Tradiții

Rețete cu povești
(prima ediție: 1 iunie 2023

Șapte decenii de sănătate 

Prof. Al.I. Bădulescu, fost coordonator al Muzeului Memorial și vicepreședintele Cenaclului Muzical ”Paul Constantinescu”, ne-a mărturisit că nu este un excelent bucătar, ”dar tot prepar câte ceva”.

”Un pachet de margarină, două linguri și jumătate de untură, două lingurițe de sare, două ouă, un cub de țaic (drojdie) de 30 de grame dizolvat într-un borcan de iaurt, făină cât cuprinde – acesta este amestecul. Se frământă după rețeta aluatului franțuzesc. Care aluat se împăturește și se introduce în frigider unde va sta o oră. Procedeul de împăturire se efectuează de trei ori. După fiecare împăturire, mai puțin după ultima, aluatul se introduce în frigider pentru o oră”.

După aceea, se întinde foaia, se unge cu ou crud bătut, se presară chimen și brânza rasă. Cantitatea de brânză poate fi reglată după placul consumatorului. Apoi, se taie saleurile, se pun într-o tavă și se bagă la copt. Se lasă până se rumenesc. Când sunt rumene la culoare se scot de la cuptor.

Bune cu bere sau șpriț și la conferințele de presă

”Saleurile merg și la aperitive, merg și după masă la un șpriț sau la bere. Sunt mai puțin costisitoare decât cele de pe piață, se prepară ușor și le poți avea tot timpul pe masă. Când primești o vizită, saleurile te salvează. Ele rezistă foarte mult, putând fi consumate multe zile după preparare. Se servesc și dimineața, la ceai (cine preferă cafea să bea cafea), și după masa de prânz, preferabil cu un vinișor sec. Ele își mai dovedesc eficiența la mesele de protocol și la conferințele de presă (unde vinul și/sau berea lipsesc – n.r.). Am preparat aceste saleuri pentru prima dată în urmă cu aproape șapte decenii (autorul rețetei avea o vârstă venerabilă – n.r.), sub îndrumările unei bucătărese, și sunt sănătos tun”, mărturisea prof. Bădulescu.

                                                                                     A consemnat și consumat eficient,
                                                                                                                            Leonida Corneliu CHIFU

Rețete cu povești
(Prima ediție: joi, 1 iunie 2023)

Ajută la creșterea nivelului de performanță

Ștefan Dumitrescu, ex-directorul Direcției Județene pentru Sport (DJS) Prahova, știe ca nimeni altul ce rol important are alimentația în obținerea performanțelor sportive. Tocmai de aceea l-am rugat să ne prezinte o rețetă culinară care să nu necesite mult timp pentru preparare, dar a cărei eficiență să fie de necontestat.

Prin urmare, ”se iau patru cotlete și se rumenesc în ulei. După ce se scot din ulei, se țin la cald. Se mai iau două sau trei cepe, după plac (eu, spre exemplu, consum foarte multă ceapă), se toacă mărunt și se călesc în uleiul rămas după rumenirea fripturii (antricoatelor), imediat după ce acestea au fost scoase (exact ca la fasolea bătută), până se rumenește și ceapa. Peste ceapa rumenită adăugăm 3-4 linguri de smântânică. Se formează un sos extrem de plăcut la gust. Cotletele se așază într-un vas (preferabil de Jena), după care se toarnă peste ele sos”.

Răsfățatul

În timp ce nările încearcă să adulmece mirosul, domnul director continuă: ”Nu-mi mai amintesc când am consumat prima dată această delicatesă. Originile ei sunt de descoperit undeva în copilăria mea. Când vreau să mă răsfăț, prepar câte o mâncărică de-asta. Ah, era să uit: ar fi preferabil să avem alături și o ciupercuță umplută cu mujdei de usturoi. Piciorul ciupercuței se dă deoparte (îl folosiți la alte preparate), iar mujdeiul se pune în (nu pe) pălărie”. 

Un ”concert” de arome

”Rezultă un amestec foarte interesant de arome, un <<concert>>.
Sunt cam mâncău și, uneori, m-apucă așa, câte un chef de o bunătate de-asta. Când ne adunăm trei-patru prieteni, punem de un antricot. Dar fără un pahar-două de vin roșu sec alături, plăcerea este înjumătățită”.

Directorul este de părere că performanțele sportive cresc dacă vom consuma frecvent acest fel de mâncare. ”Și, dacă mai adăugăm și vinul roșu sec, <<puterea ursului>>, ce să mai…”.

                                                       A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                       care și-a început urcușul spre performanță

Rețete cu povești
(Prima ediție. joi, 1 iunie 2023)

Spune-mi ce mâncăruri poftești, ca să-ți spun cine ești!

Nicolae Vicol, proiecționist film la Cercul Militar Ploiești și solist de muzică populară, și-a amenajat la Cerc un studio de imprimări. Printre calificările sale mai figurează acelea de profesor de religie (licențiat în Teologie la Universitatea București), sociolog (cu master în Sociologie – specializarea Antropologie Socială și Dezvoltare Comunitară – la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității București).

Bragă rece

”Făcea mama o plăcințică fiartă cu bostan, cu chiroști (piroști) sau cu brânză dulce și stafide de ai fi mâncat platouri întregi”, ne-a declarat, pentru început, proiecționistul teolog cu masterat în sociologie. ”Pentru preparare, ne trebuie apă, drojdie, sare, făină, ca la pâine. Trebuie să obținem o foaie, dar mai subțire, ca pentru pizza. Prin urmare, aluatul rezultat se lasă la dospit, apoi se întinde foaia cu sucitorul. Foaia se taie pătrate, funcție de mărimea dorită. Dimensiunile trebuie să fie cel puțin de 10 pe 10 centimetri”.

Umplutura. ”Aceasta poate varia, funcție de preferințe. Poate fi de cartofi, cu dovleac, dar noi o facem cu brânză dulce și stafide. Separat, se prepară într-un castron conținutul, alcătuit din brânză dulce, zahăr, două ouă, ceva drojdie, ca la plăcintă. Puteți să preparați orice cantitate doriți, funcție de numărul consumatorilor. Zahăr după plac și cam două ouă întregi la ½ kg de brânză”.
Se pune umplutura în pătrățele, care se vor împături sub formă de plic. Încheieturile se presează cu furculița. După aceea, se pun la fiert în apă cu sare (sarea are rolul de a le întări), cam 10-15 minute, până își schimbă aluatul culoarea. Atunci înseamnă că sunt fierte. Se pot fierbe și în ulei, dar de obicei se fierb în apă. Apoi se scot pe un platou, se presară zahăr pudră pe ele și se consumă, preferabil cu bragă rece sau cu siropuri naturale (de cătină, de soc etc).

Inspirat de daci

Nicolae Vicol nu are pretenții de originalitate în materie de gastronomie. ”Este o rețetă destul de cunoscută. Singura noutate este că plicurile se fierb în apă, nu se prăjesc și nu se coc. Sunt mai sănătoase așa”.
”Eu sunt moldovean. Provin de pe Valea Bârladului, comuna Zorleni. Acest fel te trimite cu gândul la vechii daci, care nu aveau o tehnologie extraordinară și totuși preparau bunătăți. Îți dai seama cu ușurință că poți prepara în orice loc plăcinta aceasta. Dacă nu avem stafide, putem pune direct bobițe de strugure (sau din alte fructe) stafidite”.

”Bucătăria este o modalitate de a întreține într-o stare optimă sufletul”

După ce consumă acest fel, invitatul nostru simte ”starea aceea de libertate, de eliberare, de confort. Realizezi o legătură aparte cu natura, în sensul că nu ești dependent de tehnologia modernă. Ah, am uitat să vă spun că plăcinta se poate prepara și fără drojdie. O sacoșă de făină și un pic de sare mai găsește omul”.
Nicolae Vicol consideră că ”bucătăria este o modalitate de a întreține într-o stare optimă sufletul. Se știe că alimentația creează confort sau – din nefericire – disconfort. Poate să accelereze unele afecțiuni sau, dimpotrivă, poate să le amelioreze sau chiar să le vindece. Poate să prelungească viața sau să o limiteze. Personal, dacă se întâmplă să consum ceva cu <e>-uri, care zice-se că sunt și raționale, am alergii”.

Optim

Am preluat noțiunea de <<optim>> de la un important sociolog, Cătălin Zamfir, care este și decanul Facultății de Sociologie de la Universitatea București. Optim pentru el înseamnă <<normal>>, nu <<perfect>>. Societatea nu poate fi perfectă. Din experiența practică rezultă că așa este. Funcționarea unei societăți la nivel optim nu se poate realiza decât având ca fundament o paradigmă biblică. Poate vom mai vorbi despre asta”.

”Alimentația reprezintă o parte importantă a culturii unui popor”

”Alimentația, care pornește de la selecția alimentelor și modul de preparare a acestora, reprezintă o parte importantă a culturii unui popor. Eu mă conduc după proverbul: <<Spune-mi cu cine te însoțești (împrietenești) ca să-ți spun cine ești>>, cu aplicații în toate domeniile vieții sociale. În muzică, am putea spune: <<Spune-mi ce muzică îndrăgești…>>, iar când vine vorba de alimentație: <<Spune-mi ce mâncăruri poftești, ca să-ți spun cine ești>>.

                                                     A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                                   la plăcinte, înainte…

Rețete cu povești
(Prima ediție: joi, 1 iunie 2023)

Bucătăria înseamnă imaginație și improvizație, ca în jazz

Maestrul Jean Stambolgiu este o figură de sport binecunoscută în sportul prahovean. Fostul consilier I al Direcției pentru Sport a Județului Prahova (DSJ) este mai puțin cunoscut însă în postura de maestru bucătar.
Pentru astăzi ne prezintă o rețetă care nu presupune foarte mare efort fizic pentru a o prepara, ”mai ales dacă o pregătești în doi”.

Se iau rinichi, ficați, cârnați și carne, numai de porc. Nu neapărat în cantități egale, cât în funcție de preferința fiecăruia pentru unul sau altul dintre aceste produse. Se taie toate cubulețe, nu subțiri, nu groase, un dumicat obișnuit. Se curăță, se spală și se pun la prăjit, preferabil în ulei, până se pătrund. Cine suportă untura, poate să o folosească. După aceea, se toarnă deasupra roșii tăiate mărunt, cât este friptura fierbinte, sau, iarna, un borcan de roșii în bulion. Urmează mirodeniile: piper măcinat, usturoi pisat, cimbru. Firește, nu va lipsi sarea, după plac. Se mai adaugă o cană și jumătate de vin alb, nu roșu, pentru a nu schimba culoarea tochiturii. Aceasta poate fi servită cu mămăligă sau cu  pâine.

La Pomana Porcului

Cantitățile de carne, cârnați și celelalte se reglează după gust și buzunar. De obicei, tochitura se prepară la pomana porcului, când dispui și de măruntaie. Sunt recomandabili în compoziție cârnații de casă. Rinichii sunt opționali, pentru că nu oricine îi suportă. Oricum, trebuie foarte bine spălați și curățați în oțet.

Băutura face poftă de mâncare, iar mâncarea face poftă de băutură

”M-am apucat de bucătărie pe la 30 de ani. Eram căsătorit, dar aveam dorința, văzând-o pe soția mea cum gătește, să improvizez și eu. Se știe că cei mai buni maeștri bucătari sunt bărbații. Apropo: se recomandă un vin roșu la masă, că tot vorbim de carne. Sec, în cel mai rău caz, ușor demisec. Simplu sau șpriț, cum ne vine mai bine. Dacă ai și o țuică de casă bună, este preferabil să o consumi înainte de masă. Deschide apetitul extraordinar. Băutura face poftă de mâncare, iar mâncarea face poftă de băutură.

Trebuie să se rețină că nu este o mâncare de post. Se recomandă mai degrabă la un șpriț cu prietenii. Nu poți mânca tochitură în fiecare zi, dar e păcat când ai toate tipurile de cărnuri la  dispoziție să faci altceva decât tochitură, mai ales că nu sunt necesare cantități mari. Poți s-o prepari și din resturi de carne. Poți s-o faci din <<nimic>>. Bucătăria? Imaginație și improvizație, ca la jazz”.

A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                             tot mai pasionat de… jazz

Rețete cu povești
(prima ediție: 1 iunie 2023)

Ieftină, bună și rapidă

Recomandarea de astăzi vine de la răpitoarea Gabriela Țicu, muzeograf la Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova – Birou Imagine, Comunicare și Pedagogie Muzeală.

Se iau 250 grame margarină, 200 g zahăr, 5 gălbenușuri de ou (albușurile se pun separat), 450 g făină, un pliculeț praf de copt – care se stinge cu zeama de la o jumătate de lămâie – și coaja unei portocale. Toate acestea se amestecă într-un vas. ”N-are nicio importanță în ce ordine le puneți în amestec, dar este preferabil, dacă nu aveți suficientă răbdare, să le amestecați cu un mixer. Aluatul rezultat se întinde pe o tavă, după care se unge cu gem – cam un borcan”.

”Dulci-Dulci” de tot

Ascult cu interes: ”Se trece la a doua fază a preparării. Cele 5 albușuri se bat până la spumă cu alte 200 g de zahăr. Peste spumă se presară 300 g nucă. Acest conținut se întinde peste aluatul cu gem. Se introduce tava la cuptor, la foc potrivit, cam o oră și jumătate. Se încearcă, după o oră, din când în când, cu o scobitoare. Se scoate tava după ce prăjitura a devenit aproape rumenă. Se taie felii, dar numai după ce s-a răcit bine.
Este o prăjitură care se prepară foarte rapid. Rețeta o am de la verișoara mea Luci – dar eu i-aș spune <<Dulci>> (atât de gingașă este), care mi-a dezvăluit-o în copilărie.

