Tradiții

Rețete cu povești
(Prima ediție: 1 iunie 2023) 

Luminița Bratu:
Pentru dimineți (mai) frumoase 

            ”Întotdeauna când se apropia vreo sărbătoare importantă sau se anunțau musafiri, mama mea își lua o perioadă de timp cât se poate de confortabilă pentru a pregăti bucatele, dar mai ales desertul”, afirmă poeta Luminița Bratu, membră a Asociației Culturale 24Pharte.

Ia gogoașa vanilată!

           ”Am nevoie de timp să merg la piață să cumpăr tot ce-mi trebuie pentru prăjitură”, spunea mama. Apoi răsfoia caietul cu coperte negre din vinil în care avea scrise – ”cu inconfundabilul ei scris caligrafic – sute de rețete primite de-a lungul timpului de la prietene sau colegele cu care se întâmplase să lucreze. Se întreceau în a aduce la birou prăjituri de care se bucurau împreună și se aplaudau reciproc pentru savoarea acestora.” Uneori îmi spunea: ”Am poftă de niște gogoși” și nu trecea mult până mă invita să mâncăm împreună din gogoșile ei vanilate și abundent pudrate cu zahăr farin. Alteori făcea faimoasa plăcintă cu brânză în care echilibra perfect cantitățile de unt topit și smântână astfel încât umplutura rămânea însiropată și delicioasă până a doua zi.
Clătitele cu dulceață de vișine, cornulețele fragede cu nucă, cozonacul sau checul se aflau cel mai des pe masă duminica sau la sărbători. ”Mamei mele îi plăcea mult să gătească, dar era și foarte pretențioasă. Toate ingredientele trebuia să fie de cea mai bună calitate, ouăle neapărat de casă, nucile de la țăranii din piață, făina 3 zerouri, batonul de vanilie proaspăt, lămâile parfumate, gemul făcut de ea în casă.”

Fără roboți sau dibăcie, răbdare, bucurie

            Mama nu avea niciunul din roboții de bucătărie pe care îi folosim noi astăzi. ”Făcea totul manual, cu dibăcie și răbdare, dar mai ales cu bucurie, așa încât finalul era întotdeauna un succes. De Paști și de Crăciun, după ce scotea din cuptor cozonacii rumeniți, ne invita să-i gustăm așa, fără să mai așteptăm să se răcească.”

Deodată, tonul Luminiței devine mult mai nostalgic. ”Astăzi, când îmi amintesc de toate aceste lucruri parcă îmi pare rău că nu i-am moștenit talentul.” ”Tu să înveți”, îi spuneau amândoi părinții. ”Lasă, că la bucătărie am eu grijă”, o asigura mama.
”Uneori, cuprinsă de nostalgie, mai bag și eu în cuptor din când în când o plăcintă cu brânză sau niște ștrudele cu mere, dar oricât m-aș strădui, ele nu au gustul acela special, inconfundabil și reconfortant ca cele făcute de mama. Și poate pentru că nimic nu este întâmplător, (nu cu multă vreme) înainte de a pleca la CER, într-o Sâmbătă a Moșilor de Vară a anului 2011, mama a pregătit  minuțios și cu drag o complicată prăjitură cu ciocolată și glazură din gălbenuș și zahăr pudră, pe care urma să o împartă în numele celor plecați dintre noi. Am dăruit-o însă eu, pentru sufletul ei, celor care au venit să-și ia rămas bun.”

În încheierea acestei povești Luminița ne propune o rețetă delicioasă de lemon cake, care, odată preparat, ”vă poate face dimineața mai frumoasă alături de o ceașcă de ceai sau cafea.” 

Lemon cake

Blatul:

225 g unt la temperatura camerei
225 g zahăr
225 g făină
4 ouă
coaja rasă de la o lămâie galbenă
1 plic de praf de copt
2-3 linguri de semințe de mac

Siropul:

100 ml de apă
200 g zahăr
zeama de la două lămâi galbene

Mod de preparare

Încălziți dinainte cuptorul la 180°C. Într-un bol mixați sau bateți cu telul untul și zahărul până devin o compoziție cremoasă și aproape albă. Încorporați ouăle unul câte unul și amestecați până când compoziția devine omogenă. Adăugați coaja rasă de la o lămâie galbenă și amestecați în continuare. Amestecați făina cu praful de copt și semințele de mac. Adăugați-le apoi peste compoziția de mai sus. Amestecați totul ca pe un aluat.
Tapetați cu hârtie de copt o tavă de cozonac și coaceți compoziția la 180°C timp de 40 minute. Încercați în mijlocul aluatului cu o scobitoare și, dacă scobitoarea iese curată, înseamnă că prăjitura este gata. În timp ce prăjitura se coace, pregătiți siropul. Într-o cratiță mică, la foc mic, amestecați apa, zahărul și zeama de la două lămâi și fierbeți timp de 5-10 minute.

”Imediat ce scoateți prăjitura din cuptor, înțepați-o cu o furculiță pe toată suprafața și turnați deasupra siropul. Acesta va fi absorbit de prăjitură. Este important ca prăjitura și siropul să fie fierbinți. Lăsați la răcit. Când s-a răcit, scoateți prăjitura din tavă. Poftă bună!”

                              A consemnat Leonida Corneliu Chifu, mult mai matinal,
                                 pentru a consuma și savura din vreme complicata prăjitură a mamei Luminiței Bratu

”Rețete cu povești” (prima ediție: joi, 1 iunie 2023)
(urmare din ediția precedentă – joi, 18 ianuarie 2024)

Cum să îmbini utilul cu plăcutul

Radu Negoescu: ”Preparatul italian l-am învățat prin 76-77, de la aceeași prietenă italiancă. Se prepară ca friptura românească, pe care v-am <dezvăluit-o> înainte, cu unele deosebiri.
Așadar: după ce s-a fript cu untura 20 de minute, se adaugă:

• 1 pahar vin alb
• 2 pahare apă
• puțin piper

Se lasă să fiarbă înăbușit la cuptor circa o oră și jumătate. Apoi, se adaugă 5-6 roșii tăiate în două, o lingură de oțet și una de zahăr. După aceea, se lasă să se fiarbă încă o oră și jumătate”.

Separat, se rumenește în puțin unt o lingură bună de pesmet fin. Sosul din cratiță se trece prin sită, îl amestecăm cu pesmetul și îl turnăm peste friptura tăiată felii, după ce i s-au scos ațele. Se mai lasă puțin la cuptor și apoi se servește.

Carne și vigoare

”Sunt în putere și foarte viguros. Niciodată nu mi-au creat indispoziții aceste feluri de mâncare. Niciodată. Cel mai mult am suferit acum, că am ținut post. Cum vă spuneam, eu sunt carnivor. Dacă n-am carne sau mezeluri, nu mă simt în apele mele.

Toate felurile pe care vi le-am prezentat îți trezesc o mare poftă de viață. Caut să îmbin utilul cu plăcutul”, ne-a mărturisit, la final, Radu Negoescu. 

                                                                A consemnat Leonida Corneliu Chifu,
                                                                                                                                străbătut de o fericire cerească

”Rețete cu povești” (prima ediție: joi, 1 iunie 2023)

Cum să te menții în formă

Radu Negoescu, fost antrenor de înot și de baschet la CSȘ Ploiești este pentru a doua oară invitatul rubricii noastre. După ce ne-a oferit senzația fericirii cerești pe bază de Tiramisu, dorește să ne ofere și două rețete de friptură înăbușită: una românească, cealaltă italienească. Vom începe cu a noastră, urmând ca în joia viitoare să ne-o prezinte și pe cea italienească.

