Visul meu pierdut de-aseară, de-l mai caut, nu-l găsesc,
S-a îngalbenit de vreme într-un mod așa firesc
Și mi-e teamă dacă-l caut, că-l găsesc sus într-o pânză,
Rătăcit printre crengi goale sau stând agățat de-o frunză!
Până ieri stătea în gându-mi fără nici o întrebare,
Mă ținea și noaptea trează, îi făceam câte-o favoare,
Mă înfiora doar gândul că e vis și mă-nsoțește,
Nu conta că-i primăvară sau o vară de poveste!
Când a început să bată vânt de toamnă-n prag de seară,
Am văzut cum ceru-albastru se întunecă, pogoară
Peste gânduri, peste vise, nori de ploaie, cenușii
Și-am rămas străin în ploaie, așteptându-te să vii!
Am pierdut un vis aseară lângă-o frunză-ngălbenită,
A zburat odat’ cu vântul prin pădurea desfrunzită,
S-a îngalbenit de vreme într-un mod așa firesc,
Este toamnă, bate vântul, nu cred c-o să-l mai găsesc!
(Ion-Cristea Marilena)
