close

Tradiții

Tradiții

Sushi

sushi

Sushi este un preparat compus dintr-un orez usor dulce, lipicios, realizat dintr-o combinatie de otet si orez dulce (racit la temperatura camerei inainte de a fi folosit), infasurat cu alge marine, denumite nori, sau ingredientele pot fi plasate in centrul orezului care este infasurat apoi in alge marine sub forma unui rulou. Dupa ce sushi este rulat, acesta poate fi taiat in forme cilindrice.

Cele mai des folosite soiuri de pesti sunt tonul, macroul, somonul si tiparul de mare. Icrele de peste sunt si ele folosite la prepararea sushi-ului. Unele ingrediente posibile pentru un sushi includ pe langa peste si fructe de mare, legume crude sau fierte. Ridichea japoneza murata, avocado, castravete, sparanghel, si alte legume specific japoneze pot fi folosite ca si ingrediente la prepararea sushi-ului.

Condimentele cu care se serveste sushi sunt: sosul de soia (Shōyu) si Wasabi (hrean japonez). De asemenea, ghimbirul murat numit Gari este de obicei servit cu sushi. Bucatile de sushi se inmoaie in sosul de soia si se servesc cu wasabi si ghimbir murat.

Bautura alaturi de care se consuma sushi este un ceai verde (cunoscut ca Agari in restaurantele cu specific).

Tipuri de sushi:
Nigiri: Bile mici de orez mici, acoperite in partea de sus cu peste, crustacee.
Gunkan: Cupe mici din orez sushi si alge marine uscate, umplute cu fructe de mare, sau tipuri de icre.
Norimaki: Orez sushi si fructe de mare, infasurate in foi de alge marine uscate. Exista nenumarate tipuri de rulouri de grosimi diferite si cu ingrediente variate.
Temaki: sunt conuri din alge nori umplute cu orez sushi, fructe de mare si legume.
Oshizushi: este un tip de sushi care se face prin apasarea blocurilor de orez intr-o matrita speciala (o cutie traditionala din lemn numita “Oshibako”) pentru a crea dreptunghiuri perfecte, cu un topping in functie de preferintele dvs.
Inari: Inarizushi este un tip simplu si ieftin de sushi, in care orezul este introdus intr-un saculet Aburaage (tofu prajit).
Chirashi: este un fel de mancare in care fructe de mare, ciuperci si legume sunt raspandite peste orez sushi.

(Alexandru Petrescu)

mai mult
Tradiții

Mucenicii sau Măcinicii

mucenici2

In credinţa populară în ziua mucenicilor se încheie zilele babelor, lăsând loc zilelor mosilor. De aceea, în această zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi: lovirea pământului cu bâte sau maiuri, rostind descântece, pentru ca să iasă căldura și să intre gerul, sau jocul copiilor peste foc.

In ziua de 9 martie, în toate comunităţile rurale era obiceiul de a se scoate plugul la arat.

După ce plugul era trecut prin foc de către fierarul (faurul) satului, era reparat, curăţat si purificat. Intre plugari se încheiau înţelegeri pentru întovarășire la arat, iar în dimineaţa acestei zile plugul era scos în faţa casei în mod festiv. Acesta era momentul ce deschidea, de fapt, ciclul sărbătorilor de primavară, presărat cu numeroase obiceiuri.

Patruzeci sau patruzeci si patru de mucenici ?

Dupa tradiţia cea geto-dacică au fost 44 de mucenici, atâtea fiind și zilele dintre 9 Martie si 23 Aprilie. In unele zone, exista până astăzi credinţa, că acești sfinţi au fost 44. Folcloristul Simion Florea Marian a tipărit o legendă, din Frătăuţul Vechi – Moldova, unde se vorbește de ziua celor 44 de Sfinţi. Insă, tradiţia crestină afirmă că au fost 40 de mucenici.

In Bucuresti, părticele din moastele Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia se afla la Mânăstirea Antim, la Schitul Dârvari, la Biserica Icoanei, la Biserica Mihai Vodă, la Biserica Dichiu de pe Strada Icoanei și la Biserica “Sfântul Alexie” de pe Calea Serban Vodă.

Testamentul Sfinţilor 40 de Mucenici
Testamentul Sfinţilor 40 de Mucenici a fost dictat de acestia atunci când erau in lac Sfântului Meletie, episcopul Antiohiei.

“Asadar, să vă depărtaţi de orice poftă si rătăcire lumească. Căci mărirea lumii este înselătoare și neputincioasă, înfloreste pentru puţin și îndată se vestejeste ca iarba grădinii. Primind sfârșitul mai repede ca începutul. Mergeţi mai degrabă la iubitorul de oameni Dumnezeu, care dăruiește bogaţie neîmpuţinată celor ce aleargă la El și dă ca rasplată viata veșnică celor ce cred in El. Timpul acesta este folositor celor ce voiesc să se mântuiască, oferind prilejul potrivit pentru pocăinţă, pentru practicarea adevăratei vieţuiri celor ce nu amâna nimic pentru viitor. Căci schimbarea vieţii este neprevăzută. Si chiar de ai cunoaște-o, vezi ceea ce este de folos și arată în modul acesta curăţia credinţei, pentru că prin aceasta să ștergi urma păcatelor făptuite mai înainte. Căci în starea în care te voi găsi, zice Domnul, în aceea te voi și judeca. Sârguiţi-vă, deci, să fiţi fără greșeală în poruncile lui Hristos, ca să scăpaţi de focul cel nestins si vesnic. Căci glasul cel dumnezeiesc striga: Timpul s-a scurtat. Mai presus de toate, cinstiţi iubirea, căci numai ea singura respectă datoria iubirii frăţesti și se supune legii lui Dumnezeu. Căci prin fratele cel văzut se cinstește Dumnezeu Cel nevăzut.”

