii
  • Numărul de meciuri jucate (un bilanț cu 2 victorii și o înfrângere „bate” un record perfect al unei sportive intrate pe tablou ca rezervă, în meciul doi, care obține două victorii)
  • Rezultatul direct la egalitate între două jucătoare
  • La egalitate între trei sportive, departajarea se face la setaveraj (procentaj de seturi câștigate) și gameaveraj (procentajul de game-uri câștigate).

(digisport.ro)

mai mult
Sport

Turneul Campionelor: Simona Halep față în față cu deținătoarea trofeului

Tenis

Simona Halep va reveni pe terenul de la Shenzhen. După prima victorie la Turneul Campioanelor, contra Biancăi Andreescu, fostul lider mondial urmează să se întâlnească astăzi cu Elina Svitolina, campioană în 2018.

Simona Halep revine astăzi în arenă la Turneu Campioanelor. Duelul cu Elina Svitolina, în grupa Violet, este programat de la ora 12.30.

În duelurile directe este egalitate, dar românca are două victorii în 2019 în faţa jucătoarei din Ucraina.

Simona vine cu încredere pe teren șidupă partida câștigată, luni, în fața Biancăi Andreescu (locul 4 WTA). Meciul cu canadianca a fost lung, solicitant. După 2 ore și 30 de minute de joc, Halep a recunoscut că era un pic moartă.

„A trebuit să lupt. Nu am jucat prea mult de la Wimbledon şi mă simt un pic cam ”moartă”. Sper să-mi revin până miercuri”.

Simona a prefațat astfel duelul cu Svitolina: ” Sper să nu mai fie tot un meci epuizant! O să dau tot ce pot ca să câştig. Ştiu că este greu contra ei de fiecare dată, îi place terenul aici, are încredere,

Elina Svitolina are zero titluri cucerite în acest sezon. De aceea, este super motivată la ultima întrecere a anului. În plus, ucraineanca a câștigat ediția 2018 a Turneului Campioanelor.

O victorie în faţa deţinătoarei trofeului, coroborată cu un succes al Biancăi Andreescu împotriva Karolinei Pliskova ar asigura calificarea în penultimul act al competiţiei.

Simona Halep se află la a cincea prezență la Turneul Campioanelor, cu toate că a obținut calificarea la ultimele șase ediții. Anul trecut, ea s-a retras din cauza unei accidentări.

Cea mai bună performanță a Simonei a venit în 2014, atunci când a jucat finala cu Serena Williams însă a fost învinsă clar de americancă (3-6, 0-6). În celelalte ediții, Halep nu a trecut de faza grupelor (2015, 2016, 2017).

Turneul Campionelor, găzduit de Shenzhen începând din acest an, dispune de cele mai mari premii din istoria tenisului, în valoare totală de 14 milioane de dolari.

(timpul.md)

mai mult
PromovateSport

EXCELSIOR copii!

meci

Nu mă interesează că s-a terminat 1 – 1!…

Norvegienii sunt „cetăţeni de clasă I” faţă de români, în UE!… Dar când 30000 de copii cântă imnul naţional, indiferent unde, este absolut clar că viitorul României nu este sumbru!…

EXCELSIOR copii!… Doamne ajută!…

 

(Bogdan-Costin Georgescu)

mai mult
Sport

FORMULA 1 JAPANESE GRAND PRIX 2019

image

Campionatul Mondial de Formula 1 FIA din 2019 este un campionat de curse auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism (FIA), ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. Piloții și echipele concurează în douăzeci și unu de mari premii pentru titlurile de campioni mondiali pentru piloți și constructori.

(Wikipedia)

FORMULA 1 JAPANESE GRAND PRIX 2019

Get up to speed with everything you need to know about the 2019 Japanese Grand Prix, which takes place over 53 laps of the 5.807-kilometre Suzuka International Racing Course on Sunday, October 13.

Using the links above you can find the full weekend schedule, including details of practice and qualifying sessions, support races, press conferences and special events, plus the latest news headlines, circuit information and F1 race results.

You can also find broadcast information, with details of how and where you can watch the race on TV, or download the 2019 Japanese Grand Prix schedule to your mobile device.

