„Nu resemnaţii scriu istoria, ci cutezătorii ei.” – Corneliu Coposu
În urmă cu 27 de ani trecea la cele veșnice cel supranumit ,,președintele moral” al României. Corneliu Coposu a murit la Spitalul Universitar de Urgență pe data de 11 Noiembrie 1995, iar cuvintele abasadorului Franței la București, Bernard Boyer, exprimau cel mai bine tristețea de atunci: „A murit de cinci minute și deja îmi este dor de el!”

Originar din satul Bobota, județul Sălaj, Corneliu Coposu, și-a făcut ucenicia politică alături de Iuliu Maniu, unul dintre artizanii unirii Ardealului cu România de la 1 decembrie 1918. Corneliu Coposu a fost membru al Partidului Național Țărănesc (PNȚ) până la interzicerea acestuia din 1947, iar după instaurarea regimului comunist, a fost deținut politic timp de 17 ani (a fost închis la Malamaison, Pitești, Văcărești, Craiova, Jilava, Bragadiru, Capu Midia, Ghencea, Ocnele Mari, Poarta Albă, Sighetul Marmației, Râmnicu Sărat, Gherla și Aiud); după eliberarea din 1964 a fost monitorizat de Securitate. În aprilie 1964, a avut o întrevedere cu președintele României comuniste, Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe care îl cunoștea din perioada interbelică, și care i-a propus lui Corneliu Coposu să devină juristconsult pentru Consiliul de Stat. Coposu, firește, a refuzat.
În anul 1987 a reușit să-i ducă de nas pe cei din Securitate și i-a informat pe liderii partidelor creștin-democrate și conservatoare occidentale de existența nucleului ilegalist al PNȚ. Acesta va fi reactivat pe data de 8 ianuarie 1990, după căderea oficială a regimului comunist, dar sub titlul de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD), partid pe care l-a condus în perioada 1990-1995.
În anii ’90 studenții au susținut cu fervoare organizațiile partidelor politice istorice, reînființate de foști deținuți politici care activaseră în ele la vârsta de 20-30 de ani, și care reprezentau după 1989 singura alternativă viabilă la așa-zisul Front al Salvării Naționale (FSN) format și condus de foști membri ai Partidului Comunist Român și foști ofițeri sau colaboratori ai Securității. FSN a ajuns de fapt la putere în decembrie ’89 prin lovitură de stat, încercând doar o schimbare de fațadă, nu una reală, de regim politic.
O dovadă clară în acest sens este reprezentată mai ales de Mineriada din 29-29 ianuarie 1990 și Mineriada din 18-19 februarie 1990, când Ion Iliescu a chemat minerii să „restabilească ordinea”, atacând miile de bucureșteni, majoritatea tineri și studenți, care participau la mitingurile anti-FSN, cerând alegeri libere și respectarea angajamentului FSN de a nu participa la scrutin. La cele două mineriade au fost atacate și sediile partidelor politice istorice, precum și sediile unor organizații civice sau studențești, iar membrii acestora au fost loviți, iar o parte reținuți de „miliția” care era în cârdășie cu minerii. În București existau în acele zile grupuri de studenți, băieți, care asigurau din partea studențimii paza fizică a foștilor deținuți politici sau dizidenți care se opuneau regimului FSN-Iliescu, iar Corneliu Coposu era unul dintre cei protejați, pentru a nu fi linșați de mineri.
Chiar dacă moartea sa nu a determinat autoritățile să îi organizeze o înmormântare cu onoruri militare, sute de mii de români au ținut să-și ia adio de la el, conducându-l pe ultimul drum. Trecerea lui la cele veșnice a creat o emoție colectivă extraordinară și totodată o criză de reprezentare publică a Convenției Democrate din România (CDR) pe care Coposu o fondase. Pe acest fond și cu sprijinul larg al societății civile, dar mai ales al majorității organizațiilor studențești, a fost posibilă alegerea ca președinte al României în 1996 a lui Emil Constantinescu, rector al Universității din București și apropiat al lui Coposu.
Printre cuvintele sale sonore lăsate ,,moștenire” poporului român, în aprilie 1990, Corneliu Coposu a zis: ,,Blestemul României va fi ca peste 20-25 de ani să fie condusă de același FSN, și de stânga, și pe dreapta de eșichierului politic”. Din păcate, cuvintele Seniorului s-au adeverit…
#Coposu #CorneliuCoposu
Via Liga Studenților – LS IAȘI