(Alexandru Petrescu)

mai mult
Tradiții

Babele (folclor)

babele

Babele sunt personaje din folclorul popular românesc.

Babele erau considerate femei știutoare, inițiate, specialiste în domeniul practicilor divinatorii. Exista și o toponimie a Babelor, a strămoașelor și moașelor mitice, considerate un fel de divinități meteorologice, active la începutul primăverii.

În Dicționarul de simboluri și arhetipuri culturale, Ivan Evseev arată că “în mitologia calendaristică sunt prezente în forma Zilelor Babelor (1-9/12 martie), marcând timpul schimbător și capricios de primavară (…) ascendența principiului feminin în viața naturii, societății și psihologiei individuale”.

De legenda Babei Dochia sunt legate numele culmii Babele din masivul Bucegi și ale primelor nouă zile ale lunii martie.

Baba Cloanța, Baba Hârca, Baba-Mija sunt personaje din basmele și legendele populare, având înfățișarea unor femei bătrâne și fiind considerate ființe cu puteri supranaturale.

Tradiții

Potrivit tradiției, primele nouă zile ale lunii martie sunt considerate babe. Este vremea în care fiecare femeie iși alege o babă pentru a afla cum îi va fi sufletul și norocul pâna la sosirea babelor din anul următor. Astfel, zilele luminoase, însorite sunt aducătoare de fericire, noroc și belsug, în timp ce vremea rece, cu ploi și ninsori înseamna lacrimi, necazuri, sărăcie, neîmpliniri.

Legenda Babelor

Mitul babelor  este asociat în cultura populară cu Baba Dochia. Legenda spune că Baba Dochia avea un fiu, Dragobete, care i-a dus acasă noră împotriva voinței ei. Pentru a-și necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră și a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă. Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soțul iubit, a început să plângă. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a apărut în cale și i-a dat o floare roșie, spunându-i să spele lăna cu ea. Mulțumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna și a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită că a reușit să ducă la bun sfârșit această sarcină grea fata se întoarce acasă. Auzind povestea fetei, Baba Dochia se înfurie crezând că este primăvară, deoarece Mărțișor îi putuse oferi o floare fetei. Pornește îmbrăcată în nouă cojoace (unele variante povestesc de 12) în căutarea primăverii. Pe parcursul călătoriei soarele puternic o face să își scoată rând pe rând, cele nouă cojoace pe care le purta, până rămâne fără nici unul. Vremea se schimbă brusc și Baba Dochia îngheață.

(Wikipedia)

mai mult
PromovateTradiții

SPAȚIUL MĂRȚIȘORULUI

spatiul-martisorului

SPAȚIUL MĂRȚIȘORULUI, un alt nume pentru spațiul carpato-balcanic, leagănul nostru etnogenetic.

Obiceiul arhaic românesc al mărțișorului există la toți dacoromânii, meglenoromânii și aromânii, fiind transmis și populației bulgarofone din Peninsula balcanică. L-au împrumutat și alții, dar nimeni nu l-a generalizat ca noi.

Dacă există un Imperiu al Crizantemei, iată că vedem aici imaginea unei posibile Împărății a Mărțișorului….

***

Un proiect de lege privind instituirea Zilei Mărțișorului, elaborat de subsemnatul și asumat de mai mulți deputați din diverse grupuri parlamentare, a fost depus în anul 2019 în Parlamentul României. Prezint în continuare Expunerea de motive care însoțește acest proiect legislativ.

***

Proiectul de lege are drept scop instituirea Zilei Mărțișorului, ca zi de sărbătoare națională, pentru oficializarea, punerea în valoare și promovarea unei sărbători populare românești ancestrale incluse în patrimoniul universal.

La 6 decembrie 2017, Comitetul Interguvernamental UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, întrunit la Jeju (Republica Coreea), a decis înscrierea în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității a dosarului multinațional „Practicile culturale asociate zilei de 1 Martie” coordonat de către România și elaborat în comun cu Republica Moldova, Bulgaria și Republica Macedonia. Comitetul Interguvernamental UNESCO a apreciat valoarea universală a „Practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie” și a rolului de necontestat pe care acestea îl au în îmbogățirea patrimoniului cultural universal, a diversității și creativității culturale și promovarea comunităților locale.

Mărțișorul reprezintă o marcă distinctivă și un element specific de autenticitate a expresiei culturale tradiţionale românești. El constituie unul din cele 7 elemente românești incluse de UNESCO în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității, alături de: ”Doina”, ”Ritualul Călușului”, „Tehnicile tradiţionale de realizare a Scoarţei‟ (împărțit cu Republica Moldova), ”Colindatul de ceată bărbătească“ (împărțit cu Republica Moldova), ”Tehnicile de prelucrare a ceramicii de Horezu” și „Jocul fecioresc de Ticuș”.

Sărbătoarea populară a Mărțișorului marchează începutul anului agricol, odată cu sosirea primăverii, și este asociată unor obiceiuri străvechi din aria carpato-balcanică întâlnite la români (atât dacoromâni, cât și aromâni sau meglenoromâni) și la unele popoare din această arie geografică.

Ziua națională a Mărțișorului va oferi un cadru propice conservării, promovării, punerii în valoare, transmiterii şi revitalizării practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie ca element al patrimoniului cultural imaterial definitoriu pentru poporul român și comunitățile istorice românești din jurul granițelor și Balcani sau din diaspora emergentă și factor de coeziune cultural-identitară.