(formula1.com)

 

mai mult
Sport

Atleta Dimitriana Surdu s-a clasat pe locul 12 la mondialul de la Doha

surdu

Atleta Dimitriana Surdu a ocupat locul 12 la Campionatului Mondial de la Doha, la proba aruncarea greutății. Ea a înregistrat rezultatul 17,64 metri.

În calificări, Dimitriana a avut al cincilea cel mai bun rezultat: 18,71 metri. Campioană mondială a devenit chinezoaica Gong Lijiao, cu rezultatul 19,55 metri, transmite Știri.md cu referire la IPN.

Anterior, Zalina Petrivskaya s-a clasat pe locul 4 la aruncarea ciocanului, iar Serghei Marghiev și Alexandra Emilianov au ratat calificarea în finală, la aruncarea ciocanului, respectiv aruncarea discului.

La Mondialul de la Doha concurează circa 2.000 de sportivi din 209 țări.

(stiri.md)

mai mult
Sport

Probleme de arbitraj la Cupa Mondială de Rugby 2019

rugby-44

World Rugby, forul internaţional suprem în sportul cu balonul oval, a menţionat, marţi, într-un comunicat, că arbitrajul a ridicat unele probleme la meciurile desfăşurate până acum la Cupa Mondială 2019 din Japonia, scrie AFP.

”Echipa de arbitri de la competiţie a indicat că jurizarea meciurilor nu a corespuns întotdeauna cu standardele stabilite. Procesul decizional a fost uneori influenţat de problemele puse de utilizarea instrumentelor tehnologice şi comunicarea defectuoasă între arbitri. Toate aceste probleme sunt acum examinate de cei 23 de arbitri pentru soluţionarea deficienţelor”, se arată în comunicat.

Primele critici al adresa arbitrajului au fost formulate de selecţionerul Argentinei, Mario Ledesma, care şi-a exprimat nemulţumirea faţă de anumite decizii date de ”centralul” de la partida cu Franţa, australianul Angus Gardner, considerând că au fost favorizaţi ”cocoşii galici” care au câştigat meciul cu 23-21, în Grupa C.

(Sebastian Florea)

mai mult
PromovateSport

Cupa Mondială de Rugby din 2019

rugby

Cupa Mondială de Rugby 2019 este cea de a noua Cupă Mondială de Rugby. La întâlnirea International Rugby Board (IRB; cunoscută ca World Rugby din noiembrie 2014), ținută la Dublin pe 28 iulie 2009, Japonia a fost anunțată ca gazdă a competiției. Acesta este primul turneu care are loc în Asia, și de asemenea este pentru prima dată când evenimentul este organizat de o țară din afara primului eșalon al acestui sport. Hong Kong și Singapore și-au exprimat interesul de a găzdui unele meciuri și au fost incluse în dosarul inițial, dar nu s-au aflat printre cele paisprezece locații anunțate de organizatori la 5 noiembrie 2014.

Meciul de deschidere al Cupei Mondiale de Rugby 2019 a avut loc pe Stadionul Tokyo Chōfu, iar finala se va disputa pe Stadionul Internațional Yokohama din Kanagawa.

Turneul din 2019 are la start 20 de echipe, deși au existat mai multe sugestii pentru a se crește numărul la 24 sau chiar la 32 pentru competiția din 2023.

Alegerea gazdei

IRB a cerut ca toate statele membre care doresc să găzduiască Cupa Mondială de Rugby din 2019 sau 2015 să își prezinte interesul până la 15 august 2008. Un record de zece țări și-au arătat interesul pentru găzduirea turneelor din 2015 și / sau 2019. Pentru turneul din 2019 și-au arătat interesul nouă națiuni diferite.

Jamaica a fost cea mai surprinzătoare țară care și-a arătat interesul pentru găzduirea evenimentului, având în vedere că nu a participat niciodată la o Cupă Mondială anterioară, dar s-a retras repede. De asemenea, Rusia și-a anunțat inițial intenția de a licita atât pentru Cupa Mondială din 2015, cât și pentru cea din 2019, dar a retras ambele oferte în februarie 2009, în favoarea a ceea ce s-a dovedit a fi o ofertă reușită aceea de a găzdui Cupe Mondială de Rugby în Șapte din 2013. Australia și-a retras candidatura la 6 mai 2009.

Cele trei gazde potențiale – Italia, Japonia și Africa de Sud – au fost anunțate la 8 mai 2009. La o întâlnire specială desfășurată la Dublin la 28 iulie 2009, International Rugby Board (IRB) a confirmat că Anglia va găzdui Cupa Mondială de Rugby din 2015, iar Japonia va găzdui turneul din 2019. IRB a votat cu 16 voturi la 10 în favoarea aprobării recomandării Rugby World Cup Ltd (RWCL) ca Anglia și Japonia să primească organizarea turneelor.

Citește mai mult: Wikipedia

mai mult
Sport

Momentul de reculegere

stadium

O șleahtă de derbedei, cu pretenții de identitate, care se autointitulează „Uniti sub tricolor”, sub pretextul de susținători ai echipei naționale de fotbal a României, se auto-denunță public și anunță că ei sunt responsabili de „momentul pirotehnic” desfășurat în timpul momentului de reculegere dinaintea meciului cu Spania!

Cu un aer superior, „Nu ca am avea de ce sa dam explicatii”, și jignind, spunând „Despre presa romana si formatorii de opinie am mai tot discutat, nu are rost sa va amintim ca toti sunt facuti din acelasi putred aluat”, dau dovadă de o ignoranță dusă spre prostie precizând că „Nu am avut vreo intentie sa stricam un moment solemn ce nu a fost anuntat in prealabil”. Asta, în condițiile în care anunțul minutului de reculegere a fost multi mediatizat de toată media! Deh, oamenii urăsc presa, fără ca măcar să știe ce informații dau! Mai mult, lansează și un avertisment: „Acesta este stilul nostru de viata si de manifestare, suntem mereu prezenti, suntem mereu ultra’ si nu ne veti opri niciodata”!

Având în vedere toate acestea, se sesizează cineva măcar să-i amendeze pentru mizeriile făcute în tribunele Arenei Naționale, mai ales că faptele lor pot atrage și suspendarea terenului pentru următoarele meciuri? Și, mai ales că spectacolele pirotehnice sunt interzise prin toate legile lumii? Indiferent de programarea unor minute de reculegere, înaintea, în timpul sau după derularea lor! Chiar sunt curios dacă instituțiile statului au vreo reacție! Mai ales că oamenii se dau singuri în fapt! Sunt la vedere! Vă e frică de ei?

Și, ca să pună bomboana pe tort, tonții ăștia o mai fac și pe patrioții! Ei doreau moment de reculegere pentru „militarul roman mort in Afganistan”. Îmi vine să râd! Pentru mine este clar că acești falși suporteri ai naționalei de fotbal sunt doar niște impostori, care n-au nici o treabă cu regulile acestui sport!

PS Ce e între ghilimele este citat de la ei de pe pagina de fb! Ei sunt atât de patrioți, încât siluesc limba română! N-au auzit de diacritice!

(Florin Gongu)

mai mult
Sport

România – campioană europeană la tenis de masă

Tenis

Cred că nu-i de colea să-ți păstrezi supremația pe echipe, în Europa, la tenis de masă!

Bravo, Elizabeta Samara, Bernadette Szocs, Daniela Dodean Monteiro plus rezervele Adina Diaconu, Irina Ciobanu și antrenorul Viorel Filimon!

⚬Finala: România – Portugalia 3-0
⚬Bernadette Szocs – Jieni Shao 3-2 (11-7, 8-11, 6-11, 11-7, 11-6)
⚬Daniela Dodean Monteiro – Fu Yu 3-2 (7-11, 11-8, 11-9, 6-11, 11-3)
⚬Eliza Samara – Leila Oliveira 3-0 (11-9, 11-7, 11-6)

(Florin Gongu)

mai mult
PromovateSport

Steaua și Dinamo au fost aduse de tancurile rusești. SIMBOLUL ARMATEI care a TERORIZAT ROMÂNIA este în continuare idolatrizat

stea

Steaua București și-a asigurat titlul de campioana a României, pentru al doilea an consecutiv, cu trei etape înainte de final, după meciul cu U. Cluj, câștigat cu 1-0. Performanța reușită de Steaua îi aduce automat comparația cu echipa din 2004-2006 a roș-albaștrilor, care pe atunci îl aveau ca lider pe Mirel Rădoi. Sezonul nu este însă terminat, steliștii putându-și triumfa, după doi ani de secetă, și în Cupa României, scrie România Libera.

