close

Tradiții

PromovateTradiții

CUM SE MUREA MAI DEMULT

oi

Bunicul meu, ajuns la bătrâneţe, se afla cu o nepoţică a lui, o verişoară a mea deci, singuri, la un fânaţ al lor, foarte departe de casă.

Într-o seară el i-a spus fetiţei:
Ionuţă, eu în noaptea asta am să mor. Tu să dormi liniştită că n-o să se întâmple nimic. Mâine dimineaţă, cum te scoli, guşti ceva ce găseşti pe acolo, apoi te duci la vaci şi le dai drumul din ţarc să iasă la păscut. Oile nu le deschizi, le laşi închise în staul, să nu dea un lup peste ele. Atunci tu te duci, treci părăul, acolo este o pădure mare, te tot duci pe cărare până dai de o poiană. De pe muchea aceia de deal vezi Răchitova. O iei în jos şi te duci până ajungi în sat. Te duci acasă şi le spui că eu am murit, să vină după mine.

Şi totul s-a desfăşurat după tipic.

(Cătălin Daniel Manole)

mai mult
Tradiții

Sfinţii Ilie, Ilie Pălie şi Foca ocupă un loc special în folclorul românesc

Traditii-si-obiceiuri-de-Sfantul-Ilie

În tradiţia populară, în fiecare an, la mijlocul lui iulie, în zilele de 20-23, se sărbătoreşte, pe rând, Sfântul Ilie, Ilie Pălie şi Foca, despre care se spune că aduc foc, arşită şi incendii. Şi dacă Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul apare în calendarul ortodox, despre Ilie Pălie şi Foca, în calendarul ortodox nu se scrie, dar oamenii îi amintesc şi îi sărbătoresc.

Despre Sfântul Ilie: Cristian Bădiliţă, cel care traduce Noul Testament pentru creştinii români de toate confesiunile şi care a ajuns, în urmă cu doi ani, şi în faţa sălăjenilor, spune următoarele: „Folclorul românesc îi consacră un loc special. Virtuţile sale de taumaturg, puterea de-a lega şi dezlega ploile, relaţia cu „focul din cer”, funcţia de martor şi moartea de martir în timpul domniei Anticristului conturează un personaj cu totul ieşit din comun. Sărbătoarea lui are loc pe 20 iulie, poporul atribuindu-i şi supranumele „Pălie”, un derivat al verbului „a păli”, cu sensul „a pârjoli”, „a ofili”. Sfântul Ilie este stăpânul tunetelor şi al fulgerelor, cu alte cuvinte, al focului ceresc. Poporul şi-l imaginează plimbându-se deasupra norilor în carul său de foc, cu care a fost ridicat la sfârşitul vieţii pământeşti. O serie de legende şi povestiri, culese şi publicate de Elena Niculiţă-Voronca, ni-l înfăţişează pe Sfântul Ilie în ipostaze şi mai neaşteptate. Sfântul a rămas şchiop, fiindcă avea prea multă putere. Ca să nu devină primejdios pentru ceilalţi, îngerul Domnului i-a sfărâmat un picior. Tocmai pentru că e şchiop umblă numai în car prin cer. După altă versiune, i s-a rupt un braţ.“-Din Teme personaje, sarbatori crestine si traditionale românesti;

Din punct de vedere bisericesc, „Sfântul Ilie”, popular şi Sântilie e o sărbătoare mare, iar dacă cineva o încalcă, prin muncă, se zice că este pedepsit. În credinţa populară, despre Sfântul Ilie se spune că a fost un om de treabă, dar tare iute la mânie. Diavolul a profitat de această meteahnă a sa şi l-a făcut să-si omoare părinţii. Atunci, Sfântul Ilie i-a cerut lui Dumnezeu să-i dăruiască putere să lupte împotriva demonilor. Dumnezeu l-a iertat şi l-a trecut în rândul sfinţilor. În acest fel, Sfântul Ilie primeşte de la Dumnezeu un car de foc cu care să umble prin cer şi un bici de foc cu care fulgera ca să-i omoare pe diavoli. De asta, atunci când fulgeră şi tună, oamenii cred că Sfântul Ilie a mai omorât un diavol, tunetul fiind zgomotul pe care îl face carul sfântului, când merge prin cer. Roţile carului au zimţi și, mergând, sparg cerul şi aduc ploaia. Uneori, se crede că Sfântul îi însărcinează pe slujbaşii săi, Ilie Pălie şi Foca, să îi mâne carul.

Ilie Pălie – vizitiul lui Sântilie şi Foca

Despre Ilie Pălie, sărbătorit în 21 iulie,  se spune că ar fi fost vizitiul lui Sântilie. În popor circulă superstiţia că oamenii care lucrează de Sf. Ilie sunt „păliţi”, chiar a doua zi, de unde şi vine numele de Ilie Pălie pentru ziua de 21 iulie. S-ar mai zice că Pălie naşte focul, iar Foca, ce cade următoarea zi, ar sufla în  acel foc şi l-ar face mai mare.

În general, lumea aminteşte de Foca pe 22 iulie, dar în calendarul bisericesc apare abia pe 23 iulie. Lumea ţine această sarbatoare pentru a se apăra de foc.

În realitate, Sfântul Mucenic Foca a fost episcop de Sinope, iar moaştele lui au fost aduse la Constantinopol în ziua de 23 iulie, anul 403. „Pe Foca îl sărbătoresc cu deosebire muierile. Nicidecum nu-i iertat a face pâine în cuptor, căci sau arde casa, sau curge sânge din pâine.” (I. Pop-Reteganul) „Mai înainte, Foca era un sfânt creştinesc, dar de când la ziua lui au ars şapte sate, îl ţin şi păgânii.” (T. Pamfile).

În aceste zile, oamenii cu frică de Dumnezeu, nu folosesc cuptorul, nu lucrează pământul, nu merg la fân. În schimb, au obiceiul să dăruiască apă, faguri de miere şi fructe călătorilor.

S.P.S

mai mult
Tradiții

TUTUROR CE CAD PE SPATE CAND VAD AFISE CU LORD OF DANCE.

Dansuri

Dragii mei,

De obicei nu postez asemenea lucruri, dar m-au impresionat profund cei din imagini.

