Tradiții

Rețete cu povești
(Prima ediție: joi, 1 iunie 2023)

Prăjitura preferată a lui Nichita Stănescu 

Printre piesele expuse la Muzeul Memorial ”Nichita Stănescu” Ploiești se numără și un exemplar din ediția a IV-a (1937), revăzută și adăugită, a cărții  de bucate semnată de Sanda Marin. Ediția este prefațată de Al.O. Teodoreanu (Păstorel). La data apariției volumului, Nichita avea 4 ani. Mama sa, Tatiana Stănescu, păstra exemplarul în permanență în bucătărie.
În spațiile libere ale cărții, care numără 460 de pagini, doamna Tatiana nota uneori anumite rețete personale. Desigur, mama poetului nu manifesta o grijă deosebită pentru paginație, negândindu-se la vremea aceea că volumul va deveni piesă de muzeu. Nu vădea o scrupulozitate deosebită nici pentru notația precisă, ”acribică” a fiecărui detaliu al rețelei. Asta pentru că mama lui Nichita, o excelentă bucătăreasă, nu considera necesar să noteze fiecare detaliu în parte.

Pagina de gardă

”Pe pagina de gardă am descoperit rețeta unui tort de ciocolată pe care mama viitorului poet o pregătea și oferea oaspeților la desele petreceri pe care le organiza în curtea din casa natală a poetului de pe strada Buciumului, în special în zilele de sâmbătă, pentru că duminica familia se deplasa cu mașina pe Valea Prahovei”, ne-a relatat prof. Nelu Stan, fost muzeograf șef la Muzeul Memorial ”Nichita Stănescu”.

Iată rețeta, așa cum a  fost notată de ”Doamna Tatiana:
”Blatul. 10 ouă întregi cu 10 linguri de zahăr se bat pe marginea sobei, cu telul, până se îngroașă, apoi iei vasul de pe foc și adaugi 12 linguri făină.
Se coace, îl dai cu 10 pișcoturi.
10 linguri cu zahăr se coc la foc mic, apoi se adaugă 300 grame de nuci fragile.
Crema. 4 ouă întregi, 4 linguri zahăr, 1/2 ceșcuță cafea turcească esență se bat în aburi (se pune vasul într-un alt vas cu apă fierbinte). Se îngroașă tare. Când e gata se adaugă ¼ kg unt, rom (după gust).
Pișcota se siropează bine, apoi se pune între pișcoturi jumătate din cremă. Restul se pune deasupra, se taie bucăți patrate, apoi se decorează la mijloc cu puțină dulceață”.

”Eu stau la șorțul mamei”

Nelu Stan relatează: ”Despre acest tort își amintea adeseori Nichita și le vorbea cu drag și mândrie prietenilor. Nichita spunea: <<Eu stau la șorțul mamei>>. Știu toate aceste lucruri de la doamna Tatiana și din manuscrise. Devenisem un copil de suflet al doamnei, pentru că mama știa că mă îngrijeam de memoria fiului. <<Ninișor>> venea de la școală, arunca ghiozdanul în bucătărie și se ducea la mama, care îl pupa. Nini lua șortul de bucătărie al mamei și-l mirosea: <<Azi am tort cu papanaș cu brânză și smântână>>, spunea. Aceasta era mâncarea sa preferată. E notată pe undeva și rețeta aceasta. Nichita detecta după mirosul șorțului dacă i se pregătise mâncarea lui. Înainte de masă se ducea la pian și cânta una–două melodii. După aceea, mânca. La vremea când era mic era <<scarandiv>> și prefera doar anumite feluri de mâncare”.

 A consemnat, cu dor de Nichita și poftă de prăjitura sa preferată,
                              Leonida Corneliu CHIFU

Rețete cu povești
(Prima ediție: 1 iunie 2023)

Pentru a ajunge departe

Prof. Nelu Stan este o figură binecunoscută în lumea cultural-artistică a județului. Actor, cântăreț (cu o voce de invidiat pentru un octogenar), publicist, invitatul nostru de astăzi a fost, pe vremuri, director la Palatul Culturii (Casa de Cultură a Municipiului Ploiești). Înainte de a se pensiona, a fost o vreme custode al Muzeului Memorial ”Nichita Stănescu”. Este invitat adeseori la acțiunile culturale din județ și la televiziunile locale.

Sushi și shagu-shagu

Profesorul ne propune un fel care ”merge consumat atât separat, cât și după alte mâncăruri. Iar invitatul nostru știe să aprecieze o mâncare bună. A fost în SUA, unde a gustat și bucătăria americană. Când vine vorba de bucătărie, nici Japonia nu este departe pentru Nelu Stan. El poate să facă oricând diferența între un sushi și un shagu-shagu, spre exemplu. Conștient de faptul că nouă ne lipsesc unele produse de care Japonia dispune, profesorul a preferat această rețetă simplă.
Pentru a mânca ce ne recomandă Nelu Stan, trebuie să ne asigurăm de o cutie de sprot (e un soi de pește, mă lămurește o colegă) afumat în ulei, ½ kg morcov, o linguriță vegeta cu gust de găină, un ardei gras (roșu, mare) și puțin oțet.
Se rade morcovul pe răzătoarea cea mai fină. Se taie ardeiul fideluță. Se amestecă totul cu uleiul din conservă și cu oțet (după gust). Apoi, se adaugă vegeta, în loc de sare (”Vegeta e mult mai recomandabilă pentru colesterol”, ne informează ofertantul). Se pune salata pe platou, iar peștele se așază deasupra, sub formă de roză. 

Pentru burlaci, la o cină romantică înainte de examene

Rețeta o știe de multă vreme, de la soția sa, Steluța. ”Dar Steluța nu mi-a divulgat sursa. Eu cred că e mama ei, care a fost o foarte bună gospodină și foarte talentată în arta culinară. Am participat la foarte multe mese de-ale lor, foarte bogate, și felul ăsta nu lipsea. E ieftin și nu trebuie să-l lași să <<zacă>> după preparare. Este la îndemâna oricui. Bună – totodată – pentru burlaci și pentru cei care n-au talent culinar. Aș încheia o masă cu felul ăsta adăugând câteva  <<feliuțe de camembert>>”.
La anii săi, Nelu Stan se prezintă foarte bine. ”Eu am un principiu: nu trebuie să te ridici sătul de la masă. Mai lasă. Dacă te îmbuibi, urmarea e că simți o oboseală și nu gândești bine.
Se poate consuma și în zi de post (când ai dezlegare la pește). Este recomandabil și vegetarienilor, dar și la mesele la care abundă carnea, pentru că îți ia greața. Mai mult, ajută la digestie. După cantitatea pe care am prevăzut-o eu astăzi, merge la o masă în doi sau în trei. E bună și ca o cină romantică și înainte de examene. Alungă emoțiile”.

Verificate în sute de ani

”Arta culinară? O apreciez ca pe orice artă, dar nu acesta este talentul meu. Am fost mai repede un degustător de vinuri bune și de feluri deosebite, dar nu am avut timp să gătesc, nicidecum să adâncesc această artă. Aș recomanda ca băuturi la felul meu o pălincuță sau o țuică  de 30-32 de grade. Avantajul acestui fel de mâncare este că se poate consuma oricând după prânz. Dacă simți puțină greață după celelalte delicatese, morcovul cu oțet ți-o spulberă”.

