Interviu cu Sensei Dan Stuparu (6 DAN), vicepreședintele Federației Internaționale de Karate Tradițional (II)
Dan Stuparu (20 octombrie 1951-30 aprilie 2013), plecat dintre noi la doar 61 de ani, a fost fondator și președintele Federației Române de Karate Tradițional. FRKT a luat ființă în 1993, în baza Ordinului MTS nr. 306/1993, sub denumirea de ”F.R. Karate Tradițional și Discipline Asociate”, pentru ca, în 1996, să ființeze sub denumirea și în forma actuală, respectiv FRKT. Sensei Dan Stuparu, președintele FRKT, a venit adeseori la Ploiești, ”obligat” și de performanțele karateka prahoveni, câștigători în repetate rânduri ai Cupei României. Conform regulamentului Federației, clubul câștigător devine gazda ediției viitoare a competiției. Trebuie menționat și faptul că, la puțină vreme după 1990, România s-a clasat, de cele mai multe, ori printre primele trei țări din lume la această disciplină sportivă. Noi n-am ratat nicio competiție de nivel național desfășurată la Ploiești și nici ocaziile de a dialoga cu sensei Dan Stuparu. Au rezultat numeroase articole, cronici, interviuri. Am ales de această dată chiar primul (scurt) interviu realizat în 1997, cu prilejul competiției amintite la început.
Nu este lipsit de semnificație faptul că FRKT ființează sub Înaltul Patronaj al Casei Regale a României.
Scurtul interviu care urmează a fost realizat cu prilejul finalelor Campionatelor Naționale de Karate Tradițional pentru Copii, Juniori și Tineret de la București. A fost prima mea întâlnire cu sensei Dan Stuparu, care ne-a răspuns cu multă amabilitate la întrebările pe care i le-am adresat.
Reporter: Sensei, constat că, luându-ne cu problemele atât de delicate ale disciplinei, întârziarăm să vă întrebăm despre dumneavoastră. Vă rog să ne schițați câteva repere autobiografice.
Dan Stuparu: Născut în 1951. Balanță. Căsătorit. Am un băiețel, tot Dan pe numele său. Absolvent – promoția 1976 – al Universității din Brașov, Facultatea de Mecanică. Practică din 1972, sub îndrumarea celui care a fost Dorel Negrea, trecut în neființă. ”Lucrăm în aceată perioadă pentru a treia ediție a Memorialului care-i poartă numele, ediție care sperăm să devină internațională”. Dorel Negrea a fost maestrul direct al senseiului Ilija Iorga, fondatorul stilului de karate tradițional Fudokan, recunoscut pe plan mondial și, bineînțeles, elev al maestrului Hidetaka Nishiyama, președintele Federației Internaționale de Karate Tradițional.
Pe maeștrii Nishiyama și Iorga îi încântă karate-ul românesc
R.: Ce cred maeștrii Iorga și Nishiyama despre Karate-ul tradițional românesc?
D.S.: Cu ambii maeștri, Iorga și Nishiyama, m-am întâlnit la Davos, unde s-a desfășurat ediția din acest an a Campionatelor Europene, și am avut convorbiri foarte apropiate, legate de soarta karate-ului tradițional, referindu-ne – în general – la activitățile pe care urmează să le întreprindem în România și în Europa, ținând cont de faptul că dețin funcția de vicepreședinte al Federației Internaționale de profil și pe cea de președinte al Federației Balcanice. Pot să vă spun, în treacăt, că maeștrii Nishyama și Iorga au făcut aprecieri măgulitoare despre karate-ul românesc. Pentru a completa reperele biografice, pot să vă mai spun că locuiesc în București, am o familie minunată, soția și copilul îndrăgesc această muncă pe care noi o depunem de 25 de ani încontinuu, pentru promovarea artelor marțiale, dar până la Revoluție, și în domeniul meseriilor în care ne-am format. Cam acestea ar fi reperele.
R.: Pentru că tot veni vorba de Davos… Cu ce ”încărcătură” v-ați întors de acolo?
D.S.: În clasamentul pe națiuni am rămas pe locul al doilea, poziție câștigată anul trecut, la București.
Italienii vor să ia tot, indiferent prin ce mijloace
R.: Parcă remarc, totuși, o undă de nemulțumire în glasul și pe chipul dvs.
D.S.: Din punctul meu de vedere, mai puțin îmbucurător e faptul că n-am reușit să ne păstrăm cele patru titluri continentale cucerite anul trecut, la București. Ne-am păstrat doar unul. Am pierdut celelalte titluri la Enbu masculin, Fuku-go individual feminin și Kumite individual masculin, fapt cauzat de ”mici” susțineri din partea arbitrilor italieni, toate aceste titluri pierzându-le la sportivi din Cizmă. E o problemă mai veche, care a fost discutată anul acesta în Congres și care speram să se rezolve, în sensul ca nicio echipă de arbitraj să nu poată conține mai mult de un arbitru de
țară. De trei ani încoace, în componența fiecărei echipe de arbitraj – indiferent de probă – intră, în proporție de peste 50%, arbitri italieni. Noi știm că Italia are o valoare foarte ridicată și trebuie recunoscut faptul că această țară își aduce o contribuție deosebită la implementarea karate-ului la Jocurile Olimpice. Dar, pe de altă parte, nu putem să acceptăm ca pe baza acestor merite să obțină și toate titlurile.
R.: Câte medalii au obținut karateka români?
D.S.: ”Aurul” l-am obținut la Enbu mixt, prin Pavel Vancea și Gabriela Ionete. Încă o medalie de argint și una de bronz completează bilanțul delegației României. Cu această ”încărcătură” venim pe locul al doilea în rândul națiunilor. În urma noastră, Polonia.
”Urmăresc în permanență evoluția secțiilor de profil din Prahova”
R.: Presupun că urmăriți, măcar din când în când, și activitatea secțiilor ploieștene Petrom și Voința. Cum apreciați activitatea acestora?
D.S.: Nu din când în când, ci în permanență. Sunt elevii mei direcți implicați acolo sau cei care au venit pe o filieră ocultă spre karate tradițional. Le cunosc toate activitățile. Au organizat multe competiții, chiar la nivel național, multe stagii de pregătire le facem împreună. Și rețineți: în artele marțiale organizarea este puțin diferită de cea a majorității disciplinelor. Există o construcție piramidală care e legată de educație, pe lângă partea de organizare sportivă. I-am sprijinit, îi sprijin și îi voi sprijini, mai ales că din acest bazin al Prahovei ne-au venit foarte mulți campioni ai echipelor de juniori și tineret, medaliați la campionate europene, mondiale și cupe mondiale. De aceea, sperăm ca echipele de seniori să-și facă simțită valoarea cât de curând.
Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU