Gabriela Szabo – la aniversare (n. 14 noiembrie 1975)
După 25 de ani
Interviu cu atleta Gabriela Szabo (II)
(Urmare din ediția de ieri, 14 noiembrie 2022)
Marea noastră atletă Gabriela Szabo, multiplă campioană europeană, mondială și olimpică (n. 14 noiembrie 1975) împlinește astăzi 47 de ani. Interviul în exclusivitate cu marea atletă, realizat cu un sfert de secol în urmă, ne-a fost ”aranjat” de Zsolt Gyongyossy, ”mentorul” și mai apoi soțul ei. La acea dată, atleta se afla în plină glorie. Întâlnirea cu Gaby a fost programată la hotelul ”Termal” din Băile Felix, unde era cantonată o parte din lotul național de atletism. Ora aleasă a fost 19:00, după antrenamente, dar înaintea mesei de seară. Era un blând noiembrie 1997. Fără a ne propune să o flatăm, trebuie să recunoaștem că i-am admirat inteligența. Dar să vedem ce gânduri, proiecte, ambiții avea atleta la acea vreme, când abia împlinise 22 de ani. Ne-a mărturisit că, după încheierea studiilor la ANEFS, intenționează să mai urmeze o facultate.
Lingouri de ciocolată la 12 000 dolari kilogramul
R.: Sperăm că Gabi Szabo va câștiga și Golden Seven, iar milionul de dolari care recompensează această performanță va intra în conturile ei!
G.S.: Mulțumesc pentru gândul bun!
R.: Cu lingourile cum a fost?
G.S.: Cât despre lingouri, erau de ciocolată, într-adevăr!
R.: Aici, partea dvs. a fost de 20 000, așa am înțeles.
G.S.: Da – de – un – de!! Deci, au fost 6,66 kilograme. S-a calculat că un kilogram face cam 12 000 de dolari. Din care plătești impozit, În fine, lumea nu cunoaște toate astea și te crede foarte bogată. Numai noi știm câte impozite plătim în Occident.
Impozite occidentale
R.: La cât se ridică impozitele?
G.S.: Germania ”cere” cel mai mult, 28%. În rest, 15%, 10% cel mai puțin.
R.: Oricum, răsplata este binemeritată! Nu știu dacă este pe măsura valorii și a efortului.
G.S.: În atletism, efortul e mare. Mai intervine și câte o accidentare, câte o indispoziție de efort și așa mai departe, dar merită. Bine, nu se merge cu răsplata atât de departe, ca în fotbal sau tenis. Pentru că tot veni vorba, eu zic că fotbalul din Italia sau Spania merită banii, nu cel din România.
R.: Oricum, și în fotbal recompensele – foarte mari – sunt pe măsura valorii. Care vă sunt cele mai apropiate prietene din lotul de atletism al României? Dar din atletismul internațional?
G.S.: Fiind un sport individual, nu prea avem prietene, dar discutăm și ne respectăm, bineînțeles.
O zodie dificilă sau fiecare pentru ea
R.: Despre ce discutați?
G.S.: Ce mai faci, unde mai mergi să concurezi… Dar fiecare e pentru el și… nu prea am prietene. Cea mai apropiată îmi este Rite Schimann, maratonista, care acum e în America. Vorbesc și cu Ceromei, și cu O’Sullivan, și cu Redcliff. Mâncăm seara împreună, discutăm, dar, a doua zi, pe pistă, nu ne mai cunoaștem. Adversara e adversară, lupta e luptă.
R.: În ce zodie sunteți?
G.S.: În scorpion. O zodie dificilă, cu oameni extrem de ambițioși.
R.: S-a vehiculat ideea că, iarna, veți face pregătirea la Slănic Prahova. Doinei Melinte și Paulei Ivan le-a priit salina.
G.S.: Acolo se antrenează lotul nostru de aruncări. Alegerea rămâne la latitudinea antrenorului meu. El știe, el decide. Noi executăm ceea ce ni se cere. Asta nu înseamnă că doar muncim și nu gândim.
R.: Ați fost în foarte multe țări. În Japonia ați avut un eșec. Ce s-a întâmplat?
