Rețete cu povești
(Prima ediție: 1 iunie 2023)
Vrei să fii stăpânul lumii?
Consumă ”Cataif arăbesc”!
Dragoș Băescu a fost un apreciat profesor de înot. Tehnicianul, care a activat la CSȘ Ploiești, a antrenat vreo trei ani și ceva în Egipt.
”Bucătăria arabă se aseamănă în multe privințe cu a noastră. Fripturile sunt înăbușite cu multă ceapă; peștele se pregătește cu sos tomat, gen plachie (utilizându-se și ceapă călită); se mănâncă și la ei sărmăluțe în foi de viță, umplute cu orez și – atenție! – stafide; cârnăciorii de oaie sunt la mare preț (mai ales când carnea este amestecată, printre alte condimente, și cu praf de scorțișoară); și lor le place piureul (dar când este amestecat cu cremă sau pulbere de fistic – ehe! – e altceva); rețeta preparării celebrei sarailii sau baclava este apropiată de a noastră. De fapt, numele prăjiturii vine din arabă. Ei îi spun ”bahlaiwa”. Deosebirea este că la ei foietajele sunt mici ochiulețe care plutesc într-un sos de miere și-s mai grase.
”De ce ne chinuiți, domnule profesor?”. I-am atras atenția tehnicianului că noi i-am solicitat o simplă rețetă culinară, nicidecum etalarea tuturor deliciilor arăbești, spre lungirea chinului unor oameni mai degrabă sărmani.
”Paralizie” și ”nebunie”
Dacă vrei să ”paralizezi” olfactiv și vizual, să intri într-o cofetărie arăbească, ne-a replicat Dragoș Băescu, după care a dat – în sfârșit – curs solicitării noastre.
”Pentru a obține cataiful (cuvânt arăbesc), preparați mai întâi obișnuitul aluat pentru clătite. Arabii obișnuiesc să pună în aluat și lapte de capră, dar nu este obligatoriu pentru noi. Apoi, asigurați-vă de o plită incandescentă. Turnați pe plită conținutul unei linguri din aluat. Imediat acesta se întinde, până se formează un disc cam de 10 centimetri în diametru. Cu o spatulă (metalică, desigur) întoarceți aluatul când devine ferm, dar înainte de a se rumeni. După ce devine la fel de ferm pe ambele părți, se ia și se depune pe o farfurie. Se servește ca atare, dacă nu sunt alte posibilități. Cel mai gustos este să fie uns cu miere sau cu smântânică dulce, peste care se presară și un praf de nucă. Înnebunești!”.
Visul lui Baiazid
Profesorul ne-a mai precizat că este un ”fel” specific lumii arabe și se mănâncă în special în perioada Ramadanului. ”Ei utilizează diferite forme. Preferă cataiful sub formă de steluțe sau semilună”.
”În perioada Ramadanului, n-ai voie să mănânci nimic de la răsăritul până la apusul soarelui. Acest cataif <turnat> în formă de semilună le dă arabilor sentimentul că sunt stăpânii lumii, ca-n visul lui Baiazid din <<Scrisoarea III>> a lui Eminescu. Poate Baiazid a consumat cataif”.
”miș-miș”
Cataiful arăbesc merge cu sucuri naturale de fructe. Arabii îl consumă de obicei cu ”miș-miș”, un suc de caise deshidratate, poame, pe care le taie mărunt cu cuțitul, apoi toarnă apă clocotită peste ele. Astfel se rehidratează și ”apar” ca un fel de suc natural cu pulpă. Se adaugă zahăr, scorțișoară și vanilie”.
”Sau – era să uit! – cu o citronadă de lămâi verzi. Se stoarce lămâia într-o cană (sau într-un vas mai mare, depinde de cantitatea pe care vrei să o prepari), se pune zahăr după plac, o lingură de lapte bătut și un cub de gheață. Se amestecă mult și bine. Rețineți: gheața se amestecă simultan cu restul, să simți cum se sparge în amestec. După care, se adaugă apă minerală, carbogazoasă sau plată, nu multă, pentru a nu dilua prea mult amestecul. La final, se rade puțină coajă de lămâie deasupra citronadei”.
A consemnat și consumat Leonida Corneliu CHIFU,
Stăpânul lumii (la nici două zile după consemnare)