***

 ROMÂNIA

CAMERA DEPUTAŢILOR                                                                              SENAT

proiect

LEGE
pentru instituirea Zilei Mărțișorului ca zi de sărbătoare națională

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Articolul 1. Se instituie ziua de 1 martie – Ziua Mărțișorului, ca zi de sărbătoare națională.

Articolul 2. Ziua Mărțișorului poate fi marcată de către autoritățile publice centrale și locale și de celelalte instituții ale statului, de către societatea civilă și persoane fizice și juridice de drept public ori privat, prin organizarea și/sau participarea, în țară și peste hotare, la programe și manifestări educative, de voluntariat, cu caracter social, cultural, artistic sau științific, dedicate acestei sărbători naționale, luând în considerare combinația culorilor albă și roșie drept culori specifice ale zilei.

Articolul 3. Autoritățile administrației centrale și locale pot acorda sprijin logistic și pot aloca fonduri din bugetele proprii în vederea organizării și derulării în bune condiții a manifestărilor prevăzute la art. 2, în limita alocațiilor bugetare aprobate.

Articolul 4. Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune, în calitate de servicii publice, pot include în programele lor emisiuni culturale ori aspecte de la manifestările dedicate acestei sărbători în țară sau peste hotare.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din ….. …………………………. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76. alin. (2) din Constituția României, republicată.

Președintele Camerei Deputaților

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din ….. …………………………. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76. alin. (2) din Constituția României, republicată.

Președintele Senatului

(Vlad Cubreacov – cubreacovblog.wordpress.com)

mai mult
Tradiții

MOTIVELE ROMÂNEȘTI ȘI SEMNIFICAȚIA LOR

MotiveRO

Am primit multe intrebări de la clientele All Boutique privind semnificația motivelor tradiționale românești din colecția noastră așa că ne-am gândit să împărtășim cu voi o parte din simbolurile ancestrale ale românilor.

Pe timpul când internetul nu era în plan, mancarea raw vegana avea o altă formă iar comunitățile  rurale își dădeau întâlnire la șezătoare, costumul popular era principala formă de manifestare și  validare culturală.

Simbolurile precum rombul, coloana, soarele, arcada, bradul, crucea, coltii lupului, clepsidra, transformă o simplă pânză intr-un veșmânt plin de semnificație și istorie.

Rombul  recunoscut foarte bine în arta lui Brancuși și mai ales coloana Infinitului reprezentând uniunea dintre cer și pâmânt, el găsindu-se cu precădere atât în portul tradițional cât și în sclupturi, vase, picturi bicericești.

Soarele simbolizează căldură și viață, început și sfârșit și unul dintre simbolurile arhetipale care se răgăsește în toate culturile lumii.  Soarele dă viața și o ia, întreține viața și o distruge.Tot din el izvorăște semnificația horei românești, ea însemnand bucurie, entuziasm caldură și viață.

Unghiul este folosit ca simbol pentru zeitati, si are rolul de a da sensul, și rolul semnului vietii indestulate, sensul de spre mai bine, sensul vietii.
Segmentele ca liniile pe un raboj, simbolizeaza multimea, numarul astfel cele doua linii gemene simbolizeaza puterea perechii, 3 linii paralele amintesc de cele 3 etape ale vieții: nașterea, cunoașterea de sine, moartea. Patru linii paralele poartă simbolul abundenței și un semn al Zeiței Fertilității și a Pământului. Folosite alternate linii mari si mici, s-au folosit pentru a vorbi despre vechi si nou, despre mama si fiica.

Spirala înseamnă energie, mișcare universal care se regăsește și în om. Una dintre culturile în care s-a regăsit acesta este Cucuteni Spirala plana, cu volute multiple, imperecheate si imbratisate in lant, a fost adaptata de femeile din cultura Vadastra pentru a putea fi cusuta pe reteaua firelor si fibrelor textile. Astfel liniile curbe s-au transformat catre spirale unghiulare. Zeita Pasare era si ea impodobita cu aceste spirale unghiulare.
Mai apoi, din spirale, au derivat si alte semne mistice vitale: „S”-urile, compuse din 2 volute opuse si „coarnele berbecului, compuse din 2 volute in oglinda.
Hașurile sunt un simbol pentru  apa, abundenta, spor. Asezarile de pe malul lacurilor sau ale apelor linistite au avut liniile lor, paralele, drepte.Asezarilor de langa rauri involburate le corespund liniile ondulate, chiar agitate.
Atunci cand alternau situatiile, alternau si liniile: drepte si ondulate.Prezenta liniilor aminteste ca viata nu era posibila decat in prezenta apei. Pentru primii agricultori, liniile orizontale au fost intersectate cu linii oblice, pentru a desena o plasa, pentru a exprima un mediu foarte fertil; abundenta.

Cercul  este simbolul regenerarii, al miscarii fara de inceput si sfarsit. In special in cultura PreCucuteni, s-au folosit multe cercuri, cercuri concentrice, ca semn al regenerarii, asociat imaginii solare. S-a descoperit faptul ca oamenii culturii Cucuteni isi abandonau asezarile, ardeau tot in urma lor si isi reconstruiau o noua asezare, de la zero. Acest ritual il repetau la cca 100 de ani. Daca vedem 2 cercuri concentrice cu hasura intre ele, acest concept aminteste ca regenerarea este posibila doar in prezenta apei. Cercul, impreuna cu spirala, voluta si alte linii curbe, au fost considerate semne Ceresti, reprezentand puterea Cerului asupra vietii.