Traiectoria fotbalului românesc în anii care au urmat conflagraţiei mondiale şi transformările suferite de acest sport sub presiunea implantării comunismului în România.

Modelul rusesc

Teroarea instaurată în societatea românească după 1945 a produs monştri şi în sport. Locul echipelor apărute firesc, din pasiunea unor oameni competenţi, a fost luat de cluburile create la ordin. Actul de naştere al celor doi coloşi care au sufocat decenii întregi fotbalul românesc – Steaua şi Dinamo – n-are nimic romantic sau solemn. România de la sfîrşitul deceniului cinci era independenţa doar pe hîrtie. În realitate, ţară era condusă de oameni trimişi de la Moscova, sprijiniţi de diviziile Armatei Roşii care uitaseră să se întoarcă. Armata rusă s-a retras de pe meleagurile noastre în 1956, dar vestigiile năvălirii sovietice mai dăinuie şi astăzi. Planurile cotropitorilor – abandonate ulterior -, de a transformă România şi alte ţări din estul Europei în republici componente ale URSS, s-au reflectat nu numai în epurările efectuate printre intelectuali, cooperativizarea ţărănimii şi rusificarea forţată. Pe lîngă oraşele rebotezate Stalin (Braşov) şi Gheorghe Gheorghiu-Dej (Oneşti), politrucii au hotărît că trebuie copiat modelul sovietic şi în fotbal. Aşa s-au înfiinţat echipele muncitoreşti – cum ar fi Strungul Arad, Rulmentul Alexandria, Rocar Bucureşti, Precizia Săcele, Flacăra Ploieşti (actualul Petrolul), FC Oneşti, Gaz Metan Mediaş – şi cele militare – printre ele, Steaua Bucureşti, Steaua Mizil, AŞA Tg. Mureş, CĂ Cîmpulung Moldovenesc, Dinamo Bucureşti, Dinamo Braşov, Dinamo Bacău.

Comuniştii au ras echipele de tradiţie

Adusă pe tancurile sovietice, nouă orînduire socialistă a fost impusă cu forţă şi în fotbal. Efectul a fost devastator, pentru că întregul sistem după care se ghida pînă atunci lumea sportului-rege a fost distrus. Sub loviturile de baros ale regimului şi ale activiştilor acestuia – mulţi dintre ei, cu totul străini de fotbal -, o parte dintre echipele cu faima au fost împinse spre anonimat sau anihilate pur şi simplu. Ripensia Timişoara, prima echipa profesionistă din fotbalul românesc, va plăti scump această onoare, fiind desfiinţată în 1948. Timişorenii au murit glorios, cîştigînd, chiar în ultimul an de existenţa, campionatul naţional de juniori. Venus Bucureşti, o altă mare forţă a fotbalului interbelic, va fi retrogradată, succesiv, din Divizia A pînă în Divizia D, unde a murit.

Carmen Bucureşti, echipa celebrului industriaş Ionel Mociorniţa, a avut cîntecul de lebădă în ediţia 1946-1947, cînd a ocupat locul secund în campionat. La doar cîteva săptămîni după încheierea sezonului, formaţia a fost desfiinţată la ordinul autorităţilor comuniste, pentru a se face loc nou-înfiinţatului club al armatei. Chinezul Timişoara, deţinătoarea a cinci titluri consecutive de campioană a României, între anii 1922-1927, a fuzionat cu CAM Timişoara, dar în 1946 s-a dizolvat. Club Atletic Oradea, singură echipa din România care a cîştigat atît campionatul intern, cît şi cel al Ungariei (în ediţia 1942-1943), şi-a schimbat după război numele în Libertatea, iar apoi, în ICO. De tăvălug n-a scăpat nici Unirea Tricolor, formaţie cu mare tradiţie în perioada interbelică. Laureată ultimului campionat dinaintea războiului (1940-1941) va fi trecută sub patronajul Ministerului de Interne şi, ulterior, unificată cu o altă echipa, Ciocanul Bucureşti, pentru a da naştere clubului miliţiei. 

Carmen a fost ucisă de stelişti

La 7 iunie 1947 s-a înfiinţat la Bucureşti primul club militar din România, sub denumirea de AŞA (Asociaţia Sportivă Armata). Ministerul Apărării a luat această decizie pentru a alinia România la modelul rusesc, în care echipele purtînd denumirea ŢSKA jucau un rol foarte important. Echipa armatei a adoptat culorile roşu şi albastru şi – la fel că Dinamo – a luat fiinţă prin distrugerea unei alte formaţii de mare tradiţie în fotbalul românesc. Pentru a se face loc nou-înfiinţatei AŞA, a fost desfiinţat clubul Carmen, patronat de Ionel Mociorniţa, unul dintre cei mai mari industriaşi ai perioadei interbelice. Din această cauza, gruparea militară şi-a atras încă de la început antipatia publicului. Un an mai tîrziu, titulatura s-a schimbat în CSCA (Clubul Sportiv Central al Armatei). Din 1950 pînă în 1961 s-a numit CCA (Casă Centrală a Armatei). Abia după această perioada a intrat în vigoare numele de Steaua, sub care este cunoscută formaţia din Ghencea în acest moment.

Pentru a cîştigă campionatul din 1953, CCA a desfiinţat o echipa

Cei mai buni fotbalişti din ţară erau racolaţi de emisarii grupării din Ghencea, chiar dacă jucătorii nu doreau să joace acolo. E de pomină abuzul comis în campionatul din 1953, cînd ministerul a desfiinţat, la finalul turului, echipa Casă Armatei Cîmpulung Moldovenesc, care îndrăznise să ocupe primul loc, înaintea suratei din Capitală. Valorosul antrenor Francisc Ronnay reuşise să creeze la Cîmpulung Moldovenesc o echipa foarte bună, care practică un fotbal modern. Ministerul a desfiinţat abuziv echipa şi i-a transferat pe cei mai mulţi dintre jucători la CCA. Aşa a cîştigat echipa armatei campionatul din 1953.

Dinamo a călcat pe cadavrul Unirii Tricolor

Al doilea club dintr-un clasament all time al echipelor de fotbal din ţară noastră, Dinamo Bucureşti, a luat fiinţă din porunca autorităţilor sovietice, care aveau nevoie de un omolog român al grupărilor Ministerului de Interne din URSS. Dinamo, echipa miliţiei, a apărut la 14 mai 1948. Pentru crearea acestei grupări, generalii au călcat pe cadavrele altor două echipe: Unirea Tricolor Obor şi Ciocanul Bucureşti. Cei mai buni fotbalişti de la aceste grupări au fost strînşi într-o prima echipa, iar restul au fost trimişi în Divizia B, sub titulatura Dinamo B. Dinamo A a debutat în Divizia A în campionatul 1948-1949, pe care l-a terminat pe locul opt. Începînd din 1951, Dinamo începe să-şi impună legea în competiţia internă. Treptat, în lupta pentru supremaţie, vor rămîne doar echipele Internelor – Dinamo – şi Armatei – Steaua. Va fi, de fapt, o cursa în care cele două grupări se vor întrece nu numai pe plan sportiv, ci şi în abuzuri.

În ciuda aparenţelor, fotbalul românesc pierduse teren pe plan internaţional. Regresul, provocat de imixtiunile politice în sport, avea să aibă consecinţe incalculabile pe termen lung. Din cauza izolaţionismului care ne fusese impus, echipele au pierdut contactul cu Occidentul. Vreme de 25 de ani, din 1945 pînă în 1970, fotbalul autohton avea să dispară de pe scenă internaţională.