Cred cu tarie ca mai au sanse de mantuire pentru ca sunt puternic ancorati in traditii.

Iata un exemplu ca traditia noastra este cel putin la fel de spectaculoasa ca si spectacolele LORD OF DANCE.

Si inca ceva – petru toti cei care n-au inca 30 ani. Lord of dance au valorificat tocmai TRADITIA lor cand s-au dus in toata lumea cu spectacolele alea.

Dupa cum vedeti NU SUNTEM CU NIMIC INFERIORI in traditii folclorice. Nu va mai grabiti sa credeti ca a fi LGBT e ceva cool. Prostii sunt la fel oriunde. Originali – CULMEA – sunt cei ce actualizeaza traditia fara sa o schimbe.
Marturisesc ca am fost si eu odata la o nunta in Bucovina si am ramas afis.

Trecand la nivel duhovincesc, nu mai cadeti pe spate la toate misticile orientale modificate de occidentali ca sa dea mai bine.

ISIHASMUL ORTODOX e mult superior pentreu ca invoca pe ADEVARATUL DUMNEZEU si aveti si de la cine sa-l invatati pentru ca a fost mai bine pastrat decat misticile orientale in manastirile din Asia.

Doamne ajuta ca mai exista si din categoria asta!

Nuntă moldovenească 🤗

Publicată de Liuba Roshka pe Joi, 23 mai 2019

(Cătălin Rusu)

mai mult
Tradiții

Târg la Polovragi de Sfântul Ilie, 1977

Targ

Târg la Polovragi de Sf. Ilie – 1977.

O bunicuţă mândra de de nastruşnicele ei nepoţele iscodeşte cu privirea oferta de ulcioare, iar în spatele carului cu roţi de lemn, o pereche de boi toropiţi de caldură stau tolaniţi si sfidează trecerea timpului ce parcă se scurge cu mare, mare leneveală .

O priveliște însorită, animată de gorjeni îmbrăcați în autentice costume populare, curate, aranjate, cu desagi de lână, și o zi frumoasă de târg.

( Ţîrlea Ion – Targu Jiu Odinioara )

mai mult
PromovateTradiții

Ioana Bălan – Din pasiunea pentru muzică

Untitled

Ioana Bălan este o cunoscută și talentată cântăreață de muzică populară.

„Persoana care mi-a indrumat primii pasi in muzica populara romaneasca a fost mama, pentru ca, de la mama am mostenit acest har minunat, ca o frumoasa si de pret zestre, purtata cu mandrie in minte, in suflet si in glas.

Dragostea  pentru folclorul romanesc s-a inradacinat si a crescut odata cu mine. Ca o poveste populara din satele romanesti care inca se scrie, eu am continuat sa ii cant dorurile si iubirile, jalea si tristetea sufletului romanesc si sa-i expun frumusetea prin portul popular traditional.”

”Imi place ceea ce fac iar asta se reflecta in melodiile mele si in bucuria oamenilor care ma asculta si ma iubesc ca artist.”

 

”Am inceput prin a fi apreciata de cei apropiati, cu timpul eu, Ioana Balan, am cucerit publicul prin timbrul meu aparte, talentul și pasiunea nemărginită. Destinul mi-a scos în cale oamenii potriviți la momentul potrivit și păstrând în suflet vie flacăra pasiunii pentru muzica, am continuat să evoluez tot mai frumos, depășind mereu un alt nivel.”

(ioana-balan.ro)

mai mult
PromovateTradiții

Naşii de botez şi rolul lor în viaţa finului

botez

Adesea mulţi creştini acceptă foarte uşor rugămintea de a fi naş sau naşă de botez. Dar oare la fel de mulţi sunt şi acei care au meditat şi la responsabilităţile pe care o implică această datorie, şi pe care o vor purta pe tot parcursul vieţii?

De multe ori auzim cu câtă dragoste se vorbeşte despre naşii săi, amintindu-şi ca de ceva frumos şi important în viaţa lor. Naşii la rândul său se mândresc cu această misiune pe care au acceptat-o.

Dar naşii sunt şi persoanele care fac mărturisirea de credinţă în locul şi în numele celui ce se botează. Datoria lor este să-şi crească finul în spirit creştin. Naşii devin părinţii spirituali ai pruncului, nascându-l pentru viaţa cea nouă în Hristos.

Ce ar trebui să facă un naş pentru acel, pe care i l-a încredinţat însăşi biserica la Sfântul Botez?

La Botez naşul şi-a asumat responsabilitatea pentru credinţa finului. Şi şi-a luat o obligaţie nu mai puţin importantă decât cea pe care o au părinţii, căci nu e vorba doar de viaţa acestui micuţ, dar şi de mântuirea sa. Şi aşa cum mama micuţului simte necisitatea îngrijirii copilaşului, asemenea şi naşii ar trebui să simtă necisitatea ajutorului său pe calea mântuirii şi a căii lui către Dumnezeu.

Deci ce am putea şi ce trebuie să facem pentru acei, care prin această sfântă taină ne-au devenit acum mai mult decât rude, căci adesea legăturile spirituale sunt şi trebuie să fie nu mai puţin importante, decât cele de sânge.

Cea mai importantă, dar şi poate cea mai grea datorie a oricărui naş este rugăciunea pentru finul său de botez. Rugăciunea zilnică a fiecăruia ar trebui neapărat să includă pomenirea şi numelor celor pentru care acum suntem nu mai puţin importanţi decât părinţii, de fapt şi suntem tot părinţi – părinţi spirituali. Deasemenea şi trecerea numelor finilor în pomelnice la Sfânta Liturghie, ca neapărat să se roage şi biserica pentru ei.

Cu cât este mai intensă viaţa bisericească a naşului, cu atât şi mai mult se va strădui să facă şi pentru mântuirea sufletului finului. Şi nu contează dacă nu au legătură permanentă între ei, din diverse motive. Acea legătură, care s-a format între ei se va păstra şi menţine şi la depărtare, datorită aceste sfinte legături formate la Botez.

O altă responsabilitate pe care o are naşul alături de părinţi, este împărtaşania cât mai deasă a micuţului. Este mult mai simplu dacă părinţii, sunt şi ei persoane, pentru care viaţa Bisericii nu este străină. Dar ce e de făcut atunci când părinţii, nu prea îi trec pragul?