În încheiere, profesorul, grijuliu în ceea ce privește sănătatea prahovenilor, a ținut să le facă o recomandare. ”Dimineața, pe stomacul gol, luați o linguriță de miere amestecată cu puțin propolis și două măsline, pe care le veți înghiți cu sâmburi cu tot. Este rețetă pentru o sută de ani. De viață. O știu de la nenea Iancu, naist, cunoscut artist al Filarmonicii ploieștene. Ajută la regularizarea scaunelor. E o minune. Acestea sunt rețete testate în sute de ani. Le-am cules de la oameni care le-au folosit și au ajuns departe”.

                                                         A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                    care și-a regularizat scaunul și și-a alungat emoțiile

Rețete cu povești
(Prima ediție: 1 iunie 20230

Bucătăria arheologică

Butelia, pirostria și bibliografia

Marinela Peneș a fost șef secție istorie la Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova. Spirit vivace, inteligență brici, a înțeles ce dorim, mai ales că urmărește constant rubrica noastră. N-a stat prea mult pe gânduri și a început să improvizeze.

Cutia metalică

”De ce produs ordinar îi e dor unui arheolog izolat de zile, poate de săptămâni, pe un deal, între zidurile unei cetăți dacice, mai ales într-o zi de post, când ai mânca și pietre?”, se întreabă istoricul-arheolog.
”Stăm pe șantier de la minimum două săptămâni la două-trei luni. Trebuie să stabilim din capul locului că, în asemenea condiții, nu-ți vin toate la nas. Într-o bază de lucru, îți faci, totuși, câteva rezerve. După o zi de muncă, te întorci la bază care poate fi – mai rar – o gazdă. Verifici frigiderul improvizat dintr-o cutie metalică, să nu aibă acces musafirii nepoftiți, în general, patrupede: șoareci, câini etc”.
”Vă mai informez că la șantierul de la Budureasca avem lampă, nu curent electric. Așadar, mă-ntorc și verific rezervele strategice din rezervație. Constat că dispun – să zicem – de ½ pachet spaghete sau macaroane, ½ kg ciuperci (că toată săptămâna a plouat și le-a verificat și păzit… paznicul, care a mâncat deja de trei ori din ele, chiar crude, așa că nu mi-e frică să le folosesc), 100 grame margarină vegetală, 100 grame făină”.

Ligheanul minune

”La Budureasca, există o clădire care – de bine, de rău – se poate locui. La Târgșor, avem blocuri de desen, aparat foto, mai o haină, mai o șosetă. Pe lângă invocata cutie metalică, știu de la un bărbat, Vasile Băjenaru (Dumnezeu să-l odihnească!) din Fântânele, o altă improvizație de frigider, pentru păstrarea ciorbei, nu a supei, pentru că – se știe – supele se acresc mai repede. Trebuie să ne asigurăm un lighean înalt cu apă rece. Scufundăm oala cu ciorbă în acest lighean. Buuun! Îl acoperim cu un capac solid, pentru a nu avea acces amintiții musafiri nepoftiți. Se păstrează foarte bine ciorba  așa. Dimineața o dăm în clocot.
Sursa de foc în unele baze organizate e pirostria, când săpăm în neolitic (în siturile dacice), și butelia de voiaj, când săpăm în culturi ale străromânilor, începând din secolele V-VI până în Evul Mediu dezvoltat.
Vă mai precizez că muncitorii vin din sat cu cazmalele la spinare, dacă n-au unde să le țină, mâncare și apă. Pe unele șantiere săpăm noi brazde. Dacă nu avem posibilitatea să consumăm de pe brazdele noastre, apelăm la legăturile de verdeață și ceapă verde (ținute în frigiderul improvizat), pe care le avem de la ultimul drum făcut acasă”.

Cultura Ipotești – Cândești

După care, agreabila noastră invitată ne-a dezvăluit rețeta. Așadar: se fierb spaghetele sau macaroanele, se strecoară și se lasă la răcit. Ciupercile se fierb și ele, se strecoară și se toacă mărunt. La fel, verdeața. Se mai adaugă morcovi rași, o țelină tocată, ”că n-avem răzătoare”. Se amestecă totul cu macaroanele. Se pun două linguri de făină, praf de piper, un pic de apă, ca să le omogenizeze. Toată compoziția se toarnă într-o cratiță unsă cu margarină și tapetată cu făină.
Ne uităm peste bibliografia de specialitate și vedem cum se amenajau țesturile (cuptoare pentru pâine îngropate) în secolul VII, cultura Ipotești – Cândești (sec. V-VII după Hristos). ”Vedeți? Aveau imaginație strămoșii noștri.

Arheologie subacvatică

Apelăm și noi la imaginație, pentru că arheologii, confruntați prin natura profesiei cu multiple culturi, au imaginație bogată. Transformăm frigiderul pentru ciorbă în oală sub presiune. În ligheanul pentru ciorbă punem apă, scufundăm cratița metalică cu compoziția – atenție! – la nivelul apei, să nu intre apa în cratiță, că altfel o să ajungem să facem arheologie subacvatică.
Sigur că, dacă sunt pe aproape, se pot adăuga trei ouă bătute spumă și amestecate cu compoziția. Poate și un mezel sau mușchi, tăiat mărunt”.

Inspirație provincială romană

Așadar, se fierbe compoziția care, din cauza aburului, se întărește. ”Când termini butelia, ai pirostria. Dacă nu, ai bibliografia. Un arheolog care se respectă citește foarte bine, adică reconstituie etapele și conținutul produsului culinar, în acest caz”.
Alt risc: să fie compoziția prea densă. Fierberea trebuie să dureze trei sferturi de oră–o oră, la foc domol. Se mai completează din când în când apa din ligheanul metalic, nu din compoziție.
”După ce se ia de pe foc, trebuie răsturnată pe un platou sau un fund de lemn. Este de fapt o budincă de legume cu ciuperci. Liantul îl reprezintă pastele făinoase.

Gospodina poate să simplifice mult lucrurile și să reducă totul la o salată de spaghete cu ciuperci. Riscurile unei nereușite pot fi eliminate de orice gospodină pricepută, cu inspirație provincială romană, experiență de viață sau cunoștințe bibliografice culinare”.
                                                                               A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                                                                 roman provincial

Rețete cu povești
(Prima ediție: 1 iunie 2023)

Cum să-ți asiguri o sănătate lungă și frumoasă

Prof. Gheorghe Văsii, antrenor zeci de ani la cluburi sportive din Prahova, antrenor emerit, urmează o dietă destul de severă. În conduita sa culinară, el are în vedere perceptele unui proverb chinezesc: ”Dimineața să mănânci singur, la prânz cu un prieten și seara să dai mâncarea dușmanilor”. Profesorul ni-l ”descâlcește”: ”Dimineața, omul pleacă la serviciu, unde trebuie să… muncească. Prin urmare, acest moment trebuie bine pregătit. După prânz, să te scoli în fiecare zi de la masă cu senzația că nu ești încă sătul. Seara, dacă stomacul este foarte încărcat, nu mai poți dormi. Dacă – totuși – mănânci, să mănânci cu două ore înainte de a adormi, pentru că sistemul nervos este ocupat cu mâncarea din stomac, iar digestia se realizează mai greu in timpul somnului”.

