În noaptea de 14 spre 15 noiembrie 1957, la penitenciarul Jilava, au fost executați membrii grupului de rezistență armată anticomunistă de pe versantul nordic al Munților Făgăraș. Sentințele capitale, pronunțate la 26 august 1957 de Tribunalul Militar condus de judecătorul Dragoș Cojocaru, au fost puse în aplicare de un pluton aflat sub comanda căpitanului Gheorghe Sălceanu și a procurorului militar Gheorghe Cojocaru.
Potrivit mărturiei doctorului Nicolae Burlacu – a cărui pedeapsă cu moartea fusese comutată în muncă silnică pe viață –, în acea noapte au fost scoși din celule și executați luptătorii Ioan Chiujdea, Laurian Hașiu, Gheorghe Hașiu, Nelu Novac și Jean Pop. Un alt membru al lotului, Victor Metea, a fost supus torturii și executat cinci luni mai târziu, la 23 aprilie 1958, ca urmare a refuzului său de a înainta recurs.
Capturarea partizanilor s-a realizat între anii 1955 și 1956, în urma unei acțiuni organizate de Securitate cu sprijinul informativ al profesorului Ioan Grovu. În același proces au fost condamnați la ani grei de detenție și sprijinitorii grupului (eliberați în 1964 din penitenciarele Aiud și Gherla), în timp ce doctorul Pompiliu Stanciu a decedat în arest în condiții suspecte. Singurul luptător care a reușit să evite capturarea la acel moment a fost liderul grupului, Ion Gavrilă Ogoranu, arestat abia în anul 1976.
Documentele memorialistice consemnează, totodată, sfârșitul tragic al profesorului Ioan Grovu, survenit peste mai bine de trei decenii într-un accident rutier produs în dreptul izvorului de la intrarea în Azuga – locul exact unde, la 6 august 1957, luptătorilor aflați în drum spre Jilava li se oferise apă pentru ultima oară.

Sursa: pagina de Facebook a jurnalistului Florin Palas (care citează volumul II din „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”, de Ion Gavrilă Ogoranu, Editura Marineasa, Timișoara, 1995).