Cât de greu nu ar fi şi imposibil nu ar părea să schimbăm starea lucrurilor, să încercă să dicutăm cu părinţii din nou şi din nou, doar oricum această nedorinţă de a împărtăşi copilul trebuie să aibă şi un motiv, poate lipsa timpului sau ce e mai greu de depăşit – lipsa credinţei. Şi nu cred că e cazul să abandonăm, dacă e chiar problema în lipsa credinţei. Doar totuşi odată ei au primit decizia de a boteza micuţul şi probabil de o mică credinţă, dar au dat totuşi dovadă.

Iar pentru acei care au părinţi care nu sunt oaspeţi rari în casa Domnului, desigur că naşului îi este mult mai simplu, dar nicidecum nu ar trebui să lase toată responsabilitatea doar pe seama părinţilor.

Coilaşul creşte şi cu timpul misiunea naşului devine şi mai importantă. Mai ales în cazul, când educaţia sa creştină nu este cea mai importantă pentru părinţii lui.

Doar nu mai e suficient ca copilul doar uneori să audă pomenirea numelui Domnului, să ştie despre existenţa sărbătorilor Paştelui şi Crăciunului. Şi poate rareori să mai participe la Sfânta Liturghie cu prilejul împărtaşaniei.

Una din posibilităţi de contribuire la educaţia sa creştină, ar fi să-i cadonăm nu doar jucării şi hăinuţe, dar să facem o altă frumosă obişnuinţă – de a-i cadona o mică cărţulie, care acum sunt foarte frumos illustrate şi scrise într-un limbaj pe înţelesul copilului. Şi mai binevenit ar fi să o facem cu prilejul unei sfinte sărbători, spre exemplu pentru ai arăta copilului bucuria de la Sărbătoarea Naşterii Domnului să-i oferim în dar o carte care ar relata şi despre această sărbătoare, iar să zicem în ziua pomenirii sfântului numele căruia îl poartă – o iconiţă, reprezentând acest sfânt.

Şi nu mai puţin important ar fi să vorbim cu copilaşul despre Dumnezeu –simplu şi pe înţelesul lui. Să-i relatăm că Dumezeu este oriunde , că mereu îl veghează şi susţine. Dar să nu uităm că orice relatare să înceapă cu propria credinţă în cele expuse ca adevăr.

Să începem şi să facem această încercare de a-i deschide copilului lumea credinţei şi apoi cu ajutorul Domnului nu va dori să o părăsească nicicând.

Desigur că este mult mai uşor să relatezi cum ar trebuie să procedezi, decât să fie posibil mereu şi să o şi faci în orice situaţie. Există cazuri când nu se mai păstrează legăturile între cei maturi şi intervenţia naşului nu mai e posibilă. Sau poate distanţa care vă desparte e prea mare.

Dar pentru cel care mântuirea sufletlui acestul copilaş nu sunt doar cuvinte, mereu există o posibilitate de a contribui. Există posibilitea de a ne rugă pentru el.

Şi nu este prea puţin, după cum cred mulţi dintre noi. Doar prea slabă a devenit credinţa noastră în puterea rugăciunii. Atunci când avem credinţa în puterea rugăciunii, atunci putem fi şi liniştiţi că s-a făcut totul posibuil în cazul dat. Şi va aduce neapărat roade această rugăciune.

Şi de fapt rugăciunea pentru aproapele e o manifestare a dragostei. Iar acest sentiment e cel mai important să-l simtă finul din partea noastră. Doar numai prin propria dragoste îl putem învăţa şi pe el acest sentiment.

Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.

Iar misiunea nostră a tuturor celor cărora le-a încredinţat Biserica acesată datorie e să contribuim ca neapărat să se întâmple această întâlnire – întâlnirea cu Dumnezeu.

Naşului care nu are grijă de fin şi care nu se ocupă de creşterea duhovnicească a acestuia: care nu-i vorbeşte de credinţa ortodoxă,nu-l învaţă rugăciuni, nu-i vorbeşte despre Dumnezeu, despre mântuire, despre biserică şi Sfintele Taine, i se va lua demnitatea de „părinte duhovnicesc” şi va fi judecat ca un părinte ce nu şi-a făcut datoria faţă de copiii săi. Degeaba a botezat că nu va avea plată ci osândă.

Natalia Lozan (sursa: ortodox.md)

(ganduridinierusalim.com)

mai mult
Tradiții

380 de ani de la târnosire

Biserica_Domneasca__Sf_Apostoli_Petru_si_Pavel_,_Ploiesti

Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Domnească din Ploiești este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Ploiești.

În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 130543.36.

Sursa: Wikipedia

mai mult
Tradiții

Cine salută primul?

salut

Iată cele mai importante reguli de a da binețe și care, dacă vor fi respectate, ne vor ajuta să intrăm în categoria persoanelor bine-crescute, demne de toată admirația.

* Când întîlnește o doamnă, bărbatul salută primul. Dacă are capul acoperit, își ridică puțin pălăria (căciula). Dacă fumează, renunță la țigară; își scoate mâinile din buzunar. Ridicarea pălăriei se face cu mâna opusă părții în care se găsește persoana salutată. Dacă nu poartă pălărie, bărbatul înclină ușor capul.

* Doamna salutată răspunde cu un surâs care va dovedi persoanei că a recunoscut-o.

* Doamna mai tânără o salută pe cea mai în vârstă, care trebuie să răspundă.

* Două persoane de același sex și de aceeași vârstă se salută simultan.

* A refuza un salut înseamnă să-l faci pe celălalt să înțeleagă că te-a ofensat grav.

* Suntem obligați să salutăm chiar și pe cei de care nu suntem siguri că ne recunoaște.

* Cel care intră într-un local și recunoaște pe cineva, îl salută.

* Salutăm în compartimente de tren, lifturi, magazine mici, săli mici de așteptare.

* Salutăm tot grupul din care face parte o cunoștință. Un singur salut pentru toată lumea. Persoanele vor răspunde, dar nu au voie să întrebe numele noului venit.