Anii 80, începutul sfîrşitului în fotbalul românesc

Paradoxal, declinul fotbalului românesc a început exact în perioada de maximă glorie la nivelul echipelor de club. Marile performanţe realizate de Steaua, Dinamo şi Universitatea Craiova în anii 80 au mascat, de fapt, debutul unei epoci în care abuzurile fuseseră ridicate la rang de lege. Centrul naţional Luceafărul, unde s-au şlefuit numeroşi juniori deveniţi, ulterior, vedete internaţionale, a fost desfiinţat. În paralel, autorităţile comuniste s-au implicat – cu urmări dintre cele mai nefaste – tot mai adînc în campionatul intern. Lovitură de graţie au dat-o chiar corifeii regimului: familia Ceauşescu, miliţia şi Securitatea. Echipele ocrotite de capii statului au comis, mai ales în perioada 85-89, nenumărate abuzuri, distrugînd campionatul şi subminînd însăşi ideea de competiţie. Meciurile aranjate, modă presiunilor, a şantajului şi tehnicile de corupere a arbitrilor şi adversarilor s-au perfecţionat în acea perioada. Rezultatele acelor vremuri catastrofale în fotbalul românesc mai pot fi văzute şi astăzi în Divizia A.

Steliştii îl au pe conştiinţa pe Mateianu

Steaua era echipa favorită a lui Valentin, fiul dictatorului Nicolae Ceauşescu. Toate performanţele realizate în perioada 85-89 de echipa militară poartă amprenta acestei asocieri teribile şi sînt umbrite de politică de forţă aplicată în campionatul intern. Meciul FC Bihor-Steaua (2-3), disputat în toamna anului 1988, este relevant pentru felul în care militarii îşi îndeplineau obiectivele. Istoria acelui meci, povestită chiar de Viorel Mateianu, tehnicianul de atunci al orădenilor, a fost dată publicităţii în exclusivitate de Evenimentul zilei.

N-am avut voie să batem pe Steaua, Dinamo, Victoria. Asta a fost tragedia întregului fotbal românesc, notă Mateianu. Pe 25 septembrie 1988, FC Bihor primea acasă vizită steliştilor. Formaţia orădeană, nou-promovată, fusese deja avertizată să nu se opună. Cu toate acestea, Mateianu a îndrăznit să sfideze regimul şi familia dictatorului. Generalii de la Bucureşti şi demnitarii judeţului aveau să devină furioşi constatînd că, în teren, gazdele opun rezistenţă! FC Bihor a intrat la pauză în avantaj: 2-1. Repriză a două a fost de coşmar. În caietele sale, Mateianu rememorează acest incident care i-a marcat nefast viaţă, declanşîndu-i boală ucigaşă. Doresc să informez opinia publică fotbalistică şi pe susţinătorii FC Bihor Oradea că, în 1988, noi n-am pierdut cinstit jocul cu Steaua, ci numai la ordinul primului-secretar Sorcoiu şi al adjunctului acestuia, Vulturar, ameninţaţi la rîndul lor de Ilie şi Valentin Ceauşescu cu pierderea scaunelor.

Arbitrul Gheorghe Constantin primise ordin să ţină meciul pînă înscriu oaspeţii

La pauză, cînd Steaua era condusă, Valentin Ceauşescu a sunat la sediul clubului orădean, cerînd insistent să discute cu Mateianu. Pînă că antrenorul să ajungă din vestiar la telefon, legătură se întrerupsese. Acesta nu a mai aşteptat un al doilea apel. Începea repriză a două. Mi-am îngăduit, cu de la mine putere, să joc cinstit cu Steaua, scria antrenorul, care a trăit atunci cele mai cumplite ore din viaţă lui. Văzînd că, în ciuda tututor ordinelor, Mateianu continuă să-şi apere şansele, prim-secretarul judeţului Bihor şi toţi generalii de la oficială au coborît la gardul din spatele băncii de rezerve a gazdelor. De acolo, ei au recurs la ameninţări cu moartea la adresa antrenorului. Mateianu a fost supus unui stres insuportabil, amplificat de prestaţia oribilă a centralului Gheorghe Constantin.