O parte din simbolurile menționate se regăsesc și in produsele All Boutique și pot fi găsite pe  allboutique.ro

Sursa  de informare:  Traditionalromanesc.ro, Sfatulbatranilor.ro, Semne-cusute.blogspot.ro, Blog.artizanescu.ro.

(blog.allboutique.ro)

mai mult
Tradiții

Antropologie culinară

soup21

ANTROPOLOGIE

Ei bine da!… Supa sau ciorba pot deveni subiecte de clasificare antropologică!… Parafrazându-l pe Konrad Lorenz (sunt obsedat, vor spune unii!… 🙂 ), iată că putem spune: CE PUTEM ÎNVĂŢA DESPRE EUROPA DE LA CIORBĂ / SUPĂ!… 🙂 Cred că regretatul Radu Anton Roman ar fi înţeles perfect la ce mă refer eu aici, acum!… Dar poate că şi Mircea Dinescu ar înţelege!… Daţi click pe site-ul recomandat şi vedeţi câte un fel de ciorbă care constituie câte o emblemă gastronomică naţională: asta este un mod de a face ANTROPOLOGIE CULTURALĂ!… Cred că voi călători prin Europa ca să mă conving că aceste embleme gastronomice nu sunt umflate cu… pompă!… 🙂 Poftă bună şi, mai ales,… ANTROPOLOGIE CULINARĂ!…

https://www.tasteatlas.com/europe/soups?fbclid=IwAR3aBJQcLgyDbwCu8UK5ByTG0v6zFk5PcgrKEtIlvyzl_oJzH-hD11GfCT8

(Costin Bogdan Georgescu)

mai mult
Tradiții

Ziua Cetății dacice Piatra Roșie 2019

Tzetze

Nu știu când, în vechime, s-a auzit pentru ultima dată chemare îndelung-răsunătoare din acest loc magic. Nu stiu nici cum arătau instrumentele acelor vremuri. Marturisesc doar emoția simțită lângă lespezile cetătii dacice “Piatra Rosie”, în vara anului 2018. Poate că “tăcerea” asta a durat câteva secole, ori poate două milenii…Și poate că de undeva, de sus, sufletele strămoșilor au zâmbit dulce-amar. Mulțumesc tuturor celor care (cu bună știință sau întâmplător) mi-au arătat calea către modesta mea înțelegere și învățare!

Fundația Dacica vă așteaptă cu drag la Ziua Cetății dacice Piatra Roșie-2019 https://www.facebook.com/events/356872368427644/

Apoi, de vreți de deslușiți taina sunatului din tulnic și să o duceti mai departe către urmași, vă așteptăm la Școala de vară de Tulnice https://www.facebook.com/events/448962342615520/ si la experimentele JzSpot

Mulțumesc prietenului Mihai Melinescu pentru temerara filmare! Sub pintenul de piatră pe care eram, se cască o prăpastie de câteva sute de metri.

Nu știu când, în vechime, s-a auzit pentru ultima dată chemare îndelung-răsunătoare din acest loc magic. Nu stiu nici cum arătau instrumentele acelor vremuri. Marturisesc doar emoția simțită lângă lespezile cetătii dacice "Piatra Rosie", în vara anului 2018. Poate că "tăcerea" asta a durat câteva secole, ori poate două milenii…Și poate că de undeva, de sus, sufletele strămoșilor au zâmbit dulce-amar. Mulțumesc tuturor celor care (cu bună știință sau întâmplător) mi-au arătat calea către modesta mea înțelegere și învățare!Fundația Dacica vă așteaptă cu drag la Ziua Cetății dacice Piatra Roșie-2019 https://www.facebook.com/events/356872368427644/Apoi, de vreți de deslușiți taina sunatului din tulnic și să o duceti mai departe către urmași, vă așteptăm la Școala de vară de Tulnice https://www.facebook.com/events/448962342615520/ si la experimentele JzSpotMulțumesc prietenului Mihai Melinescu pentru temerara filmare! Sub pintenul de piatră pe care eram, se cască o prăpastie de câteva sute de metri.

Publicată de Catalin Tzetze Radulescu pe Joi, 15 august 2019

(CentrudePresa)

mai mult
Tradiții

Ziua de 8 Septembrie 1935

sept

Tg Jiu, 8 Septembrie 1935.

Președinta Ligii Femeilor Gorjene, Arethia Tătărescu, alături de Elena Toderoiu, mama naturală a Ecaterinei Teodoroiu, cu ocazia dezvelirii monumentului din Piața Primăriei Tg Jiu, monument funerar închinat celei mai importante eroine martir din intreaga istorie a românilor.

La 8 Septembrie 1935, o zi de mare sărbătoare creștină, Sânta Mărie Mică, o veți vedea pe Arethia Tătărescu îmbrăcată în port popular orășenesc, in toată demnitatea unei soții de prim ministru. Cum era firesc, prima doamnă a Gorjului, protectoare și tandră, a fost mereu prezentă în actualitatea Elenei Toderoiu, în acea zi memorabilă pentru istoria Gorjului, pregătind-o sufletește pentru întălnirea emotionantă cu regele Carol al II -lea. De la inhumarea rămăsițelor Cătălinii in pământul Gorjului din anul 1921, trecuseră peste chipul Elenei Toderoiu, 14 ani.

Îmbrăcată in port popular țărănesc, specific femeilor bătrâne din satului Vădeni, cu vestă de vară si cătrințe țesute la războiul de casă, Elena Toderoiu a purtat pe cap in acea zi, tulpanul de bumbac țesut în două ițe fără ornament, imbrobodit pe sub barbă, aidoma ctitorilor moșneni pictați în vechile biserici de lemn ale Gorjului.