Ce spunem când salutăm?
În general, depinde de împrejurări. Sunt persoane pe care le salutăm, de când le știm, doar printr-o simplă înclinare a capului. Dar, cel mai indicat, este să ne însoțim salutul de o formulă anume:

* Dacă întâlnim rude, prieteni sau cunoștințe apropiate, vom spune “Bună ziua” (seara/dimineața), chiar dacă nu ne oprim pentru conversație.

* Dacă întâlnim alte persoane, formula cea mai potrivită este “Bună ziua, doamnă/domnule”, fără a fi necesar să-i și spunem numele, mai ales dacă suntem în plină stradă. Dacă persoana este cunoscută în localitate, avem voie să-i rostim și numele, lucru care echivalează cu un compliment.

* Dacă întâlnim un domn și o doamnă care sunt împreună, întâi o salutăm pe doamnă și apoi, pe domn, cu formulele prezentate mai sus.

* Expresii de genul: “Ciao!”, “Hello!”, “Salut!” , “Adio” sunt permise doar între adolescenți. Altfel, ne dau un aer de infantilism.

* La despărțire spunem: “La revedere!”, “Bună seara!”, “Noapte bună!”

* Strângerea mâinii se practică doar dacă persoanele în cauză vor să și stea puțin de vorbă.

* Cel care întinde mâna primul este o doamnă, persoana mai în vârstă sau superiorul. Dacă, din neatenție, celălalt întinde mâna, nu o refuza. Este un afront.

* Niciodată, bărbatul nu întinde mâna femeii.

* Nu întindem mâna unei persoane care stă la masă și mănâncă.

* Când un bărbat dă mâna, își scoate și pălăria. Dacă stă la masă, se ridică. O doamnă nu este necesar să se ridice decât pentru a da mâna unei persoane mai în vârstă sau pe care vrea să o onoreze în mod special.

* Strânsul mâinii trebuie făcut cu atenție. Vom evita să avem mâna moale sau să o zdrobim pe a celuilalt. Ne vom feri să apucăm doar vârful degetelor. Este total lipsit de eleganță să strângi mâna deasupra alteia, în cruce. Dacă este un grup format din domni și doamne, doamnele își strâng mâna între ele, iar domnii, între ei.

* Se strânge mâna pentru a marca și altceva decât un salut: încheierea unei afaceri, la exprimarea condoleanțelor, felicitări, rugăminți, mulțumire sau ca o scuză.

* Dacă purtăm mănuși: bărbatul își scoate mănușa din mâna dreaptă pentru a strânge mâna unei femei. Femeile își scot mănușile când ajung la locul unei întâlniri și chiar dacă nimeresc întâmplător. Excepție fac mănușile lungi, care sunt componenta unei vestimentații de ocazie

* Mâna femeii nu se sărută în aer liber, ci numai într-o încăpere și nu peste mănușă sau peste masă. Nu trebuie să fie un sărut propriu-zis. Domnul îi atinge ușor mâna cu buzele sau doar mimează acest gest.

* Sărutatul pe ambii obraji se practică doar în gări și la aeroport.

* Cei care conduc mașina îi salută primii pe cei care merg pe jos.

(Alexandru Petrescu)

mai mult
Tradiții

Pastele

pasta

Pastele servite in Italia sunt de mai multe tipuri:

Fettuccine – spaghete lungi, subtiri. Italienii le prefera, cu sos Alfredo sau un sos marinat

Rigatoni – scurte, servite cu sos de rosii, garnisite cu busuioc si patrunjel

Penne – arata ca pastele rigatoni, dar sint foarte mici. Sint foarte usor de mincat si se servesc, de preferinta, fierte „al dente”.

Tortellini – rotunde, umplute cu brinza, carne sau spanac. Se servesc de regula cu sos de rosii, iar varianta cu spanac se potriveste cu un sos de carne.

Ravioli – seamana cu tortelini, doar ca au forma dreptunghiulara.

Gnocchi – gogosele facuta din piine si apa, care sint fierte sau prajite. Se servesc alaturi de sos sau supa.

 

Sosurile sunt diverse:
Alfredo – smantana, putina branza, foarte putin ulei. Se serveste cu fettuccini.

Carbonara – smantana, oua, parmezan, la care se poate adauga bacon, ciuperci

Marinara – rosii, usturoi, ceapa, ulei de masline

Bolognese – sos Marinara, la care se adauaga carne de vita tocata.

Primavera – sos vegetarian cu morcovi, telina si ardei. Se poate combina cu fettuccini.

Arrabbiatta – rosii, ardei iute, usturoi

 

Cum alegem sosul pentru paste:

Alegerea sosului pentru tipul de paste potrivit este un aspect important. Unele tipuri de paste sunt facute cu pastele ce le dau numele: Bucatini all’Amatriciana sau Penne all’Arabiata sunt retete clasice romane si rar le vei vedea servite cu altceva decat pastele ce le dau numele. Acelasi lucru se aplica la Tagliatelle alla Bolognese sau Trenette con Pesto.

Totusi sosurile grele cu bucati mari de carne nu se potrivesc cu spaghete sau taglioni, din simplul motiv ca bucatile de carne vor cadea. Asa ca aceste sosuri de carne vor fi intotdeauna servite cu tagliatelle, paste scurte cu forma tubulara.

Formele de paste lungi si subtiri sunt de obicei servite cu sosuri pe baza de rosii sau fructe de mare, chiar si cu sosur usoare pe baza de legume.

Pastele bineinteles pornesc din Italia, de aceea aceasta „introducere” sa-i spunem despre cum se mananca aici. Nu e de mirare ca sunt adorate si ca au fost rapid preluate in toate colturile lumii.

Sosurile pentru paste nu trebuie sa fie complicate sau consumatoare de timp, pot sa fie mai groase sau mai subtiri, crocante sau cremoase. Sosurile simple si rapide pot consta doar in ulei de masline si ustoroi, pe cand sosurile de carne au nevoie de timp mai indelungat de preparare pentru ca aromele sa se intrepatrunda.

Salatele de paste pot sa contina un minim de ingrediente. Pot sa fie calde sau reci, si pot sa contina doar ulei de masline, usturoi si ierburi aromate.

