Cenaclu – Poezie
Mi-e toamnă azi
când plouă-ncet,
cu picuri mici
ca niște lacrimi
și ma așez pe-o bancă-n parc,
să mai văd frunza care pică.
Mi-e toamnă chipul tău brăzdat,
mi-e toamnă râsul
care plânge,
mă-ntorc la toamnele ce-au fost
să mai petrec un timp
cu tine,
apoi renunț câte puțin
la toamna asta efemeră,
ca să ascult cum cântă un crin
in glastra de pe etajeră.
Luminița Bratu
gânduri se duc
se tot duc…
nici în timp
nici în amintire
precum luciul apelor
precum valurile
mestecate de mări
doar naufragiile
mai scot corăbii
din oameni
ca niște coaste
abandonate de suflete
Cristian Balint
Sunt spirite puternice
Care rămân
Coloană vertebrală peste Infinități
Sunt învățături
Ce deschid Calea
Spre Ființă
Sunt amintiri
Vii
Ce insuflă putere
Rămașilor
Să dea viitor
Pașilor de neam
Sunt lacrimi
Ce țes
Căi de suflet
Între suflete
Sunt Învățători
Care pleacă
Ceruți fiind
De alte țărmuri
Veghindu-ne trăsătura
De caracter
Și de arcuș…
Sunt – Cornelia Prisacariu, Ploiești, joi 18 noiembrie 2021, orele 05.28 a.m. – in memoriam domnului profesor Adrian Ceapă
Am prins luna
de un colț
și am atras-o în dreptul inimii
Căutam apoi să potrivesc stelele
prea mulți colți
mă dureau
în locuri de-abia știute
Am tras draperia
peste ochiul noptii
și am plecat
fără să îmi pese.
Petroșanu Diana
John Milton (n. 9 decembrie 1608, Londra – d. 8 noiembrie 1674, Londra)
Lui Shakespeare
Îi vom slăvi lui Shakespeare osul sfânt,
Clădindu-i vraf de pietre pe mormânt?
Sau cere-se ca moaştele-i să stea
Sub piramida care-mpunge-n stea?
Moştenitor al faimei, te îmbie
Asemenea plăpândă mărturie?
Mirarea şi uimirea-ne nu-s oare
Statuia ta mereu dăinuitoare?
În ciuda artei cea cu trudnic pas
Curg stihurile tale, şi popas
În inimi face delficul tău vers
Din cartea ta cu slova de neşters.
Lăsându-ne de fantezie goi,
Ne faci de marmur’stane tu pe noi;
Şi-astfel, atât ţi-e cripta de măreaţă,
Încât şi regi o ar plăti cu-o viaţă.
Via Stamate Constantin
autumnală
covor în calea ta
pe trotuar
oriunde
te-ncurcă la umblare,
la privire,
îi zici gunoi.
– mătură și dispar
în tomberon.
frunzele știu să moară,
înfrunzesc
la primăvară….
(26 octombrie 2021, Dan Drăguș)
deodată
se aude o pasăre
cu cioc galben
cântând îmi
merge la inimă
pământul
reavăn al grădinii
să iau zborul
înaltul cerului
seară de seară
în mireasma
nopții dorul ce
noroc resemnarea
umple trăiesc
din gând înţelept
aerul răcoros
să cânt la rănile zidite
în noi plutesc ca
discuri limpezi
viorile neașteptate
omul s-a născut
din praf și țărână
lui Christos
și …vinul, pâinea
trupul și sângele
(Ana Urma)
170. În suflete, tangoul cântă
Ca frunza, toamna…
E dansul iubirii
Nespuse și
Nesupuse
Haosului interior
Din care brațe apar
Ce poartă-n palme
Inimi
Ce inimi ating
Și mângâie tristețea
Și o transformă
Cu vraja eternului aici
Din râu
În pârâu
Și-o susură
Prin fiecare fibră
Neantului…
În suflete, tangoul cântă
Ca frunza-n toamnă
O notă
O altă notă
Și încă o notă
Însumează portative
Ce nasc viață
Din viață
Strigând cerului
Singurătatea lumii
Țipând lunii
Singurătatea lumii
Urlând universului
Singurătatea lumii
Conștientizând lumii
Singurătatea lumii
În suflete, tangoul cântă
Printre frunze, toamna…
O lume piere
Și-o altă lume
Prin inimă,
Regina timpului nescurs,
Renaște.
În suflete – Cornelia Prisacariu,
Ploiești, joi 28 octombrie 2021, orele 05.24 a.m
Visul meu pierdut de-aseară, de-l mai caut, nu-l găsesc,
S-a îngalbenit de vreme într-un mod așa firesc
Și mi-e teamă dacă-l caut, că-l găsesc sus într-o pânză,
Rătăcit printre crengi goale sau stând agățat de-o frunză!
Până ieri stătea în gându-mi fără nici o întrebare,
Mă ținea și noaptea trează, îi făceam câte-o favoare,
Mă înfiora doar gândul că e vis și mă-nsoțește,
Nu conta că-i primăvară sau o vară de poveste!
Când a început să bată vânt de toamnă-n prag de seară,
Am văzut cum ceru-albastru se întunecă, pogoară
Peste gânduri, peste vise, nori de ploaie, cenușii
Și-am rămas străin în ploaie, așteptându-te să vii!