Dacă cineva a lipsit de la această mare sărbătoare, la care s-a adunat cea mai mare suflare de oameni văzută până atunci in Piața Primăriei Tg Jiu, a fost Regina Maria, ctitorul României Mari, omul cu meritele cele mai mari din viața și după moartea eroinei de la Jii. Aflată într-un debut de boală, exilată de fiul său Carol al II lea, la Bran și Balcic, regina Maria nu a participat la această mare sărbătoare, având meritul de a se ocupa si implica în ridicarea monumentelor de for public din toate orasele țării, locuri ce aveau semnificații istorice în viața de război a Cătălinii.

Ziua de 8 Septembrie 1935, ar fi fost si ziua ei de nume. Maria.

(Jean Cernitoiu)

mai mult
PromovateTradiții

CUM SE MUREA MAI DEMULT

oi

Bunicul meu, ajuns la bătrâneţe, se afla cu o nepoţică a lui, o verişoară a mea deci, singuri, la un fânaţ al lor, foarte departe de casă.

Într-o seară el i-a spus fetiţei:
Ionuţă, eu în noaptea asta am să mor. Tu să dormi liniştită că n-o să se întâmple nimic. Mâine dimineaţă, cum te scoli, guşti ceva ce găseşti pe acolo, apoi te duci la vaci şi le dai drumul din ţarc să iasă la păscut. Oile nu le deschizi, le laşi închise în staul, să nu dea un lup peste ele. Atunci tu te duci, treci părăul, acolo este o pădure mare, te tot duci pe cărare până dai de o poiană. De pe muchea aceia de deal vezi Răchitova. O iei în jos şi te duci până ajungi în sat. Te duci acasă şi le spui că eu am murit, să vină după mine.

Şi totul s-a desfăşurat după tipic.

(Cătălin Daniel Manole)

mai mult
Tradiții

Sfinţii Ilie, Ilie Pălie şi Foca ocupă un loc special în folclorul românesc

Traditii-si-obiceiuri-de-Sfantul-Ilie

În tradiţia populară, în fiecare an, la mijlocul lui iulie, în zilele de 20-23, se sărbătoreşte, pe rând, Sfântul Ilie, Ilie Pălie şi Foca, despre care se spune că aduc foc, arşită şi incendii. Şi dacă Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul apare în calendarul ortodox, despre Ilie Pălie şi Foca, în calendarul ortodox nu se scrie, dar oamenii îi amintesc şi îi sărbătoresc.

Despre Sfântul Ilie: Cristian Bădiliţă, cel care traduce Noul Testament pentru creştinii români de toate confesiunile şi care a ajuns, în urmă cu doi ani, şi în faţa sălăjenilor, spune următoarele: „Folclorul românesc îi consacră un loc special. Virtuţile sale de taumaturg, puterea de-a lega şi dezlega ploile, relaţia cu „focul din cer”, funcţia de martor şi moartea de martir în timpul domniei Anticristului conturează un personaj cu totul ieşit din comun. Sărbătoarea lui are loc pe 20 iulie, poporul atribuindu-i şi supranumele „Pălie”, un derivat al verbului „a păli”, cu sensul „a pârjoli”, „a ofili”. Sfântul Ilie este stăpânul tunetelor şi al fulgerelor, cu alte cuvinte, al focului ceresc. Poporul şi-l imaginează plimbându-se deasupra norilor în carul său de foc, cu care a fost ridicat la sfârşitul vieţii pământeşti. O serie de legende şi povestiri, culese şi publicate de Elena Niculiţă-Voronca, ni-l înfăţişează pe Sfântul Ilie în ipostaze şi mai neaşteptate. Sfântul a rămas şchiop, fiindcă avea prea multă putere. Ca să nu devină primejdios pentru ceilalţi, îngerul Domnului i-a sfărâmat un picior. Tocmai pentru că e şchiop umblă numai în car prin cer. După altă versiune, i s-a rupt un braţ.“-Din Teme personaje, sarbatori crestine si traditionale românesti;

Din punct de vedere bisericesc, „Sfântul Ilie”, popular şi Sântilie e o sărbătoare mare, iar dacă cineva o încalcă, prin muncă, se zice că este pedepsit. În credinţa populară, despre Sfântul Ilie se spune că a fost un om de treabă, dar tare iute la mânie. Diavolul a profitat de această meteahnă a sa şi l-a făcut să-si omoare părinţii. Atunci, Sfântul Ilie i-a cerut lui Dumnezeu să-i dăruiască putere să lupte împotriva demonilor. Dumnezeu l-a iertat şi l-a trecut în rândul sfinţilor. În acest fel, Sfântul Ilie primeşte de la Dumnezeu un car de foc cu care să umble prin cer şi un bici de foc cu care fulgera ca să-i omoare pe diavoli. De asta, atunci când fulgeră şi tună, oamenii cred că Sfântul Ilie a mai omorât un diavol, tunetul fiind zgomotul pe care îl face carul sfântului, când merge prin cer. Roţile carului au zimţi și, mergând, sparg cerul şi aduc ploaia. Uneori, se crede că Sfântul îi însărcinează pe slujbaşii săi, Ilie Pălie şi Foca, să îi mâne carul.

Ilie Pălie – vizitiul lui Sântilie şi Foca

Despre Ilie Pălie, sărbătorit în 21 iulie,  se spune că ar fi fost vizitiul lui Sântilie. În popor circulă superstiţia că oamenii care lucrează de Sf. Ilie sunt „păliţi”, chiar a doua zi, de unde şi vine numele de Ilie Pălie pentru ziua de 21 iulie. S-ar mai zice că Pălie naşte focul, iar Foca, ce cade următoarea zi, ar sufla în  acel foc şi l-ar face mai mare.