Supele de paste pot reprezenta o masa de sine statatoare. Pot sa fie bogate in legume, sau paste umplute (tortellini) dupa gustul fiecaruia. O supa calda cu tortellini este un remediu garantat intr-o zi ploioasa.
Cum se mananca pastele

Optiuni exista: daca servim pastele intr-un bol sau in farfurii individuale. Nu exista reguli stricte in acesta privinta, dar iti sugerez ca salatele sa le servesti dintr-un vas mai mare, ideal si pt petreceri, iar felurile de mancare cu paste calde si sosuri sau chiftele sa le servesti individual.

Farfuriile mari pentru supa pot fi folosite cu succes si la servirea pastelor, iar daca servesti supa pune dedesubt o farfurie plata, iti va fi usor sa o duci si nu te vei arde.

Daca reteta recomanda parmezan sau pecorino inainte de servire, razuie branza chiar inainte de a servi felul de mancare cu paste, sau rade-o intr-un bol mai mic si serveste-l cu lingura, pentru ca fiecare invitat sa-si puna daca si cat doreste.

Pastele se servesc in mod traditional doar cu o furculita. Spaghetele sau alte forme lungi de paste nu sunt greu de „manevrat” daca au fost bine amestecate cu sosul. Secretul in a manca pastele doar cu furculita consta in a rula portii mici de paste o data.

Spa­ghetele au fost create în Sicilia? Istoria populară spune că au fost inventate în China şi că Marco Polo le-a făcut cunoscute în Veneţia. Spaghetele cunoscute de Marco Polo şi gustate de el în estul în­depărtat erau preparate fie din făină de orez, fie din făină de grâu dur (tăiţei lungi din ambele cereale există şi acum în bucătăria din Extremul Orient). Este un fapt general acceptat că varietatea de grâu dur cunoscut în Sicilia în timpul Evului Mediu, ca şi lămâile şi portocalele au fost introduse de arabi.in cartea lui Roger menţionează că în oraşul sicilian Trabia locuitorii preparau un fel de paste din grâu dur şi că acest produs, în formă de şuviţe lungi, era fabricat în cantităţi mari pentru a fi ex­portat în alte regiuni. Edrisi nu face spe­­culaţii cu privire la originea spa­ghetelor, dar faptul că le considera dem­ne de notat şi că erau exportate în canti­tăţi mari către o piaţă înfloritoare poate arăta că nu erau cunoscute în afa­ra Siciliei la acea dată – cel puţin nu în zona Mediteranei. În acele timpuri, grâul dur de origine africană probabil nu era cultivat în regiunile nordice ale Europei, cu toate că Edrisi a scris despre Anglia, Scandinavia şi Rusia, descriind vremea ploioasă a Angliei, zilele şi nopţile nesfârşite din Scandinavia.No ca tot ne-au pastit astia mici

(Alexandru Petrescu)

mai mult
Tradiții

Cezar Ioan, Vinul.ro : Dacă ne respectăm tradițiile, ne vom respecta mai mult pe noi și între noi

cezar-ioan

Este unul dintre inițiatorii Proiectului de Lege privind declararea unei Zile naționale pentru gastronomia și vinurile din România. Zi care va fi serbată pentru prima oară în luna octombrie, după ce a fost votată în Camera Deputaților.

“Ziua Națională a gastronomiei și vinului românesc poate fi unul dintre factorii care să declanșeze pofta pentru (re)cunoaștere, mândrie și progres”, este de părere Cezar Ioan. Pasionat de vin, el este unul dintre cei mai activi jurnaliști din această nișă, fiind și fondatorul primului portal online în limba română dedicat vinurilor – Vinul.ro.

Cezar Ioan se teme că riscăm să ignorăm și să pierdem exact ceea ce ne poate diferenția pozitiv: specificul local.

“Mi-aș dori ca mult mai mulți oameni să conștientizeze că avem un patrimoniu național foarte valoros de veritabilă cultură gastronomică. Aș vrea să văd festivaluri regionale care să promoveze brânzeturile, salamurile, fructele, rețetele, băuturile locale. Cred că așa ceva, astfel de evenimente gândite bine – și actuala lege o permite – ar fi motoare extraordinar de puternice pentru stimularea turismului. Cred că, dacă ne respectăm tradițiile, ne vom respecta mai mult pe noi și între noi – iar calitatea vieții și a societății în România va crește vizibil”, mai spune Cezar.

El crede foarte mult în dictonul care spune că suntem ceea ce mâncăm. “Eu nu mă simt italian, neamț sau spaniol, ci „român european”,” spune Cezar care mai subliniază faptul că scopul principal al proiectului nu este și nu a fost acela de a obliga pe cineva să sărbătorească ceva, ci în primul rând de a atrage atenția asupra acestui patrimoniu.

(alira.ro)

mai mult
Tradiții

Aniversare Club A

Club-A

Club A se deschidea în 1969, anul acesta se împlinesc 50 de ani.

Ordinul Arhitecților București își propune să celebreze acest moment printr-o expoziție de fotografie, ca eveniment parte din Anuala de Arhitectură București de anul acesta. Sperăm să folosim cu toții acest moment pentru a rememora o perioadă importantă pentru lumea arhitecturii, în care arhitecții s-au unit în jurul unui loc, un loc ce reprezenta mult mai mult decât un club studențesc, era un simbol al independentei.

Pentru materialul expoziției lansăm un apel către voi, dragi colegi arhitecți, pentru a ne trimite fotografii de-ale vostre din Club A, însoțite, dacă doriți, de povestea lor sau a personajelor din cadru.

Așteptăm imagini și povești de la voi până pe 31 mai, după care vom pregăti expoziția, vernisajul și, bineînțeles, petrecerea din Club A.

Parafrazând un slogan din momentul lansării Clubului, „a sosit vremea să scăpăm de inerția care nu ne caracterizează”!

Mulțumim și pe curând!

mai mult
Tradiții

INVITAȚIE: Sărbătoarea florilor de cireș în Grădina Japoneză

Hanami

Va invitam si anul acesta la sarbatoarea florilor de cires in Gradina Japoneza din parcul „Regele Mihai I”(Herastrau) din Bucuresti

In luna noiembrie 2017, Gradina Japoneza din Bucuresti si-a recapatat frumoasa infatisare, in urma lucrarilor de reabilitare efectuate prin eforturile si colaborarea multor parti implicate.

In aceasta perioada a anului, cand pot fi admirate florile de cires, va invitam sa va bucurati de aceast obicei, parte a culturii japoneze, alaturi de: ceremonia ceaiului, tobe japoneze, kimono si origami.

Sperand ca vremea va fi de partea noastra si va asteptam in numar cat mai mare, alaturi de familie si prieteni.

Data: 7 aprilie 2019
Orele: 14.00-16.00

Organizator: Ambasada Japoniei in Romania

Colaboratori: Primaria Municipiului Bucuresti, Asociatia Tankokai Urasenke Romania, Asociatia Tankokai Urasenke Romania-Luminis, Universitatea Romano-Americana, Tenshin, Haramichi RO, JTI, Scoala Japoneza din Bucuresti, Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti”

Intrarea este libera

( https://www.facebook.com/events/419398055582903/ )

mai mult
Tradiții

Cucuteni, o civilizaţie mai veche decât Mesopotamia, aproape uitată, în loc să devină brand de țară

Cucuteni2

Cultura Cucuteni sau Cucuteni-Tripolia, una dintre cele mai vechi civilizaţii din Europa, şi-a primit numele după satul cu acelaşi nume din apropierea Iaşiului, unde în anul 1884 s-au descoperit primele vestigii.

Cultura Cucuteni a precedat cu câteva sute de ani toate aşezările umane din Sumer şi Egiptul Antic. Cultura Cucuteni se întindea pe o suprafaţă de 35.000 kilometri pătraţi, pe teritoriul actual al României, Republicii Moldova şi Ucrainei.

Cucuteni, una dintre cele mai misterioase civilizaţii ale preistoriei, cu o vechime mai mare decât cea mesopotamiană, a lăsat în urmă vestigii impresionante, care ar putea fi scoase la lumină în peste 1.800 de situri arheologice din România. Impresionează, de asemenea, misterioasa dispariție a acestei civilizații. Din cele peste 4.000 de așezări descoperite, 90% au fost distruse de foc. Specialiștii nu pot stabili dacă a fost un cataclism sau o incendiere intenționată și nici motivul care a dus la această extincție. În prezent, paza obiectivelor nu este asigurată, existând riscul vandalizării. Căutătorii de comori vor distruge sit-urile, în căutarea de artefacte pe care să le vândă pe piața neagră.

Interesul este justificat. Muzeul Vaticanului, dar și Muzeul de Artă din New York, sunt interesate de expoziții permanente cu ceramică de Cucuteni. Din păcate, nu există fonduri pentru arheologi. Expoziția ”Cultura Cucuteni – valori regăsite ale preistoriei europene”, organizată de Ministerul Tineretului și Sportului la Muzeul Municipiului București, a avut peste 50.000 de vizitatori, într-o lună, mai mult decât are muzeul într-un an.

Ceramica de Cucuteni ar putea deveni brand de țară

Vasele de Cucuteni și figurinele de ceramică pictată, splendid decorate, mai vechi decât piramidele, ar putea deveni un brand național, crede dr. Romeo Dumitrescu, un român care s-a întors din Canada pentru a finanța cercetări în domeniu. O fundație condusă de dr. Dumitrescu a strâns peste 1 milion de dolari, cu care a reușit să scoată la lumină câteva din cele mai importante vestigii ale epocii Cucuteni. Acestea au fost donate Muzeului de Istorie a Moldovei, din Iași. La Muzeul Vaticanului, expoziția cu artefacte aparținând perioadei Cucuteni a avut un mare succes, fiind solicitată o astfel de expoziție permanentă. Dacă s-ar face efortul de a cerceta perioada Cucuteni și de a scoate la lumină cât mai multe vestigii, ar câștiga nu doar știința, ci și turismul, crede dr. Dumitrescu. ”Există un mare interes pentru epoca neolitică, pentru preistorie, ne-a declarat dr. Dumitrescu. Deja, Egiptul sau Grecia sunt cunoscute, au ieșit, ca să spun așa, din modă. Cred că am putea să atragem atenția cu această cultură unică, mult mai veche decât cea mediteraneană. Am auzit că a fost un proiect, ca o statuetă de Cucuteni să devină imaginea brandului turistic, nu știu de ce s-a renunțat la el. Eu m-am bucurat că un lanț de magazine a folosit un model de pe ceramica de Cucuteni ca logo al unei campanii promoționale-Gusturi românești”.

Cu jumătate de mileniu mai veche decât cultura mesopotamiană

Civilizația Cucuteni-Tripolie, răspândită din sud-estul Transilvaniei, în Moldova (incluzând teritoriul de astăzi al Republicii Moldova) și în vestul Ucrainei, până la Nipru, s-a extins, în perioada sa de maximă expansiune, pe o suprafață de peste 350.000 Kmp. Numele său a fost dat de descoperirile făcute în anii 1884 și 1893 în localitățile Cucuteni din județul Iași și Tripolie, lângă Kiev, Ucraina.

Durata de evoluție a civilizației Cucuteni cuprinde aproximativ două milenii, începând cu anii 4600/4500 până în jurul datei de 2750 î.e.n, interval temporal aparținând epocii neolitice. Organizarea socială și structura comunităților sunt foarte avansate pentru acea perioadă.

Este una dintre cele mai spectaculoase civilizații cu ceramică pictată ale lumii preistorice, atât datorită rafinamentului artistic al formelor și decorului pictat sau incizat pe vase și statuete antropomorfe, a tehnologiei de prelucrare a pietrei și a metalelor (cupru și aur), cât și datorită întrebărilor pe care le ridică, multe încă fără răspuns.

Unde sunt morții comunităților tip Cucuteni?

Fundaţia Cucuteni pentru Mileniul III a realizat un fascinant documentar despre Cultura Cucuteni, pe care vă invităm să îl urmăriţi:


Mai presus de toate rămâne marea enigmă: ce făceau oamenii comunitățiilor Cucuteni cu morții lor? Este greu de explicat de ce în cadrul săpăturilor nu s-a descoperit încă nici o necropolă, ci doar câteva înmormântări izolate, având mai curând un caracter de cult. Istoricii cred că în cultura Cucuteni oamenii își ardeau rudele moarte în propriile case. Splendidele vase ceramice găsite astăzi ar putea fi vase în care se păstra cenușa rudelor, în familie.