Inutil să vă spun că ”Dulci” se pronunță din două silabe, cu accent pe ultima. O fac totuși (n.r.)

Nu dăunează fumătorilor

Gabriela Țicu prepară săptămânal prăjitura și o consumă aproape în fiecare zi. ”Am în permanență pe masă prăjitura aceasta. Când primesc o vizită, îmi prinde foarte bine. Se poate consuma la o cafea și, dacă sunteți fumători, cu o țigară, deoarece – trebuie să știți! – nu dăunează fumătorilor. Nu le-am preparat colegilor acest tip de delicatesă, că n-am unde aici, la muzeu.

Este o prăjitură ca oricare alta, pentru toate categoriile sociale, toate gradele de salarizare și pentru toate prețurile. Ieftină, bună și rapidă”.

                                                                           A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                                                        mai nou, îndrăgostit de ”Luci”

Rețete cu povești
(prima ediție: joi, 1 iunie 2023)

Nu veți regreta

Letiția Gheorghe a fost, încă din mileniul trecut, bibliotecar la Cercul Militar Ploiești, dar sfera ei de preocupări este cu mult mai vastă. După cum ne-a mărturisit, iubește viașa. Și arta. Citește mult. A făcut parte din trupa de teatru care a reprezentat Cercul Militar la festivalurile de teatru ale Armatei. Coordonatorul trupei, îndrăgitul actor Ilie Gâlea, apreciază mult calitățile de actriță ale Letiției. Un spectacol în care a jucat este ”Expoziția Cleopatrei, unde a deținut rolul principal, cel al Cleopătriței. Un succes, ce mai… A participat și la festivaluri de muzică folk. Fosta ei colegă, Domnica Sorescu-Voicu, nu-și ascunde admirația. ”Cântam adeseori împreună. Avem trei piese care ies minunat pe terță. Letiția are o voce caldă, care se împletește foarte frumos cu vocea mea. Ea scrie și texte frumoase, are poezii publicate”.

Gătește cum respiră

Iată o scurtă prezentare a celei de la care așteptam să ne încânte și cu talentele gastronomice.
Letiția Gheorghe nu s-a lăsat prea mult rugată. Ne-a mărturisit că, fără falsă modestie, gătește cum respiră. Așadar:
Unu-două pachete soia (echivalentul a 400 g un pachet), 2-3 cepe, 1-2 cubulețe de concentrat ”maggi” (dar de legume, nu cu carne), o legătură de mărar, una de pătrunjel(acestea se vor tăia mărunt) și un kilogram-două de cartofi (funcție de cantitatea pe care dorim să o preparăm. La două kg de cartofi, vom avea două pachete de margarină și cantități duble la toate produsele care intră în compoziție).

Mamă, ce bună e!

”Cepele, mărarul, pătrunjelul se taie mărunt, știu ele gospodinele cum. Toate acestea se combină cu maggi, după care amestecul rezultat se călește cu două-trei linguri de ulei”.
Cartofii se prepară piure. Soia se fierbe cu o linguriță de sare în apă. Apoi, se adaugă în amestec soia și lingură de bulion. Într-o tavă de cuptor, se pune o jumătate din cantitatea de piure, la mijloc compoziția de soia, iar deasupra din nou piure. Se păstrează o lingură-două de piure care se amestecă cu o linguriță de bulion, cât să-i dea culoare, și se întinde deasupra. Se pune tava la cuptor cam o jumătate de oră, la foc potrivit.
”Cam asta e. Un vinișor demisec alb nu e de neglijat. E o bunătate. Mamă, ce bună e! Deja înghit în sec!”.

Ciorbă cu mingiuță și stegulețe de hârtie

Și eu, dar fiind în timpul serviciului și al postului, prefer să dau cuvântul interlocutoarei noastre: ”Îmi place să gătesc mult și să experimentez. Am experimentat și în bucătăria de la Cercul Militar. Gătesc pentru toată familia. Băiețelul meu (care avea 3 ani și jumătate la momentul relatat și prezent la fața locului – n.r.) zice că sunt delicatese și că <Mami gătește numai bunătăți>. Aluat o găleată și a pus în ea o mingiuță și stegulețe de hârtie. <Îți pregătesc o ciorbiță cu mingiuță și stegulețe>, mi-a zis”.

Tort cu fanioane

În replică, ”Mami” i-a preparat micuțului un tort ”Diplomat”, cu lumânărele. ”Dar acum îți voi găti și cu stegulețe sau fanioane”.
După ce ne-a ”delectat” și cu aceste ultime ”delicatese”, Letiția a ținut să adauge: ”De regulă, îmi plac foarte mult produsele din soia: chifteluțe, paste, ciorbițe de perișoare etc. Le urez tuturor cititorilor poftă bună! Să consume cu încredere această musaca. Nu vor regreta”.

Semnatarul acestor rânduri s-a grăbit spre piață pentru a cumpăra produsele necesare preparării unei ”musacale” de post. Dar graba sa a mai avut o justificare: puștiul începuse să-l tragă ușor de barbă, de păr și de obraji. E drept că surâdea prietenos în tot acest timp, dar paza bună trece primejdia rea. Că nu se știe ce idei de ciorbe i-or mai veni puștiului.

                                                              A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                       altfel bine-mersi

Rețete cu povești
(prima ediție: joi, 1 iunie 2023)

Ah, românul nesăracul, cum gătește-acuma racul!

Lângă trufandalele lingvistice, o trufanda gastronomică à la Nicu Boaru

Nicolae Boaru, ex-directorul Bibliotetcii Județene ”Nicolae Iorga” Ploiești, ne încântă azi cu o rețetă. Și nu doar: ia-mi auziți ce grăia!

”Finețea fineților” la Paris

”Îmi permit să vă ofer o rețetă cam de multișor uitată și care lasă deoparte omniprezenta <<friptană>> de porc, pusă la grătar și de nea Gică ieșit la iarbă verde, și de supermagnatul Columbeanu, pe când o înghițea din ochi pe frageda lui (încă) nebacalaureată. E vorba de un preparat… cu raci, aliment de finețe, preparat, ca și ciupercile, de mai tot mioriticul biped, raci care, alături de stridii și scoici, sunt <<finețea fineților>> la Paris. Rețeta a fost citată și de un mare gastronom, poet, plamfetar și prozator de hâtroșenii, Al.O. Teodoreanu (Păstorel).