În general, lumea aminteşte de Foca pe 22 iulie, dar în calendarul bisericesc apare abia pe 23 iulie. Lumea ţine această sarbatoare pentru a se apăra de foc.

În realitate, Sfântul Mucenic Foca a fost episcop de Sinope, iar moaştele lui au fost aduse la Constantinopol în ziua de 23 iulie, anul 403. „Pe Foca îl sărbătoresc cu deosebire muierile. Nicidecum nu-i iertat a face pâine în cuptor, căci sau arde casa, sau curge sânge din pâine.” (I. Pop-Reteganul) „Mai înainte, Foca era un sfânt creştinesc, dar de când la ziua lui au ars şapte sate, îl ţin şi păgânii.” (T. Pamfile).

În aceste zile, oamenii cu frică de Dumnezeu, nu folosesc cuptorul, nu lucrează pământul, nu merg la fân. În schimb, au obiceiul să dăruiască apă, faguri de miere şi fructe călătorilor.

S.P.S

mai mult
Tradiții

TUTUROR CE CAD PE SPATE CAND VAD AFISE CU LORD OF DANCE.

Dansuri

Dragii mei,

De obicei nu postez asemenea lucruri, dar m-au impresionat profund cei din imagini.

Cred cu tarie ca mai au sanse de mantuire pentru ca sunt puternic ancorati in traditii.

Iata un exemplu ca traditia noastra este cel putin la fel de spectaculoasa ca si spectacolele LORD OF DANCE.

Si inca ceva – petru toti cei care n-au inca 30 ani. Lord of dance au valorificat tocmai TRADITIA lor cand s-au dus in toata lumea cu spectacolele alea.

Dupa cum vedeti NU SUNTEM CU NIMIC INFERIORI in traditii folclorice. Nu va mai grabiti sa credeti ca a fi LGBT e ceva cool. Prostii sunt la fel oriunde. Originali – CULMEA – sunt cei ce actualizeaza traditia fara sa o schimbe.
Marturisesc ca am fost si eu odata la o nunta in Bucovina si am ramas afis.

Trecand la nivel duhovincesc, nu mai cadeti pe spate la toate misticile orientale modificate de occidentali ca sa dea mai bine.

ISIHASMUL ORTODOX e mult superior pentreu ca invoca pe ADEVARATUL DUMNEZEU si aveti si de la cine sa-l invatati pentru ca a fost mai bine pastrat decat misticile orientale in manastirile din Asia.

Doamne ajuta ca mai exista si din categoria asta!

Nuntă moldovenească 🤗

Publicată de Liuba Roshka pe Joi, 23 mai 2019

(Cătălin Rusu)

mai mult
Tradiții

Târg la Polovragi de Sfântul Ilie, 1977

Targ

Târg la Polovragi de Sf. Ilie – 1977.

O bunicuţă mândra de de nastruşnicele ei nepoţele iscodeşte cu privirea oferta de ulcioare, iar în spatele carului cu roţi de lemn, o pereche de boi toropiţi de caldură stau tolaniţi si sfidează trecerea timpului ce parcă se scurge cu mare, mare leneveală .

O priveliște însorită, animată de gorjeni îmbrăcați în autentice costume populare, curate, aranjate, cu desagi de lână, și o zi frumoasă de târg.

( Ţîrlea Ion – Targu Jiu Odinioara )

mai mult
PromovateTradiții

Ioana Bălan – Din pasiunea pentru muzică

Untitled

Ioana Bălan este o cunoscută și talentată cântăreață de muzică populară.

„Persoana care mi-a indrumat primii pasi in muzica populara romaneasca a fost mama, pentru ca, de la mama am mostenit acest har minunat, ca o frumoasa si de pret zestre, purtata cu mandrie in minte, in suflet si in glas.

Dragostea  pentru folclorul romanesc s-a inradacinat si a crescut odata cu mine. Ca o poveste populara din satele romanesti care inca se scrie, eu am continuat sa ii cant dorurile si iubirile, jalea si tristetea sufletului romanesc si sa-i expun frumusetea prin portul popular traditional.”

”Imi place ceea ce fac iar asta se reflecta in melodiile mele si in bucuria oamenilor care ma asculta si ma iubesc ca artist.”

 

”Am inceput prin a fi apreciata de cei apropiati, cu timpul eu, Ioana Balan, am cucerit publicul prin timbrul meu aparte, talentul și pasiunea nemărginită. Destinul mi-a scos în cale oamenii potriviți la momentul potrivit și păstrând în suflet vie flacăra pasiunii pentru muzica, am continuat să evoluez tot mai frumos, depășind mereu un alt nivel.”

(ioana-balan.ro)

mai mult
PromovateTradiții

Naşii de botez şi rolul lor în viaţa finului

botez

Adesea mulţi creştini acceptă foarte uşor rugămintea de a fi naş sau naşă de botez. Dar oare la fel de mulţi sunt şi acei care au meditat şi la responsabilităţile pe care o implică această datorie, şi pe care o vor purta pe tot parcursul vieţii?

De multe ori auzim cu câtă dragoste se vorbeşte despre naşii săi, amintindu-şi ca de ceva frumos şi important în viaţa lor. Naşii la rândul său se mândresc cu această misiune pe care au acceptat-o.

Dar naşii sunt şi persoanele care fac mărturisirea de credinţă în locul şi în numele celui ce se botează. Datoria lor este să-şi crească finul în spirit creştin. Naşii devin părinţii spirituali ai pruncului, nascându-l pentru viaţa cea nouă în Hristos.

Ce ar trebui să facă un naş pentru acel, pe care i l-a încredinţat însăşi biserica la Sfântul Botez?

La Botez naşul şi-a asumat responsabilitatea pentru credinţa finului. Şi şi-a luat o obligaţie nu mai puţin importantă decât cea pe care o au părinţii, căci nu e vorba doar de viaţa acestui micuţ, dar şi de mântuirea sa. Şi aşa cum mama micuţului simte necisitatea îngrijirii copilaşului, asemenea şi naşii ar trebui să simtă necisitatea ajutorului său pe calea mântuirii şi a căii lui către Dumnezeu.

Deci ce am putea şi ce trebuie să facem pentru acei, care prin această sfântă taină ne-au devenit acum mai mult decât rude, căci adesea legăturile spirituale sunt şi trebuie să fie nu mai puţin importante, decât cele de sânge.

Cea mai importantă, dar şi poate cea mai grea datorie a oricărui naş este rugăciunea pentru finul său de botez. Rugăciunea zilnică a fiecăruia ar trebui neapărat să includă pomenirea şi numelor celor pentru care acum suntem nu mai puţin importanţi decât părinţii, de fapt şi suntem tot părinţi – părinţi spirituali. Deasemenea şi trecerea numelor finilor în pomelnice la Sfânta Liturghie, ca neapărat să se roage şi biserica pentru ei.

Cu cât este mai intensă viaţa bisericească a naşului, cu atât şi mai mult se va strădui să facă şi pentru mântuirea sufletului finului. Şi nu contează dacă nu au legătură permanentă între ei, din diverse motive. Acea legătură, care s-a format între ei se va păstra şi menţine şi la depărtare, datorită aceste sfinte legături formate la Botez.

O altă responsabilitate pe care o are naşul alături de părinţi, este împărtaşania cât mai deasă a micuţului. Este mult mai simplu dacă părinţii, sunt şi ei persoane, pentru care viaţa Bisericii nu este străină. Dar ce e de făcut atunci când părinţii, nu prea îi trec pragul?

Cât de greu nu ar fi şi imposibil nu ar părea să schimbăm starea lucrurilor, să încercă să dicutăm cu părinţii din nou şi din nou, doar oricum această nedorinţă de a împărtăşi copilul trebuie să aibă şi un motiv, poate lipsa timpului sau ce e mai greu de depăşit – lipsa credinţei. Şi nu cred că e cazul să abandonăm, dacă e chiar problema în lipsa credinţei. Doar totuşi odată ei au primit decizia de a boteza micuţul şi probabil de o mică credinţă, dar au dat totuşi dovadă.

Iar pentru acei care au părinţi care nu sunt oaspeţi rari în casa Domnului, desigur că naşului îi este mult mai simplu, dar nicidecum nu ar trebui să lase toată responsabilitatea doar pe seama părinţilor.

Coilaşul creşte şi cu timpul misiunea naşului devine şi mai importantă. Mai ales în cazul, când educaţia sa creştină nu este cea mai importantă pentru părinţii lui.

Doar nu mai e suficient ca copilul doar uneori să audă pomenirea numelui Domnului, să ştie despre existenţa sărbătorilor Paştelui şi Crăciunului. Şi poate rareori să mai participe la Sfânta Liturghie cu prilejul împărtaşaniei.

Una din posibilităţi de contribuire la educaţia sa creştină, ar fi să-i cadonăm nu doar jucării şi hăinuţe, dar să facem o altă frumosă obişnuinţă – de a-i cadona o mică cărţulie, care acum sunt foarte frumos illustrate şi scrise într-un limbaj pe înţelesul copilului. Şi mai binevenit ar fi să o facem cu prilejul unei sfinte sărbători, spre exemplu pentru ai arăta copilului bucuria de la Sărbătoarea Naşterii Domnului să-i oferim în dar o carte care ar relata şi despre această sărbătoare, iar să zicem în ziua pomenirii sfântului numele căruia îl poartă – o iconiţă, reprezentând acest sfânt.

Şi nu mai puţin important ar fi să vorbim cu copilaşul despre Dumnezeu –simplu şi pe înţelesul lui. Să-i relatăm că Dumezeu este oriunde , că mereu îl veghează şi susţine. Dar să nu uităm că orice relatare să înceapă cu propria credinţă în cele expuse ca adevăr.

Să începem şi să facem această încercare de a-i deschide copilului lumea credinţei şi apoi cu ajutorul Domnului nu va dori să o părăsească nicicând.

Desigur că este mult mai uşor să relatezi cum ar trebuie să procedezi, decât să fie posibil mereu şi să o şi faci în orice situaţie. Există cazuri când nu se mai păstrează legăturile între cei maturi şi intervenţia naşului nu mai e posibilă. Sau poate distanţa care vă desparte e prea mare.

Dar pentru cel care mântuirea sufletlui acestul copilaş nu sunt doar cuvinte, mereu există o posibilitate de a contribui. Există posibilitea de a ne rugă pentru el.

Şi nu este prea puţin, după cum cred mulţi dintre noi. Doar prea slabă a devenit credinţa noastră în puterea rugăciunii. Atunci când avem credinţa în puterea rugăciunii, atunci putem fi şi liniştiţi că s-a făcut totul posibuil în cazul dat. Şi va aduce neapărat roade această rugăciune.

Şi de fapt rugăciunea pentru aproapele e o manifestare a dragostei. Iar acest sentiment e cel mai important să-l simtă finul din partea noastră. Doar numai prin propria dragoste îl putem învăţa şi pe el acest sentiment.

Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.