Piesele aflate în expozitia din București fac parte din patrimoniul Muzeului de Istorie a Moldovei din Iași, colecție care include materiale de referință provenite din cercetarile arheologice desfășurate în așezările de la Cucuteni-Cetatuie, Ruginoasa-Dealul Draghici, Scanteia-Dealul Bodesti, Valea Lupului-Fabrica de Antibiotice, Iasi-Sf. Nicolae Domnesc (jud. Iasi), Trusesti-Tuguieta (jud. Botosani), precum și unele piese provenite din stațiunile Pocreaca-Cetățuia, Cucuteni-Dâmbu Morii, Buznea-Siliște (jud. Iași) și Corlățeni (jud. Botoșani).

Articol relatat de ziarul DC NEWS. Autor: Andrei Moisoiu

mai mult
Tradiții

Adormirea Maicii Domnului. Tradiții și obiceiuri

img (11)

Sfanta Maria Mare (Adormirea Maicii Domnului) este praznuita in fiecare an la 15 august. In dimineata acestei zile, femeile merg la biserica si impart struguri, prune si faguri de miere. Apoi, femeile merg in cimitir si tamaiaza mormintele rudelor.

Adormirea Maicii Domnului. Ciobanii coboara oile de la munte (La Santamaria Mare / Tulesc oile la vale!), barbatii isi schimba palaria cu caciula, se interzice scaldatul in apa raurilor spurcata de cerb si dormitul pe prispa sau in tarnatul casei.

Adormirea Maicii Domnului. De Sfanta Marie, fetele purtau o planta numita „navalnic”, care avea puterea sa aduca petitori.

Adormirea Maicii Domnului. Daca in apropierea zilei Sfintei Marii infloreau trandafirii, era un semn ca toamna va fi lunga.

Adormirea Maicii Domnului. In sudul tarii se angajau pandarii la vii si se luau masuri de protectie magica a podgoriilor impotriva pasarilor.

Adormirea Maicii Domnului. De pe 15 august se deschidea, in satul traditional, un important sezon al nuntilor, sezon care tinea pana la intrarea in postul Craciunului. In aceasta zi se organizau targurile si iarmaroacele de toamna.

Adormirea Maicii Domnului. Perioada dintre cele doua Santamarii, Santamaria Mare (15 august) si Santamaria Mica (8 septembrie), era considerata perioada cea mai potrivita pentru semanaturile de toamna.

Adormirea Maicii Domnului. In aceasta zi erau adunate ultimele plante de leac.

Adormirea Maicii Domnului. In perioada postului Sfintei Marii fetele isi cos costume speciale, lucrate numai in alb, pentru pelerinajul din zilele de 14-15 septembrie la manastirile care poarta hramul Sfanta Maria (Ciosa, Nicula, Moisei, Manastirea Hodos Bodrog, Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, Tismana, Rohia, Bixad, etc).

mai mult
Tradiții

Mii de oameni, aşteptaţi la „Târgul de Fete” de pe Muntele Găina

muntele-gaina1

Mii de oameni sunt aşteptaţi, la acest sfârşit de săptămână, la cea mai mare sărbătoare populară din România, ”Târgul de Fete” de pe Muntele Găina, organizat din vremuri străvechi în cea mai apropiată duminică de sărbătoarea Sfântului Ilie (20 iulie).
„În fiecare an, pe Muntele Găina se scrie povestea ‘Târgului de Fete’, cea mai cunoscută sărbătoare populară din România. ‘Târgul de Fete’ este pe drept cuvânt un brand important al României, iar în vechime sărbătoarea era un prilej pentru oamenii din zonă să se întâlnească venind din localităţile apropiate Muntelui Găina, să îşi revadă rudele sau prietenii, iar pentru tineri să se cunoască, să lege prietenii şi chiar să se căsătorească. Acum, ‘Târgul de Fete’ de pe Găina reprezintă încercarea noastră de a susţine şi promova zestrea unică a românilor: meşteşugurile tradiţionale, portul popular românesc, obiceiurile şi tradiţiile, dar şi muzica populară autentică”, a spus, potrivit unui comunicat, managerul Centrului de Cultură „Augustin Bena” Alba, Alexandru Pal.

