EU AŞ PUTEA
Eu aş putea
Să spun
Să zic
Şi să declar
În frig
Sub arşiţă
Şi dinspre polul celui mai
Barbar.
Aş putea
Să te colind
Să te aprind
Şi să te sting
Tot eu
Ca pe lună
Ca pe soare
Ca pe-o pasăre
Mult cîntătoare
În pomul cu furi
Şi c-un zmeu.
Tot eu,
Adică.
În umbra din aripă
– stînga –
Şi din subsuori
Să te înalţ
Ca pe un fulg
Greu de dorinţi
(da, m-ai scos din minţi
E adevarat)
Şi aş mai putea
Să traduc surîsul
Ca pe-un moft,
Să nu te recunosc,
Adică,
Să beau din tine
Tot.
Şi tot să fii.
Să fii toată cum ai fost,
Neschimbată
De mine
(şi asta nu-i bine)
Surîzîndu-mi cu dinţi
Mici
Din ochii tăi
Oblici
De Gheişă.
Şi mai pot, să ştii,
Trece,
Prin visele tale,
Rece,
Ca un amant plătit,
Devotat, ca un soţ
Plictisit,
Eu,
Robul tău
Veşnic în picioare.
Eu
Aş putea
Să traduc
Altfel
Totul !
Într-o limbă a mea,
Numai de tine ştiută.
Şi toată
Eu aş putea
Să te arunc
Ca să te prind
În noaptea asta,
Să te alung
Ca să te chem,
Să te gonesc
Ca să îmi apari
Desculţă
Dinspre viile
Umede
În noapte.
Să te ţin la hotar
(eu aş putea şi asta).
Din ochiul barbar
Să te amăgesc
Fără să ating
Vreun har.
Platonic trubadur
Eu aş putea
– cum am mai zis –
Eu aş putea,
Eu
Da.
Aurelia Satcau
Melbourne, 13 decembrie 2016