Iar misiunea nostră a tuturor celor cărora le-a încredinţat Biserica acesată datorie e să contribuim ca neapărat să se întâmple această întâlnire – întâlnirea cu Dumnezeu.

Naşului care nu are grijă de fin şi care nu se ocupă de creşterea duhovnicească a acestuia: care nu-i vorbeşte de credinţa ortodoxă,nu-l învaţă rugăciuni, nu-i vorbeşte despre Dumnezeu, despre mântuire, despre biserică şi Sfintele Taine, i se va lua demnitatea de „părinte duhovnicesc” şi va fi judecat ca un părinte ce nu şi-a făcut datoria faţă de copiii săi. Degeaba a botezat că nu va avea plată ci osândă.

Natalia Lozan (sursa: ortodox.md)

(ganduridinierusalim.com)

mai mult
Tradiții

380 de ani de la târnosire

Biserica_Domneasca__Sf_Apostoli_Petru_si_Pavel_,_Ploiesti

Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Domnească din Ploiești este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Ploiești.

În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 130543.36.

Sursa: Wikipedia

mai mult
Tradiții

Cine salută primul?

salut

Iată cele mai importante reguli de a da binețe și care, dacă vor fi respectate, ne vor ajuta să intrăm în categoria persoanelor bine-crescute, demne de toată admirația.

* Când întîlnește o doamnă, bărbatul salută primul. Dacă are capul acoperit, își ridică puțin pălăria (căciula). Dacă fumează, renunță la țigară; își scoate mâinile din buzunar. Ridicarea pălăriei se face cu mâna opusă părții în care se găsește persoana salutată. Dacă nu poartă pălărie, bărbatul înclină ușor capul.

* Doamna salutată răspunde cu un surâs care va dovedi persoanei că a recunoscut-o.

* Doamna mai tânără o salută pe cea mai în vârstă, care trebuie să răspundă.

* Două persoane de același sex și de aceeași vârstă se salută simultan.

* A refuza un salut înseamnă să-l faci pe celălalt să înțeleagă că te-a ofensat grav.

* Suntem obligați să salutăm chiar și pe cei de care nu suntem siguri că ne recunoaște.

* Cel care intră într-un local și recunoaște pe cineva, îl salută.

* Salutăm în compartimente de tren, lifturi, magazine mici, săli mici de așteptare.

* Salutăm tot grupul din care face parte o cunoștință. Un singur salut pentru toată lumea. Persoanele vor răspunde, dar nu au voie să întrebe numele noului venit.

Ce spunem când salutăm?
În general, depinde de împrejurări. Sunt persoane pe care le salutăm, de când le știm, doar printr-o simplă înclinare a capului. Dar, cel mai indicat, este să ne însoțim salutul de o formulă anume:

* Dacă întâlnim rude, prieteni sau cunoștințe apropiate, vom spune “Bună ziua” (seara/dimineața), chiar dacă nu ne oprim pentru conversație.

* Dacă întâlnim alte persoane, formula cea mai potrivită este “Bună ziua, doamnă/domnule”, fără a fi necesar să-i și spunem numele, mai ales dacă suntem în plină stradă. Dacă persoana este cunoscută în localitate, avem voie să-i rostim și numele, lucru care echivalează cu un compliment.

* Dacă întâlnim un domn și o doamnă care sunt împreună, întâi o salutăm pe doamnă și apoi, pe domn, cu formulele prezentate mai sus.

* Expresii de genul: “Ciao!”, “Hello!”, “Salut!” , “Adio” sunt permise doar între adolescenți. Altfel, ne dau un aer de infantilism.

* La despărțire spunem: “La revedere!”, “Bună seara!”, “Noapte bună!”

* Strângerea mâinii se practică doar dacă persoanele în cauză vor să și stea puțin de vorbă.

* Cel care întinde mâna primul este o doamnă, persoana mai în vârstă sau superiorul. Dacă, din neatenție, celălalt întinde mâna, nu o refuza. Este un afront.

* Niciodată, bărbatul nu întinde mâna femeii.

* Nu întindem mâna unei persoane care stă la masă și mănâncă.

* Când un bărbat dă mâna, își scoate și pălăria. Dacă stă la masă, se ridică. O doamnă nu este necesar să se ridice decât pentru a da mâna unei persoane mai în vârstă sau pe care vrea să o onoreze în mod special.

* Strânsul mâinii trebuie făcut cu atenție. Vom evita să avem mâna moale sau să o zdrobim pe a celuilalt. Ne vom feri să apucăm doar vârful degetelor. Este total lipsit de eleganță să strângi mâna deasupra alteia, în cruce. Dacă este un grup format din domni și doamne, doamnele își strâng mâna între ele, iar domnii, între ei.

* Se strânge mâna pentru a marca și altceva decât un salut: încheierea unei afaceri, la exprimarea condoleanțelor, felicitări, rugăminți, mulțumire sau ca o scuză.

* Dacă purtăm mănuși: bărbatul își scoate mănușa din mâna dreaptă pentru a strânge mâna unei femei. Femeile își scot mănușile când ajung la locul unei întâlniri și chiar dacă nimeresc întâmplător. Excepție fac mănușile lungi, care sunt componenta unei vestimentații de ocazie

* Mâna femeii nu se sărută în aer liber, ci numai într-o încăpere și nu peste mănușă sau peste masă. Nu trebuie să fie un sărut propriu-zis. Domnul îi atinge ușor mâna cu buzele sau doar mimează acest gest.

* Sărutatul pe ambii obraji se practică doar în gări și la aeroport.

* Cei care conduc mașina îi salută primii pe cei care merg pe jos.

(Alexandru Petrescu)

mai mult
1 2 3 4 8
Page 2 of 8