Cruzime și frăgezime

Se iau 12–14 raci mărișori și se țin timp de o zi și o noapte într-o căldare cu bere. După acest răstimp, se iau racii și se pun într-o oală pe foc, în care s-au vărsat în jur de trei sticle de bere. În această originală fiertură se pune sare – nu chiar cu milă -, piper, foi de dafin și alte niscaiva mirodenii dintre cele mai sesizabile (mai iuți sau amirositoare). Se recurge apoi la cruzimea îndătinată în cazul preparării acestor vietăți cu clești nemiloși: se aruncă racii vii, dar amorțiți de berea din găleată, în fiertura de bere de pe foc. Se lasă cam o jumătate de oră, apoi sunt puși pe farfurie, atât de fragezi (!), cu picioarele în sus, <<tencuindu-i>> pe abdomen cu puțin unt înstelat cu firișoare sau părți infime de pătrunjel. Deliciul papilelor nu este complet fără un vin roze, sprințar și ușor spumos (spre șampanie) sau cu un vin alb sec. Exclus vinurile licoroase, de desert.

”Rima” perfectă

Maître (cum i se mai spunea lui Nicu Boaru, în semn de respect și afecțiune) a venit și cu o precizare: ”Românul sau orice alt degustător al acestui fel de mâncare trebuie să urmărească <<rima>> perfectă între mâncare și partea lichidă.
Este un fel de mâncare care nu solicită antreuri (se recomandă <<doar>> un pahar–două de vin pelin înainte), iar desertul este parcă inclus în frăgezimea dulce a cărnii de rac”.

”Încercați rețeta, că altceva mai bun n-o să găsiți!”. Directorul Boaru știa cu siguranță ce spune.

                                                                                  A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                                                                   în căutarea rimei perfecte

Rețete cu povești
(prima ediție: 1 iunie 2023)

Pentru o excelentă formă sportivă

7 ouă
3 pahare de zahăr
3 ½ pahare făină
1 pahar sifon
1 coajă rasă de lămâie
1 linguriță praf de copt dr. Oetker
1 pahar cacao (sau mai mult, după plac. Eu, spre exemplu, prefer multă cacao)
Eventual, ceva vanilie

”Toate acestea se bat spumă cu telul sau se amestecă cu mixerul. Este o rețetă pentru două checuri. Amestecul rezultat se toarnă într-o tavă tapetată cu hârtie pergament, apoi se introduce în cuptor. Se încearcă din când în când cu o scobitoare. Se scoate și se consumă. Firește, cu poftă!”.

O rețetă de noapte și de zi

Cel care ne-a prezentat această rețetă este Nicolae ”Nicu” Bancov, fost instructor sportiv la CSȘ Ploiești, prieten al ziariștilor. El este cel care ne-a livrat, ani buni, informațiile legate de activitățile secțiilor clubului. Realizatorul acestei rubrici îl cunoștea de de peste 20 de ani. Dar, din păcate, Nicu a părăsit lumea aceasta. Cât de mult îi datorăm lui Nicu Bancov! Mereu amabil și prevenitor, dispus la orice oră să ofere relații suplimentare despre sportivii clubului și competițiile la care aceștia participau. Îi vom fi în veci recunoscători.

”Este o rețetă de noapte și de zi, că apare jumătate alb, jumătate brunet. Puteți consuma partea albă ziua, iar pe cea mai închisă seara”, ne sfătuia invitatul nostru, apoi a adăugat: ”Lăsând gluma deoparte, să nu credeți că dacă este chec nu merge cu un pahar de vin, preferabil roșu demisec”.

Mici și beri neelectorale

”Îmi place să gătesc, în special pulpe de pui la tavă și grătar de porc. Ca tuturor românilor, îmi plac micii. Dar să nu credeți că mă las vreun moment ademenit cu micii și bericile pe care le oferă unii politicieni poporului, mai ales în campaniile electorale. Nu țin la mine, deoarece foarte rar mi se întâmplă să consum mici în oraș. Îi prefer pe cei preparați de mine, împreună cu prietenii apropiați. Sunt mult mai ademenitori decât cei oferiți de politicieni. Poate vă voi prezenta odată și rețeta mea de mici”.

Forță și mișcare

Nicu Bancov mărturisește că se află într-o excelentă formă fizică. Checul Tănticăi Anica te menține într-o foarte bună formă sportivă. Nu îngrașă. ”Precum vedeți, nu sunt un supraponderal. Ba, îți conferă un surplus de energie. Fapt pentru care fac mișcare de două ori pe săptămână, la sala de forță de la club și la bazinul de înot de la <<Vega>>. Mișcarea nu trebuie niciodată neglijată”.

                   A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                      ademenit de checul Tănticăi Anica, dar și de micii neelectorali ai lui Nicu Bancov

Rețete cu povești
(începând de la 1 iunie 2023)

Bucătăria este bucurie!

De cariera Domnicăi Sorescu-Voicu, îndrăgita interpretă ploieșteancă de muzică ușoară, romanțe și cântece de petrecere, ne-am ocupat adeseori. Acest ”monstru de sensibilitate” ne-a impresionat mereu prin calitățile vocale și prestațiile sale artistice. Semnatarul acestor rânduri o cunoaște de multă vreme pe Domnica Sorescu, care-i e leat. Dar n-o cunoștea ca specialistă în arta culinară, deoarece Domnica n-a gătit niciodată pentru el.  

Minunile Tănțicăi

”În familia noastră întâlnirile sunt frecvente. La aceste întâlniri servim mese pentru 10-15 persoane, uneori mai multe, cum am avut sâmbăta și duminica trecută. În familie, mi se recunoaște calitatea de mare bucătar. Îmi sunt foarte apreciate ciorbele, sărmăluțele, ciupercuțele, prăjiturile, tortul meu ”Diplomat”, clătitele și multe altele. Dar când e vorba despre mâncare de post, specialist e sora mea, Tănțica. Am de la ea o rețetă de sarmale de post. Da știi ce bune sunt? O minune!”.
Apoi, Domnica a deschis cutia minunilor. O ceapă și doi morcovi mari, dați pe răzătoarea mică, 4-5 ciuperci, sare și piper (după gust). Se amestecă bine, apoi se călesc în puțin ulei. După ce s-au înmuiat ciupercile, adaug ½ kg de orez (spălat în câteva ape reci).

Urmează ingredientul meu magic: bulion de ardei capia, făcut în casă, și puțină apă. Pun amestecul pe foc, la fiert, cam două-trei minute, până când absoarbe bulionul și începe să înflorească puțin”.

