close
CreștinătateIstoriePromovate

Ortodoxia latină: de ce slavonismul nu a fost o „greșeală a istoriei”

Profesorul univ. Ioan Aurel Pop explică într-un articol recent modul în care românii au adoptat cultura și liturghia slavonă în Evul Mediu, demonstrând că slavonismul a fost un fenomen strict cultural și religios, nu unul etnic. Argumentele autorului urmăresc trei fire importante, după cum urmează:

1. Adoptarea modelului bisericesc bulgar

  • Originea creștinismului românesc: Românii au fost creștinați treptat în limba latină, având inițial o Biserică populară (necanonică).
  • Impunerea canonicității prin Bulgaria: Pentru a obține o organizare bisericească oficială, românii au preluat în secolele IX–X modelul bizantino-slav din Țaratul Bulgar (legat de Constantinopol), întrucât legăturile directe cu Roma erau întrerupte.
  • Elementele impuse: Acest model a adus limba slavonă drept limbă de cult și alfabetul chirilic, proces favorizat și de conviețuirea cu populațiile slave, care au fost ulterior asimilate etnic (lăsând circa 15% cuvinte de origine slavă în vocabularul românesc).

2. Slavonismul cultural versus cel etnic

  • Cultura scrisă medievală: Deoarece în Evul Mediu Biserica patrona cultura scrisă, adoptarea liturghiei slavone a dus la folosirea acestei limbi și în cancelarii, cronici, legi și corespondență.
  • Dualismul lingvistic european: Asemenea popoarelor din Occident (care vorbeau limbi populare, dar scriau în latină), elita românească folosea slavona ca limbă cultă, în timp ce poporul vorbea limba română, de origine latină.
  • Conștiința romanității: Mărturia episcopului Nicolae de Modrussa (dinainte de 1473) confirmă că românii își cunoșteau originea romană și făceau clar distincția între limba română vorbită „din leagăn” și limba slavă folosită în scris.

3. Evoluția și răspândirea culturii slavone în toate provinciile

  • Centre de cultură și tipar: Slavona se învăța în mănăstiri și la curțile domnești. Primele tipărituri din Țările Române (începând cu 1508, la Târgoviște) au fost în slavonă, abia mai târziu diaconul Coresi introducând tiparul în limba română (păstrând alfabetul chirilic până în secolul al XIX-lea).
  • Unitatea culturală cu Transilvania: Și elita românească din Transilvania și Banat (cnezi, nobili, clerici) folosea slavona ca limbă de cult și cultură. Biserica românilor ardeleni a păstrat legături strânse cu mitropoliile din Țara Românească și Moldova, un exemplu important fiind centrul cultural și școala din Șcheii Brașovului.

În concluzie, autorul subliniază că slavonismul bisericesc și cultural nu a fost o „greșeală a istoriei”, ci o etapă firească ce definește unicitatea românilor în Europa: singurul popor de origine și limbă latină care aparține credinței ortodoxe și ariei culturale bizantine.

D.O.D.

Sursa: https://www.facebook.com/share/p/1CiyVXzAaq/

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.