Se pregătește carnea ca pentru friptură înăbușită. ”Pornim la treabă cu 1½ kg pulpă sau altă carne macră. Se sărează, se împănează cu slănină, se leagă cu sforicele până rezultă o formă bună. Se pune la fript într-o cratiță, cu puțină untură. Se întoarce pe o parte și pe alta. După 20 de minute, se toarnă două cești cu apă sau cu zeamă de carne. Se adaugă 2-3 cepe tăiate felii subțiri, apoi se dă la cuptor. Trebuie să fiarbă înăbușit 3 ore (între timp se întoarce de două ori).

De la mama

După aceea, scoatem capacul și ungem friptura cu zeamă din cratiță. Se mai ține astfel ½ oră la cuptor, până capătă o culoare frumoasă (sosul trebuie să fie scăzut, dar dacă este nevoie, se mai adaugă puțină apă, să nu se pârjolească).” Se scoate din cuptor și se pune pe farfurii, apoi se scoate ața și se taie felii. Sosul se trece prin strecurătoare, se toarnă deasupra, eventual amestecat cu puțină smântână. Se servește caldă, în sosieră. ”Rețeta asta o știu de copil, de la mama.”

Un prilej de satisfacție

”Bucătăria reprezintă pentru mine un prilej de satisfacție. Pentru că îți satisface gusturile, nu neapărat rafinate. Dar știu că, pentru a mă menține în formă, nu trebuie să mă scol sătul de la masă. Nu pot să spun că gătitul mă relaxează neapărat. Presupune însă – cum spuneam – multă inventivitate, creație.”
(urmare în ediția viitoare – joi, 25 ianuarie 2024 )

                                                                     A consemnat Leonida Corneliu Chifu,
                                                                                                                                        în cea mai bună formă

Rețete cu povești
(prima ediție: 1 iunie 2023)

”Bucătăria presupune experiment și inventivitate”

          Radu Negoescu a fost profesor de înot și de baschet la CSȘ Ploiești. Spre deosebire de unii care se codesc să accepte invitația de a participa la rubrica noastră, mulți arătându-se neîndemânatici în mânuirea tigăii, profesorul n-a stat deloc pe gânduri.

Tehnica și tactica gastronomică 

          Mai mult, ne-a mărturisit că îi place mult să gătească. ”Fac pizza după o metodă inventată de mine, spaghete, cartofi prăjiți cu surprize, omlete <<la trosneală>>, de multe ori cu ciuperci. Și multe altele. Experimentez mult, ca și în jocul de baschet. Și bucătăria presupune experiment și inventivitate. Dar nu intenționez să scriu o carte despre tehnica (sau tactica) gastronomică. Sunt absolut dispus să vă încredințez dvs. spre publicare rețetele mele”. Profesorul propune pentru astăzi trei ”feluri”. Să începem cu:

Tiramisu (Trage-mă în sus!)

Se iau:

• 5 gălbenușuri de ou
• 200 g zahăr farin,
• 500 g smântână grasă
• ½ păhăruț rom
• esență de rom
• ceva coniac sau whisky
• 50-60 g cacao
• pișcoturi (48 bucăți)

Se freacă zahărul cu gălbenușurile până la spumă (preferabil cu mixerul, ca să nu obosiți). Se adaugă ușor smântână peste spumă, iar la sfârșit alcoolul. Rezultă o cremă. ”Separat, fac cafea (sau ness), 4 ceșcuțe, pe care o strecor, apoi o torn călduță peste pișcoturi (cu lingura). Se așază un strat de pișcoturi, se înmoaie cu cafea (dar nu prea multă); peste acestea, un strat de cremă, încă un strat de pișcoturi, mai bine înmuiat, apoi ultimul strat de cremă. Se presară cacao deasupra, apoi se introduce la frigider 2-3 ore. După aceea, poftă bună!

Senzația fericirii cerești sau poftă de viață, poftă de sex

Radu Negoescu ne garantează că prăjitura este într-un înalt grad energizantă. ”Rețeta mi-a dat-o o prietenă din Italia, prin ’76-’77. Ai senzația fericirii cerești. Sunt un ahtiat după dulciuri și după carne. Ar fi, totuși, un inconvenient cu prăjitura aceasta: după ce o consumi, nu mai poți să conduci, deoarece intră și alcool în compoziție, dar crește pofta de viață și – dacă vreți – de sex. Sportivilor le-o recomand numai cu esență de rom în compoziție, fără alcool. Zici că te duci în sus, căci într-o traducere aproximativă, <Tiramisu> asta înseamnă: <Trage-mă în sus!>. Este atât de tentantă și gustoasă, încât creează dependență. Dar te înalță până la cer! Că tot amintii de carne, doresc să vă prezint două rețete de friptură”.

                                                       A consemnat și consumat
                                                                                      Leonida Corneliu Chifu, în al nouălea cer. Deocamdată

Rețete cu povești
(Prima ediție: 1 iunie 2023)

Chef de viață

Cristina Chiriță este colega de secție, la CSȘ Ploiești, a profesorului de baschet Radu Negoescu, și acesta invitat al rubricii noastre. Cei doi mai au ceva în comun: pasiunea pentru arta culinară. Există totuși o diferență: Cristina experimentează  mai mult decât Radu.

Milă de ciuperci

”De Sărbători, am vrut să fac friptură la cuptor cu ciuperci în sos. Mai aveam niște carne, din care doream să fac chiftele. Dar mi-a venit chef să improvizez. Mi-era prea milă de ciuperci – că erau prea mari și frumoase – să le fac chiftele. Pentru friptură, am utilizat numai cotoarele (picioarele) ciupercilor.
Trebuie să vă asigurați, așadar, de ciuperci mari, ca să aveți ce umple. Să vă spun acum ce idee mi-a trecut prin minte. Am luat carne de pui, pe care am trecut-o prin mașina de tocat, cu ceapă și cu morcov. Nu trebuie să lipsească ingredientele. Piper, sare, knorr delikat cu gust de găină etc și verdeață (pătrunjel și mărar). Amestecul obținut se pune la călit, în ulei și bulion. Eu prefer – în loc de bulion – roșii proaspete, fără pieliță”.

O dublă satisfacție

În prealabil, se încălzește cuptorul. Se umplu ciupercile cu carnea un pic călită și se pun într-o tavă unsă cu ulei. Toată zeama rămasă de la carne se toarnă în tavă. Se introduc ciupercile la cuptor circa 25 de minute, după care se scot. Conținutul fiecărei ciuperci va fi îmbibat cu vin. Apoi, se reintroduc ciupercile în cuptor. Se lasă până se rumenesc, apoi se scot. Se pot servi cu o garnitură sau o salată alături. ”Eu prefer un piure. Ca lichid, vă recomand tot vin roșu, din acela turnat peste ciuperci. Dar un pahar, nu o sondă! Unii îl beau dinainte, dar nu se… recomandă. Ciupercile coapte sunt o nebunie! Îmi produc o dublă satisfacție. Pe de o parte, pentru că sunt opera mea, iar pe de altă parte, gustul lor înnebunitor îmi spune cât de inspirată am fost.”