Sarmalele reci

”Apoi, adaug în ameste restul: o lingură de mălai grișat, 200 g soia (aceasta după ce se fierbe cu cimbru, în cantități preferate. După fierbere, se clătește cu apă rece și se stoarce puțin soia). Se mai adaugă, în ordine, puțin mărar sau pătrunjel și varză tocată (varza tocată ce se pune la sarmale este preferabil să fie amestecată înainte cu ardei gras tocat, ținut la congelator). Aș mai sugera ca sărmăluțele să fie învelite în foi de varză, pentru că foile de viță le cam îndulcesc, or sarmalele fiind de post…
Dacă mai pui și de un ardei usturat murat alături, plăcerea sporește. Ca să nu mai vorbim de o bere rece sau un vin alb demisec. Simți că ești sătul, că ți-a făcut plăcere și dorești să mai dai iama prin frigider după sarmalele Tănțicăi, pentru că și reci sunt foarte bune”.

Addenda

Cum se fabrică bulionul de ardei capia, întrebăm, înnebuniți de curiozitate. ”Ardeii trebuie curățați bine, după care se trec prin mașina de tocat. Pentru că se toacă foarte greu, ei vor fi mai întâi tăiați în patru, pe lungime, cu un cuțit. Înainte de a introduce bucățile de ardei în mașina de tocat, acestea se vor așeza spate în spate. Am constatat că astfel se curăță mai ușor. După tocare, se formează un bulion. Pun o jumătate de litru de ulei – cam la 3 kg de ardei – și sare (după gust). Apoi pun conținutul la fiert, în suc propriu, fără pic de apă. Cantitatea va scădea, iar uleiul va ieși deasupra. Bulionul se amestecă bine, se pune fierbinte în borcane, se acoperă la fel de bine și se învelește în pături groase. Se lasă așa, înveliți, până se răcește borcanul”. Și iată cum ne-am ales cu două rețete pentru astăzi! 

Împlinire și chef de cântat

Domnica este de părere că acest fel ajută la voce. ”Altfel, n-aș consuma cu atâta poftă”.
Dar sarmalele Tănțicăi trezesc și pofta de a cânta. ”După ce consum sarmalele și beau o bere fără alcool, îmi arde de cântat. Gândiți-vă cât de porniți pe cântat vor fi cei care consumă bere alcoolizată!!”.

”Bucătăria reprezintă împlinirea mea ca soție și ca mamă. Când îi văd pe-ai mei că se strâng ciorchine la masă, mă simt împlinită. Bucătăria este bucurie! Ține de talent. E drept, îmi place să gătesc și să pun mese, nu să strâng și să pun totul la loc”.

                                                                         A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                                                                mai în voce ca oricând

(urmare din ediția de joi, 3 august 2023) 

Nu vă înconjurați de mâncăi!

A sosit timpul să vă prezentăm cel de-al treilea preparat culinar și – deocamdată – ultimul pe bază de Shaker propus de Cristina Dumitrescu, instructor la CSȘ Ploiești: tartă cu șuncă, fără aluat. Așadar: 

0,500 l lapte

3 ouă întregi

125 g făină (250 ml)

2-3 felii de șuncă afumată, tăiată șuvițe subțiri

150 g cașcaval ras

Sare, piper 

În sfârșit, un vin alb demisec

”Vărsați, în ordine, 250 ml lapte, ouăle (gălbenușurile pe axul central, să se spargă), făina. Se închide Shakerul, se scutură în toate direcțiile, se deschide și se varsă restul de lapte, sarea, piperul. Se închide, se scutură din nou. Într-o tavă unsă se varsă compoziția din Shaker, apoi se pune șunca și jumătate din cașcaval. Acestea se înglobează în compoziție. Restul de cașcaval se presară pe suprafața amestecului. Apoi, se introduce în cuptorul încălzit cam 30-35 de minute.

După tartă cu șuncă, merge un vin alb demisec, pentru că mai ia greața de la șuncă. Dar numai un pahar. Dar mai bine serviți cocktailul meu”.

Femeia de care n-ai cum să nu te îndrăgostești

Din câte am observat, interlocutoarea noastră este subțirică. ”Aceste feluri nu îngrașă. Sigur, indiferent de mâncare, este preferabil să nu consumați cantități mari. Felurile pe care vi le-am prezentat trebuie consumate în anumite companii. N-are rost să vă înconjurați de mâncăi”.

Cristina Dumitrescu a început să pătrundă tainele artei culinare abia după ce s-a căsătorit. ”Mai întâi, l-am testat pe soț, să văd ce-i place, ce-i priește…”. Iar Cristina s-a orientat bine. Soțul ei afirmă că este femeia de care n-ai cum să nu te îndrăgostești. ”El gătește foarte rar, pentru că este foarte ocupat. Nu-i reproșez nimic. Fetița noastră suportă foarte bine aceste feluri. Ea nu improvizează încă. Deocamdată, doar cere. Dacă-i dau o ciocolată fină, nu-i trebuie altceva”.

                                                            A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                          consumator al preparatelor Cristinei, după ce și-a testat soția   

”După apariția Shaker-ului, lumea nu mai e la fel”

(urmare din ediția 27 iulie 2023)

În această ediție, vă vom prezenta al doilea preparat culinar dintre cele trei  propuse de Cristina Dumitrescu, instructor la CSȘ Ploiești: turtă dulce 

Ingrediente pentru 6 persoane:

150 ml făină

150 ml zahăr

2 plicuri zahăr vanilat

100 ml nucă de cocos rasă

6 ouă

Grame în mililitri

Am observat că invitata noastră obișnuiește să indice cantitățile în mililitri și pentru unele produse alimentare care nu sunt lichide. Care să fie explicația? ”Cantitățile sunt date în mililitri pentru că Shaker-ul are gradații pentru produse lichide – ne lămurește Cristina. Cele nelichide se toarnă în Shaker până la indicația respectivă. Așadar, se toarnă în Shaker cantitatea de zahăr până la indicația 150 ml”.
Complet lămuriți, am ascultat cu interes urmarea.
”Vărsați toate ingredientele, în ordine, în Shaker, puneți rozeta în jos, înșurubați capacul, răsturnați Shakerul înainte de amestecare, pentru a cădea elementele solide. Agitați vertical, apoi orizontal, de 8-10 ori”.
Apoi, se varsă conținutul din Shaker, puțin câte puțin, în 500 ml lapte fierbinte, amestecând cu o lingură. După aceea, se toarnă preparatul într-o formă unsă (tavă), tapetată cu făină, cu diametrul de aprox. 22 cm, și se coace în bain marie sau într-un cuptor încălzit în prealabil 45 minute la 180 de grade. ”De obicei, acest preparat se servește ca desert. Rețeta am inventat-o după ce am primit Shakerul. După apariția Shaker-ului, lumea nu mai e la fel Am început prin a inventa o rețetă cu clătite”. Dar despre acestea, altădată.

(urmare în ediția de joi, 10 august 2023)

                                                                       A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                                                 trăitor în lumea post-Shaker

Câtă luciditate, atâta plăcere

Din structurile CSȘ Ploiești, ne-a surâs Cristina Dumitrescu. Amabilă ca întotdeauna, s-a arătat dispusă să ne prezinte descoperirile sale culinare. Invitata noastră ne-a mărturisit că simte o plăcere copilărească să inventeze noi și noi preparate. ”De fapt, Borges afirmă că pentru copii a descoperi este sinonim cu a inventa”, ne lămurește Cristina, care se arată și o pasionată cititoare. 