Cele trei reguli de aur

Profesorul ne-a enunțat cele două reguli de aur ale unei ”diete sănătoase”.

Prima regulă: să nu mănânci grăbit și să nu te uiți la televizor sau să citești presa în vreme ce mănânci.
Mâncarea trebuie să fie mestecată foarte bine. ”Mulți comit următoarea greșeală: dimineața mănâncă în mare grabă. Greșit! Eu petrec cel puțin o oră și jumătate la micul dejun. Dar pentru asta trebuie să mă trezesc dimineața devreme, cam pe la 5 și un sfert”.

A doua regulă: nu bea cafea pe stomacul gol și nu fuma, măcar dimineața.
Gheorghe Văsii ne-a prezentat apoi ”compoziția” micului său dejun ideal. ”Se ia un pahar cu apă ușor încălzită lângă flacăra aragazului, trei căței de usturoi tocați cu cuțitul, cât să-i înghiți ca pe pastile. Usturoiul m-a ferit întotdeauna de gripă, răceală și orice alte boli. Nu mai am stare gripală de 50 de ani și n-am avut niciodată concediu medical. După aceea, un morcov ras, care se consumă cu mare plăcere. Acesta este foarte bun și pentru vedere. Trebuie să ne asigurăm complexul de vitamine B6, care există în legume și granule de grâu. Grâul îl consum sub formă de tărâțe, pregătite special de cu seară. Punem tărâțele într-o cană și turnăm apă fierbinte peste ele, după care vor fi lăsate la temperatura camerei. Până dimineața, tărâțele se decantează. Consum apa din cană, care în acest timp s-a îmbibat cu vitamine, apoi amestec tărâțele cu lapte bătut. Beau de sting. Numai oamenii cu voință de fier pot urma această dietă”.

Apoi, urmează o cană de ceai neîndulcit, din plante medicinale. ”Toate plantele medicinale le culeg primăvara, vara și toamna de pe terenul pe care-l  am la țară, la Drajna de Sus. Ca plante, sunt recomandabile câteva floricele de coada șoricelului, sunătoare, coada calului, cimbrișor, gălbenele, cozi de cireș sau de vișin, tei. Ceaiul va fi pregătit ca infuzie. Beau ceai și în timpul zilei. Aș mai recomanda pentru micul dejun un ou la două–trei zile, o felie de caș, o bucățică mică de salam mai slab. Exclus băuturile alcoolice, cafeaua și țigările, măcar dimineața”.

A treia regulă: orele de masă trebuie respectate.
”Să nu mănânci grăsimi, să te ferești de sare. Un medic al antichității spunea: <<Ca să avem o sănătate lungă și frumoasă, trebuie să fii cumpătat – adică echilibrat – în orice>>”.

                                                                          A consemnat Leonida Corneliu CHIFU, tot mai suplu

Rețete cu povești
(Prima ediție: joi, 1 iunie 2023)

1 kg arpacaș
3 litri apă (se mai completează eventual cu o cană)
700 g –1 kg zahăr tos
1 linguriță sare

3–4 lămâi (pentru coajă)
2–3 sticluțe sau 2–3 fiole esență rom
1 esență vanilie (fiolă)
1 kg nucă uscată în cuptor, decojită și pisată cu sucitorul sau sticla
200 g alune prăjite (nesărate) și date prin mașina pentru nuci
300 g pesmet de biscuiți (cernut)
Zahăr farin

Crucea de cacao

Se toarnă peste arpacașul (ales precum orezul) apa clocotită. Se amestecă timp de 2–3 minute, cu o lingură de lemn, până se separă toate impuritățile.
Se spală apoi cu multă apă caldă, până aceasta rămâne curată (”zic bătrânii că se spală în nouă ape”).
Se pune la foc mic, cu sare, amestecând din când în când, să nu se lipească grâul. Când acesta este aproape fiert, se adaugă zahărul tos.
După fierbere, se lasă până se răcește. Se acoperă vasul cu un prosop umed, ca să nu se formeze crustă și, în consecință, să se diminueze cantitatea de colivă.
După aceea, se frământă bine–bine, adăugând treptat coajă de lămâie dată prin răzătoare, esența de vanilie și alunele. Nu zahăr, pentru că acesta se topește și înmoaie coliva.
Se va pune coliva pe platou, va fi îmbrăcată cu pesmet, apoi cu zahar farin.
La final, se ornează, după gust (cruce din cacao, bomboane, jeleuri, jumătăți de nucă etc)

Câteva sfaturi pentru gospodari și gospodine

Rețeta ne-a fost prezentată de Domnica Sorescu, fost instructor la Cercul Militar, cunoscută cântăreață ploieșteancă de muzică ușoară, romanțe și cântece de petrecere (nu și de bocete), singura interpretă din Prahova câștigătoare a Concursului Național de Romanțe ”Crizantema de aur” de la Târgoviște. Succesul Domnicăi a fost consemnat în 1981. Îndrăgita interpretă a mai fost prezentă în cadrul rubricii noastre și s-a arătat tot timpul dispusă să ne sară în ajutor. Cum poți să mai ai o părere proastă despre umanitate când ajutorul îți stă neîncetat la îndemână?
Pentru ca treaba să fie cât mai bine făcută, Domnica Sorescu a ținut să completeze: ”Am observat că, mai nou, în anumite zone, coliva nu se mai îmbracă în pesmet. Nu-i niciun păcat, dar consider că este mai gustoasă cu pesmet”.
Trebuie pus întâi pesmetul, apoi zahărul, pentru că pesmetul absoarbe umiditatea din grâu și împiedică topirea zahărului.
După ce se răcește, lăsați-o descoperită.
”După ce se frământă cu toate cele, se pune pe platouri și se lasă la loc aerisit, uscat și rece, până a doua zi. Abia după aceea se îmbracă în pesmet. Trebuie frământată după ce s-a răcit, pentru că, dacă e caldă, esențele se evaporă”.

Crustă cu lapte

 Domnica nu lasă nimic să se piardă. Totul se refolosește. Invitata noastră a prevăzut soluții în cazul unor nereușite. De pildă, dacă nu reușiți sau ați uitat ce trebuie să faceți pentru a evita crusta.
”Când eram la bunica, mâncam multă colivă. Bunica nu o pregătea neapărat pentru anumite evenimente, ci ca pe o prăjitură. Cea mai bună. Dumneaei lăsa înadins să se formeze crusta, pe care o desprindea și o amesteca apoi cu lapte cald și, eventual, încă puțin zahăr. Era o minune”.

                                                         A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                                         care a luat demult calea bisericii

Rețete cu povești
(Prima ediție: 1 iunie 2023)

Vrei să fii stăpânul lumii?

Consumă ”Cataif arăbesc”!