Bucătăria veseliei sau genial și delicios

Cristina Chiriță este de părere că spațiul bucătăriei reprezintă și o zonă a experimentului. ”Lucrez foarte mult cu mama la bucătărie. Suntem <<bolnave>> de bucătărie. De mică mi-a plăcut să mă joc în acest spațiu. Mamei îi place să <<bibilească>>, în special la aperitive. Pentru mine este un hobby. Mă relaxează, în principal de Sărbători. Că de <<mâncărurile>> astea uzuale m-am cam săturat. Sărbătorile sunt mai pompoase, mai festive. Vreau să fie veselie în jurul meu. Câte o mâncărică de-asta inedită trezește cheful de viață. Ai și satisfacția că din două minți a ieșit ceva genial și delicios. Consumați ciupercile astea și veți vedea că veți avea mult chef de viață!

                                                             A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                                            care va avea mai mult chef de viață

Rețete cu povești
(Prima ediție: joi,  iunie 2023)

Liniște și împăcare

Silvia Șchiopu, ”Buna noastră prietenă de pe vremuri de la Cercul Militar Ploiești”, cum o recomanda interpreta Domnica Sorescu, referent al Cercului. ”Uit de multe ori că suntem de vârste apropiate și am tendința să-i spun mamă. Că este ca o mamă bună pentru toți”, adaugă Domnica.

”Mama” ne-a făcut următoarea recomandare pentru astăzi. Un pachet de foi (”pentru napolitane – știu gospodinele la ce mă refer”) din comerț, două căni zahăr (a câte 250 grame fiecare), o cană de nuci mărunțite, o cană de biscuiți, mărunțiți și ei, un pachet margarină.
Se arde o cană de zahăr (”dar să nu ajungă maro închis la culoare, adică să nu-l ardeți prea mult, că se amărăște”). După aceea, în zahărul ars se adaugă nucile, biscuiții, margarina și cealaltă cană de zahăr. Se amestecă, se încorporează bine și se adaugă 4 albușuri bătute spumă, după care se amestecă iarăși. Apoi, se întinde amestecul pe foi. Sunt 5 foi în pachet. Vom avea 5 rânduri de foi, între care sunt intercalate patru straturi de amestec. Se presează cu un obiect greu (preferabil un fund de bucătărie. Se ține la presat două-trei ore. După acest interval, se consumă cu poftă.

”Adorata” sau cum să sporești intensitatea iubirii

Doamna Silvia cunoaște de mult rețeta aceasta, de la o colegă de serviciu. ”Lucram la Păltiniș pe atunci. Acum, este prăjitura preferată a soțului meu, în special, dar o adoră și copiii. Nu numai pentru prăjitura asta mă iubește soțul, noi ne-am iubit întotdeauna. Înainte de căsătorie nu i-am preparat-o, abia după doi ani de la cununie am descoperit-o. Aș zice că după acel moment dragostea noastră a crescut în intensitate. La mine în casă se consumă foarte multe prăjituri. Nu cumpărăm niciodată, nici la restaurant n-am comandat prăjituri. Consumăm numai prăjituri de casă. În general, căutăm ceva care se prepară foarte repede”.

30 de ani la mama sau specializare post-cununie

Invitata noastră de acum nu este o gospodină înnăscută. ”La mama acasă nu găteam. Abia după ce m-am căsătorit m-am specializat. Fiul meu cel mare e pe picioarele lui de multă vreme, dar a zis că la mama acasă e foarte bine până la 30 de ani. Prăjitura aceasta o pregătesc o dată pe lună. Și fata, care are salariul ei și e mai în vârstă decât feciorul, vine tot la mama”.

Mâncare contra prieteni

Arta culinară? ”Plăcere, relaxare. Mă simt foarte bine în bucătărie. Îmi place să am musafiri întotdeauna, casa mi-e plină”. Musafirii vin și ei cu ceva, acolo?… ”Nu prea vin cu ceva. A, ba da! Invitații noștri mai vin uneori cu prieteni. Avem și noi prieteni unde mai mergem și mai gătim împreună. Dar acolo soțul e cu bucătăria. Să știți că el pregătește minunat peștele”.

Buna bucătăreasă nu se arată deranjată de calitatea unor produse de pe piață. ”Folosesc orice ingredient de pe piață, că-i găsesc eu o întrebuințare. Am zile în care stau de dimineața până seara în bucătărie și experimentez, mai ales sâmbăta și duminica. Prețurile sunt accesibile dacă știi să te orientezi. Dacă vrei să-ți faci un moft, nu contează prețul. La noi, pentru mâncare s-au găsit întotdeauna bani. Nu pentru băutură, țigări, cafea”.

Cea mai bună legumă

Doamna Silvia este o femeie robustă și sănătoasă. ”Sunt plinuță pentru că mănânc bine și mă simt bine. Îmi place și să mănânc, și să gătesc. Așa am fost întotdeauna. Este o vorbă; dintre toate legumele, carnea e cea mai bună. Și dulciurile, aș adăuga eu”. Dar glicemia? ”N-am probleme cu glicemia. Apropo: se recomandă, după ce mâncați din napolitana mea, să vă întindeți puțin. Veți simți o stare de liniște și de confort interior, de împăcare cu tine însuți. Aveți grijă ca după cel mult o jumătate de oră să vă ridicați. Altfel, te înveți puturos și nu mai faci nimic. Napolitana mea este energizantă, se consumă la orice oră. Puteți să luați și la pachet la serviciu. Nu curge, nu se întâmplă nimic”.

                                                          A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                                         adorator al Adoratei

Rețete cu povești
(Prima ediție: joi, 1 iunie 2023)

Bune și pentru diabetici 

Niciun aliment fără miere 

Filica Costache, directorul Apicola și vicepreședinte al Asociației Crescătorilor de Albine, filiala Prahova, consumă rar alimente, de orice fel ar fi ele, fără miere. Drept care ne-a oferit o rețetă din care nu putea lipsi prețiosul aliment.

”Se iau șase cotlete de porc, o ceașcă de sos de ketch–up sau – dacă nu se găsește ketch-up prin  preajmă – o ceașcă de bulion (mă rog, ce are gospodina la îndemână). Oricum, nu trebuie să lipsească un sos de tomate.
Se șterg cotletele cu un șervețel umed. Apoi se amestecă sosul cu 6 linguri de miere (o lingură = 45 grame miere, o linguriță = 12 grame). Se toarnă amestecul rezultat peste fiecare cotlet. Cantitatea aceasta depinde de mărimea cotletului. Fiecare cotlet va fi ornat cu o  felie de lămâie.
Se așază cotletele într-un vas (de preferință, o cratiță), apoi se introduc în cuptor, unde le coacem – atenție! – neacoperite, timp de circa o oră, la foc potrivit, până <<se pârguiesc>>. Firește, vor fi încercate, din când în când, cu o scobitoare.
Acest <<sos>> poate fi folosit și la carnea de pui. Dacă ungem carnea de miel sau de vițel cu un strat subțire de miere sau cu un amestec de miere cu muștar, aceasta devine mult mai gustoasă și nu se usucă multă vreme după preparare.
Sunt persoane care consumă mierea după anumite cantități. Cele 6 linguri de miere nu le pot dăuna. Și persoanele care suferă de diabet pot să consume 30 de grame de miere pe zi. Mierea conferă cărnii un gust aparte, o savoare nemaiîntâlnită și prospețime. Mai mult, ea pune în evidență calitățile nutritive ale fiecărui fel de carne”.