„Târgul de Fete” va debuta sâmbătă, în Avram Iancu, cea mai apropiată localitate de Muntele Găina, unde vor avea loc demonstraţii meşteşugăreşti, o expoziţie de fotografie etnografică, un spectacol folcloric, în care vor evolua ansambluri din Alba Iulia, Noşlac, Teiuş, Blaj, Sohodol, Sibiu şi Anenii Noi (Republica Moldova). Printre soliştii invitaţi se numără Veta Biriş, Oana Venţel, Alexandru Bărăştean, Bianca Şuşman. Seara, va avea loc un foc de artificii, după care se va urca pe Muntele Găina.
Aici, de la ora 21,00, este programat un concert extraordinar de muzică folk şi country rock, cu Desperado, Cătălin Condurache şi Sandi Deac, Vali Şerban şi Florin Săsărman. După un recital al Nicoletei Nucă, „petrecerea va continua până târziu în noapte cu discotecă în aer liber, focuri de tabără şi focuri de artificii”.
Duminică, „Târgul de Fete” va începe cu momentul tradiţional al ceremonialului solemn de la Crucea Iancului, la 1.486 de metri altitudine, unde va fi arborat drapelul naţional, va avea loc o slujbă Te Deum, iar oficialităţile care vor fi prezente la eveniment vor depune coroane de flori.
Momentul solemn va fi accentuat de Tulnicăresele din Avram Iancu şi Fanfara „Augustin Bena” a Judeţului Alba, se menţionează în comunicat.
Manifestările vor continua cu Târgul Meşterilor Populari şi cu un spectacol extraordinar de folclor, în care vor evolua Mariana şi Adriana Anghel, Marius Ciprian Pop, Mirela Mănescu, Felicia Stoian, Alexandra Chira şi alţi solişti vocali, dar şi ansambluri folclorice din Arad, Cluj, Bihor, Alba şi Republica Moldova.
Începând din 2006, „Târgul de Fete” de pe Muntele Găina este marcă înregistrată a Consiliului Judeţean (CJ) Alba şi are ca slogan chemarea „Hai pe Muntele Găina, hai pe muntele dragostei!”.
Accesul pe platoul de pe Muntele Găina, unde se desfăşoară manifestările, este posibil pentru autoturisme şi microbuze de până la 20 de locuri. Din comuna Avram Iancu, drumul este unul pietruit. Pe munte a fost amenajată o zonă de campare şi există cisterne cu apă, menţionează sursa citată.
„Târgul de Fete” este organizat de CJ Alba, Centrul de Cultură „Augustin Bena” Alba, Primăria şi Consiliul Local Avram Iancu, în parteneriat cu grupurile locale „Pe Mureş şi pe Târnave” şi „Drumul Iancului”.
Cea mai mare şi mai veche sărbătoare populară din România, „Târgul de Fete” de pe Muntele Găina, unde, de exemplu, în urmă cu peste două decenii, au participat 100.000 de oameni, iar în urmă cu un deceniu, 20.000 de persoane, a cunoscut în ultimii ani un regres în ceea ce priveşte numărul celor care au ţinut să asiste la această manifestare.
Atestat documentar în 1816, târgul are, cu certitudine, o vechime mult mai mare, fiind cea mai cunoscută manifestare populară a românilor transilvăneni. Târgul a apărut datorită necesităţii de comunicare între locuitorii de pe văile Arieşului şi Crişurilor, care trăiau în aşezări izolate şi risipite. Alături de relaţiile economice, târgul a antrenat, în timp, şi relaţii matrimoniale, mulţi dintre moţi cunoscându-şi aici perechea. Astăzi, „Târgul de Fete” este doar un prilej de destindere, atât pentru locuitorii din zonă, cât şi pentru turiştii veniţi din toată ţara.
Legenda Muntelui Găina, de unde îi vine şi numele, spune că aici locuia o crăiasă, ce avea o găină care făcea ouă de aur, iar îndrăgostiţii care veneau să-şi mărturisească dragostea primeau câte un ou de aur.
La Târg a fost prezent, în 1852, şi împăratul austriac Franz Joseph I, în timpul unei vizite în Transilvania. După Primul Război Mondial, la „Târgul de Fete” de pe Găina a fost prezent prim-ministrul Ionel Brătianu, căruia i-a urmat, în 1924, regele Ferdinand. Fostul preşedinte Traian Băsescu a fost, de asemenea, prezent la târg în mai multe rânduri.

mai mult
Tradiții

TRADIŢII DE SFÂNTUL IOAN. Obiceiuri importante în această zi de mare sărbătoare!

obiceiuri-si-traditii-de-sfantul-ioan-botezatorul

În fiecare an, la 7 ianuarie, românii sărbătoresc ziua Sfântului Ioan (Ziua sfântului Ioan Botezătorul, Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului). Aproximativ două milioane de români poartă numele sfântului.

Sărbătoarea de Sfântul Ioan mai este cunoscută și sub numele de “Sânt-Ion”, “Înaintemergătorul Domnului” sau “Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul”. Se știe din tradiția populară că Sfântul Ioan este protectorul pruncilor.

Astăzi, toate gospodinele trebuie să aducă la biserică multe bucate pe care le pregătesc chiar ele în bucătărie. Aceste vor putea aduce atât pâine, cozonaci, cât şi brânză şi ouă. Se vor împărţi în primul rând săracilor ce au numele Ioan.

Totodată în mai multe zone din ţară, tinerele neveste se vor întâlni cu cele care sunt căsătorite de mai mult timp şi astfel vor împărtăşi experienţele lor. 

De asemenea, ziua de Sfântul Ioan este o zi de bucurie, iar cine nu se veselește în această zi va fi trist tot timpul anului. Unii oameni serbează ziua de Sfântul Ioan pentru că Dumnezeu să le ferească gospodăriile de foc și animalele de fiarele sălbatice.

În ziua de 7 ianuarie nu lipsesc nici tradiţiile şi obiceiurile populare. În trecut, de Sfântul Ioan avea loc Torontoiul sau Iordănitul femeilor, un ritual din care s-a mai păstrat doar ospăţul final, ospăţ care încheie astfel ciclul sărbătorilor de iarnă. Iordănitul femeilor avea un ritual strict, în care nevestele bătrâne le primeau în grupul lor pe cele mai tinere, le duceau la râu să le stropească şi apoi făceau o masă comună. Sărbătoarea de Sfântul Ion mai este cunoscută şi sub numele de “Sânt-Ion”, “Înaintemergătorul Domnului” sau “Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul”.
Se ştie din tradiţia populară că Sfântul Ioan este protectorul pruncilor şi se mai ţine pentru ca pruncii să se nască sănătoşi, fără malformaţii sau diformi. Totodată, ziua de Sfântul Ion este o zi de bucurie, iar cine nu se veseleşte în această zi va fi trist tot timpul anului. Unii oameni serbează ziua de ,, Sânt- Ion’’ pentru ca Dumnezeu să le ferească gospodăriile de foc şi animalele de fiarele sălbatice. În ziua de Sfântul Ion există obiceiul “Iordănitul femeilor”,  care este, de fapt, o petrecere a nevestelor. Femeile se adună la o gazdă, unde aduc fiecare alimente şi băutură, apoi petrec până dimineaţa, spunând că se “iordănesc”. Un alt obicei întâlnit în ziua de Sfântul Ion este “Iordăneala”.
Mai mulţi tineri care au luat de la preot, în ajunul Sfântului Ion, agheasmă de la Bobotează, merg în dimineaţa zilei de Sfântul Ion la biserică şi după terminarea slujbei stropesc fiecare om care iese, apoi îl urează. Oamenii “iordăniţi” trebuie să-i răsplătească pe urători cu bani, cu care seara chefuiesc. Tradiţia ne spune că în dimineaţa zilei de Sfântul Ion fiecare om trebuie să se stropească cu agheasmă nouă, pentru a fi feriţi de boli în decursul anului. Se spune, conform tradiţiei populare, că după “Sânt-Ion’’ se botează gerul, adică se înmoaie frigul şi începe să se facă mai cald.

mai mult
1 2 3 6
Page 1 of 6