Dragoș Băescu a fost un apreciat profesor de înot. Tehnicianul, care a activat la CSȘ Ploiești, a antrenat vreo trei ani și ceva în  Egipt.
”Bucătăria arabă se aseamănă în multe privințe cu a noastră. Fripturile sunt înăbușite cu multă ceapă; peștele se pregătește cu sos tomat, gen plachie (utilizându-se și ceapă călită); se mănâncă și la ei sărmăluțe în foi de viță, umplute cu orez și – atenție! – stafide; cârnăciorii de oaie sunt la mare preț (mai ales când carnea este amestecată, printre alte condimente, și cu praf de scorțișoară); și lor le place piureul (dar când este amestecat cu cremă sau pulbere de fistic – ehe! – e altceva); rețeta preparării celebrei sarailii sau baclava este apropiată de a noastră. De fapt, numele prăjiturii vine din arabă. Ei îi spun ”bahlaiwa”. Deosebirea este că la ei foietajele sunt mici ochiulețe care plutesc într-un sos de miere și-s mai grase.
”De ce ne chinuiți, domnule profesor?”. I-am atras atenția tehnicianului că noi i-am solicitat o simplă rețetă culinară, nicidecum etalarea tuturor deliciilor arăbești, spre lungirea chinului unor oameni mai degrabă sărmani.

”Paralizie” și ”nebunie”

Dacă vrei să ”paralizezi” olfactiv și vizual, să intri într-o cofetărie arăbească, ne-a replicat Dragoș Băescu, după care a dat – în sfârșit – curs solicitării noastre.
”Pentru a obține cataiful (cuvânt arăbesc), preparați mai întâi obișnuitul aluat pentru clătite. Arabii obișnuiesc să pună în aluat și lapte de capră, dar nu este obligatoriu pentru noi. Apoi, asigurați-vă de o plită incandescentă. Turnați pe plită conținutul unei linguri din aluat. Imediat acesta se întinde, până se formează un disc cam de 10 centimetri în diametru. Cu o spatulă (metalică, desigur) întoarceți aluatul când devine ferm, dar înainte de a se rumeni. După ce devine la fel de ferm pe ambele părți, se ia și se depune pe o farfurie. Se servește ca atare, dacă nu sunt alte posibilități. Cel mai gustos este să fie uns cu miere sau cu smântânică dulce, peste care se presară și un praf de nucă. Înnebunești!”.

Visul lui Baiazid

Profesorul ne-a mai precizat că este un ”fel” specific lumii arabe și se mănâncă în special în perioada Ramadanului. ”Ei utilizează diferite forme. Preferă cataiful sub formă de steluțe sau semilună”.
”În perioada Ramadanului, n-ai voie să mănânci nimic de la răsăritul până la apusul soarelui. Acest cataif <turnat> în formă de semilună le dă arabilor sentimentul că sunt stăpânii lumii, ca-n visul lui Baiazid din <<Scrisoarea III>> a lui Eminescu. Poate Baiazid a consumat cataif”.

”miș-miș”

Cataiful arăbesc merge cu sucuri naturale de fructe. Arabii îl consumă de obicei cu ”miș-miș”, un suc de caise deshidratate, poame, pe care le taie mărunt cu cuțitul, apoi toarnă apă clocotită peste ele. Astfel se rehidratează și ”apar” ca un fel de suc natural cu pulpă. Se adaugă zahăr, scorțișoară și vanilie”.
”Sau – era să uit! – cu o citronadă de lămâi verzi. Se stoarce lămâia într-o cană (sau într-un vas mai mare, depinde de cantitatea pe care vrei să o prepari), se pune zahăr după plac, o lingură de lapte bătut și un cub de gheață. Se amestecă mult și bine. Rețineți: gheața se amestecă simultan cu restul, să simți cum se sparge în amestec. După care, se adaugă apă minerală, carbogazoasă sau plată, nu multă, pentru a nu dilua prea mult amestecul. La final, se rade puțină coajă de lămâie deasupra citronadei”.

                                                        A consemnat și consumat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                    Stăpânul lumii (la nici două zile după consemnare)

Rețete cu povești
(Prima ediție: 1 iunie 2023)

Căci deviza noastră este
”Nicio masă fără pește”

Maria Băescu, fost președinte al Alianței Civice Prahova, ne propune două delicii ale bucătăriei poloneze, servite ca felul unu și felul doi, în următoarea ordine:

Se iau unu-doi heringi sărați, două cepe, un ou, muștar, oțet și puțin untdelemn. Fileurile de heringi se scot de pe oase și se țin două-trei ore în vin (se recomandă vin alb, pentru ca fileurile să nu-și modifice culoarea). În acest fel, se desărează și se fezandează. Peste fileurile scoase din vin se toarnă sos de muștar, care se prepară cu un gălbenuș, puțin oțet și puțin untdelemn. Se bat până se formează o maioneză subțirică. Fileurile se servesc cu felii de ceapă alături. Heringii sunt un gen de ”antre”.

Se trece apoi la felul doi. Se iau 400 grame carne de vițel sau porc, 100 g unt, o ceapă, doi-trei căței de usturoi, o ceșcuță cu vin alb, sare și piper. Carnea se taie felii și se bate bine, ca pentru șnițel. Se sărează și se piperează, iar feliile de carne se prăjesc în unt, cu ceapa și usturoiul tăiate mărunt. Se scot apoi feliile din tigaie, sosul se stinge cu vin alb și se toarnă peste șnițele. Șnițelele se servesc cu cartofi fierți natur și cu gogoșari.

Secretul frumuseții polonezelor

”Am servit pentru prima dată aceste feluri de mâncare într-o excursie făcută în Polonia, la Cracovia. Acolo am intrat într-un local cu mâncăruri tradiționale. Mâncarea de bază este acest șnițel cu cartofi, care reprezintă felul doi. După ce veți consuma aceste feluri, o să aveți o dorință de a merge în Polonia. Sunt mâncăruri pe care vi le recomand cu toată căldura, mai ales că peștele este atât de sănătos. Da, sunt de acord cu vechiul îndemn: nicio masă fără pește. Că e pe bune. Numai că, pe vremea lui Ceașcă mâncam peștele de sărăcie, acum e prea scump.
Bucătăria poloneză e picantă. Și a noastră e bună și variată. În Polonia se mănâncă destul de mult pește și ați văzut ce frumoase sunt polonezele”.

”Un alt motiv să merg în Polonia”, mi-am zis imediat, entuziasmat.

                                                          A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                      care și-a făcut bagajele pentru Cracovia

Rețete cu povești
(prima ediție: 1 iunie 2023

Șapte decenii de sănătate 

Prof. Al.I. Bădulescu, fost coordonator al Muzeului Memorial și vicepreședintele Cenaclului Muzical ”Paul Constantinescu”, ne-a mărturisit că nu este un excelent bucătar, ”dar tot prepar câte ceva”.

”Un pachet de margarină, două linguri și jumătate de untură, două lingurițe de sare, două ouă, un cub de țaic (drojdie) de 30 de grame dizolvat într-un borcan de iaurt, făină cât cuprinde – acesta este amestecul. Se frământă după rețeta aluatului franțuzesc. Care aluat se împăturește și se introduce în frigider unde va sta o oră. Procedeul de împăturire se efectuează de trei ori. După fiecare împăturire, mai puțin după ultima, aluatul se introduce în frigider pentru o oră”.