Am pierdut un vis aseară lângă-o frunză-ngălbenită,
A zburat odat’ cu vântul prin pădurea desfrunzită,
S-a îngalbenit de vreme într-un mod așa firesc,
Este toamnă, bate vântul, nu cred c-o să-l mai găsesc!
(Ion-Cristea Marilena)
FEMEIA ALOGENA
In noaptea aceasta il iubesc pe Tarkovski
Intre vis si realitate
doar panza freatica a somnului
imprejmuieste tacerea-
granita intre adanc si suprafata
Senzatie inefabila :
sa vezi totul
sa nu simti nimic
decat gandurile unei femei alogene
nascute din golul
ce nu vrea sa irumpa in dorinti.
OMUL FARA UMBRA
Omul şi-a rupt umbra in bucăți
s-a hotărât să trăiască
atunci
omul a devenit
omul fără umbră
care s-a hotărât să trăiască .
CAMILLE , LUI RODIN
Iti cunosteam conturul
fibra cu fibra
nu mai aveam
nevoie de tine
ma hranesc
cu el
flamanda de tine
murind mereu
flamanda de tine.
(Diana Petroșanu)
Luni, 7 mai, orele 17.00, la Filarmonica „Paul Constantinescu” Ploiești, vă așteptăm la un regal de poezie și proză cu Valentin Iacob în cadrul ședințelor Cenaclului literar „I.L. Caragiale” Ploiești.
NOTE BIO-BIBLIOGRAFICE
Valentin Iacob s-a născut pe 12 octombrie 1955 în Bucureşti. Este poet, matematician şi jurnalist. În 1979 a absolvit Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti, secţia Informatică, cu o licenţă în Inteligenţă Artificială. Până în 1993 a fost informatician şi profesor de matematică. Din 1992 este redactor la revista „Formula AS”. Debut literar după 1989.
Cărţi
Petrogradul într-un pahar cu şampanie (poeme) – Editura Integral, 1996;
Pianul kamikaze (poeme) – Editura Integral, 1998;
Balada Craiului de Tobă (poem) – Editura Eminescu, 1998;
Clownul lui Hrist (poeme și proze)- Ed. M.N.L.R., 2004;
Colonelul Elf (poeme) – Editura Tracus Arte, 2013;
Poker cosmic (antologie de poeme) – Editura Tracus Arte, 2015;
Viața și moartea în troleibuzul 81 (proze) – Editura Integral 2016
Poetul la Stalingrad (poeme și proze) – în curs de apariție), 2018
Premii
Premiul de debut „Poesis” 1996 și Premiul de debut pentru poezie al ASB 1997 pentru Petrogradul într-un pahar cu şampanie;
Premiul „Biblioteca oraşului Bucureşti” 1998 pentru Balada Craiului de Tobă;
Premiul pentru literatură pentru copii, Concursul național „Al. Odobescu” (Călăraşi 1997)
Premiul pentru poezie APLER 2014 pentru Colonelul Elf
Antologii, volume critice, dicționare
„1001 de poezii româneşti” (Laurenţiu Ulici), „Top Ten” (Al. Cistelecan);
„Developări în perspectivă” și „Noua poezie nouă” (Dumitru Chioaru);
„La formarea ideilor” (Traian T. Coşovei), „Scriitori români din anii ’80-’90” (Ion Bogdan Lefter);
„Poezia română între milenii” (Geo Vasile);
„Universitas – A fost odată un cenaclu” (coord. Mircea Martin).
Sub stigmatul „Te pup în fund, Conducător iubit” (Daniel Bănulescu), şedința cenaclului literar I. L. Caragiale, din Ploiesti, luni, 16 aprilie, 2018:
A citit, în exclusivitate, proză, teatru şi poezie, scriitorul Daniel Banulescu, născut la 31 august, 1960, în Bucureşti, multipremiat în țară şi străinătate…
Scrie, rescrie, corectează, editează, reeditează, pretențios cu sine însuşi, înşiră literele cu pixul, direct pe hârtie, inginereşte, într-un torent continuu, dur, drept, tandru, adânc, ironic, de multe ori până la zeflemea sau frizează absurdul kafkian.
Ne-a încântat cu momente extrase din romanul în manuscris, ce va face parte din „Clanul” CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE A LUMII, din care au apărut: „Te pup în fund, Conducător iubit” (ediția a patra, revizuită); „Diavolul vânează inima ta” (ediția a doua, revizuită); „Cel mai bun roman al tuturor timpurilor” (ediția a treia, revizuită);
-Dramaturgie: „Vrei să fii prietenul lui Dumnezeu?”
-Şi poezie, din cartea „Te voi iubi până la sfârşitul patului” (ediția a doua).
Au avut loc discuții aprinse, incitante, pe marginea celor citite.
Prezenți… şi foarte atenți:
Fintiş Ioan Vintilă Fintiş, Raul Sebastian Baz, Florin Manole, Ioana Scoruş, Valentin Iacob, Adi Ionescu, Livia Dimulescu, Alice Neculea, Cătălin Apostol, Ioana Neculea, Leonida Corneliu Chifu, Dan Drăguş, Mihai Ioachimescu, Octavian Onea, Florin Oprea Sălceanu, Blanca Trandafir, Virgil Rădulescu şi subsemnatul.
Corin Culcea