Shaker peste tot

Felurile pe care invitata ni le prezintă azi se prepară cu Shaker-ul, un vas din plastic, prevăzut cu gradații și cu capac. Cristina Dumitrescu preferă să scrie numele vasului cu literă mare, tocmai pentru a-i sublinia importanța. Shaker-ul nostru trebuie să aibă 750 ml.

Prima recomandare: Cocktail fără alcool

Ingrediente pentru 4 persoane:

200 ml nectar de pere

150 ml suc de ananas

200 ml limonadă

15 ml strop de mentă

”Vărsați toate ingredientele în Shaker, amestecați și serviți! Fiind fără alcool, are rolul de a mări gradul de luciditate. Și de plăcere, pentru că plăcerea este deplină, neanesteziată adică.

Pornind de la această primă recomandare, puteți să inventați tot felul de cocktailuri, din ceea ce găsiți potrivit prin casă”.

(urmare în ediția de joi, 3 iulie 2023)

                                                                          A consemnat Leonida Corneliu CHIFU, om cu Shaker

Rețete cu povești
(începând de la 1 iunie 2023)

SURVIVAL

L-am întâlnit undeva, în România. Scafandru, parașutist, tanchist și alpinist ani buni. Omul are o poveste extrem de interesantă, care ar merita să fie relatată, fie și secvențial. După ce i-am câștigat încrederea, a acceptat să ne dezvăluie câteva detalii biografice, pe care ne-a rugat să le uităm imediat. Pentru a ne convinge că relatările sale nu sunt pure invenții, ne-a arătat câteva fotografii din aplicații, pe timp de noapte și pe timp de zi. Are ”o grămadă de brevete”. Ne-a mai rugat să nu-i dezvăluim identitatea. Cred că ați înțeles de ce. Să-i spunem Ion Panait.

Tehnici de supraviețuire

Nu rare au fost situațiile când, alături de colegii săi, și-a pus problema supraviețuirii. ”Au existat perioade de timp (dar nu știam cât se vor prelungi) când am rămas fără nimic în <<desagă>> și a trebuit să ne procurăm hrana. Am petrecut săptămâni în șir prin păduri. Să știți că am dormit și în cavouri. Ocoleam tot timpul localitățile, evitam să fim observați. În zonele împădurite ce găsim? Șerpi de casă. Îi dibuim ușor. Au culoarea gri închis, gri deschis sau pestriț pe spate și albă sau alb-gălbuie pe burtă. Cel mai ușor îi depistați în zona lacurilor și a pârâurilor de munte. După ce îi prindem, îi decapităm. Cum îi prindem? Cu un crăcan, preferabil cu un <V> la unul dintre capete, confecționat dintr-o crenguță. E la îndemâna oricui”. După ce i se decup(l)ează capul, se decortichează de la gât. Pur și simplu, se prinde pielea și se trage către coadă. La 25-30 cm de la cap, dăm de mațe. Puține. Le înlăturăm. ”Multă lume folosește pielea la brățări de ceas și la fel de fel de potriveli. Carnea șarpelui e albă precum coala de hârtie. Se poate prelucra cât se poate de simplu, în mai multe feluri. Depinde de posibilitățile fiecăruia. Dacă-și poate procura niște ouă, e bine”.
Carnea se feliază. Bucățile se prăjesc pe pietre cât se poate de plate (”Nu cărămizi, că doar suntem în regim de supraviețuire, așa ne-am înțeles!”). Bucățile de carne se pun la prăjit. ”Și șarpele și broasca sunt foarte crocante la piatră. Se pot găti și pe piatră și pe jar”.

Bulănușe cu ochi migdalați

Acum, despre broaște. ”Broasca să fie de lac, cu ochii migdalați. De regulă, ochii broaștelor au diferite culori, în special nuanțe de verde și maron. Trebuie să aveți în vedere un amănunt. Broaștele comestibile sunt cele cu ochi migdalați spre arcade, deci nu mă refer strict la culoarea ochilor, ci a arcadelor, sau, ca să mă înțelegeți mai ușor, gândiți-vă – cum ar veni la om – la tâmple. Broasca trebuie tăiată de vie de la baza bazinului, că altfel dai de mațe. Apoi, are și ea o fiere. Ce ne interesează pe noi sunt bulănușele, pui de baltă (cum li se zice în comerț). Se taie lăbuțele cu o foarfecă sau un cuțit și se aruncă. Se păstrează doar partea picioarelor, care se taie felii de 0,5-1 cm.
Se gătesc tot pe piatră. Din cinci broaște mai măricuțe te saturi”.

Dacă le doriți pe jar, trebuie să le întoarceți cu o crenguță verde, ca să nu se ardă (crenguța).
”Aceste rețete sunt la îndemâna oricui. Un turist rătăcit poate să supraviețuiască în astfel de condiții. Nimeni nu poate să moară de foame”.

O sămânță de viață

Dar cum s-ar descurca Ion Panait în vârful muntelui, pe zăpadă și ger? ”Mai întâi, ne adăpostim. Adăpostul este primordial pentru noi”. Există o tehnică a construirii adăpostului?, întrebăm. ”Desigur. Adăpostul îl faci din ce găsești. Dar frunzele sunt esențiale aici. De cele mai multe ori, căutăm rădăcinoasele. Pe zăpadă, automat ne orientăm după mușchi, după licheni. Găseam oriunde o sămânță de viață”.
Dar lupii? ”Să nu uităm că suntem înarmați în aplicații. La limită, tragem, deși e preferabil să nu atragem atenția. Dar când suntem mai mulți, uneori o companie întreagă, stăpânim și situații mult mai complicate. Și să nu-mi vorbiți de carnea de lup, care este cu totul de nerecomandat, imposibilă”.

Nautilus

Melcii sunt mult mai puțin norocoși decât lupii. ”Melcii sunt foarte ușor de preparat. Cei mai buni sunt nautilus, care au cochilii maro, maro deschis, în fine, nuanțe de maro. Găsești și melci fără cochilie, pe bușteni. Cei cu cochilie se fierb. Cei fără, la fel sau la piatră. Merg foarte bine cu sare. Toți melcii au gust de pește, broasca la fel. Șarpele are gust și miros nițel mai <<iuți>> și mai <<puturoase>>, deși tot cu peștele aduce la gust. Când spun <<puturos>>, spun mai puțin plăcut.

Ouă energizante sau cum să descoperi un mușuroi 

Furnicile sunt foarte îmbietoare <<în supraviețuire>>. Mai precis, ouăle lor. ”Dacă dați peste un mușuroi, trebuie mai întâi să-l descoperiți în profunzime, unde găsim ouăle. Înspăimântate, furnicile vor dori să le care la adăpost. Descoperind mușuroiul până la ouă, le dăm și o mână de ajutor, să-și facă treaba mai repede. Putem să luăm ouă cu mâna din mușuroi. Dar este recomandabil să așezați în apropierea mușuroiului o bluză (sau un tricou) căreia îi vom îndoi un pic colțurile – la umbră, întrucât furnica va avea reacția de a-și căra ouăle undeva la umezeală. Este primul lucru pe care îl facem. Ele tind mai mult către nord, unde este mai multă umezeală. Le strâng și așteaptă să vină regina, ca la albine.
Colectăm ouăle, pe care ele le vor depune sub colțurile îndoite ale cămășii. Acestea se consumă crude, pentru că, la dimensiunile lor, nu ai ce prăji. Gustul e acrișor. Și furnica e tot acrișoară la gust. Vă asigur că ouăle de furnică sunt foarte energizante”.
Presupunem că pe lângă mare procurarea hranei se face mult ai ușor. ”Da, scoicile, pentru că nu pleci în recunoaștere cu undițe, ca să prinzi pește. Vorbim despre aplicații pe uscat. Cât despre scoici, nu te descurci fără cuțit, Dar trebuie să fie mai măricele, că din cele mici n-ai ce să alegi”.

Fericirea

Dar dacă am dori să preparăm aceste feluri în condiții normale, pentru că interlocutorul nostru ne-a stârnit apetitul, cum procedăm? ”Nu strică să aveți și un vin alb sec alături. Nu mă-ntrebați de delicii, că nu poate fi vorba despre așa ceva! E supraviețuire”.
Dacă doriți să consumați șarpe, trebuie să-i <<scoateți>> mirosul. Tratați-l cu usturoi, ceapă, un pic de piper. Acasă, îl puteți prepara la cratiță.
Invitatul nostru iubește viața. ”Dacă merită să trăim? Da, și foarte mult! Viața este deosebit de frumoasă. Mâncăm ca să trăim, nu trăim ca să ne îmbuibăm. Scopul meu în viață? Ca orice om simplu, ce pot să aștept? Fericirea”.

Fortificat

După cum mărturisește, lui Ion Panait îi place să gătească și în condiții normale. ”Eu am învățat să gătesc de nevoie, forțat de împrejurări. Am făcut bucătărie în vremuri și condiții vitrege. Aceste experiențe mi-au adus bucurii foarte mari, pentru că am învățat multe. Am ieșit fortificat din aceste încercări. Tot timpul am fost ca o baterie încărcată”.

               A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
supraviețuitor sub aproape zece regimuri: Gheorghiu-Dej, Ceaușescu, Iliescu (de trei ori), Constantinescu, Băsescu (de două ori) și (o dată integral, parțial a doua oară) Johannis

Rețete cu povești
(începând de la 1 iunie 2023)

”Țin familiile și neamurile strâns unite”

Sanda Balcan, restaurator la Muzeul ”Paul Constantinescu”, secție a muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, ne-a întâmpinat cu multă căldură. Când i-am spus pentru ce am venit, a căzut pe gânduri câteva clipe, apoi ne-a lăsat un minut singuri.

Codex Balcani

La întoarcere, am observat că ținea în mâna dreaptă ceva ce aducea cu un vechi manuscris. Manuscrisul nu avea coperte. Ne-am gândit la un manuscris deoarece prima pagină era scrisă de mână. Am făcut imediat conexiunile. Sanda Balcan este restaurator Deține un manuscris inestimabil, poate apocrif, un codex măcinat de vremi.
Gazda a spulberat repede misterul: ”Este un caiet în care mi-am notat, de mai bine de 25 de ani (ATENȚIE!), rețete culinare. Caietul (de câteva sute de file îngălbenite și îndoite) este, precum vedeți, foarte degradat, urmare a numeroaselor răsfoiri. L-au răsfoit toate colegele mele, aproape toate neamurile și mulți cunoscuți”.
Ne-am zis, cu gândul la rubrica noastră, că manuscrisul Sandei Balcan ne poate asigura o pâinică bună multă vreme de acum încolo.
Restauratoarea a început cu prima filă a caietului, cum spuneam, cam ștearsă. Noroc că rețeta pe care ne-o propune pentru astăzi a preparat-o de nenumărate ori și o cunoaște ca-n palmă.

Cremă pe blat

”Nu voi descrie în amănunt toate operațiunile, deoarece gospodinele știu prea bine cum se prepară un aluat sau o cremă pentru prăjituri”, ne precizează invitata.
Unu. Blatul. Se face din două ouă, 350 grame făină, 250 g zahăr, două linguri cu miere, o linguriță rasă de praf de copt dr. Oetker, un pahar cu lapte, coaja unei lămâi, 50 g margarină și trei linguri de ulei.
Se încorporează cele două ouă cu zahăr în făină, apoi se adaugă toate produsele menționate. Separat, praful de copt se ”stinge” cu lămâie. După aceea, se pune în amestec. Rezultă, după amestecare, un aluat.
Acesta se toarnă într-o tavă unsă cu margarină și tapetată cu făină. Se introduce tava în cuptor. După ce se scoate. Prăjitura se taie cubuilețe în tavă.
Doi. Crema. Aceasta se obține dintr-un pachet de margarină sau unt, 250 g zahăr, 3-4 linguri de lapte, două linguri de cacao și esență de rom. Laptele îndulcit se fierbe într-un vas cu margarina. Obținem o cremă. După aceea, se adaugă și cacao. Se amestecă totul, până rezultă o pastă smântânoasă. Spre final, se pun în amestec picături de esență de rom.
Trebuie să vă mai asigurați de o farfurie plină vârf cu nucă măcinată. Se iau, pe rând, cubulețele din tavă și se tăvălesc în cremă, apoi în nucă.

Un excelent tonus

Am gustat aceste cubulețe în urmă cu mai bine de 25 de ani. Rețeta o am de la o prietenă. Îmi plac prăjiturile în primul rând, mă tentează prin mirosul pe care îl degajă, apoi prin aspect. O prăjitură bună e o creație artistică. Când eram mică, mâncam mai des cubulețe tăvălite în nucă. Acum, nițel mai rar. Le preparam mai des pe vremea când fiica mea era copil. Acum e măritată și le prepară cu soțul”.
Sanda Balcan se consideră o persoană optimistă și luptătoare. ”Cubulețele cu nucă despre care v-am vorbit contribuie și ele la susținerea unui excelent tonus. Sunt sănătoase, hrănitoare și se prepară repede. Sunt bune pentru duminici în familie. Când doream să aduc cât mai multe neamuri la mine, le spuneam că le voi pregăti cubulețe cu nucă. Uneori, primeam câte un telefon: <<Sanda, când mai faci prăjiturile alea cum ne plac nouă?>>. Unii se ofereau să aducă ei toate produsele necesare, numai să prepar eu prăjitura. Vă recomand din toată inima prăjitura aceasta. Dincolo de faptul că e foarte gustoasă, ține familia unită. Este o prăjitură pentru familie”.

                                                                     A consemnat Leonida Corneliu CHIFU
                                                                                                                                       familist. CONVINS

Rețete cu povești
(începând de la 1 iunie 2023)

Arta culinară și arta cântatului

Domnica Sorescu-Voicu, îndrăgita interpretă ploieșteancă, ne-a prezentat odată o mâncărică de post: sărmăluțe cu ingredient magic. Acum, Domnica ne propune și un al doilea fel, tot de post.

”Este o rețetă pe care am ascultat-o la radio, în tinerețe. Căutam muzică, dar la un moment dat am auzit vorbindu-se despre Mihail Sadoveanu și am ciulit urechile. Am aflat că, după ce se întorcea de la vânătoare, marelui prozator îi plăcea să servească – uneori lângă vânat – ciuperci pregătite într-un anume fel. M-a tentat rețeta și, de atunci, când vreau să mănânc ceva bun și văd ciuperci albe de cultură, mi se face poftă. În timp, i-am mai adus unele modificări rețetei”.

Ureche muzicală

Ciupercile se curăță de pielea care le îmbracă, se taie solzișori (ca ceapa), se pun într-o cratiță groasă sau un tuci (într-o crăticioară subțire se evaporă repede apa). Se acoperă cu un capac și se lasă la prăjit, cu 2-3 linguri de ulei, la foc mic. Ciupercile vor lăsa multă zeamă. Se prăjesc până zeama se va ”duce”, ele fiind fierte în acel moment. Nu se pune apă, este suficient sucul propriu. Când sunt aproape gata, se sărează după gust, că altfel se întăresc. Sunt bune cu mămăliguță caldă și, după preferință, cu mujdei de usturoi și un praf de piper.

Solista ne asigură că ciupercile se gătesc repede. ”Păcat că sunt nițel cam scumpe. Oricum, urechea muzicală nu m-a trădat nici de această dată”.

”I-aș invita pe toți spectatorii la masă”

Interpreta crede că arta cântatului e mai dificilă decât arta culinară. ”La bucătărie am de-a face cam cu aceiași oameni și le cunosc gusturile. Pe când pe scenă, în fața oamenilor, e altceva. Cu atât mai mare e fericirea mea când văd reacția de plăcere a publicului la oferta mea artistică. I-aș invita pe toți spectatorii la masă. Să-ți mai spun ceva, Leonida: de ziua copilului meu, am făcut tort <<Diplomat>> de 12 kg”.

Am uitat să vă amintesc faptul că Domnica Sorescu este singura interpretă din Prahova care a câștigat Premiul de Interpretare al Concursului Național de Romanțe ”Crizantema de Aur” de la Târgoviște. Faptul se întâmpla în 1981. De atunci, unii apropiați o alintă și cu apelativul ”Crizantema”.

                                    A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                  un admirator al Crizantemei și al artelor ei

Rețete cu povești
(începând de la 1 iunie 2023)

Rețeta Marilenei (Ghiorghiță)

Rod al imaginației artistului

Rețeta pe care v-o prezentăm astăzi este de minimum patru porții. ”Oferta” îi aparține Marilenei Ghiorghiță, artist plastic, fost președinte al UAP Prahova, ex-director al Casei de Cultură ”I.L. Caragiale” a Municipiului Ploiești.

”Dacă sunt doar două persoane, se pot consuma porții duble. Se iau patru chifle, indiferent de felul de pâine, și se taie jumătăți pe orizontală. Se scobește puțin miezul jumătăților și se dă la o parte. Se formează un fel de căuș, în care va intra compoziția pe care o vom realiza. După care chiflele se ung cu margarină în interior, se așază în tavă și se introduc în cuptorul deja încins”, ne-a declarat, ca pentru a ne ațâța pofta, Marilena Gheorghiță.

Toate resturile de mâncare

”Umplutura va avea o compoziție variabilă, în sensul că se pot folosi aproape toate resturile de mâncare din frigider: carne, cârnați, mezel (salam, parizer etc), șuncă, gușă. Acestea se toacă mărunt cu cuțitul. Se bate oul până la spumă și se amestecă cu bucățile tocate. Se mai adaugă o feliuță de cașcaval tăiată cubulețe mărunt și, dacă aveți la dispoziție, câteva ciupercuțe. Amestecul se condimentează cu puțin piper și sare, numai dacă mezelurile nu sunt prea sărate. Această compoziție se pune cu lingurița în fiecare jumătate de chiflă. Deasupra se răzuie brânză sau cașcaval, ce-a mai rămas în frigider. De preferință cașcaval, pentru că se topește ușor si se unifică. Se țin jumătățile de chiflă în cuptor până se topește cașcavalul, iar chiflele devin ușor rumene (ca la pizza)”.

Se pot servi și simple și cu un sos picant (nu ketch-up), preparat astfel: într-o crăticioară se pun suc de roșii și (eventual) roșii decojite, cum se găsesc în comerț, tocate mărunt. Se adaugă câte un vârf de vegeta, piper, cimbru, foarte puțin praf de usturoi granulat. Se pune pe foc un vas mic cu două lingurițe de ulei. După ce uleiul se încinge, se toarnă sosul și roșia ”pasată”. Se lasă pe foc până când sosul clocotește și începe să se lege.
”După preferințe, se poate adăuga un praf de zahăr presărat deasupra (să nu uităm, pentru că tot am pus vegeta). Cu acest sos se ung deasupra chiflele pe care le-am scos de la cuptor. Dacă doriți o băutură lângă ele, cel mai recomandabil este un vin roșu demisec.”

Străini satisfăcuți 

Marilena Ghiorghiță este artist plastic. A fost, pentru un timp, președintele UAP Ploiești. ”În anii ’80, lucram în <Creație> și răspundeam de protocol. Veneau delegații din străinătate. Ce să le oferi, că nu găseai nimic pe piață? Rețeta aceasta s-a născut pe fondul lipsurilor din acea perioadă. Străinii spuneau că sunt excelente chiflele astea și mă întrebau de unde am rețeta. Spuneam ba că am <cules-o> din locurile pe unde am călătorit noi, ba că sunt rodul imaginației artistului. Sosul era foarte aromat, grație mirodeniilor. Aspectul și mirosul lor îți ofereau această tentație de a degusta.

A, era să uit! Dacă întâmplător punem puțină șuncă afumată, se pot mânca și fără sos (crocante). Iarna, se poate bea și o țuică fiartă înainte. Șunculița lasă un iz vag de afumat. Sigur, cu un kaizer ușor afumat, e o nebunie.”

A consumat și consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                     un autohton (foarte) satisfăcut