După aceea, se întinde foaia, se unge cu ou crud bătut, se presară chimen și brânza rasă. Cantitatea de brânză poate fi reglată după placul consumatorului. Apoi, se taie saleurile, se pun într-o tavă și se bagă la copt. Se lasă până se rumenesc. Când sunt rumene la culoare se scot de la cuptor.

Bune cu bere sau șpriț și la conferințele de presă

”Saleurile merg și la aperitive, merg și după masă la un șpriț sau la bere. Sunt mai puțin costisitoare decât cele de pe piață, se prepară ușor și le poți avea tot timpul pe masă. Când primești o vizită, saleurile te salvează. Ele rezistă foarte mult, putând fi consumate multe zile după preparare. Se servesc și dimineața, la ceai (cine preferă cafea să bea cafea), și după masa de prânz, preferabil cu un vinișor sec. Ele își mai dovedesc eficiența la mesele de protocol și la conferințele de presă (unde vinul și/sau berea lipsesc – n.r.). Am preparat aceste saleuri pentru prima dată în urmă cu aproape șapte decenii (autorul rețetei avea o vârstă venerabilă – n.r.), sub îndrumările unei bucătărese, și sunt sănătos tun”, mărturisea prof. Bădulescu.

                                                                                     A consemnat și consumat eficient,
                                                                                                                            Leonida Corneliu CHIFU

Rețete cu povești
(Prima ediție: joi, 1 iunie 2023)

Ajută la creșterea nivelului de performanță

Ștefan Dumitrescu, ex-directorul Direcției Județene pentru Sport (DJS) Prahova, știe ca nimeni altul ce rol important are alimentația în obținerea performanțelor sportive. Tocmai de aceea l-am rugat să ne prezinte o rețetă culinară care să nu necesite mult timp pentru preparare, dar a cărei eficiență să fie de necontestat.

Prin urmare, ”se iau patru cotlete și se rumenesc în ulei. După ce se scot din ulei, se țin la cald. Se mai iau două sau trei cepe, după plac (eu, spre exemplu, consum foarte multă ceapă), se toacă mărunt și se călesc în uleiul rămas după rumenirea fripturii (antricoatelor), imediat după ce acestea au fost scoase (exact ca la fasolea bătută), până se rumenește și ceapa. Peste ceapa rumenită adăugăm 3-4 linguri de smântânică. Se formează un sos extrem de plăcut la gust. Cotletele se așază într-un vas (preferabil de Jena), după care se toarnă peste ele sos”.

Răsfățatul

În timp ce nările încearcă să adulmece mirosul, domnul director continuă: ”Nu-mi mai amintesc când am consumat prima dată această delicatesă. Originile ei sunt de descoperit undeva în copilăria mea. Când vreau să mă răsfăț, prepar câte o mâncărică de-asta. Ah, era să uit: ar fi preferabil să avem alături și o ciupercuță umplută cu mujdei de usturoi. Piciorul ciupercuței se dă deoparte (îl folosiți la alte preparate), iar mujdeiul se pune în (nu pe) pălărie”. 

Un ”concert” de arome

”Rezultă un amestec foarte interesant de arome, un <<concert>>.
Sunt cam mâncău și, uneori, m-apucă așa, câte un chef de o bunătate de-asta. Când ne adunăm trei-patru prieteni, punem de un antricot. Dar fără un pahar-două de vin roșu sec alături, plăcerea este înjumătățită”.

Directorul este de părere că performanțele sportive cresc dacă vom consuma frecvent acest fel de mâncare. ”Și, dacă mai adăugăm și vinul roșu sec, <<puterea ursului>>, ce să mai…”.

                                                       A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                       care și-a început urcușul spre performanță

Rețete cu povești
(Prima ediție. joi, 1 iunie 2023)

Spune-mi ce mâncăruri poftești, ca să-ți spun cine ești!

Nicolae Vicol, proiecționist film la Cercul Militar Ploiești și solist de muzică populară, și-a amenajat la Cerc un studio de imprimări. Printre calificările sale mai figurează acelea de profesor de religie (licențiat în Teologie la Universitatea București), sociolog (cu master în Sociologie – specializarea Antropologie Socială și Dezvoltare Comunitară – la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității București).

Bragă rece

”Făcea mama o plăcințică fiartă cu bostan, cu chiroști (piroști) sau cu brânză dulce și stafide de ai fi mâncat platouri întregi”, ne-a declarat, pentru început, proiecționistul teolog cu masterat în sociologie. ”Pentru preparare, ne trebuie apă, drojdie, sare, făină, ca la pâine. Trebuie să obținem o foaie, dar mai subțire, ca pentru pizza. Prin urmare, aluatul rezultat se lasă la dospit, apoi se întinde foaia cu sucitorul. Foaia se taie pătrate, funcție de mărimea dorită. Dimensiunile trebuie să fie cel puțin de 10 pe 10 centimetri”.

Umplutura. ”Aceasta poate varia, funcție de preferințe. Poate fi de cartofi, cu dovleac, dar noi o facem cu brânză dulce și stafide. Separat, se prepară într-un castron conținutul, alcătuit din brânză dulce, zahăr, două ouă, ceva drojdie, ca la plăcintă. Puteți să preparați orice cantitate doriți, funcție de numărul consumatorilor. Zahăr după plac și cam două ouă întregi la ½ kg de brânză”.
Se pune umplutura în pătrățele, care se vor împături sub formă de plic. Încheieturile se presează cu furculița. După aceea, se pun la fiert în apă cu sare (sarea are rolul de a le întări), cam 10-15 minute, până își schimbă aluatul culoarea. Atunci înseamnă că sunt fierte. Se pot fierbe și în ulei, dar de obicei se fierb în apă. Apoi se scot pe un platou, se presară zahăr pudră pe ele și se consumă, preferabil cu bragă rece sau cu siropuri naturale (de cătină, de soc etc).

Inspirat de daci

Nicolae Vicol nu are pretenții de originalitate în materie de gastronomie. ”Este o rețetă destul de cunoscută. Singura noutate este că plicurile se fierb în apă, nu se prăjesc și nu se coc. Sunt mai sănătoase așa”.
”Eu sunt moldovean. Provin de pe Valea Bârladului, comuna Zorleni. Acest fel te trimite cu gândul la vechii daci, care nu aveau o tehnologie extraordinară și totuși preparau bunătăți. Îți dai seama cu ușurință că poți prepara în orice loc plăcinta aceasta. Dacă nu avem stafide, putem pune direct bobițe de strugure (sau din alte fructe) stafidite”.

”Bucătăria este o modalitate de a întreține într-o stare optimă sufletul”

După ce consumă acest fel, invitatul nostru simte ”starea aceea de libertate, de eliberare, de confort. Realizezi o legătură aparte cu natura, în sensul că nu ești dependent de tehnologia modernă. Ah, am uitat să vă spun că plăcinta se poate prepara și fără drojdie. O sacoșă de făină și un pic de sare mai găsește omul”.
Nicolae Vicol consideră că ”bucătăria este o modalitate de a întreține într-o stare optimă sufletul. Se știe că alimentația creează confort sau – din nefericire – disconfort. Poate să accelereze unele afecțiuni sau, dimpotrivă, poate să le amelioreze sau chiar să le vindece. Poate să prelungească viața sau să o limiteze. Personal, dacă se întâmplă să consum ceva cu <e>-uri, care zice-se că sunt și raționale, am alergii”.