Împinşi de la spate, steliştii au egalat în repriză secundă, dar nu reuşeau să înscrie şi golul victoriei. Arbitrul primise ordin să nu fluiere finalul pînă cînd militarii nu înscriu! Steaua a învins, pînă la urmă, cu 3-2, cu un gol marcat de Gabi Balint în minutul 100! După partida, am fost băgat în şedinţa. Mi s-a spus, reproduc textual, – Mateianu a încercat o lovitură de stat, să schimbe Consiliul Judeţean de Partid Bihor.

Pînă la urmă, pe la două noaptea, Vulturar a recunoscut că a discutat cu arbitrul Constantin să nu oprească jocul pînă nu cîştigă Steaua, avea să dezvăluie antrenorul. La aproape două luni de la acel joc, Mateianu avea să sufere primul accident vascular cerebral.

Adversarii cîinilor roşii erau ameninţaţi cu puşcăria

Ministrul de interne din anii 80, Tudor Postelnicu, era dispus să ajute prin orice mijloace Dinamo pentru a reuşi detronarea steliştilor. În consecinţă, echipa a beneficiat, în acei ani, de sprijinul miliţiei şi Securităţii. Lupta între Steaua şi Dinamo a atins, în scurt timp, paroxismul.

Adversarii erau obligaţi să se predea fără lupta.

Asupra cluburilor se exercitau presiuni fantastice. Cu mult înainte că Dinamo să ajungă într-un oraş, începeau să sune telefoanele de ameninţare. Jucătorii, antrenorii, conducătorii de club, prim-secretarii de partid şi celelalte oficialităţi locale erau avertizaţi că un eventual accident va atrage destituiri pe linie politică şi anchete din partea miliţiei.

Dinamoviştii au desfiinţat Gheaţă de Aur

Trofeele interne fiind un obiectiv imposibil de realizat, dinamoviştii au fost nevoiţi să se mulţumească doar cu ţinte internaţionale. În paralel cu rezultatele notabile din Cupa Cupelor, roş-albii au apelat la o înşelăciune pentru a cîştigă Gheaţă de Aur. Prestigioasă distincţie, acordată anual de France Football celui mai prolific marcator din campionatele europene, a fost cîştigată de Cămătaru şi Mateuţ în urmă unor falsuri de pomină. Adversarii din campionat erau obligaţi nu numai să se lase învinşi, dar să se dea şi la o parte din calea atacanţilor dinamovişti aleşi pentru a ieşi golgeteri. Povestea era de notorietate, iar galeriile rivale se întreceau în refrene batjocoritoare. Au făcut epoca versurile din 1987 ale rapidiştilor: – Cămătaru Rodion nu e gheaţă, ci soson şi – Cămătaru, hai pe noi, să ne dai şi golul doi!. Cămătaru a înscris 44 de goluri în ediţia 86-87, iar Mateuţ a recidivat cu 43 de goluri în ediţia 88-89, stîrnind nenumărate ironii în ţară şi revoltă în străinătate, unde revista franceză a decis să desfiinţeze Gheaţă de Aur.

La Victoria erau arestaţi pînă şi spectatorii!

Existenţa, sub diverse denumiri, încă din 1935, Victoria şi-a început ascensiunea o dată cu implicarea capilor miliţiei în destinele echipei. Ei au fost promovaţi la comandă pe prima scenă a ţării în 1985, devenind cel mai detestabil club din fotbalul românesc. Peste alţi doi ani, în cadrul acestuia îşi făcea apariţia un alt personaj malefic: preşedintele Dumitru Dragomir. Victoria s-a transformat, la sfîrşitul deceniului nouă, în simbolul arbitrariului, abuzului şi implicării comunismului în fotbal. Toate acţiunile echipei aflate sub pulpana generalilor Nuţa şi Bărbulescu provocau un imens dezgust microbiştilor. Cu excepţia dinamoviştilor şi steliştilor, de ameninţările miliţienilor nu scapă nimeni. Teroarea fusese băgată în arbitri, ziarişti, jucătorii echipelor rivale şi chiar în spectatori. De multe ori, cei care protestau în tribune erau săltaţi de „organe” – chiar din tribună, băgaţi la dubă şi bătuţi cu bestialitate. Jucătorii valoroşi erau aduşi efectiv cu arcanul la echipa lui Dragomir!