Să nu pui mierea în vase de zinc!

Recomandări:
Mierea nu se păstrează niciodată în vase de zinc, cupru sau plumb, deoarece se formează compuși chimici ce pot da intoxicații grave.
Borcanele cu miere nu trebuie ținute la un loc cu recipienți ce emană mirosuri de vopsele, carburanți, esențe, întrucât mierea prinde lesne miros.
Mierea ambalată în borcane de sticlă va fi ferită de lumină, pentru că își schimbă culoarea și calitatea.
Mierea ce s-a cristalizat (zaharisit) poate fi folosită din nou în stare fluidă, încălzind-o într-un recipient plasat într-o baie de apă fierbinte. În niciun caz direct pe foc sau într-un vas cu apă pe foc, deoarece mierea încălzită direct pe foc fermentează mult mai ușor depreciindu-și calitatea. 

După ani de căutări

”Nu mai departe decât ieri, am avut niște carne de porc și am gătit-o astfel. Nu gătesc niciodată carnea fără miere. În urmă cu 27 de ani am descoperit mierea. Nu vă pripiți, asta nu înseamnă că nu consumasem miere înainte! Dar atunci aveam îndeajuns de multă miere la dispoziție, încât să o folosesc și pentru experimente culinare. Această rețetă pe care v-am prezentat-o este rezultatului acelor ani de căutări”, ne asigură doamna director.

                                                                         A consemnat Leonida Corneliu CHIFU, numai miere!

Rețete cu povești
(Prima ediție: 1 iunie 2023)

Gătitul e o plăcere 

Mihaela Ștefănescu a fost muzeograf la muzeul Memorial ”Paul Constantinescu” Ploiești. Îi suntem recunoscători că ne-a furnizat, în timp, de multe ori informații prețioase care ne-au înlesnit redactarea unor texte pe teme culturale. Când i-am spus de ce am venit, s-a cam codit la început. Ba că nu este bună bucătăreasă, ba că nu are nicio idee pe moment, ba… S-a lăsat convinsă abia după ce i-am prezentat rețetele colegelor sale muzeografe, apărute în cadrul rubricii noastre.

Plăcintă

500 grame iaurt, 7 linguri zahăr, 7 linguri ulei, 10 linguri făină, amestecate cu praf de copt. Mirodenii, vanilie, coajă de lămâie răzuită. Se amestecă toate și se toarnă într-o tavă unsă cu margarină sau unt și tapetată cu făină. Separat, ½ kg de brânză de vaci se combină cu două ouă și vanilie. Amestecul rezultat se toarnă peste compoziția din tavă. Apoi, se introduce la cuptor, unde se lasă până se coace.

Ruladă

Se fierbe ½ kg lapte dulce fiert, la care se adaugă un pachet de margarină. Se dă vasul deoparte și se adaugă, în ”ploaie”, 200 g făină. Se amestecă iute pentru a se încorpora făina fără a face cocoloașe, după care se adaugă 4-5 ouă, pe rând, ca în aluatul pentru ecleruri. Tava se unge cu margarină și multă făină înainte de a prelua compoziția de aluat. Aceasta se întinde pentru a acoperi toată suprafața și se bagă la cuptor.
Când e 90% coaptă, se scoate și se rade un strat de brânză grosuț sau cașcaval deasupra. Se lasă să se răcească, cât să nu te frigi, după care foaia se ”rulează” în tavă până capătă forma de rulou. Deasupra ruloului se rade iarăși cașcaval sau brânză. Se mai introduce câteva minute la cuptor, până se rumenește frumos deasupra. O rulezi, o rostogolești. Este un aperitiv cald, foarte potrivit înainte de a servi celelalte feluri.
”La mine în familie se consumă foarte multă brânză. Băieții mei (adică soțul și copilul) consumă cu mult nesaț acest aliment. Rețetele le am de la o mătușă. Le preparam altfel înainte, dar acestea pe care vi le-am servit sunt mai economicoase. Nu cer multe ouă și le prepari foarte repede. Eu le prepar des, câte una în fiecare săptămână.

Gătitul e o plăcere, Îmi place să fac mese întinse, pentru cât mai mulți amatori. Mă relaxează atât prepararea, cât și consumarea felurilor pe care le pregătesc”.

Cel mai bine e când le prepari tu

Preparatoarea consideră că ”în fond, mâncăm ca să trăim, nu trăim ca să mâncăm. Brânza și ouăle se găsesc peste tot. Chiar dacă n-ar trebui să mâncăm pentru a trăi, tot aș prepara delicatesele astea. Neamuri, vecini, prieteni consumă cu multă plăcere felurile pe care vi le-am prezentat. Dar să știți: m-am prins că nu sunteți mare bucătar. Eu vă spun că cel mai bine e când le prepari tu. Încercați și veți vedea ce bine vă veți simți! Nu ezitați!”. 

                                                                         A consemnat, fără a ezita,
                                                                                            Leonida Corneliu CHIFU

Rețete cu povești
(Prima ediție: joi, 1 iunie 2023)

”Trezește numai sentimente de bine”

Nina Nicolae, fostă șef secție la Muzeul ”I.L. Caragiale” Ploiești, nu s-a lăsat prea mult rugată pentru a accepta invitația în cadrul rubricii noastre. Ba ne-a garantat că va accepta cu plăcere toate invitațiile pe care i le vom adresa de acum înainte.

Vremuri ”acre”

Nina Nicolae consideră că, pentru vremurile noastre ”acre”, o prăjitură bună ar readuce zâmbetul pe chipurile oamenilor.

Pentru început, se iau 250 de grame margarină și o cană de zahăr. Se amestecă într-un vas până când zahărul începe să se topească, apoi adăugăm un ou, o linguriță de bicarbonat stins, 4 linguri lapte, 4 linguri ulei, două linguri miere. Se amestecă până se topește zahărul, după care mai punem 3 căni de făină. Se amestecă iarăși, apoi se scoate aluatul rezultat de pe planșetă și se frământă cu ”sucitorul” până devine potrivit de tare (dacă este nevoie, mai adăugăm puțină făină). Aluatul se detașează în 4 foi. Acestea se coc pe fundul unei tăvi de cuptor.

Tava va fi umplută cu o cremă și gem. Crema este de griș și se prepară astfel: într-un vas cu 3 pahare de lapte se fierb 3 linguri de griș până se încheagă, apoi se lasă să se răcească. Separat, se freacă 200 g de unt cu zahăr pudră, adăugând pe rând zeamă și coaja rasă de la o lămâie. În această compoziție adăugăm grișul răcit. Se împarte crema în porții.

”Lungeala”

”După aceea, se alcătuiesc straturile: foaie, cremă, foaie, gem de caise, foaie, cremă, foaie. Dacă dorim, punem și glazură, în care se poate presăra și praf de nucă de cocos. Eu o prefer, însă, fără glazură.

O precizare. Gemul de caise trebuie să fie un pic acrișor. Se recomandă să fie făcut în casă. Cel din comerț e o lungeală și, pe deasupra, prea dulce. Noroc cu zeama de lămâie”.