Optim

Am preluat noțiunea de <<optim>> de la un important sociolog, Cătălin Zamfir, care este și decanul Facultății de Sociologie de la Universitatea București. Optim pentru el înseamnă <<normal>>, nu <<perfect>>. Societatea nu poate fi perfectă. Din experiența practică rezultă că așa este. Funcționarea unei societăți la nivel optim nu se poate realiza decât având ca fundament o paradigmă biblică. Poate vom mai vorbi despre asta”.

”Alimentația reprezintă o parte importantă a culturii unui popor”

”Alimentația, care pornește de la selecția alimentelor și modul de preparare a acestora, reprezintă o parte importantă a culturii unui popor. Eu mă conduc după proverbul: <<Spune-mi cu cine te însoțești (împrietenești) ca să-ți spun cine ești>>, cu aplicații în toate domeniile vieții sociale. În muzică, am putea spune: <<Spune-mi ce muzică îndrăgești…>>, iar când vine vorba de alimentație: <<Spune-mi ce mâncăruri poftești, ca să-ți spun cine ești>>.

                                                     A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                                   la plăcinte, înainte…

Rețete cu povești
(Prima ediție: joi, 1 iunie 2023)

Bucătăria înseamnă imaginație și improvizație, ca în jazz

Maestrul Jean Stambolgiu este o figură de sport binecunoscută în sportul prahovean. Fostul consilier I al Direcției pentru Sport a Județului Prahova (DSJ) este mai puțin cunoscut însă în postura de maestru bucătar.
Pentru astăzi ne prezintă o rețetă care nu presupune foarte mare efort fizic pentru a o prepara, ”mai ales dacă o pregătești în doi”.

Se iau rinichi, ficați, cârnați și carne, numai de porc. Nu neapărat în cantități egale, cât în funcție de preferința fiecăruia pentru unul sau altul dintre aceste produse. Se taie toate cubulețe, nu subțiri, nu groase, un dumicat obișnuit. Se curăță, se spală și se pun la prăjit, preferabil în ulei, până se pătrund. Cine suportă untura, poate să o folosească. După aceea, se toarnă deasupra roșii tăiate mărunt, cât este friptura fierbinte, sau, iarna, un borcan de roșii în bulion. Urmează mirodeniile: piper măcinat, usturoi pisat, cimbru. Firește, nu va lipsi sarea, după plac. Se mai adaugă o cană și jumătate de vin alb, nu roșu, pentru a nu schimba culoarea tochiturii. Aceasta poate fi servită cu mămăligă sau cu  pâine.

La Pomana Porcului

Cantitățile de carne, cârnați și celelalte se reglează după gust și buzunar. De obicei, tochitura se prepară la pomana porcului, când dispui și de măruntaie. Sunt recomandabili în compoziție cârnații de casă. Rinichii sunt opționali, pentru că nu oricine îi suportă. Oricum, trebuie foarte bine spălați și curățați în oțet.

Băutura face poftă de mâncare, iar mâncarea face poftă de băutură

”M-am apucat de bucătărie pe la 30 de ani. Eram căsătorit, dar aveam dorința, văzând-o pe soția mea cum gătește, să improvizez și eu. Se știe că cei mai buni maeștri bucătari sunt bărbații. Apropo: se recomandă un vin roșu la masă, că tot vorbim de carne. Sec, în cel mai rău caz, ușor demisec. Simplu sau șpriț, cum ne vine mai bine. Dacă ai și o țuică de casă bună, este preferabil să o consumi înainte de masă. Deschide apetitul extraordinar. Băutura face poftă de mâncare, iar mâncarea face poftă de băutură.

Trebuie să se rețină că nu este o mâncare de post. Se recomandă mai degrabă la un șpriț cu prietenii. Nu poți mânca tochitură în fiecare zi, dar e păcat când ai toate tipurile de cărnuri la  dispoziție să faci altceva decât tochitură, mai ales că nu sunt necesare cantități mari. Poți s-o prepari și din resturi de carne. Poți s-o faci din <<nimic>>. Bucătăria? Imaginație și improvizație, ca la jazz”.

A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                             tot mai pasionat de… jazz

Rețete cu povești
(prima ediție: 1 iunie 2023)

Ieftină, bună și rapidă

Recomandarea de astăzi vine de la răpitoarea Gabriela Țicu, muzeograf la Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova – Birou Imagine, Comunicare și Pedagogie Muzeală.

Se iau 250 grame margarină, 200 g zahăr, 5 gălbenușuri de ou (albușurile se pun separat), 450 g făină, un pliculeț praf de copt – care se stinge cu zeama de la o jumătate de lămâie – și coaja unei portocale. Toate acestea se amestecă într-un vas. ”N-are nicio importanță în ce ordine le puneți în amestec, dar este preferabil, dacă nu aveți suficientă răbdare, să le amestecați cu un mixer. Aluatul rezultat se întinde pe o tavă, după care se unge cu gem – cam un borcan”.

”Dulci-Dulci” de tot

Ascult cu interes: ”Se trece la a doua fază a preparării. Cele 5 albușuri se bat până la spumă cu alte 200 g de zahăr. Peste spumă se presară 300 g nucă. Acest conținut se întinde peste aluatul cu gem. Se introduce tava la cuptor, la foc potrivit, cam o oră și jumătate. Se încearcă, după o oră, din când în când, cu o scobitoare. Se scoate tava după ce prăjitura a devenit aproape rumenă. Se taie felii, dar numai după ce s-a răcit bine.
Este o prăjitură care se prepară foarte rapid. Rețeta o am de la verișoara mea Luci – dar eu i-aș spune <<Dulci>> (atât de gingașă este), care mi-a dezvăluit-o în copilărie.

Inutil să vă spun că ”Dulci” se pronunță din două silabe, cu accent pe ultima. O fac totuși (n.r.)

Nu dăunează fumătorilor

Gabriela Țicu prepară săptămânal prăjitura și o consumă aproape în fiecare zi. ”Am în permanență pe masă prăjitura aceasta. Când primesc o vizită, îmi prinde foarte bine. Se poate consuma la o cafea și, dacă sunteți fumători, cu o țigară, deoarece – trebuie să știți! – nu dăunează fumătorilor. Nu le-am preparat colegilor acest tip de delicatesă, că n-am unde aici, la muzeu.

Este o prăjitură ca oricare alta, pentru toate categoriile sociale, toate gradele de salarizare și pentru toate prețurile. Ieftină, bună și rapidă”.

                                                                           A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                                                        mai nou, îndrăgostit de ”Luci”

Rețete cu povești
(prima ediție: joi, 1 iunie 2023)

Nu veți regreta

Letiția Gheorghe a fost, încă din mileniul trecut, bibliotecar la Cercul Militar Ploiești, dar sfera ei de preocupări este cu mult mai vastă. După cum ne-a mărturisit, iubește viașa. Și arta. Citește mult. A făcut parte din trupa de teatru care a reprezentat Cercul Militar la festivalurile de teatru ale Armatei. Coordonatorul trupei, îndrăgitul actor Ilie Gâlea, apreciază mult calitățile de actriță ale Letiției. Un spectacol în care a jucat este ”Expoziția Cleopatrei, unde a deținut rolul principal, cel al Cleopătriței. Un succes, ce mai… A participat și la festivaluri de muzică folk. Fosta ei colegă, Domnica Sorescu-Voicu, nu-și ascunde admirația. ”Cântam adeseori împreună. Avem trei piese care ies minunat pe terță. Letiția are o voce caldă, care se împletește foarte frumos cu vocea mea. Ea scrie și texte frumoase, are poezii publicate”.

Gătește cum respiră

Iată o scurtă prezentare a celei de la care așteptam să ne încânte și cu talentele gastronomice.
Letiția Gheorghe nu s-a lăsat prea mult rugată. Ne-a mărturisit că, fără falsă modestie, gătește cum respiră. Așadar:
Unu-două pachete soia (echivalentul a 400 g un pachet), 2-3 cepe, 1-2 cubulețe de concentrat ”maggi” (dar de legume, nu cu carne), o legătură de mărar, una de pătrunjel(acestea se vor tăia mărunt) și un kilogram-două de cartofi (funcție de cantitatea pe care dorim să o preparăm. La două kg de cartofi, vom avea două pachete de margarină și cantități duble la toate produsele care intră în compoziție).

Mamă, ce bună e!

”Cepele, mărarul, pătrunjelul se taie mărunt, știu ele gospodinele cum. Toate acestea se combină cu maggi, după care amestecul rezultat se călește cu două-trei linguri de ulei”.
Cartofii se prepară piure. Soia se fierbe cu o linguriță de sare în apă. Apoi, se adaugă în amestec soia și lingură de bulion. Într-o tavă de cuptor, se pune o jumătate din cantitatea de piure, la mijloc compoziția de soia, iar deasupra din nou piure. Se păstrează o lingură-două de piure care se amestecă cu o linguriță de bulion, cât să-i dea culoare, și se întinde deasupra. Se pune tava la cuptor cam o jumătate de oră, la foc potrivit.
”Cam asta e. Un vinișor demisec alb nu e de neglijat. E o bunătate. Mamă, ce bună e! Deja înghit în sec!”.

Ciorbă cu mingiuță și stegulețe de hârtie

Și eu, dar fiind în timpul serviciului și al postului, prefer să dau cuvântul interlocutoarei noastre: ”Îmi place să gătesc mult și să experimentez. Am experimentat și în bucătăria de la Cercul Militar. Gătesc pentru toată familia. Băiețelul meu (care avea 3 ani și jumătate la momentul relatat și prezent la fața locului – n.r.) zice că sunt delicatese și că <Mami gătește numai bunătăți>. Aluat o găleată și a pus în ea o mingiuță și stegulețe de hârtie. <Îți pregătesc o ciorbiță cu mingiuță și stegulețe>, mi-a zis”.

Tort cu fanioane

În replică, ”Mami” i-a preparat micuțului un tort ”Diplomat”, cu lumânărele. ”Dar acum îți voi găti și cu stegulețe sau fanioane”.
După ce ne-a ”delectat” și cu aceste ultime ”delicatese”, Letiția a ținut să adauge: ”De regulă, îmi plac foarte mult produsele din soia: chifteluțe, paste, ciorbițe de perișoare etc. Le urez tuturor cititorilor poftă bună! Să consume cu încredere această musaca. Nu vor regreta”.

Semnatarul acestor rânduri s-a grăbit spre piață pentru a cumpăra produsele necesare preparării unei ”musacale” de post. Dar graba sa a mai avut o justificare: puștiul începuse să-l tragă ușor de barbă, de păr și de obraji. E drept că surâdea prietenos în tot acest timp, dar paza bună trece primejdia rea. Că nu se știe ce idei de ciorbe i-or mai veni puștiului.

                                                              A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                       altfel bine-mersi

Rețete cu povești
(prima ediție: joi, 1 iunie 2023)

Ah, românul nesăracul, cum gătește-acuma racul!

Lângă trufandalele lingvistice, o trufanda gastronomică à la Nicu Boaru

Nicolae Boaru, ex-directorul Bibliotetcii Județene ”Nicolae Iorga” Ploiești, ne încântă azi cu o rețetă. Și nu doar: ia-mi auziți ce grăia!

”Finețea fineților” la Paris

”Îmi permit să vă ofer o rețetă cam de multișor uitată și care lasă deoparte omniprezenta <<friptană>> de porc, pusă la grătar și de nea Gică ieșit la iarbă verde, și de supermagnatul Columbeanu, pe când o înghițea din ochi pe frageda lui (încă) nebacalaureată. E vorba de un preparat… cu raci, aliment de finețe, preparat, ca și ciupercile, de mai tot mioriticul biped, raci care, alături de stridii și scoici, sunt <<finețea fineților>> la Paris. Rețeta a fost citată și de un mare gastronom, poet, plamfetar și prozator de hâtroșenii, Al.O. Teodoreanu (Păstorel).

Cruzime și frăgezime

Se iau 12–14 raci mărișori și se țin timp de o zi și o noapte într-o căldare cu bere. După acest răstimp, se iau racii și se pun într-o oală pe foc, în care s-au vărsat în jur de trei sticle de bere. În această originală fiertură se pune sare – nu chiar cu milă -, piper, foi de dafin și alte niscaiva mirodenii dintre cele mai sesizabile (mai iuți sau amirositoare). Se recurge apoi la cruzimea îndătinată în cazul preparării acestor vietăți cu clești nemiloși: se aruncă racii vii, dar amorțiți de berea din găleată, în fiertura de bere de pe foc. Se lasă cam o jumătate de oră, apoi sunt puși pe farfurie, atât de fragezi (!), cu picioarele în sus, <<tencuindu-i>> pe abdomen cu puțin unt înstelat cu firișoare sau părți infime de pătrunjel. Deliciul papilelor nu este complet fără un vin roze, sprințar și ușor spumos (spre șampanie) sau cu un vin alb sec. Exclus vinurile licoroase, de desert.

”Rima” perfectă

Maître (cum i se mai spunea lui Nicu Boaru, în semn de respect și afecțiune) a venit și cu o precizare: ”Românul sau orice alt degustător al acestui fel de mâncare trebuie să urmărească <<rima>> perfectă între mâncare și partea lichidă.
Este un fel de mâncare care nu solicită antreuri (se recomandă <<doar>> un pahar–două de vin pelin înainte), iar desertul este parcă inclus în frăgezimea dulce a cărnii de rac”.

”Încercați rețeta, că altceva mai bun n-o să găsiți!”. Directorul Boaru știa cu siguranță ce spune.

                                                                                  A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                                                                   în căutarea rimei perfecte

Rețete cu povești
(prima ediție: 1 iunie 2023)

Pentru o excelentă formă sportivă

7 ouă
3 pahare de zahăr
3 ½ pahare făină
1 pahar sifon
1 coajă rasă de lămâie
1 linguriță praf de copt dr. Oetker
1 pahar cacao (sau mai mult, după plac. Eu, spre exemplu, prefer multă cacao)
Eventual, ceva vanilie

”Toate acestea se bat spumă cu telul sau se amestecă cu mixerul. Este o rețetă pentru două checuri. Amestecul rezultat se toarnă într-o tavă tapetată cu hârtie pergament, apoi se introduce în cuptor. Se încearcă din când în când cu o scobitoare. Se scoate și se consumă. Firește, cu poftă!”.

O rețetă de noapte și de zi

Cel care ne-a prezentat această rețetă este Nicolae ”Nicu” Bancov, fost instructor sportiv la CSȘ Ploiești, prieten al ziariștilor. El este cel care ne-a livrat, ani buni, informațiile legate de activitățile secțiilor clubului. Realizatorul acestei rubrici îl cunoștea de de peste 20 de ani. Dar, din păcate, Nicu a părăsit lumea aceasta. Cât de mult îi datorăm lui Nicu Bancov! Mereu amabil și prevenitor, dispus la orice oră să ofere relații suplimentare despre sportivii clubului și competițiile la care aceștia participau. Îi vom fi în veci recunoscători.

”Este o rețetă de noapte și de zi, că apare jumătate alb, jumătate brunet. Puteți consuma partea albă ziua, iar pe cea mai închisă seara”, ne sfătuia invitatul nostru, apoi a adăugat: ”Lăsând gluma deoparte, să nu credeți că dacă este chec nu merge cu un pahar de vin, preferabil roșu demisec”.

Mici și beri neelectorale

”Îmi place să gătesc, în special pulpe de pui la tavă și grătar de porc. Ca tuturor românilor, îmi plac micii. Dar să nu credeți că mă las vreun moment ademenit cu micii și bericile pe care le oferă unii politicieni poporului, mai ales în campaniile electorale. Nu țin la mine, deoarece foarte rar mi se întâmplă să consum mici în oraș. Îi prefer pe cei preparați de mine, împreună cu prietenii apropiați. Sunt mult mai ademenitori decât cei oferiți de politicieni. Poate vă voi prezenta odată și rețeta mea de mici”.

Forță și mișcare

Nicu Bancov mărturisește că se află într-o excelentă formă fizică. Checul Tănticăi Anica te menține într-o foarte bună formă sportivă. Nu îngrașă. ”Precum vedeți, nu sunt un supraponderal. Ba, îți conferă un surplus de energie. Fapt pentru care fac mișcare de două ori pe săptămână, la sala de forță de la club și la bazinul de înot de la <<Vega>>. Mișcarea nu trebuie niciodată neglijată”.

                   A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                      ademenit de checul Tănticăi Anica, dar și de micii neelectorali ai lui Nicu Bancov

Rețete cu povești
(începând de la 1 iunie 2023)

Bucătăria este bucurie!

De cariera Domnicăi Sorescu-Voicu, îndrăgita interpretă ploieșteancă de muzică ușoară, romanțe și cântece de petrecere, ne-am ocupat adeseori. Acest ”monstru de sensibilitate” ne-a impresionat mereu prin calitățile vocale și prestațiile sale artistice. Semnatarul acestor rânduri o cunoaște de multă vreme pe Domnica Sorescu, care-i e leat. Dar n-o cunoștea ca specialistă în arta culinară, deoarece Domnica n-a gătit niciodată pentru el.  

Minunile Tănțicăi

”În familia noastră întâlnirile sunt frecvente. La aceste întâlniri servim mese pentru 10-15 persoane, uneori mai multe, cum am avut sâmbăta și duminica trecută. În familie, mi se recunoaște calitatea de mare bucătar. Îmi sunt foarte apreciate ciorbele, sărmăluțele, ciupercuțele, prăjiturile, tortul meu ”Diplomat”, clătitele și multe altele. Dar când e vorba despre mâncare de post, specialist e sora mea, Tănțica. Am de la ea o rețetă de sarmale de post. Da știi ce bune sunt? O minune!”.
Apoi, Domnica a deschis cutia minunilor. O ceapă și doi morcovi mari, dați pe răzătoarea mică, 4-5 ciuperci, sare și piper (după gust). Se amestecă bine, apoi se călesc în puțin ulei. După ce s-au înmuiat ciupercile, adaug ½ kg de orez (spălat în câteva ape reci).

Urmează ingredientul meu magic: bulion de ardei capia, făcut în casă, și puțină apă. Pun amestecul pe foc, la fiert, cam două-trei minute, până când absoarbe bulionul și începe să înflorească puțin”.

Sarmalele reci

”Apoi, adaug în ameste restul: o lingură de mălai grișat, 200 g soia (aceasta după ce se fierbe cu cimbru, în cantități preferate. După fierbere, se clătește cu apă rece și se stoarce puțin soia). Se mai adaugă, în ordine, puțin mărar sau pătrunjel și varză tocată (varza tocată ce se pune la sarmale este preferabil să fie amestecată înainte cu ardei gras tocat, ținut la congelator). Aș mai sugera ca sărmăluțele să fie învelite în foi de varză, pentru că foile de viță le cam îndulcesc, or sarmalele fiind de post…
Dacă mai pui și de un ardei usturat murat alături, plăcerea sporește. Ca să nu mai vorbim de o bere rece sau un vin alb demisec. Simți că ești sătul, că ți-a făcut plăcere și dorești să mai dai iama prin frigider după sarmalele Tănțicăi, pentru că și reci sunt foarte bune”.

Addenda

Cum se fabrică bulionul de ardei capia, întrebăm, înnebuniți de curiozitate. ”Ardeii trebuie curățați bine, după care se trec prin mașina de tocat. Pentru că se toacă foarte greu, ei vor fi mai întâi tăiați în patru, pe lungime, cu un cuțit. Înainte de a introduce bucățile de ardei în mașina de tocat, acestea se vor așeza spate în spate. Am constatat că astfel se curăță mai ușor. După tocare, se formează un bulion. Pun o jumătate de litru de ulei – cam la 3 kg de ardei – și sare (după gust). Apoi pun conținutul la fiert, în suc propriu, fără pic de apă. Cantitatea va scădea, iar uleiul va ieși deasupra. Bulionul se amestecă bine, se pune fierbinte în borcane, se acoperă la fel de bine și se învelește în pături groase. Se lasă așa, înveliți, până se răcește borcanul”. Și iată cum ne-am ales cu două rețete pentru astăzi! 

Împlinire și chef de cântat

Domnica este de părere că acest fel ajută la voce. ”Altfel, n-aș consuma cu atâta poftă”.
Dar sarmalele Tănțicăi trezesc și pofta de a cânta. ”După ce consum sarmalele și beau o bere fără alcool, îmi arde de cântat. Gândiți-vă cât de porniți pe cântat vor fi cei care consumă bere alcoolizată!!”.

”Bucătăria reprezintă împlinirea mea ca soție și ca mamă. Când îi văd pe-ai mei că se strâng ciorchine la masă, mă simt împlinită. Bucătăria este bucurie! Ține de talent. E drept, îmi place să gătesc și să pun mese, nu să strâng și să pun totul la loc”.

                                                                         A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                                                                mai în voce ca oricând