În primul an în Divizia A, Victoria s-a salvat de la retrogradare prin sacrificarea unei echipe de mare tradiţie: Poli Timişoara. Au urmat trei campionate consecutive încheiate pe locul trei, dar toate abuzurile enunţate mai sus anulează această performanţă, devenită absolut irelevantă. Deşi reprezentau miliţia, conducătorii clubului Victoria, în frunte cu preşedintele Dumitru Dragomir, se pretau la o mulţime de găinării, nedîndu-se înapoi de la a face bişniţă cu produse rare pentru acele vremuri, precum cafea, aparate video, televizoare color, frigidere sau bijuterii. Imediat după Revoluţia din 1989, această echipa de coşmar a fost desfiinţată, iar conducătorii ei – anchetaţi.

Flacăra Moreni a trăit din abuzuri şi meciuri trucate

Flacăra Moreni a fost o altă formaţie care a avut o puternică susţinere politică a vremii. În perioada 1985-1990, micuţa grupare, avînd sprijinul generalilor Ghenoiu şi Dragnea, a comis o sumedenie de abuzuri şi nenumărate meciuri trucate. Aflată în sfera de influenţă a dinamoviştilor, Flacăra Moreni avea nevoie de o victorie pe 13 iunie 1987, în meciul din deplasare, cu roş-albii. Gazdele, care pierduseră contactul cu Steaua, au cedat meciul chiar în Şoseaua Ştefan cel Mare, cu 2-3, într-o partida de pomină. Apogeul batjocurii a fost atins în ediţia 88-89, cînd morenarii au fost propulsaţi pe locul 4, înaintea Universităţii Craiova, pentru a prinde o poziţie de Cupa UEFA. Flacăra a şi jucat în această competiţie în toamna lui 1989, dar a pierdut fără drept de apel, în primul tur, cu FC Porto (0-2 şi 1-2).

Ironia sorţii, gruparea din Moreni avea să retrogradeze în eşalonul secund în 1990, exact la fel cum se menţinuseră în Divizia A: în urmă unor aranjamente.

(timpul.md)

mai mult
Sport

Radu Albot a ajuns în semifinalele turneului ATP din Mexic

RaduAlbot

Tenismenul moldovean Radu Albot, numărul 41 mondial, a acces în semifinalele turneului ATP de la Los Cabos (Mexic).

El l-a învins în două seturi, scor 6-3, 6-3, pe australianul Thanasi Kokkinakis, locul 191 mondial, transmite Știri.md cu referire la Ipn.md.

În penultimul act, Albot îl va întâlni pe numărul 28 mondial, americanul Taylor Fritz, care a trecut de principalului favorit al competiției, italianul Fabio Fognini.

În cariera sa, Radu Albot a câștigat un turneu din seria ATP. În februarie anul curent, s-a impus la Delray Beach Open (SUA).

Sursa: ipn.md

(stiri.md)

mai mult
PromovateSport

Simona Halep scrie istorie în sportul românesc și câștigă finala de la Wimbledon 2019

Halep1

Simona Halep – Serena Williams a fost finala feminină de la Wimbledon 2019, un meci istoric și fabulos deopotrivă. Simona Halep (locul 7 WTA) este prima româncă care câștigă grand slamului londonez. A fost o întâlnire între doi foști lideri mondiali, dar, în fapt, părea o confruntare între David și Goliat: Simona Halep avea o singură victorie în cele zece partide jucate până la acum contra celei mai titrate jucătoare din lume aflate încă în activitate. Și exact ca în legendă, „mica forță”, Simona Halep, a câștigat. O victorie cu atât mai merituoasă cu cât a fost și categorică: 6-2, 6-2 în nici o oră de joc contra marii Serena Williams.

Moment emoționant din nou pentru Simona Halep: este felicitată personal de ducesa de Cambridge, Kate, pe care sportiva din România mărturisea că o place foarte mult.

Simona Halep ridică deasupra capului trofeul de la Wimbledon, o imagine pentru istorie!

 

(digi24.ro)

mai mult
1 2 3 5
Page 1 of 5