”Preferata”

”Când preparam eu prăjitura asta, nu era de găsit pe nicăieri. Acum se mai găsește. Este foarte bună, vă asigur. Copiii mei îi spun <<Preferata>>. Numele i l-a dat băiatul meu cel mic. <<Mamă, mai faci Preferata?>>, mă întreba adeseori. O fac mai mult de sărbători: Paști, Crăciun și când își serbează copiii zilele de naștere. Veneau alți băieți în vizită și fiul meu le dădea câte o bucată de Preferată. Se învățaseră și copiii vecinilor să ceară”.

Ceartă pe tavă

Pe vremea lui Ceaușescu, ajungeam la 7 dimineața la slujbă. De ziua mea, le duceam colegilor plăcintă caldă. Colegii mă întrebau: <<Când ai făcut-o, așa de dimineață?>>. O făceam de seara, o lăsam la rece, iar dimineața o băgam în cuptor, să se încălzească. Astea din oraș nu mai au gust, iar pe lângă asta s-au mai și scumpit. Rețeta o am de la o colegă de-a mea. Când o prepar, mi-aduc aminte de ea. Nu te saturi niciodată de Preferată. La noi e ceartă pe tavă, când o scot de la cuptor…! Dar să știți: trezește numai sentimente de bine. Pot să afirm că este specialitatea casei. Dacă vrei să faci o bucurie cuiva, dă-i o bucată de Preferată!”.

                                                       A consemnat Leonida Corneliu CHIFU, care are o nouă Preferată

Rețete cu povești
(Prima ediție: joi, 1 iunie 2023)

Prăjitura preferată a lui Nichita Stănescu 

Printre piesele expuse la Muzeul Memorial ”Nichita Stănescu” Ploiești se numără și un exemplar din ediția a IV-a (1937), revăzută și adăugită, a cărții  de bucate semnată de Sanda Marin. Ediția este prefațată de Al.O. Teodoreanu (Păstorel). La data apariției volumului, Nichita avea 4 ani. Mama sa, Tatiana Stănescu, păstra exemplarul în permanență în bucătărie.
În spațiile libere ale cărții, care numără 460 de pagini, doamna Tatiana nota uneori anumite rețete personale. Desigur, mama poetului nu manifesta o grijă deosebită pentru paginație, negândindu-se la vremea aceea că volumul va deveni piesă de muzeu. Nu vădea o scrupulozitate deosebită nici pentru notația precisă, ”acribică” a fiecărui detaliu al rețelei. Asta pentru că mama lui Nichita, o excelentă bucătăreasă, nu considera necesar să noteze fiecare detaliu în parte.

Pagina de gardă

”Pe pagina de gardă am descoperit rețeta unui tort de ciocolată pe care mama viitorului poet o pregătea și oferea oaspeților la desele petreceri pe care le organiza în curtea din casa natală a poetului de pe strada Buciumului, în special în zilele de sâmbătă, pentru că duminica familia se deplasa cu mașina pe Valea Prahovei”, ne-a relatat prof. Nelu Stan, fost muzeograf șef la Muzeul Memorial ”Nichita Stănescu”.

Iată rețeta, așa cum a  fost notată de ”Doamna Tatiana:
”Blatul. 10 ouă întregi cu 10 linguri de zahăr se bat pe marginea sobei, cu telul, până se îngroașă, apoi iei vasul de pe foc și adaugi 12 linguri făină.
Se coace, îl dai cu 10 pișcoturi.
10 linguri cu zahăr se coc la foc mic, apoi se adaugă 300 grame de nuci fragile.
Crema. 4 ouă întregi, 4 linguri zahăr, 1/2 ceșcuță cafea turcească esență se bat în aburi (se pune vasul într-un alt vas cu apă fierbinte). Se îngroașă tare. Când e gata se adaugă ¼ kg unt, rom (după gust).
Pișcota se siropează bine, apoi se pune între pișcoturi jumătate din cremă. Restul se pune deasupra, se taie bucăți patrate, apoi se decorează la mijloc cu puțină dulceață”.

”Eu stau la șorțul mamei”

Nelu Stan relatează: ”Despre acest tort își amintea adeseori Nichita și le vorbea cu drag și mândrie prietenilor. Nichita spunea: <<Eu stau la șorțul mamei>>. Știu toate aceste lucruri de la doamna Tatiana și din manuscrise. Devenisem un copil de suflet al doamnei, pentru că mama știa că mă îngrijeam de memoria fiului. <<Ninișor>> venea de la școală, arunca ghiozdanul în bucătărie și se ducea la mama, care îl pupa. Nini lua șortul de bucătărie al mamei și-l mirosea: <<Azi am tort cu papanaș cu brânză și smântână>>, spunea. Aceasta era mâncarea sa preferată. E notată pe undeva și rețeta aceasta. Nichita detecta după mirosul șorțului dacă i se pregătise mâncarea lui. Înainte de masă se ducea la pian și cânta una–două melodii. După aceea, mânca. La vremea când era mic era <<scarandiv>> și prefera doar anumite feluri de mâncare”.

 A consemnat, cu dor de Nichita și poftă de prăjitura sa preferată,
                              Leonida Corneliu CHIFU

Rețete cu povești
(Prima ediție: 1 iunie 2023)

Pentru a ajunge departe

Prof. Nelu Stan este o figură binecunoscută în lumea cultural-artistică a județului. Actor, cântăreț (cu o voce de invidiat pentru un octogenar), publicist, invitatul nostru de astăzi a fost, pe vremuri, director la Palatul Culturii (Casa de Cultură a Municipiului Ploiești). Înainte de a se pensiona, a fost o vreme custode al Muzeului Memorial ”Nichita Stănescu”. Este invitat adeseori la acțiunile culturale din județ și la televiziunile locale.

Sushi și shagu-shagu

Profesorul ne propune un fel care ”merge consumat atât separat, cât și după alte mâncăruri. Iar invitatul nostru știe să aprecieze o mâncare bună. A fost în SUA, unde a gustat și bucătăria americană. Când vine vorba de bucătărie, nici Japonia nu este departe pentru Nelu Stan. El poate să facă oricând diferența între un sushi și un shagu-shagu, spre exemplu. Conștient de faptul că nouă ne lipsesc unele produse de care Japonia dispune, profesorul a preferat această rețetă simplă.
Pentru a mânca ce ne recomandă Nelu Stan, trebuie să ne asigurăm de o cutie de sprot (e un soi de pește, mă lămurește o colegă) afumat în ulei, ½ kg morcov, o linguriță vegeta cu gust de găină, un ardei gras (roșu, mare) și puțin oțet.
Se rade morcovul pe răzătoarea cea mai fină. Se taie ardeiul fideluță. Se amestecă totul cu uleiul din conservă și cu oțet (după gust). Apoi, se adaugă vegeta, în loc de sare (”Vegeta e mult mai recomandabilă pentru colesterol”, ne informează ofertantul). Se pune salata pe platou, iar peștele se așază deasupra, sub formă de roză. 

Pentru burlaci, la o cină romantică înainte de examene

Rețeta o știe de multă vreme, de la soția sa, Steluța. ”Dar Steluța nu mi-a divulgat sursa. Eu cred că e mama ei, care a fost o foarte bună gospodină și foarte talentată în arta culinară. Am participat la foarte multe mese de-ale lor, foarte bogate, și felul ăsta nu lipsea. E ieftin și nu trebuie să-l lași să <<zacă>> după preparare. Este la îndemâna oricui. Bună – totodată – pentru burlaci și pentru cei care n-au talent culinar. Aș încheia o masă cu felul ăsta adăugând câteva  <<feliuțe de camembert>>”.
La anii săi, Nelu Stan se prezintă foarte bine. ”Eu am un principiu: nu trebuie să te ridici sătul de la masă. Mai lasă. Dacă te îmbuibi, urmarea e că simți o oboseală și nu gândești bine.
Se poate consuma și în zi de post (când ai dezlegare la pește). Este recomandabil și vegetarienilor, dar și la mesele la care abundă carnea, pentru că îți ia greața. Mai mult, ajută la digestie. După cantitatea pe care am prevăzut-o eu astăzi, merge la o masă în doi sau în trei. E bună și ca o cină romantică și înainte de examene. Alungă emoțiile”.

Verificate în sute de ani

”Arta culinară? O apreciez ca pe orice artă, dar nu acesta este talentul meu. Am fost mai repede un degustător de vinuri bune și de feluri deosebite, dar nu am avut timp să gătesc, nicidecum să adâncesc această artă. Aș recomanda ca băuturi la felul meu o pălincuță sau o țuică  de 30-32 de grade. Avantajul acestui fel de mâncare este că se poate consuma oricând după prânz. Dacă simți puțină greață după celelalte delicatese, morcovul cu oțet ți-o spulberă”.

În încheiere, profesorul, grijuliu în ceea ce privește sănătatea prahovenilor, a ținut să le facă o recomandare. ”Dimineața, pe stomacul gol, luați o linguriță de miere amestecată cu puțin propolis și două măsline, pe care le veți înghiți cu sâmburi cu tot. Este rețetă pentru o sută de ani. De viață. O știu de la nenea Iancu, naist, cunoscut artist al Filarmonicii ploieștene. Ajută la regularizarea scaunelor. E o minune. Acestea sunt rețete testate în sute de ani. Le-am cules de la oameni care le-au folosit și au ajuns departe”.

                                                         A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                    care și-a regularizat scaunul și și-a alungat emoțiile

Rețete cu povești
(Prima ediție: 1 iunie 20230

Bucătăria arheologică

Butelia, pirostria și bibliografia

Marinela Peneș a fost șef secție istorie la Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova. Spirit vivace, inteligență brici, a înțeles ce dorim, mai ales că urmărește constant rubrica noastră. N-a stat prea mult pe gânduri și a început să improvizeze.

Cutia metalică

”De ce produs ordinar îi e dor unui arheolog izolat de zile, poate de săptămâni, pe un deal, între zidurile unei cetăți dacice, mai ales într-o zi de post, când ai mânca și pietre?”, se întreabă istoricul-arheolog.
”Stăm pe șantier de la minimum două săptămâni la două-trei luni. Trebuie să stabilim din capul locului că, în asemenea condiții, nu-ți vin toate la nas. Într-o bază de lucru, îți faci, totuși, câteva rezerve. După o zi de muncă, te întorci la bază care poate fi – mai rar – o gazdă. Verifici frigiderul improvizat dintr-o cutie metalică, să nu aibă acces musafirii nepoftiți, în general, patrupede: șoareci, câini etc”.
”Vă mai informez că la șantierul de la Budureasca avem lampă, nu curent electric. Așadar, mă-ntorc și verific rezervele strategice din rezervație. Constat că dispun – să zicem – de ½ pachet spaghete sau macaroane, ½ kg ciuperci (că toată săptămâna a plouat și le-a verificat și păzit… paznicul, care a mâncat deja de trei ori din ele, chiar crude, așa că nu mi-e frică să le folosesc), 100 grame margarină vegetală, 100 grame făină”.

Ligheanul minune

”La Budureasca, există o clădire care – de bine, de rău – se poate locui. La Târgșor, avem blocuri de desen, aparat foto, mai o haină, mai o șosetă. Pe lângă invocata cutie metalică, știu de la un bărbat, Vasile Băjenaru (Dumnezeu să-l odihnească!) din Fântânele, o altă improvizație de frigider, pentru păstrarea ciorbei, nu a supei, pentru că – se știe – supele se acresc mai repede. Trebuie să ne asigurăm un lighean înalt cu apă rece. Scufundăm oala cu ciorbă în acest lighean. Buuun! Îl acoperim cu un capac solid, pentru a nu avea acces amintiții musafiri nepoftiți. Se păstrează foarte bine ciorba  așa. Dimineața o dăm în clocot.
Sursa de foc în unele baze organizate e pirostria, când săpăm în neolitic (în siturile dacice), și butelia de voiaj, când săpăm în culturi ale străromânilor, începând din secolele V-VI până în Evul Mediu dezvoltat.
Vă mai precizez că muncitorii vin din sat cu cazmalele la spinare, dacă n-au unde să le țină, mâncare și apă. Pe unele șantiere săpăm noi brazde. Dacă nu avem posibilitatea să consumăm de pe brazdele noastre, apelăm la legăturile de verdeață și ceapă verde (ținute în frigiderul improvizat), pe care le avem de la ultimul drum făcut acasă”.

Cultura Ipotești – Cândești

După care, agreabila noastră invitată ne-a dezvăluit rețeta. Așadar: se fierb spaghetele sau macaroanele, se strecoară și se lasă la răcit. Ciupercile se fierb și ele, se strecoară și se toacă mărunt. La fel, verdeața. Se mai adaugă morcovi rași, o țelină tocată, ”că n-avem răzătoare”. Se amestecă totul cu macaroanele. Se pun două linguri de făină, praf de piper, un pic de apă, ca să le omogenizeze. Toată compoziția se toarnă într-o cratiță unsă cu margarină și tapetată cu făină.
Ne uităm peste bibliografia de specialitate și vedem cum se amenajau țesturile (cuptoare pentru pâine îngropate) în secolul VII, cultura Ipotești – Cândești (sec. V-VII după Hristos). ”Vedeți? Aveau imaginație strămoșii noștri.

Arheologie subacvatică

Apelăm și noi la imaginație, pentru că arheologii, confruntați prin natura profesiei cu multiple culturi, au imaginație bogată. Transformăm frigiderul pentru ciorbă în oală sub presiune. În ligheanul pentru ciorbă punem apă, scufundăm cratița metalică cu compoziția – atenție! – la nivelul apei, să nu intre apa în cratiță, că altfel o să ajungem să facem arheologie subacvatică.
Sigur că, dacă sunt pe aproape, se pot adăuga trei ouă bătute spumă și amestecate cu compoziția. Poate și un mezel sau mușchi, tăiat mărunt”.

Inspirație provincială romană

Așadar, se fierbe compoziția care, din cauza aburului, se întărește. ”Când termini butelia, ai pirostria. Dacă nu, ai bibliografia. Un arheolog care se respectă citește foarte bine, adică reconstituie etapele și conținutul produsului culinar, în acest caz”.
Alt risc: să fie compoziția prea densă. Fierberea trebuie să dureze trei sferturi de oră–o oră, la foc domol. Se mai completează din când în când apa din ligheanul metalic, nu din compoziție.
”După ce se ia de pe foc, trebuie răsturnată pe un platou sau un fund de lemn. Este de fapt o budincă de legume cu ciuperci. Liantul îl reprezintă pastele făinoase.

Gospodina poate să simplifice mult lucrurile și să reducă totul la o salată de spaghete cu ciuperci. Riscurile unei nereușite pot fi eliminate de orice gospodină pricepută, cu inspirație provincială romană, experiență de viață sau cunoștințe bibliografice culinare”.
                                                                               A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                                                                 roman provincial

Rețete cu povești
(Prima ediție: 1 iunie 2023)

Cum să-ți asiguri o sănătate lungă și frumoasă

Prof. Gheorghe Văsii, antrenor zeci de ani la cluburi sportive din Prahova, antrenor emerit, urmează o dietă destul de severă. În conduita sa culinară, el are în vedere perceptele unui proverb chinezesc: ”Dimineața să mănânci singur, la prânz cu un prieten și seara să dai mâncarea dușmanilor”. Profesorul ni-l ”descâlcește”: ”Dimineața, omul pleacă la serviciu, unde trebuie să… muncească. Prin urmare, acest moment trebuie bine pregătit. După prânz, să te scoli în fiecare zi de la masă cu senzația că nu ești încă sătul. Seara, dacă stomacul este foarte încărcat, nu mai poți dormi. Dacă – totuși – mănânci, să mănânci cu două ore înainte de a adormi, pentru că sistemul nervos este ocupat cu mâncarea din stomac, iar digestia se realizează mai greu in timpul somnului”.

Cele trei reguli de aur

Profesorul ne-a enunțat cele două reguli de aur ale unei ”diete sănătoase”.

Prima regulă: să nu mănânci grăbit și să nu te uiți la televizor sau să citești presa în vreme ce mănânci.
Mâncarea trebuie să fie mestecată foarte bine. ”Mulți comit următoarea greșeală: dimineața mănâncă în mare grabă. Greșit! Eu petrec cel puțin o oră și jumătate la micul dejun. Dar pentru asta trebuie să mă trezesc dimineața devreme, cam pe la 5 și un sfert”.

A doua regulă: nu bea cafea pe stomacul gol și nu fuma, măcar dimineața.
Gheorghe Văsii ne-a prezentat apoi ”compoziția” micului său dejun ideal. ”Se ia un pahar cu apă ușor încălzită lângă flacăra aragazului, trei căței de usturoi tocați cu cuțitul, cât să-i înghiți ca pe pastile. Usturoiul m-a ferit întotdeauna de gripă, răceală și orice alte boli. Nu mai am stare gripală de 50 de ani și n-am avut niciodată concediu medical. După aceea, un morcov ras, care se consumă cu mare plăcere. Acesta este foarte bun și pentru vedere. Trebuie să ne asigurăm complexul de vitamine B6, care există în legume și granule de grâu. Grâul îl consum sub formă de tărâțe, pregătite special de cu seară. Punem tărâțele într-o cană și turnăm apă fierbinte peste ele, după care vor fi lăsate la temperatura camerei. Până dimineața, tărâțele se decantează. Consum apa din cană, care în acest timp s-a îmbibat cu vitamine, apoi amestec tărâțele cu lapte bătut. Beau de sting. Numai oamenii cu voință de fier pot urma această dietă”.

Apoi, urmează o cană de ceai neîndulcit, din plante medicinale. ”Toate plantele medicinale le culeg primăvara, vara și toamna de pe terenul pe care-l  am la țară, la Drajna de Sus. Ca plante, sunt recomandabile câteva floricele de coada șoricelului, sunătoare, coada calului, cimbrișor, gălbenele, cozi de cireș sau de vișin, tei. Ceaiul va fi pregătit ca infuzie. Beau ceai și în timpul zilei. Aș mai recomanda pentru micul dejun un ou la două–trei zile, o felie de caș, o bucățică mică de salam mai slab. Exclus băuturile alcoolice, cafeaua și țigările, măcar dimineața”.

A treia regulă: orele de masă trebuie respectate.
”Să nu mănânci grăsimi, să te ferești de sare. Un medic al antichității spunea: <<Ca să avem o sănătate lungă și frumoasă, trebuie să fii cumpătat – adică echilibrat – în orice>>”.

                                                                          A consemnat Leonida Corneliu CHIFU, tot mai suplu

Rețete cu povești
(Prima ediție: joi, 1 iunie 2023)

1 kg arpacaș
3 litri apă (se mai completează eventual cu o cană)
700 g –1 kg zahăr tos
1 linguriță sare

3–4 lămâi (pentru coajă)
2–3 sticluțe sau 2–3 fiole esență rom
1 esență vanilie (fiolă)
1 kg nucă uscată în cuptor, decojită și pisată cu sucitorul sau sticla
200 g alune prăjite (nesărate) și date prin mașina pentru nuci
300 g pesmet de biscuiți (cernut)
Zahăr farin

Crucea de cacao

Se toarnă peste arpacașul (ales precum orezul) apa clocotită. Se amestecă timp de 2–3 minute, cu o lingură de lemn, până se separă toate impuritățile.
Se spală apoi cu multă apă caldă, până aceasta rămâne curată (”zic bătrânii că se spală în nouă ape”).
Se pune la foc mic, cu sare, amestecând din când în când, să nu se lipească grâul. Când acesta este aproape fiert, se adaugă zahărul tos.
După fierbere, se lasă până se răcește. Se acoperă vasul cu un prosop umed, ca să nu se formeze crustă și, în consecință, să se diminueze cantitatea de colivă.
După aceea, se frământă bine–bine, adăugând treptat coajă de lămâie dată prin răzătoare, esența de vanilie și alunele. Nu zahăr, pentru că acesta se topește și înmoaie coliva.
Se va pune coliva pe platou, va fi îmbrăcată cu pesmet, apoi cu zahar farin.
La final, se ornează, după gust (cruce din cacao, bomboane, jeleuri, jumătăți de nucă etc)

Câteva sfaturi pentru gospodari și gospodine

Rețeta ne-a fost prezentată de Domnica Sorescu, fost instructor la Cercul Militar, cunoscută cântăreață ploieșteancă de muzică ușoară, romanțe și cântece de petrecere (nu și de bocete), singura interpretă din Prahova câștigătoare a Concursului Național de Romanțe ”Crizantema de aur” de la Târgoviște. Succesul Domnicăi a fost consemnat în 1981. Îndrăgita interpretă a mai fost prezentă în cadrul rubricii noastre și s-a arătat tot timpul dispusă să ne sară în ajutor. Cum poți să mai ai o părere proastă despre umanitate când ajutorul îți stă neîncetat la îndemână?
Pentru ca treaba să fie cât mai bine făcută, Domnica Sorescu a ținut să completeze: ”Am observat că, mai nou, în anumite zone, coliva nu se mai îmbracă în pesmet. Nu-i niciun păcat, dar consider că este mai gustoasă cu pesmet”.
Trebuie pus întâi pesmetul, apoi zahărul, pentru că pesmetul absoarbe umiditatea din grâu și împiedică topirea zahărului.
După ce se răcește, lăsați-o descoperită.
”După ce se frământă cu toate cele, se pune pe platouri și se lasă la loc aerisit, uscat și rece, până a doua zi. Abia după aceea se îmbracă în pesmet. Trebuie frământată după ce s-a răcit, pentru că, dacă e caldă, esențele se evaporă”.

Crustă cu lapte

 Domnica nu lasă nimic să se piardă. Totul se refolosește. Invitata noastră a prevăzut soluții în cazul unor nereușite. De pildă, dacă nu reușiți sau ați uitat ce trebuie să faceți pentru a evita crusta.
”Când eram la bunica, mâncam multă colivă. Bunica nu o pregătea neapărat pentru anumite evenimente, ci ca pe o prăjitură. Cea mai bună. Dumneaei lăsa înadins să se formeze crusta, pe care o desprindea și o amesteca apoi cu lapte cald și, eventual, încă puțin zahăr. Era o minune”.

                                                         A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                                         care a luat demult calea bisericii

Rețete cu povești
(Prima ediție: 1 iunie 2023)

Vrei să fii stăpânul lumii?

Consumă ”Cataif arăbesc”!

Dragoș Băescu a fost un apreciat profesor de înot. Tehnicianul, care a activat la CSȘ Ploiești, a antrenat vreo trei ani și ceva în  Egipt.
”Bucătăria arabă se aseamănă în multe privințe cu a noastră. Fripturile sunt înăbușite cu multă ceapă; peștele se pregătește cu sos tomat, gen plachie (utilizându-se și ceapă călită); se mănâncă și la ei sărmăluțe în foi de viță, umplute cu orez și – atenție! – stafide; cârnăciorii de oaie sunt la mare preț (mai ales când carnea este amestecată, printre alte condimente, și cu praf de scorțișoară); și lor le place piureul (dar când este amestecat cu cremă sau pulbere de fistic – ehe! – e altceva); rețeta preparării celebrei sarailii sau baclava este apropiată de a noastră. De fapt, numele prăjiturii vine din arabă. Ei îi spun ”bahlaiwa”. Deosebirea este că la ei foietajele sunt mici ochiulețe care plutesc într-un sos de miere și-s mai grase.
”De ce ne chinuiți, domnule profesor?”. I-am atras atenția tehnicianului că noi i-am solicitat o simplă rețetă culinară, nicidecum etalarea tuturor deliciilor arăbești, spre lungirea chinului unor oameni mai degrabă sărmani.

”Paralizie” și ”nebunie”

Dacă vrei să ”paralizezi” olfactiv și vizual, să intri într-o cofetărie arăbească, ne-a replicat Dragoș Băescu, după care a dat – în sfârșit – curs solicitării noastre.
”Pentru a obține cataiful (cuvânt arăbesc), preparați mai întâi obișnuitul aluat pentru clătite. Arabii obișnuiesc să pună în aluat și lapte de capră, dar nu este obligatoriu pentru noi. Apoi, asigurați-vă de o plită incandescentă. Turnați pe plită conținutul unei linguri din aluat. Imediat acesta se întinde, până se formează un disc cam de 10 centimetri în diametru. Cu o spatulă (metalică, desigur) întoarceți aluatul când devine ferm, dar înainte de a se rumeni. După ce devine la fel de ferm pe ambele părți, se ia și se depune pe o farfurie. Se servește ca atare, dacă nu sunt alte posibilități. Cel mai gustos este să fie uns cu miere sau cu smântânică dulce, peste care se presară și un praf de nucă. Înnebunești!”.

Visul lui Baiazid

Profesorul ne-a mai precizat că este un ”fel” specific lumii arabe și se mănâncă în special în perioada Ramadanului. ”Ei utilizează diferite forme. Preferă cataiful sub formă de steluțe sau semilună”.
”În perioada Ramadanului, n-ai voie să mănânci nimic de la răsăritul până la apusul soarelui. Acest cataif <turnat> în formă de semilună le dă arabilor sentimentul că sunt stăpânii lumii, ca-n visul lui Baiazid din <<Scrisoarea III>> a lui Eminescu. Poate Baiazid a consumat cataif”.

”miș-miș”

Cataiful arăbesc merge cu sucuri naturale de fructe. Arabii îl consumă de obicei cu ”miș-miș”, un suc de caise deshidratate, poame, pe care le taie mărunt cu cuțitul, apoi toarnă apă clocotită peste ele. Astfel se rehidratează și ”apar” ca un fel de suc natural cu pulpă. Se adaugă zahăr, scorțișoară și vanilie”.
”Sau – era să uit! – cu o citronadă de lămâi verzi. Se stoarce lămâia într-o cană (sau într-un vas mai mare, depinde de cantitatea pe care vrei să o prepari), se pune zahăr după plac, o lingură de lapte bătut și un cub de gheață. Se amestecă mult și bine. Rețineți: gheața se amestecă simultan cu restul, să simți cum se sparge în amestec. După care, se adaugă apă minerală, carbogazoasă sau plată, nu multă, pentru a nu dilua prea mult amestecul. La final, se rade puțină coajă de lămâie deasupra citronadei”.

                                                        A consemnat și consumat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                    Stăpânul lumii (la nici două zile după consemnare)

Rețete cu povești
(Prima ediție: 1 iunie 2023)

Căci deviza noastră este
”Nicio masă fără pește”

Maria Băescu, fost președinte al Alianței Civice Prahova, ne propune două delicii ale bucătăriei poloneze, servite ca felul unu și felul doi, în următoarea ordine:

Se iau unu-doi heringi sărați, două cepe, un ou, muștar, oțet și puțin untdelemn. Fileurile de heringi se scot de pe oase și se țin două-trei ore în vin (se recomandă vin alb, pentru ca fileurile să nu-și modifice culoarea). În acest fel, se desărează și se fezandează. Peste fileurile scoase din vin se toarnă sos de muștar, care se prepară cu un gălbenuș, puțin oțet și puțin untdelemn. Se bat până se formează o maioneză subțirică. Fileurile se servesc cu felii de ceapă alături. Heringii sunt un gen de ”antre”.

Se trece apoi la felul doi. Se iau 400 grame carne de vițel sau porc, 100 g unt, o ceapă, doi-trei căței de usturoi, o ceșcuță cu vin alb, sare și piper. Carnea se taie felii și se bate bine, ca pentru șnițel. Se sărează și se piperează, iar feliile de carne se prăjesc în unt, cu ceapa și usturoiul tăiate mărunt. Se scot apoi feliile din tigaie, sosul se stinge cu vin alb și se toarnă peste șnițele. Șnițelele se servesc cu cartofi fierți natur și cu gogoșari.

Secretul frumuseții polonezelor

”Am servit pentru prima dată aceste feluri de mâncare într-o excursie făcută în Polonia, la Cracovia. Acolo am intrat într-un local cu mâncăruri tradiționale. Mâncarea de bază este acest șnițel cu cartofi, care reprezintă felul doi. După ce veți consuma aceste feluri, o să aveți o dorință de a merge în Polonia. Sunt mâncăruri pe care vi le recomand cu toată căldura, mai ales că peștele este atât de sănătos. Da, sunt de acord cu vechiul îndemn: nicio masă fără pește. Că e pe bune. Numai că, pe vremea lui Ceașcă mâncam peștele de sărăcie, acum e prea scump.
Bucătăria poloneză e picantă. Și a noastră e bună și variată. În Polonia se mănâncă destul de mult pește și ați văzut ce frumoase sunt polonezele”.

”Un alt motiv să merg în Polonia”, mi-am zis imediat, entuziasmat.

                                                          A consemnat Leonida Corneliu CHIFU,
                                                                                                      care și-a făcut bagajele pentru Cracovia