G.S.: Eram în scădere de formă, în reflux. Efectiv – și acesta este cuvântul – mi-era… greață de concursuri. Nu doream să mai particip la ultimul. Dar primisem de mult invitația, biletul de avion, și n-am mai avut cum să refuz. Era 2500 de dolari biletul până în Japonia. Ar fi fost o jignire, cred, pentru FIA să fi refuzat. Și-atunci am zis: hai să-l fac și pe ultimul! Dar, după atâtea ore de zbor, am ajuns și mai obosită. Nu m-am putut acomoda în trei zile. Umiditate, căldură… Mai mult decât atât, concursul s-a desfășurat la ora 16, când acolo sunt cele mai mari călduri. Erau treizeci și ceva de grade, aveam căciulițe pe cap și mi-a fost rău de tot, fiind nevoită, în cele din urmă, să abandonez. Am zis că e mai bine să mă opresc decât să termin cursa pe 5 sau 6.
Nebună după America
R.: Ce culoare a ochilor aveți?
G.S.: Albastră. Dar nu-i mereu la fel. Albastru, gri, nu mai știu…
R.: Probabil că este o culoare imprevizibilă. Bănuiesc că-și schimbă nuanța funcție de perioadele zilei.
G.S.: Mai știi…
R.: Ce orașe și țări v-au impresionat din cale-afară?
G.S.: Mi-au plăcut Monte Carlo, Honolulu… Prima oară când am fost în Japonia am fost impresionată… așa și-așa, a doua oară am crezut că nu mai există o asemenea țară pe pământ, dar, mergând în America, mi-am zis că ”is the best”, adică sunt cei mai tari. N-am cuvinte să descriu America. Japonia este o țară foarte frumoasă, cu oameni foarte muncitori, dar… stresați. Când am ajuns în America și am văzut relaxarea lor, cum tot timpul erau destinși, râdeau, tot timpul vorbeau, comunicau… Îi durea undeva că mâine se-ntâmplă ceva. Ei sunt pregătiți să întâmpine orice situație. Mie mi-a plăcut America și recunosc asta. Este titlul unei cărți, ”Nebun după America”, dacă nu mă înșel.
R.: Da. Este scrisă de un francez, Yves Berger.
G.S.: Puteți să consemnați că și eu sunt nebună după America.
R.: Ca fire?
G.S.: Sunt o fire foarte ambițioasă, asta se știe. Realizez, în bună măsură, ceea ce-mi propun.
Eliade, Cioran, Dostoievski, Peter, O‘Toole… Dar să nu discutăm despre bărbați!
R.: Ce faceți seara, după antrenamente?
G.S.: Mă uit la televizor, dacă este un film bun. Citesc foarte mult, sunt o fire romantică…
R.: Ce gen de cărți citiți?
G.S.: Acum citesc ”Memoriile” lui Mircea Eliade. Am început ”Germinal” de Zola, dar mi se pare o carte foarte grea, încărcată de detalii. Până intri în subiect, te plictisești. Îmi plac foarte mult cărțile de la Editura ”RAO”. Citesc orice carte, dar nu ”de tarabă”, ci cărți de bibliotecă, adică de referință, seara, câte două ore, poate două ore și jumătate. Niciodată Sandra Brown. E o plăcere și o încântare a intelectului. Citesc cam 50, hai 60 de pagini, că mai mult nu pot.
R.: Ce alte preocupări mai aveți?
G.S.: Muzica și filmul. Parfumurile reprezintă unul dintre hobby-urile mele. Am foarte mute parfumuri. Să nu mă întrebați despre bărbați!
”Legăturile dintre oameni sunt mult slăbite”
R.: Așadar, ce se poate spune despre o fată care a împlinit 22 de ani? Că este campioană mondială, că-i plac Eliade…
G.S.: Cioran, Dostoievski, Bach, Chopin, Peter O’Toole, Dustin Hoffmann…
R.: Și tocmai hotărâserăm să nu discutăm despre bărbați… Cum vi se pare lumea în care trăim?
G.S.: Intrăm într-un tip de societate superficială. Legăturile dintre oameni sunt mult slăbite. Predomină interesul meschin.
R.: Vă mulțumim foarte mult!
G.S.: Și eu vă mulțumesc. Vă aștept, oricând, cu plăcere!
Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU
