close

România Mare

PromovateRomânia Mare

16 iunie 1991 – Al doilea pod de flori peste PRUT

podmd

Podul de Flori este denumirea a două acţiuni ce s-au derulat pe malurile râului Prut la începutul anilor ’90 ai secolului XX. Cu această ocazie, pentru prima oară după cel de-al doilea război mondial, frontiera româno-sovietică a putut fi traversată fără acte.

În mod simbolic, la acest eveniment au fost lansate flori pe apa Prutului, de pe ambele maluri. Acest detaliu a dat numele acţiunilor respective.

Primul Pod de Flori

A avut loc pe 6 mai 1990. În cadrul acţiunii, locuitorilor din România li s-a permis ca în ziua respectivă, între orele 13:00 şi 19:00, să treacă Prutul în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) fără paşaport şi viză. De-a lungul frontierei de 700 km de pe Prut, au fost create opt puncte de trecere: Miorcani – Pererita, Stânca – Costeşti, Iaşi – Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albiţa – Leuşeni, Fălciu – Ţiganca, Oancea – Cahul şi Galaţi – Giurgiuleşti. La eveniment au participat aproximativ 1.200.000 de oameni. „Zecile de mii de români de pe ambele maluri au răbufnit ca un fluviu. Românii (de la Vest de Prut – n.r.) au fost primii care au intrat în URSS fără permisiune”, povesteşte ministrul Culturii şi Cultelor de atunci, Ion Ungureanu. După această acţiune, procedurile de trecere a frontierei sovieto-române au fost simplificate considerabil.

Al doilea Pod de Flori

S-a desfăşurat pe 16 iunie 1991. De data aceasta, locuitorii din Republica Moldova au putut să treacă fără acte hotarul în România.
Mărturii

“Era o tensiune emoţională de nedescris. Oamenii se strigau pe nume unii pe alţii şi se regăseau după ani şi ani. La un moment dat, de partea cealaltă a râului s-a aruncat un bărbat în apă şi a început să vină spre basarabenii de dincoace. Ai mei din Pererâta stăteau încremeniţi. Aveau mari emoţii şi nu îndrăzneau să facă nici o mişcare până s-a aruncat un pererâtean în apă. După el au pornit şi ceilalţi. S-au întâlnit toţi la mijlocul Prutului şi au încins acolo, în apă, o horă, lucru nemaivăzut şi nemaiauzit nicăieri în altă parte a lumii. De aceea spun că par caraghioşi astăzi cei care ironizează Podul de Flori. Nu poate fi ironizată lacrima bucuriei.”

—Grigore Vieru, într-un interviu difuzat în mai 2008

„La Pod, în satul meu, venise şi un medic din Chişinău cu baieţelul său care să fi avut vreo patru anişori şi căruia tatăl său îi promisese încă la Chişinău că va vedea români. Cei de pe malul drept erau uzi leoarcă. Oamenii din Pererâta mea aduseseră în fugă haine uscate pentru oaspeţii doriţi. Se vorbea într-o limbă comună – în română. După două-trei păhăruţe de ţuică începuseră să cânte – intonau aceleaşi cântece comune. La vârsta când încă nu era atins de minciunile noastre lingvistice, băieţelul medicului întrebase cu o naivitate cuceritoare pe tatăl său: ,,Tată, mi-ai promis să-mi arăţi români. Care-s ei?”

—Grigore Vieru, Primul Testament

O bătrână de 83 de ani, din Albița se duce în fiecare zi pe malul Prutului ca să-și amintească de ”unirea” din ‘90. Uneori polițiștii de frontieră o găsesc pe malul Prutului, aproape de apă, sprijinită în bastonul de lemn și privind țintă peste hotarul de unde începe Basarabia (actuala Repuplica Moldova). „Zi de zi vin și mă uit la Prut. Să văd dacă mai este la locul lui“. Despre unirea spirituală de o zi a RSSM (actuala R. Moldova) cu Romania, din mai 1990, batrâna își amintește cu drag. „Mi-am chemat copiii de la Iași, de la Huși să vină. M-am trezit de la cinci dimineața si, cu toții, ne-am dus la vamă. Podul gemea de lume, de copii, de veterani de razboi cu decorații grele și de flori, multe flori“ spune – Ileana Mistreanu printre lacrimi.

“Farmecul acestei binecuvântate zile poate fi definit la infinit. Strigătele românilor de pe ambele maluri ale Prutului și îmbrățișările calde veneau fierbinți, veneau să strecoare în sufletele oamenilor un fior de dragoste, sfințenie și frăție. Milioanele de flori aruncate-n Prut au format un adevărat pod plutitor, care era simbolul frăției, dorinței de apropiere, istoriei comune. Toți priveau în extaz acele clipe unice, pline de reverie, inimele tuturor vibrau. Vise înalte și răscolitoare îi învăluiau pe toți cei prezenți, care călcau pe trandafiri, pe flori nemuritoare.”

—Vlada Afteni

Podul de Flori s-a înscris în cronicile istoriei ca un eveniment foarte rar şi de o mare importanță, care ne spune că poporul creştin român trăieşte pe ambele maluri ale Prutului în ciuda tuturor vitregiilor istorice. Sîngele apă nu se face!

Republica Moldova (succesoarea Basarabiei ţariste) este pământ românesc şi creştin, iar limba şi credinţa sunt cele mai de preţ probe ale unităţii poporului român de pe ambele maluri ale Prutului.

Bibliografie (surse):

1. Vieru, Grigore (2008). Taina care mă apără. Iaşi: Editura Princeps.
2. Snegur, Mircea (2007). Labirintul destinului. Memorii. Vol. I. Chişinău: Fundaţia Draghiştea.
3. Evenimentul Vaslui – „Poveştile Prutului” articol din 28.06.2007.
4. Vlada Afteni, autor.

sursa: istoria.md

(timpul.md)

mai mult
PromovateRomânia Mare

Trianon, 4 iunie 1920

Tratative

Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial. Tratatul a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România), pe de o parte, și de Ungaria, de altă parte.

Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), România și Cehoslovacia. Tratatul de la Trianon a făcut parte din seria tratatelor încheiate la finalul Primului Război Mondial, celelalte fiind tratatele de pace încheiate de Puterile Aliate cu Germania (la Versailles, în 28 iunie 1919), Austria (la Saint Germain en Laye, în 10 septembrie 1919), Bulgaria (la Neuilly, în 27 noiembrie 1919) și cu Turcia (la Sèvres, semnat la 4 iunie 1920 și repudiat apoi, fiind înlocuit cu tratatul de la Lausanne).

Conținutul tratatului

Tratatul este divizat în patru părți. Prima parte include Pactul Ligii Națiunilor (parte comună pentru toate tratatele de pace încheiate după Primul Război Mondial).

Partea a doua (articolele 27-35) definește frontierele Ungariei cu statele vecine. În principiu, acestea sunt actualele frontiere ale Ungariei. Frontiera româno-ungară este descrisă în secțiunea a doua a articolului 27 (traseul actualei frontiere între România și Ungaria).

În principiu, Tratatul consfințea includerea teritoriului Croației-Slavoniei (partea de nord a Republicii Croația) și Voivodinei (inclusiv treimea de vest a Banatului) în cadrul Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, a Slovaciei și Ruteniei (azi: Republica Slovacia și, respectiv, Regiunea Transcarpatia din Ucraina) în cadrul Cehoslovaciei, a Transilvaniei și părții răsăritene a Banatului în cadrul României și a Burgenlandului în cadrul Republicii Austriei.

Partea a treia (articolele 36-78), intitulată “Clauze politice pentru Europa”, conținea o serie de clauze privind, pe de o parte, cadrul bilateral al relațiilor dintre Ungaria și statele vecine, recunoașterea unor clauze politice privind anumite state din Europa (Belgia, Luxemburg etc.), dispoziții referitoare la cetățenie, protecția minorităților naționale.

Partea a patra (articolele 79-101), intitulată “Interesele Ungariei în afara Europei”, conținea prevederi referitoare la renunțarea de către Ungaria la tratatele încheiate de către Dubla Monarhie cu Maroc, Egipt, Siam (Thailanda de azi) și China.

Aplicarea dispozițiilor tratatului
Frontierele Ungariei cu statele vecine, astfel cum au fost descrise în tratat, au fost delimitate în anii imediat următori. Singura excepție a fost orașul Sopron (în limba germană Ödenburg) din Burgenland, care, în urma unui plebiscit ținut la data de 14 decembrie 1921, a decis să rămână parte a Ungariei.

Dispozițiile tratatului referitoare la minoritățile din Ungaria au fost aplicate parțial, astfel că procesul de asimilare a acestora a continuat, Ungaria fiind, în prezent, unul din statele cele mai omogene etnic din Europa.

Impactul tratatului

Tratatul de la Trianon a consfințit existența unui stat maghiar independent, ideal al revoluționarilor maghiari de la 1848 și al oamenilor politici maghiari în perioada de sfârșit a Dublei Monarhii, chiar dacă nu în frontierele imaginate de aceștia. În ciuda acestui fapt, Tratatul a fost și continuă să fie perceput în mentalul colectiv maghiar drept o catastrofă. Din această perspectivă Tratatul de la Trianon reprezintă doar actul care a consfințit sfârșitul regatului Sfântului Ștefan, regat care, de facto, dispăruse în secolul al XVI-lea, prin înfrângerea de la Mohács și divizarea teritoriilor sale între Imperiul Otoman și Sfântul Imperiu Roman (devenit ulterior Austria și, în 1867, Dubla Monarhie, Austro-Ungaria), dar care, formal, a continuat să existe, împărații de la Viena purtând până la sfârșit și titlul de regi apostolici ai Ungariei.

Tratatul de la Trianon a consfințit trecerea către statele succesoare sau vecine a 71% din teritoriul Transleithaniei (partea ungară a Dublei Monarhii) și a 63% din populație, aceasta din urmă, în majoritatea ei, alcătuită din etnici ne-maghiari. Totuși, traseul noilor frontiere, în multe cazuri, nu s-a suprapus granițelor etnice (din motive obiective, dată fiind imposibilitatea delimitării exacte a regiunilor cu populație amestecată), astfel că peste sau 2.535.000 de etnici maghiari au ajuns în afara teritoriului Ungariei, majoritatea lor trăind de-a lungul granițelor din statele succesoare noi.

Tratatul nu a ocupat un rol la fel de important în conștiința populației statelor succesoare sau vecine; în principiu, pentru acestea Tratatul de la Trianon a consfințit realizarea dreptului la autodeterminare al popoarelor din Transleithania (partea ungară a Dublei Monarhii) și a consfințit o realitate existentă pe teren (majoritatea teritoriilor fuseseră deja ocupate de către forțele armate ale României, Cehoslovaciei și Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor).

Deși istoriografia maghiară și unii oameni politici maghiari au susținut că Dubla Monarhie reprezentase o soluție mai echitabilă pentru minorități și că slovacii, croații, rutenii, românii din Transilvania ar fi fost mai favorizați în cadrul Dublei Monarhii decât în statele succesoare, nici un grup etnic din Dubla Monarhie nu a susținut revenirea la starea de lucruri anterioară Primului Război Mondial. Deși slovacii și croații au urmărit să obțină independența aproape imediat după 1920, scopul lor era crearea propriilor state naționale, ideal realizat abia după 1990.

Regatul Ungariei, statul rezultat în urma Primului Război Mondial, a urmărit revizuirea, fie și parțială, a Tratatului de la Trianon, aliindu-se, în acest scop, cu statele revizioniste, Germania și Italia. Deși în perioada 1938-1941 s-a reușit anexarea unor teritorii care aparținuseră Dublei Monarhii (1938 – sudul Slovaciei, 1939 – Ucraina Subcarpatică, 1940 – nordul Transilvaniei, 1941 – teritorii aflate azi în Serbia, Croația și Slovenia), frontierele de la Trianon au fost consfințite din nou în anul 1947, prin Tratatul de Pace de la Paris (10 februarie 1947), încheiat între Puterile Aliate și Ungaria.

Semnarea Tratatului și ratificarea acestuia 

Tratatul de Pace de la Trianon a fost semnat la 4 iunie 1920 de Franța, Marea Britanie, Italia, Statele Unite, Japonia, România, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Cehoslovacia și alte nouă state – pe de o parte – și de Ungaria, pe de altă parte, aceasta fiind reprezentată de Agost Benárd și Alfréd Drasche-Lázár. Din partea României Tratatul a fost semnat de dr. Ion Cantacuzino, ministru de stat și Nicolae Titulescu, fost ministru.

Tratatul a fost ratificat de Marea Britanie în mai 1921 și de Franța în iunie 1921. Cu ocazia dezbaterilor referitoare la ratificarea de către Franța, Aristide Briand a confirmat frontierele fixate pentru România și integritatea sa teritorială, spunând:

Franța nu va interveni niciodată împreună cu guvernele aliate și prietene, pentru a dăuna dreptului României la suveranitate națională, oricât de puțin.”

(Wikipedia)

mai mult
România Mare

„200 DE MILIOANE” / Împrumutul de la ruși – analiză 10TV despre acordul diabolic cu Mosc

200-milioane

Ce se ascunde, de fapt, în spatele așa-numitului acord de împrumut pe care l-au negociat oamenii lui Igor Dodon „din numele Republicii Moldova”, ce interese stau în spatele acestui document și ce risca Republica Moldova în cazul în care acesta nu ar fi fost anulat de Curtea Constituțională aflați din documentarul 10 TV „200 de milioane”

Modul în care a fost negociat acordul de împrumut cu Federația Rusă provoacă și în prezent semne de întrebare atât în privința cum și de către cine a fost negociat, dar și adevăratele intenției ale Moscovei care se ascundeau în spatele acestui proiect. Un documentar realizat de 10 TV compară acest acord cu un alt „ajutor” oferit de Kremlin în 1994, atunci când din contul unor datorii, Republica Moldova a fost nevoită să cedeze controlul asupra sistemului gazier al țării, respectiv pachetul majoritar de acțiuni la Moldovagaz.Documentarul vorbește despre mai multe prevederi controversate și chiar periculoase ale acordului. Pe de parte este vorba și de rata dobânzii de 2%, destul de mare pentru asemenea credite și care trebuia achitată din suma integrală a acestuia, ceea ce ar fi însemnat 40 de milioane de euro, adică aproape un miliard de lei.

De asemenea, potrivit controversatului acord, notează autorii, „Republica Moldova trebuia să realizeze „proiecte comune” cu companiile rusești care urmau să participe la achizițiile publice din Republica Moldova”.

„Rușii au evitat să oblige în mod direct partea moldovenească să atragă în lucrări exclusiv companii din Rusia, de aceea au și inventat o asemenea formulare”, menționează expertul Veaceslav Ioniță.

Dar cel mai periculos, amintesc realizatorii documentarului, este multdiscutatul articol 7.2, care putea duce la îndatorarea totală Republicii Moldova față de Rusia, mai ales dacă în baza acestui articol, Chișinăul ar fi fost obligat să recunoască datoria formată de regiunea transnistreană la gaz.

„Ciudat este și faptul că Guvernul a aprobat începerea negocierilor cu Rusia la o ședință despre care presa NU a fost anunțată și care a avut pe ordinea de zi numai acest subiect. Acordul a fost semnat la Moscova de către ambasadorul țării noastre în capitala rusă, Andrei Neguță. Este unicul nume care a figurat în această istorie, cine sunt negociatorii nu s-a mai aflat”.

Experții susțin că lipsa transparenței în aceste negocieri și faptul că Acordul a fost semnat de un diplomat, provoacă mai multe semne de întrebare.

Iar președinta PAS, Maia Sandu a declarat că Acordul cu Rusia deschide ușa pentru corupție și conține prevederi periculoase. Documentul, într-adevăr conține câteva puncte care de regulă nu se regăsesc în acorduri de acest fel.

Documentarul amintește și îngrijorările exprimate de presă și politicieni în privința faptului că scopul real al împrumutului de 200 de milioane de euro era să-i asigure resurse lui Igor Dodon pentru campania prezidențială din toamnă, adică „ un instrument de ”mită” pentru alegătorii președintelui”.

În plus, concluzionează autorii documentarului, este vorba de un joc geostrategic al Rusiei, care vra să supună și mai mult intereselor sale Republica Moldova. Documentarul sugerează că rușii nu dau nimic, niciodată gratuit și amintesc de așa-numitul „ajutor financiar” din 1994, în urma căruia statul moldovean a pierdut controlul asupra rețelei interne de gaze naturale. În contul datoriilor create, Rusia a preluat pachetul majoritar la compania Moldovagaz.

„Rusia utilizează pandemia COVID pentru a exercita presiuni și influență asupra Republicii Moldova. Moldovenii se pot alege din nou doar cu gaura covrigului. În plină pandemie, cu un sistem medical pus la pământ și o economie afectată, suntem în fața unei noi inginerii financiare care ne poate duce din sărăcie într-un control economic… fără precedent!”, concluzionează autorii.

SURSA: 10TV.MD

(timpul.md)

mai mult
PromovateRomânia Mare

În R. Moldova a început campania „Ce înseamnă Unirea cu România?”. Primele destinații – Nisporeni şi Vărzăreşti

ro2

Partidul Unității Naționale a început campania „Ce înseamnă unirea cu România?”.  Prin urmare astăzi, membrii formațiunii au ajuns în satul Vărzărești și în orașul Nisporeni din R. Moldova, acolo unde au intenția să demonstreze cetățenilor care sunt avantajele reunirii celor două state românești.

Astfel, la ceremonia organizată la intrarea în Nisporeni, unde susținătorii formațiunii au întins tricolorul român, Octavian Țîcu, președintele PUN, a precizat că R. Moldova se află într-un moment al adevărului nu doar istoric, dar și politic. „Cei 30 de ani de independență au fost suficienți pentru ca toți să înțeleagă, că nu există o altă opțiune pentru cetățenii R. Moldova, decât reunirea cu România. Pandemia ne-a arătat și mai mult incompetența clasei politice a Republicii Moldova. De aceea, în cadrul campaniei, dorim să aducem la cunoștința cetățenilor R. Moldova, indiferent de limba, religia și apartenența etnică pe care o au, de ce viitorul nostru este alături de România„, a punctat liderul PUN.

Sursa a mai subliniat că în acest fel se poate realiza un act de justiție istorică, prin revenirea R. Moldova în spațiul de cultură și civilizație românească, dar și posibilitatea ca toți cetățenii să înțeleagă că reunirea cu România este „cea mai scurtă cale de integrare europeană și euroatlantică „.

Reprezentații PUN au mai anunțat că intenționează să meargă în fiecare raion din R. Moldova și să prezinte 33 de argumente de ordin politic, economic, social și istoric în favoarea reunirii. „Astăzi lansăm campania la Nisporeni, un raion profund românesc. Iar în Vărzărești vom consemna în același timp memoria militarilor români căzuți în operațiunile de eliberare a Basarabiei în iunie-iulie 1941. (…) Vom merge în aceasta localitate vom discuta cu oamenii și vom distribui material informativ despre reunirea celor două state românești”, a menționat Octavian Țîcu.

Totodată, sursa s-a arătat convinsă că dacă reunirea se va produce, „R. Moldova va deveni parte a uneia dintre cele mai mari țări din Europa, va avea acces la Marea Neagră, la Carpați, prețuri mai mici la energie și salarii și pensii mai mari”.

(infoprut.ro)

mai mult
PromovateRomânia Mare

Eroii români căzuți în luptă pentru eliberarea Basarabiei, comemorați la Țiganca

eroi

Astăzi, de Ziua Eroilor, la Cimitirul de Onoare Românesc de la Țiganca, a avut loc o tradițională ceremonie de comemorare a militarilor români căzuți în luptele grele duse în regiune, în al Doilea Război Mondial.

Evenimentul a început cu o slujbă de pomenire a ostașilor români care își dorm somnul de veci la Cimitirul de Onoare al Eroilor Români de la Țiganca.

Printre cei prezenți la ceremonia de comemorare au fost și Daniel Ioniță, ambasadorul României în Republica Moldova, colonelul Cristi Ladaniuc, atașat al apărării, militar și aero al ambasadei, Anca Corfu, consulul general al României la Cahul, dar și oficialități locale.

Ambasadorul Daniel Ioniță a precizat pentru presa de la Chișinău că eroii nu mor niciodată, pentru că ei trăiesc prin noi, indiferent de condiții, de situație, de pandemie, de vremelnicii, de contexte complicate. „Avem întotdeauna datoria să ne amintim de ei, să ne plecăm fruntea în fața faptelor lor de vitejie și să le mulțumim. Să vărsăm o lacrimă de recunoștință la mormântul lor, să aprindem o lumânare, să depunem o floare, pentru că și-au jertfit viața pentru ca noi să putem trăi într-o lume mai bună. Ei sunt cei fără de care viața noastră de astăzi nu ar putea fi aceasta”, a adăugat ambasadorul României la Chișinău.

Precizăm că, în acest an, din cauza pandemiei de COVID-19, ceremonia de la Cimitirul de Onoare Românesc de la Țiganca s-a desfășurat într-un cadru restrâns.

Luptele grele care s-au purtat între 22 iunie – 16 iulie 1941 pentru traversarea Prutului au adus moartea unui număr atât de mare de ostași români, încât Țiganca a fost considerată cea mai sângeroasă luptă purtată pentru reîntregirea Țării. Analele armatei au consemnat 3.382 de morți, 7.962 de răniți și 3.492 de dispăruți. Oștenii au îndeplinit întocmai ordinul de luptă din 22 iunie 1941: „Înainte! Fiți mândri că veacurile ne-au lăsat aici strajă dreptății și zid de cetate creștină. Fiți vrednici de trecutul românesc!”.

(infoprut.ro)

mai mult
PromovateRomânia Mare

DACIA Spring: VIDEO, Prezentarea Mașinii Electrice Românesti

Dacia_spring

DACIA Spring are parte de primele prezentari care ne arata masina reala, primul model electric fiind foarte asteptat de romani, desi intr-un mod diferit.

DACIA Spring este prima masina 100% electrica “romaneasca”, si spunem asa pentru ca in realitate este un Renault K-ZE care are emblema DACIA pusa pe capota, pe volan, pe portbagaj, si pe laterale. DACIA Spring este de fapt o masina a Renault care a fost lansata cu destul timp in urma in China, si care acolo costa mai putin de 10.000 de dolari, dar in Romania va costa peste 15.000 de euro, diferenta fiind una extrem de mare intre preturi.

DACIA Spring nu a avut parte de o prezentare propriu-zisa, ea fiind doar anuntata online de catre cei de la DACIA, iar asta din cauza faptului ca noul Coronavirus a dus la anularea salonului auto de la Geneva. Acolo trebuia sa fie prezentata DACIA Spring, impreuna cu multe alte modele de masini, dar asta nu s-a mai intamplat, asa ca DACIA a prezentat-o online, iar apoi le-a oferit unor jurnalisti posibilitatea de a o vedea in realitate, de afara.

DACIA Spring: VIDEO, Prezentarea Masinii Electrice Romanesti

DACIA Spring a putut fi inregistrata doar din afara de catre jurnalisti, iar din interior am avut doar poze, insa nu era nimic neobisnuit acolo, pentru ca acelasi interior l-am mai vazut la alte masini. Bordul acela cu EasyLink il vom vedea inclusiv la DACIA Logan 3, sau la noua DACIA Sandero, astfel ca DACIA Spring nu vine cu ceva extraordinar din vreun punct de vedere, tehnologiile folosite in ea fiind deja in utilizare in unele tari, dupa cum stiti deja.

DACIA Spring vine totusi ca un element de noutate in Romania, iar asta pentru ca e prima masina 100% electrica vanduta sub brand-ul celor de la DACIA, iar conform producatorului, va fi cea mai ieftina din Europa. Desigur ca pentru a mentine pretul jos pentru DACIA Spring s-au facut unele compromisuri, asa ca ramane de vazut cu ce anume o va ataca concurenta in viitor, dar e improbabil ca vreo masina concurenta sa fie la fel de ieftina.

DACIA Spring va avea concurenta la preturi similare in 2021, sau anii viitori, dar e improbabil sa vedem ceva la ieftin, ci doar ceva cu pret apropiat, dar cu mai multe optiuni oferite.

(timpul.md)

mai mult
PromovateRomânia Mare

Dan Dungaciu: „Igor Dodon a scuipat cu salivă rusească pe obrazul României și al românilor”

Mdv

Refuzul autoritățile de la Chișinău de a permite staționarea în Piața Marii Adunări Naționale (PMAN) a ajutorului oferit de România a fost o umilință teribilă, consideră Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române. Într-un interviu acordat Cotidianul.md, Dungaciu remarcă prezența, în PMAN, câteva zile mai târziu, a sute de mașini cu steagurile și însemnele sovietice, trece în revistă opțiunile dreaptei democratice și unioniste, dar și evoluțiile din Partidul Democrat, al oligarhului fugar, Vlad Plahotniuc.

Declarațiile lui Dan Dungaciu:

Relațiile dintre București și Chișinău s-au văzut cel mai bine cu ocazia ajutorului medical masiv transmis din România către populația R. Moldova. Ce s-a văzut cu această ocazie? Trei lucruri. Primul, refuzul autorităților de la Chișinău de a permite convoiului românesc să ajungă în PMAN, ceea ce a fost o umilință teribilă, mai ales în condițiile în care, două zile mai târziu, de 9 mai, PMAN a fost plină cu sute de mașini cu steagurile și însemnele sovietice, muzică rusească etc. Al doilea, gestul unui personaj tipic pentru lumpenul politico-mafiot de la marginea imperiului care oferă plicuri cu bani medicilor români. Al treilea: premierul Chicu transmite că medici români vin să învețe de la „medicii moldoveni” cum să gestioneze coronavirusul, pentru că rata mortalității din republică ar fi mai mică decât din România…

Mesajul oficial a fost clar pentru public: medicii corupți și incompetenți din România vin să facă „populism” în republica noastră, cum zicea un apropiat de-al președintelui Dodon, și nu au ce căuta în locul simbolic al capitalei, să poată vedea lumea ce se întâmplă. Lumea poate să vadă acolo doar sute de mașini cu steaguri sovietice, să preamărească „mândra capitală” și să audă muzică rusească, nu poate vedea camioanele românești cu ajutoare. Deci, după ce că fuseseră umiliți anterior, români mai trebui și ținuți pe centură… Cam asta s-a văzut. Un episod fără precedent în relația bilaterală, măcar pe vremea lui Voronin eram în război politic declarat, acum am fi, chipurile „frați” și „parteneri”. În perioada sovietică, s-a petrecut acel minunat și extraordinar, „Pod de flori”, în perioada rusofilă a lui Igor Dodon, România a fost oprită „sub pod”.

În concluzie, un afront mizerabil orchestrat de Chișinău, pus în scenă de pro-rusul Igor Dodon și interpretat de premierul Chicu, practic Igor Dodon a scuipat cu salivă rusească pe obrazul României și al românilor. Și a făcut-o zâmbind cinic și mieros.

Pentru mine, protestele lui Dorin Chirtoacă și ale MPU au fost singurul moment reconfortant. Singurul în care privitorul din România se putea simți oarecum răzbunat în fața cinismului fără margini și duplicitatea autorităților de la Chișinău.

Evoluțiile politice din R. Moldova trebui să fie înțelese după o singură grilă, geopolitică, aceeași care a funcționat de la începutul republicii până astăzi: Vest versus Est. Alegerile au fost și sunt întotdeauna geopolitice, lucru confirmat și de eșecul coaliției efemere PAS-PSRM care a încercat că depășească geopolitica și să instituie „națiunea civică”. Deci Estul și Vestul, nu aș vorbi de Stânga și Dreapta, au ponderi relativ egale în electoratul de peste Prut. Așa a fost întotdeauna și așa e și azi. Vă aduceți aminte de celebra majoritate din 2001 a lui Voronin de 71 de deputați, în realitate comuniștii au luat 50,07%, dar prin redistribuire au ajuns la majoritate constituțională. La fel a fost și în 2009, când alianța pro-europeană a câștigat, la mustață, majoritatea, după ce l-a extras pe Marian Lupu de la comuniști și a schimbat mecanismele de redistribuire a voturilor.

Deci avem de-a face, generic, cu o bătălie perpetuă între două blocuri geopolitice, „Alianța pentru Integrare Europeană”, cum s-o fi numind ea, și „Partidul Comuniștilor”, cum s-o fi numind acesta. Prima include pe toți europenii, de toate nuanțele, a doua pe toți pro-esticii, de toate nuanțele. Miza principală în orice competiție electorală este ca fiecare „bloc” să nu aibă „dubluri” și să reușească să își adune toate voturile, să nu le risipească. Despre asta e vorba, restul sunt povești.

Diferența între „blocuri” o face partidul balama numit generic „PDM”, un soi de Ostap Bender al politicii moldovenești, un partid fără identitate, nici politică nici etnică, doar cu interese, pentru care nimic nu contează cu adevărat, în care trebuie să ai o disponibilitate morală de elastic, de genul lui Marian Lupu care vorbea „românește” științific și „moldovenește” politic – culmea, Lupu avea cel mai românesc accent din tot Parlamentul! –, un partid în care emblematici sunt politicienii de tip „Diacov”, indivizi care reușesc să rămână cu conștiința curată până la sfârșit, pentru simplu motiv că nu și-au folosit-o niciodată.
Dar fără acest partid și fără acest electorat, electoratul familiilor mixte din republică, practic, nu se poate face o majoritate pro-europeană. De la unioniști la „PDM”, totul trebuie cules, toate nuanțele de „pro-europenitate”, dacă vrei să ai peste 50%.

Maia Sandu nu a făcut asta în 2016, și nu a ajuns președinte. Cam despre a fost vorba… La fel e și acum, la fel va fi și mâine.

Ce spun eu este că trebuie strâns tot frontul pro-european. Iar în perspectiva alegerilor prezidențiala din noiembrie sau parlamentarele de după, această alianță trebuie să fie refăcută. Nu că așa e „moral”, nu că ne place, ci pentru că altă soluție nu este. Nimeni nu poate bate aritmetica electorală.

Haideți să lămurim o chestiune. Reapariția pe scenă a lui Plahotniuc sau Shor are o singură explicație. Anularea acordului de la 3 iunie 2019, adică eșecul a ceea ce am numit eu descălecatului americano-europeano-rus. Descălecatul înseamnă o întemeiere sau reîntemeiere. Pe 3 iunie a fost un descălecat care a vrut să „reîntemeieze” R. Moldova pe baze civice, dincolo de geopolitică. A fost un eșec complet și fulgerător, la care nu se va mai întoarce nimeni niciodată. Măcar atâta lucru pozitiv a rămas din Alianța PAS-PSRM, dincolo de debarcarea lui Plahotniuc: proiectul civic, ca proiect strategic pentru R. Moldova, a eșuat complet. „Lock, stock, and barrel” cum ar spune prietenii noștri americani…

Deci, revenind, descălecatul acesta a eșuat, acel „ménage à trois” – SUA, UE, Rusia – nu mai funcționează la Chișinău, este clar că totul s-a dezechilibrat, Bruxelles-ul și Washingtonul au rămas cu ochii în soare. Igor Dodon a rămas cu toată puterea, practic, dar Rusia a obținut o victorie à la Pyrrhus, pe care nu și-a dorit-o de fapt, dar nu a avut încotro, și a rămas cu Igor Dodon pe cap. Când Igor Dodon se plimba țanțos ca un curcan crezând că lumea e la picioarele lui, nu a înțeles că, de fapt, prin ruperea acordului își semnase și condamnarea politică. Iar Rusia nu își va tăia venele pentru el, că au suficiente pe cap și înțeleg foarte bine că nu pot avea toată puterea în republică. Oricum nu au ce face cu ea și asta costă, iar ei nu au bani. Pentru că 3 iunie a căzut, pentru că Dodon și Rusia trebuie contracarați și readuși în republică la dimensiunile lor normale, au reapărut în scenă Plahotniuc, Shor, și alte personaje de genul acesta despre care nu am mai fi auzit nimic dacă nu se rupea unilateral înțelegerea. Deci acum avem de-a face cu o resetare, cu o reechilibrare a jocului de forțe, când inclusiv Plahotniuc capătă valoare de întrebuințare. Iar la situația extrem de grea și care va deveni și mai grea anul acesta în republică, evident că, prin contrast, nici măcar Plahontiuc nu mai pare așa de negru. Dar repet, nu e vorba de Plahotniuc în sine, nu înseamnă că ar fi fost bun vreodată – până la urmă „binomul Plahotniuc-Dodon” a dus la ce avem astăzi -, ci că acum, dat fiind contextul, are valoare de întrebuințare… „PDM” a trecut de partea „Vestului”, cel puțin o parte, dar cred că hemoragia nu se va opri aici. E o chestiune de timp.

E clar că, presupunând că „Pro-Moldova” mai are și alte cărți în mână, nu și le arată pe toate. E normal. De fiecare dată când mai iese vreun deputat, „Pro-Moldova” face știri. Deci e normal pentru ei să procedeze așa. În plus, nu e normal ca ei să pună pe masă o majoritate forțelor pro-europene și să nu ceară ceva în schimb, nu știm deocamdată ce.

Dar nu cred în anticipate și nu aș pleda pentru ele. Cui i-ar folosi asta? Lui Igor Dodon, poate. Nici PDM-ului, nici echipei lui Shor, nici DA-ului… Deci nu de anticipate vorbim, ci, în perspectivă, de schimbarea de majoritate, apoi schimbarea de guvern, ceea ce este altceva.

Dar lucrurile nu trebuie grăbite. Cred că primul pas este constituirea unei majorități, nu doar pe hârtie, ci asumate. Adică o nouă „AIE”, despre care vorbeam, sigur, cu alt nume. Dar, electoral vorbind, ar fi același lucru. Când această „AIE” va fi negociată și constituită, cu mâna la nas, cu mască de protecție septică pe față, cu strâns din dinți, cu înjurături, cu reproșuri etc., deci când va fi negociată, abia atunci va trebui schimbată formal majoritatea, apoi guvernul… Dar nu acum, ci doar înainte de prezidențiale. Cu suficient de mult timp înainte ca lumea să aibă timp să afle că există o majoritate constituită în perspectiva alegerilor prezidențiale, și mai departe, și cu prea puțin timp ca această majoritate să guverneze efective și să fie responsabilă pentru dezastrul guvernării Chicu. În plus, și acesta este un lucru important mai ales în R. Moldova, s-ar transmite și semnalul că Igor Dodon e slab și a pierdut guvernarea, ceea ce la public contează mai ales în preajma alegerilor.

Această coaliție nu trebuie să aibă neapărat un candidat comun. Să nu uităm că trebuie să aibă, în primul rând, un premier comun, chiar dacă pentru o perioadă scurtă de timp. În ceea ce privește candidatul la prezidențiale, dacă e comun sau nu, va fi rezultatul unei negocieri care se va face inclusiv atunci când va fi configurată noua alianță. Nu trebuie să fie obligatoriu unul comun, eu înțeleg că există lideri care trebuie să aibă grijă de partidul lor, să-l tragă în sus, dar trebuie să se procedeze ca în alegerile primare americane. În termenii R. Moldova, asta înseamnă că ar trebui ca în turul întâi să nu existe atacuri atât de grave încât candidații pro-europeni să nu se mai poată susține reciproc în turul al doilea. De asta cred eu că trebuie o negociere pentru viitoarea coaliție „AIE”, tocmai pentru a se evita duritățile în alegerile prezidențiale în tabăra anti-Dodon și anti-rusă. După prezidențiale, evident că această coaliție ar trebui să rămână împreună.

Diferența dintre 2020 și 2009 este că acum există o sumedenie de „dublete”, practic partidele se dublează între ele. Azi e mai greu de cules voturile, pentru că a crescut confuzia. În locul „PLDM”, iarăși generic vorbind, adică pentru reprezentarea politică a „moldoveniștilor europeniși”, se luptă și PAS și DA și, de pe margine, ce a mai rămas din PLDM. În locul „PL”, există două formațiuni politice unioniste, în locul „PDM”, există PDM a lui Filip și „Pro-Moldova” a lui Andrian Candu. Cu nuanța că și DA se superpune, electoral, oarecum, cu PDM… Deci e mai complicat, dar nu imposibil de clarificat apele. Îi consider în continuare pe liderii PAS și DA oameni responsabili și care, cum au mai făcut-o și înainte, se pot mobiliza împreună atunci când e nevoie, în ceea ce privește „PDM” cred că victoria unuia sau altuia dintre tabere va pulveriza cealaltă tabără, deci, în realitate, electoral vorbind, se anulează dublete.

Cam asta ar putea fi, într-un scenariu optim. Sigur că cineva ar spune că ne întoarcem de unde am plecat, e adevărat, asta e politica din R. Moldova, lasă senzația unui hamster în cușcă care aleargă într-o roată și nu ajunge niciunde…

În realitate, unioniștii ar putea opri alergatul hamsterului în roată și da un sens sau o direcție politicului moldovenesc.

Dar asta teoretic, practic, vom vedea. În mod concret, și Dorin Chirtoacă și Octavian Țîcu sunt oameni trecuți de 40 de ani, care nu mai au timp de experimente și trebuie să confirme. Sunt parte a acelei generații care trebuie să ducă mai departe crezul unionist, pe care generația anterioară nu l-a putut realiza. Ei ar fi cei de după „generația Independenței” care trebuie să meargă mai departe și mai sus, adică să devină „generația Unirii”. Dacă ambii își asumă asta cu adevărat și sunt sinceri în demersul lor, atunci se vor întâlni pe același drum. Practic vorbind, văd relația Chirtoacă-Țîcu ca relația din perioada de succes a parteneriatului  Sandu-Năstase. Fără să existe neapărat o chimie perfectă, cei doi au mers împreună, au fost asumați împreună de partenerii externi, asta e foarte important, aviz amatorilor!, și toate victoriile pe care le-au repurtat au fost comune. Inclusiv candidatura unionistă la prezidențiale anul acesta trebuie să fie unică și comună, rezolvată amiabil așa cum a fost decisă în 2016 candidatura Maiei Sandu, printr-o decizie internă, bazată pe cercetări sociologice etc. Așa cum cauza comună a prevalat atunci, și în 2020 Cauza Unionistă trebuie să prevaleze dincolo de ecuația personală a lui Chirtoacă sau Țîcu. Acesta ar fi testul de maturitate al generației unioniste de azi, dacă nu reușesc împreună, se vor prăbuși în orgolii și unitare separat.

(cotidianul.md)

mai mult
PromovateRomânia Mare

Șeful Guvernului de la București: Un ajutor pentru frații din Basarabia. Dacă va fi nevoie, îl vom suplimenta

tir2

La 30 de ani de la primul Pod de Flori pe Prut, România fcontinuă să trimită ajutoare în Basarabia. Un gest de solidaritate față de R. Moldova, donând un ajutor important cu echipamente, materiale și medicamente necesare pentru cetățenii R. Moldova în lupta contra epidemiei de coronavirus.


„Pe 6 mai 1990 în urmă cu 30 de ani a avut loc trecerea liberă a Prutului a frontierei dintre România și fosta Uniune Sovietică o manifestație cunoscută sub numele de Podul de Flori, manifestație la care au participat peste un milion de români de pe ambele maluri ale Prutului și care a fost simbolul legăturilor puternice de fraternitate simbolul legăturilor puternice de-a lungul istoriei dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului.

Astăzi când aniversăm 30 de ani de la acest moment istoric cu o încărcătură istorică și afectivă puternică, Guvernul României face un gest umanitar de solidaritate pentru ceățenii R. Moldova, pentru sistemul de sănătate din R. Moldova, pentru a putea să-i ajutăm pe frații noștri de peste Prut într-o situație dificilă.

Am decis în Guvern să alocăm din fondul de rezervă o sumă de 16,5 mln. ron, pentru a putea oferi acest ajutor important cu echipamente, materiale și medicamente necesare pentru cetățenii R. Moldova în lupta contra epidemiei de COVID-19. Guvernul României donează către cetățenii din R. Moldova 500 mii măști FFP2, 25 mii combinezoane, 200 mii măști, medicmanete, 1200 flacoane de Plakemil și 1600 flacoane Kaletra, care pot să asigure tratamentul pentru un număr dublu față de cetățenii din Basarabia care sunt infectați cu COVID-19. De asemenea sunt cantități de biocide, 25 mii de litri de biocide și 45 mii litri flacoane de spirt, viziere, ochelari, lucruri necesare pentru a sigura sănătatea personalului medical. Vom completa cantitățile cât va fi absolut necesar”, a declarat Orban.

Premierul român a readus aminte că acest gest de solidaritate vine după gestul făcut săptămâna trecută, când o echipă de 42 medici și asistenți medicali români au venit să completeze echipele personalului medical din R. Moldova și să-i ajute în lupta contra pandemiei.

Orban a mai specificat că cele 20 de autocamioane aparțin Inspectoratului General pentru Situații de Urgență al României și Armatei Naționale române. Mâine în jurul orei 9.00-9.30, vor trece Prutul, iar donația va fi însoțită de ministrul Afacerilor Interne, Marcel Vela, ministrul Sănătăţii, Nelu Tătaru și șeful Departamentului pentru Relații cu R. Moldova, secretarul de Stat, Ana Guțu.

„Este un gest firesc pe care-l facem și sper să nu încerce unii să-l exploateze politic, pentru că acest gest este făcut pentru frații noștri de peste Prut pentru cetățenii R. Moldova, indiferent dacă sunt români sau au altă aparteneță etnică. Este un ajutor foarte important, un moment greu în care sistemul de sănătate din R. Moldova este cu mari probleme, mari lipsuri și sperăm ca prin această donație să contribuim la lupta anti-COVID din Basarabia, care să păzească cât mai bine cetățenii moldoveni”, a conchis prim-ministrul României.

Amintim că, un convoi de 20 de camioane cu echipamente sanitare oferite de România Republicii Moldova pentru sprijinirea în lupta împotriva epidemiei de COVID-19 a pornit cu puțin timp în urmă din Piaţa Victoriei, din Bucureşti spre Chișinău, relatează Deschide.md

(voceabasarabiei.md)

mai mult
România Mare

România va trimite în R. Moldova ajutoare medicale pentru combaterea pandemiei

presed

Președintele României, Klaus Iohannis, a spus că țara sa va trimite în R. Moldova medici, medicamente și materiale de protecție ca s-o ajute să combată epidemia de coronavirus.

În finalul unei declarații despre situația epidemică din România, Iohannis a spus că în R. Moldova situația este „mai complicată”, iar țara sa are datoria să o ajute, pentru că se consideră partenerul ei important, dacă nu chiar „cel mai important partener”.

Tot luni, într-o declarație separată, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la instituirea Parteneriatului Strategic între România și Republica Moldova, Ministerul de Externe al României a reiterat sprijinul Bucureștiului pentru integrarea europeană a țării vecine, dar a deplâns unele „evoluții recente” de la Chișinău, reafirmându-și intenția de a condiționa asistența financiară românească pentru R. Moldova de progresele făcute acolo în domeniul reformelor.

(moldova.europalibera.org)

mai mult
PromovateRomânia Mare

Istoria Tricolorului – un simbol mai vechi decât România Mare. SEMNIFICAȚIA CELOR TREI CULORI – Libertate, Dreptate și Frăție

tricolor

În ziua în care flutură mai multe steaguri ca oricând în România, povestea drapelului nostru, un simbol naţional mai vechi decât România Mare, trebuie readusă în amintire.

Urmaş al vechilor steaguri de luptă din Moldova şi Ţara Românească, tricolorul a apărut în secolul al XIX-lea şi a devenit simbol al identităţii şi unităţii naţionale. Pe câmpul de luptă sau în competiţiile sportive, ca însemn al statului sau ca dovadă de dragoste de ţară, îi însoţeşte pe români de aproape două secole. Din mai 1998, ziua de 26 iunie a fost proclamată Zi a Drapelului Național al României.

Tricolorul ca simbol al națiunii românești apare la începutul secolului al XIX-lea. Poate fi văzut în picturile de pe pânza drapelului răscoalei lui Tudor Vladimirescu, în cadrul căreia li se atribuie pentru prima oară semnificația: Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor), Frăție (roșul sângelui).

Tricolorul românesc e simbol de libertate la 1848 şi de unitate la 1859. Îi însoţeşte pe ostaşii care aduc independenţa României în 1877. Spre el vor privi cu speranţă românii în lupta pentru unitate, încununată la 1918.

Astăzi, îl vedem zi de zi pe instituţiile publice, dar tricolorul nu este doar un decor oficial. Steagul capătă suflet când e purtat de un sportiv victorios sau când onorează un militar căzut la datorie. Drapelul ne umple de bucurie şi ne sprijină în suferinţă, fiind un simbol care se transformă în sentiment atunci când se întâlneşte cu momente cheie din vieţile noastre şi din destinul ţării.

Înfăţişarea drapelului are rădăcini adânci în trecutul nostru. „Este o întruchipare a culorilor Principatelor Române, este un simbol al unităţii naţionale din timpul domniei lui Mihai Viteazul, când ştim că a avut loc prima Unire politică a Ţărilor Române, şi nu în ultimul rând, este o prezentare a celor mai frecvente culori care apar pe toate ţesăturile populare din toate regiunile României”, explică muzeograful Şerban Constantinescu, de la Muzeul Naţional de Istorie a României.

Tricolorul a apărut din dorinţa de unitate a moldovenilor şi a muntenilor. La începutul secolului al XIX-lea, în vremea domnitorilor Alexandru Dimitrie Ghika şi Mihail Sturdza, steagurile Principatelor aveau doar două culori: în ţara Românească galben şi albastru, în Moldova – roşu şi albastru. 

Primul decret pentru a prezenta tricolorul ca steag naţional datează de la 14 iunie 1848. Steagul revoluţionarilor de atunci avea aceleaşi culori ca astăzi, dar aşezate orizontal.

În 1861, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul ca drapel oficial al Principatelor Unite. „Steagul este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii şi unde se vor naşte copiii voştri. Steagul este, încă, simbolul devotamentului, credinţei, ordinei şi al disciplinei ce reprezintă oastea”, declama domnitorul.

În forma pe care o are şi astăzi, drapelul a fost adoptat în 1867, în timpul domniei lui Carol I. „Pânza era tricoloră, albastrul apare lângă hampă, deci culorile sunt pe verticală, galben în mijloc, roşu în partea exterioară. În cele patru colţuri, nişte ghirlande din frunze de laur, apărea cifrul domnitorului Carol I, iar în centru era pictată stema ţării”, aminteşte Şerban Constantinescu.

În 1948, comuniştii au interzis însemnele regatului şi au aşezat pe steag noua stemă a republicii. „Toate ţările devenite socialiste sau comuniste după al doilea Război Mondial şi-au schimbat stemele, introducând elemente sovietice. E clar că ele nu aveau nici o legătură nici cu tradiţia stemelor, nici cu heraldica”, arată Cornel Andonie, muzeograf la Muzeul Militar Naţional.

Românii vor decupa stema cu elemente sovietice de pe steag în Decembrie 1989. Îşi recuperau astfel drapelul, după mai bine de 40 de ani în care nu le mai aparţinuse.

(timpul.md)

mai mult
PromovateRomânia Mare

Paștile Blajinilor

Pastele_blajinilor

Paștele sau Paștile Blajinilor este o sărbătoare religioasă, considerată de unii ca fiind creștină, iar de alții ca fiind o sărbătoare cu rădăcini păgâne cu influențe creștine considerabile. Sărbătorită preponderent, în Europa de Sud-Est, această sărbătoare are la bază pomenirea celor decedați și anume a rudelor și prietenilor apropiați. De Paștile Blajinilor credincioșii vizitează mormintele rudelor/apropiaților de la cimitire, le aduc în ordine, iar după slujbă preoții săvârșesc sfințirea lor.

Tradițional, Paștile Blajinilor se sărbătorește în lunea de după Duminica Tomii, la o săptămână de la Învierea Domnului, Paștile propriu-zis. În localitățile rurale mai mari și în orașele în care sunt mai multe cimitire, sărbătoarea are loc timp de mai multe zile, începând de sâmbătă.

Țara unde sărbătoarea ia cea mai mare amploare este Republica Moldova, unde ziua de luni de după duminica Paștelui Blajinilor (la o săptămână după Paștile creștin-ortodox) este declarată oficial ca fiind zi liberă.

În capitala Republicii Moldova, în Chișinău, tradițional de Paștele Blajinilor municipalitatea pune la dispoziția populației rute de autobuz gratuite către cel mai mare cimitir din țară și unul din cele mai mari din Europa – Cimitirul Sfântul Lazăr (Doina).

La slavii de est ortodocși există o sărbătoare similară, numită Radonița (Радоница) la ruși, Radaunița (Радаўнiца) la bieloruși și Provodî (Проводи) la ucraineni, sărbătorită în ziua de marți de după Duminica Tomii.

În perioada comunistă sărbătoarea nu se putea ținea lunea, aceasta fiind zi de muncă, de aceea a apărut obiceiul de a pomeni pe cei răposați duminica, zi oficială de odihnă, ceea ce nu corespunde tradițiilor, întrucât Biserica Ortodoxă nu oficiază pomenirea morților în Săptămâna Luminată, inclusiv în Duminica Tomii, fiind vreme de bucurie pentru Învierea Domnului. Pomenirile în alte zile apropiate Paștilor Blajinilor, nu sunt o regulă oficială, consfințită de Biserică, ci doar o practică locală.

(Wikipedia)

mai mult
PromovateRomânia Mare

PRIMARUL CARE UIMEȘTE O ȚARĂ. Andrei Donică: „Omenirea nu are practică de luptă cu un astfel de dușman”

Prim2324

În timp ce Curtea Constituțională a suspendat legea privind ajutoarele acordate populației în timpul pandemiei de COVID-19, adoptată prin asumare de răspundere de Guvernul Chicu, primarul celei mai sărace suburbii a municipiului Chișinău a găsit bani să achite serviciile comunale pentru toți locuitorii satului. Este vorba despre cercetătorul științific Andrei Donică care, în anul 2016, a vărsat o căldare de lapte în capul lui Octavian Armașu, ex-ministru al Finanțelor și actualului guvernator al Băncii Naționale (BNM). De jumătate de an, Donică este primar de Condrița, iar măsurile luate de el în lupta cu noul coronavirus trezesc seriosase întrebări privind sinceritatea altor primari și a autorităților centrale din R. Moldova în legătură cu molima care bântuie în prezent tot globul. Despre toate acestea primarul de Condrița a povestit într-un interviu pentru TIMPUL.

– Dle primar, dvs. ați decis nu doar să achitați serviciile comunale pentru locuitorii satului Condrița, dar și să-i remunerați pe cei care vă anunță despre persoanele aflate în carantină care își părăsesc locuințele. Cum și de ce ați luat aceste decizii?

– Eu am făcut cunoștință cu acest sat în timpul alegerilor locale de anul trecut, când am candidat la funcția de primar. Toată viața trăiesc la Botanica, dar am ales cea mai săracă localitate din municipiu, ca să arăt oamenilor că și acolo unde e sărăcie se poate de făcut ceva bun. Am ajuns la Condrița fără să am cunoscuți pe aici și le-am spus sătenilor că acest lucru îi avantajează, pentru că-i voi trata pe toți egal. După apariția epidemiei de COVID, sătenii îmi spuneau: „Dle primar, noi trăim permanent aici, dar ăștia vin de prin Franța sau Germania și se plimbă cu mașinile prin sat. Noi stăm închiși ca niște câini în cușcă, iar ei merg la magazin și nu le pasă”. Atunci am propus comunității să ne implicăm cu toții în lupta împotriva virusului. Mi-am propus să depistăm persoanele iresponsabile, care trebuie să se afle în autoizolare, dar ies în sat. Am rugat oamenii să mă telefoneze când obsevă astfel de abateri și le-am promis 50 la sută din suma amenzii care va fi aplicată contravenienților. Mă bucur că a fost amendată o singură persoană, pe care am depistat-o chiar eu, întâmplător. Era un bărbat venit din Marea Britanie, care se plimba cu mașina prin sat. Nu mergea la magazin, ci umbla pe la neamuri. După ce am sesizat comisarul, a fost amendat cu peste 22 de mii de lei. În felul ăsta, satul a aflat că nu glumesc și toți au devenit responsabili. Nimeni dintre cei sosiți de peste hotare nu iese din casă până nu expiră termenul de 14 zile. Chiar nu demult au venit din străinătate cinci oameni și s-au autoizolat în aceeași casă. N-au mers în familiile lor, ca nu le expună riscului, ci au ales o casă pe care unul dintre ei o primise drept moștenire de la buneii săi. Mai mult, în calitate de președinte al Comisiei situații excepționale Condrița, am decis ca cei autoizolați să nu primească pe nimeni în ospeție. Iar dacă în casa unde cineva se autoizolează locuiesc și alți membri ai familiei, autoizolarea se răsfrânge la toți membrii familiei. În afară de aceasta, m-am gândit că oamenii rămași fără lucru nu știu cum să se descurce. Și am decis, împreună cu consilierii locali, să le achităm tuturor serviciile comunale pentru martie și aprilie, în afară de internet și televiziune. Astfel le-am dat de înțeles oamenilor să se gândeacă la ce pun pe masă, iar de servicii se va ocupa primăria.

– Din ce bani veți achita serviciile comunale?

– Din soldul bugetar al primăriei. Nu sunt bani de la primăria municipiului, nici de la guvern, ci din bugetul local.

„De ce ar trebui să fac discriminare și să-i ajut numai pe săraci?”

– Cum ați găsit acești bani în cea mai săracă suburbie, dacă majoritatea primărilor de la noi se plâng că nu le ajung mijloace financiare pentru a supraviețui?

– Eu răspund doar pentru Condrița, nu știu ce au alții. Dar de când mă țin minte, statul ăsta n-a avut niciodată bani pentru cetățenii săi. Cineva de la noi a propus să ajutăm doar pensionarii și invalizii. Într-adevăr aceștia sunt cei mai supuși riscului, dar ei își vor primi pensiile așa cum le-au primit până acum, pe când cei care erau angajați nu vor mai avea salarii. De aceea am decis să-i ajutăm pe toți, fără excepție.

– Chiar și pe oamenii foarte bogați?

– Nu avem din ăștia la Condrița. Există oameni înstăriți, dar toți au de pătimit în situația asta. Avem producători de butoaie, de terase, de scrâncioburi, alții cresc produse în sere, dar și ei suferă, pentru că nu-și mai pot vinde producția. De ce ar trebui să fac discriminare și să-i ajut numai pe săraci? Mai bine le dau un imbold și celorlalți, ca să știe că primăria are grijă și de gospodari, și de cei mai lenoși, și de cei care nu pot să lucreze.

– Dar există oameni bogați din Chișinău, care au vile la Condrița?

– De ajutor beneficiază doar cei care au viză de reședință la Condrița sau locuiesc în sat, inclusiv cei care au vile în sat și tot aici își au locul de trai. Ceilalți, care stau la Chișinău sau în altă parte, nu intră în categoria persoanelor pe care le vom ajuta.

– Să înțelegem că primarii care afirmă că nu au bani pentru oameni mint?

– Multe-s cazurile care ne trimit la acest gând, cu părere de rău. Și eu am rămas uimit când am aflat că primarul satului Brânza și-a cumpărat mașină de 340 de mii de lei. Să cheltuiești tu, pe timp de pandemie, atâția bani pentru o mașină și să nu ajuți oamenii? Se mai știe că alte primării cumpără pachete alimentare pentru persoanele social-vulnerabile. Și noi am avut această propunere, dar procedura e prea anevoioasă și presupune achziții publice și alte probleme. De aceea am mers pe o cale simplă și mai utilă pentru oameni. E adevărat că am pus condiția ca sumele de pe facturi să nu fie mai mari decât în februarie, adică toate cheltuielile să fie rezonabile, ca să nu stea oamenii, de exemplu, toată ziua cu lumina aprinsă. Dacă factura din februarie a fost de o mie de lei, iar cea din martie de o mie și cinci sute, primăria va achita doar o mie. Cu restul să se descurce consumatorul.

– Câți bani primește primăria Condrița de la bugetul central?

– De la guvern primim aproape un milion, iar de la bugetul municipal ni s-a alocat acum un milion și două sute de lei, ca să deschidem o grădiniță, căci suntem unica suburbie care nu are grădiniță. Am primit și un milion pentru apeduct și canalizare.

„Memorialul poate să mai stea așa câteva luni, că nu cade jos”

– Dacă starea de urgență se va prelungi și după luna mai, vă vor ajunge bani pentru achitarea serviciilor și în continuare?

– În rezervă rămân bani, dar nu cred că vom avea posibilitatea să prelungim acest ajutor. Au fost puțini bani în sold, dar și ei sunt limitați. Când am luat această decizie, ne-am gândit că lumea acum n-are nevoie de drumuri bune, ci de încurajare, căci panica e mare.

– În timp ce dvs. ați luat această decizie, președintele Dodon a hotărât să cheltuiască 3 mln. de lei pentru reparația Memorialului „Eternitate”, care a fost reparat capital și pe timpul lui Voronin. Cum vă explicați această risipă de bani?

– Nici eu nu înțeleg de ce statul ăsta nu poate găsi bani pentru oameni. Toți politicienii de până acum au furat și și-au umplut conturile din offshoruri. Păcat că, pe timp de pandemie, se gândesc la monumente. Bine, putem face și drumuri ideale, dar dacă pierdem cea mai scumpă bogăție, care e omul, ce folos din ele? Înțeleg că ei se gătesc de 9 mai, dar nu e momentul potrivit ca să arunci bani în vânt. Memorialul poate să mai stea așa câteva luni, că nu cade jos. Aici nu e logică deloc. Se face monumentul, dar cine va merge la el, dacă lumea nu iese din casă? Nu-i înțeleg nici eu, dar cred că au promis că vor repara memorialul și se țin de asta…

– Cui, Rusiei i-au promis?

– Nu, alegătorilor. Credeți că pe ruși tare-i interesează memorialul nostru? Geopolitcă nu poate să cadă la un nivel atât de mic.

– Credeți că veteranii de război, oameni în vârstă, visează pe timp de coronavirus să aibă un monument frumos?

– Fiecare politician își alege drumul său. Dacă așa au decis ei la nivel de partid, e treaba lor. Dar eu cu echipa mea am arătat că și în cel mai sărac sat se găsesc bani.

– Recent, Guvernul Chicu a decis să cheltuiască și 157 de mii de lei pentru niște medalii destinate veteranilor de război.

– Dacă i-ai întreba pe veterani ce aleg între minimul de exitență și o medalie, toți vor dori să aibă ce pune pe masă. Ei sunt sătui de medalii și diplome, dar e mult mai ieftin să faci medalii, decât să achiți lunar compensații la nivelul minimului de existență.

„Sunt trei state implicate în războiul ăsta economic”

– Cum credeți că ar trebui să față pandemiei de COVID-19 autoritățile centrale?

– În opinia mea, cea mai mare greșeală a fost că statul nu a avut grijă de medici și nu au fost testate toate persoanele venite de peste hotare. Toți au fost lăsate să plece prin satele lor. Astfel sistemul nostru medical a arătat că, de fapt, nu există. Dacă în Ștefan Vodă s-a închis în carantină și spitalul, am aflat că la Talmaza au închis și Salvarea, pentru că toți medicii sunt infectați, în afară de șoferul de la Salvare. În războiul ăsta de acum, arma este biologică și noi nu înțelegem cine și din ce parte ne atacă. Iar soldații nu sunt cei care împușcă, dar cei care lecuiesc. Și noi am trimis medicii pe câmpul de luptă fără costume de apărare, ca pe niște ostași fără veste antiglonț. Iată de ce astăzi majoritatea medicilor sunt infectați. Pe de altă parte, la început nimeni nu lua în serios acest virsus. S-a ajuns la o situație neplăcută pentru orice guvernare, care se întâmplă o dată la câteva sute de ani. Omenirea nu are practică de luptă cu un astfel de dușman și se confruntă pentru prima dată cu o armă biologică atât de periculoasă.

– Care e părerea dvs. pur subiectivă referitor la motivele apariției coronavirusului de tip nou?

– Ca simplu cetățean, consider că virusul ăsta a fost creat în laborator. Să nu fi fost așa, nu cred că marile puteri s-ar acuza reciproc. China spune că SUA că e implicată, iar americanii acuză Beijingul că a adus virusul. Într-o situație de criză globală, astfel de învinuiri nu apar pur și simplu. Se mai vehiculează că virusul a pornit în urma incendiului din 16 septembrie 2019 de la cel mai mare laborator virusologic din Novosibirsk, Rusia. Nu mă întrebați cum ar fi putut să ajungă în China, că nu știu. Oricum, sunt deja trei state implicate în războiul ăsta, care este mai mult economic. Iar odată cu impunerea panicii în toată lumea, ecominia globală s-a stopat și prețul petrolului a început să scadă vertiginos. Așa ceva nu se poate produce din întâmplare, totul este monitorizat de anumite structuri globale. Cineva are de câștigat astfel din punct de vedere economic. Cu alte cuvinte, nu e de la Dumnezeu, e mâna omului.

– Dacă vreți să spuneți că are loc al treilea război mondial, care sunt statele beligerante?

– Mai mulți ani în urmă se spunea că al treilea război mondial va fi unul economic. Acum ori e începutul, ori războiul deja se desfășoară. Se vede clar că sunt implicate China, America și Rusia, cele mai mari puteri economice, și asta e foarte grav. Încă nu se știe cine cu cine luptă, dar vom afla în viitor.

„Până la urmă, tot Plahotniuc numără rublele în țara asta”

– Cum ar putea să se schimbe lucrurile în R. Moldova în urma acestei pandemii?

– În toată lumea, se va pune accentul pe producere. Adică, dacă nu produci, nu ai. La noi va fi o problemă foarte mare în această privință, căci nu avem experianță de producere. În orice război, pentru noi nimeni nu trebuie să cheltuie armament, ca să ne împuște. Dacă ne închid vama pentru trei sau patru luni, murim de foame, că nu avem nici roșii. Noi și roșiile le importăm din Turcia. Din păcate, statul nu investește suficient în securitatea alimentară. Dacă nici după asta nu o va face, nu avem viitor ca țară. Acum avem șansa să deschidem ochii și să înțelegem că Dumnezeu ne-a dat o bogăție mare – cenoziomul și că e timpul să producem și noi.

– Acum, după ce ați ajuns primar, nu regretați că, în 2016, ați vărsat o căldare de lapte în capul fostului ministru de Finanțe Octavian Armașu?

– Deloc nu regret, a meritat-o, pentru că a propus guvernului să pună miliardele furate pe spinarea noastră. Aflând că a avut legătură cu o fabrică de lactate, am cumpărat o căldate cu lapte și l-am stropit. Îmi pare rău doar de faptul că a ajuns apoi guvernator al BNM. Simt că e ținut acolo special, ca să facă și alte combinații. Pentru că orice crimă economică, la nivel de țară, se face mai întâi de toate prin implicarea Băncii Naționale, Armașu poate fi util.

– Credeți că decizia de a veni cu acea propunere către guvern îi aparține lui în exclusivitate?

– Clar că nu. Cine-i el? Eu cred că au fost implicați Plahotniuc, Șor, Drăguțanu și toți politicienii cei care au condus statul în ultimii ani. Pur și simplu unii au rămas pe cal, iar alții au căzut. Până la urmă, tot Plahotniuc numără rublele în țara asta, iar ceilalți se gândesc cum să-și rezolve problemele.

„Platon era aproape de mine, peste o celulă”

– Considerați că tot Plahotniuc conduce R. Moldova?

– Sunt sigur de asta și tot ce se face la TV e show. Eu n-am să cred niciodată că Filip cu gruparea sa, de-alde Nichiforciuc, poare să se dezică de Plahotniuc. Ei au fost filmați în fiecare secundă și Plahotniuc are sute de dovezi compromițătoare în privința lor. De aceea el nu putea pur și simplu să se dea la o parte. Și Dodon este omul său, pe care l-a crescut ani de zile.

– Pentru acea căldare cu lapte, ați stat zece zile la pușcărie. Povestiți-ne pe scurt cum a fost acolo.

– Deși sunt cercetător științific, doctor în știință și conferențiar, m-au închis numai cu ucigași. Au vrut să mă sperie. Dar eu am discutat în parte cu toți și, slavă Domnului, ne-am înțeles. Mai mult, toți mă susțineau, inclusiv polițiștii și gardienii de la Penitenciarul nr. 13 îmi spuneau că-s bravo. M-au ținut în subsol, în așa-zisa „carceră a lui Plahotniuc”, unde umblă mascații de la „Pantera” și unde erau închiși deținuții politici. Când m-au băgat acolo, ferestruica celulei era stricată și pe jos erau cioburi de sticlă. Îți venea să te duci și să-ți tai venele… Nu-mi permiteau nici să primesc mâncare de acasă. Mâncam ce-mi dădeau, adică pâinică și apă. Platon era aproape de mine, peste o celulă. Filat era deja sus, la spitalul închisorii. După ce m-au eliberat, acolo l-au închis pe David Davitean și pe alții. Eu nu m-am văzut cu niciunul dintre ei, pentru că acolo nu poți să te vezi cu nimeni. Te scot la plimbare numai cu cei cu care stai în celulă. Te duc într-un spațiu de zece metri părtrați, fără acoperiș, unde stai la aer curat, chipurile. Și numai atât.

(timpul.md)

mai mult
PromovateRomânia Mare

Europarlamentar CRITICĂ decizia guvernului Chicu de a cumpăra teste proastă calitate din China: „Nu vă jucați cu viața omului”

corona

După ce Igor Dodon a anunțat anterior că Republica Moldova urmează să procure din China circa 100.000 de teste pentru depistarea noului coronavirus, europarlamentarul Siegfried Mureșan a criticat dur decizia luată de autoritățile de la Chișinău. Mureșanu a îndemnat responsabilii să „nu se joace cu viața cetățeanului”.

Într-o intervenție prin skype la emisiunea „Ora Expertizei” de la Jurnal TV, europarlamentarul Siegfried Mureșan a menționat: „Poziția mea este foarte clară și dură! Nu vă jucați cu testele, fiindcă a vă juca cu testele înseamnă a vă juca cu viața cetățenilor. Am văzut cu toții teste din China care au o rată de succes de doar 30%. Asemenea teste slabe, proaste au fost importate în Spania și în alte țări ale UE. Din 10 persoane infectate, doar trei sunt corect identificate. La șapte din zece persoane li se spune „sunteți sănătoși” și sunt consecințe negative”.

Consecințele sunt extrem de grave, susține europarlamentarul.

„În primul rând, omul nu primește tratament, deoarece se crede că e sănătos și, în al doilea rând, i se spune că e sănătos, omul iese pe stradă și există riscul să îmbolnăvească și alte persoane. Este foarte important ca toate testele achiziționate să fie de foarte bună calitate. Și nu spun că în China n-ar putea fi și teste de bună calitate, dar vă spun că au existat experiențe negative cu teste fără certificate medicale. De aceea vă spun, atenție la teste!”, a conchis Mureșanu.

Sursa: jurnal.md

(timpul.md)

mai mult
România Mare

De ce regimul Dodon&Chicu nu ANUNȚĂ OFICIAL care este tratamentul oferit pacienților infectați cu coronavirus

Md423

În urmă cu două săptămâni, România a publicat în Monitorul Oficial așa numitul „Protocol de tratament al COVID-19”, în RM nu există nicio informație oficială despre ce fel de tratament primesc pacienții.

Protocolul de tratament al COVID-19, publicat în Monitorul Oficial al României, a intrat în vigoare marţi, 24 martie, odată cu publicarea actului normativ în Monitorul Oficial. Direcțiile de specialitate ale Ministerului Sănătății, unitățile sanitare publice și private, precum și personalul medical implicat în furnizarea de servicii medicale din specialitățile implicate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Amintim că o pacientă din Soroca a publicat un live în care s-a plâns că a fost infectată de medici dar și că primește „pastile necunoscute”, care îi provoacă vomă și dureri abdominale.

CEREM TRANSPARENȚĂ!

1. Care este tratamentul oficial aprobat pentru tratarea coronavirusului?

2. Care sunt stocurile curente ale spitalelor din RM cu aceste medicamente?

(timpul.md)

mai mult
PromovateRomânia Mare

102 ani de la Unirea Basarabiei cu România. Pagini de istorie cu Bogdan Bucur și Petrișor Peiu

Unire1

Astăzi, 27 martie, se împlinesc 102 ani de la Unirea Basarabiei cu România, consfințită la finalul Marelui Război. Din nefericire, istoria a consemnat existenţa, sub un singur stat, a celor două teritorii separate de Prut, timp de doar 22 de ani, la 28 iunie 1940, un ultimatum al guvernului sovietic, care urmărea punerea în aplicare a pactului Hitler-Stalin, fiind adresat României, consemnând cedarea Basarabiei către Uniunea Sovietică.

Basarabia a făcut parte din Moldova istorică până în anul 1812, când teritoriul dintre Prut și Nistru a ajuns în graniţele Imperiului Ţarist, în contextul războaielor dintre ruși și otomani. Românii basarabeni au fost victimele unui proces foarte dur de deznaţionalizare – a fost interzisă folosirea limbii române în școală și administraţie, iar orașele au fost colonizate cu populaţie rusească.

După revoluţia rusă din februarie 1917, soarta românilor de la est de Prut se afla din nou la cumpăna istoriei. În noiembrie 1917, un Congres al Ostașilor Moldoveni a proclamat autonomia politică și administrativă a Basarabiei, precum și organizarea de alegeri pentru un Sfat al Ţării. Au fost aleși 150 de deputaţi, care reprezentau toate regiunile și naţionalităţile, dintre care 70% erau români, iar restul ucraineni, evrei, ruși, bulgari, germani, găgăuzi etc. La conducerea Sfatului Ţării a fost ales Ion Inculeţ, iar în decembrie 1917, deputaţii au proclamat înfiinţarea Republicii Democratice Moldovenești, ca stat federativ al Rusiei. Însă noua republică era slab organizată administrativ, iar trupele rusești și germane, aflate în retragere, au instaurat haosul. În plus, naţionaliștii ucraineni sabotau tentativele de autodeterminare ale românilor. Fruntașii basarabeni au cerut ajutorul armatei române, care a trecut Prutul și a stabilizat ordinea în regiune. În cele din urmă, membrii Sfatului Ţării au decis că singura soluţie pentru apărarea cauzei naţionale era Unirea cu România. Ședinţa din 27 martie 1918 a consfinţit revenirea Basarabiei la ţara-mamă „de-a pururi și totdeauna”.

Petrișor Peiu, subsecretar de stat pentru politici economice, a vorbit în exclusivitate pentru PSNews.ro despre însemnătatea unirii de acum 102 ani. Acesta a precizat că amenințarea din prezent a unei pandemii globale nu trebuie decât să ne întărească și să ne ajute să găsim resursele necesare pentru renașterea națională și pentru recuperarea unității naționale

„Acum 102 ani, în ziua de 27 martie 1918, România era într-o situație dramatică: pierduse peste două treimi din teritoriul Regatului, care se aflau sub ocupația germană. Basarabia însăși se afla sub asaltul trupelor imperiale demobilizate, care se transformaseră în bande înarmate bolșevizate, dedate infracțiunilor de tot felul asupra populației. În plus, Basarabia era la începutul declanșării epidemiei de tifos.

Guvernul tocmai se schimbase și la putere se afla premierul Alexandru Marghiloman, care începuse o negociere umilitoare cu Puterile Centrale pentru încheierea unei păci dezastruoase. Coroana însăși se afla în plină desfășurare a unui scandal care avea să aibă punctul culminant în august, odată cu dezertarea principelui Carol.

Și cu toate aceste fapte împotrivă, Sfatul Țării de la Chișinău hotărăște Unirea cu România, iar administrația și armata române se pun pe treabă și înfăptuiesc în întregime Unirea, aducând prima rază de soare în sufletul greu încercat al românilor și declanșând un proces măreț, care avea să se încheie la 1 Decembrie 1918 prin Unirea tuturor provinciilor românești. Faptul că astăzi, țara noastră se află sub amenințarea unei pandemii globale sufocante și a unei crize economice dureroase și brutale nu trebuie decât să ne întărească și să ne ajute să găsim, în noi toți, resursele necesare pentru renașterea națională și pentru recuperarea unității naționale”, a precizat pentru PSNews.ro Petrișor Peiu.

Istoricul Bogdan Bucur a vorbit și el despre însemnătatea momentului și despre condițiile aproximativ similare din punct de vedere epidemiologic de atunci și de acum.

“Poate pentru prima dată în istorie aniversăm unirea Basarabiei cu România în niște condiții epidemiologice similare cu cele care au fost în teren ala momentul respectiv, în preajma anului 1918. Este o aniverare din acest punct de vedere complet autentică. Primul Război Mondial a fost marcat de o epidemie de tifos care și-a făcut simțită existența de-a lungul întregului război. Doar în România, această epidemie a făcut aproximativ 300.000 de victime. Pe de altă parte, epidemia s-a întins până după sfârșitul războiului, iar la 1918, exact în momentul în care Sfatul Țării a luat decizia fericită de unire a Basarabiei cu România, a fost declanșată o altă pandemie – febra spaniolă.

Astfel, celebrăm această zi în condiții epidemiologice similare. Cred că lucrul acesta trebuie să ne întărească, să ne dea speranță și să ne motiveze. Dacă înaintașii noștri au putut să se gândească dincolo de pericolele sanitare, medicale ale momentului infinit mai grele, cred că nici noi nu trebuie să pierdem speranța și nu trebuie să uităm de idealurile în care credem și pentru care merită să luptăm. Este foarte bine să ne bucurăm și să avem un gând bun pentru frații noștri din R. Moldova și cred că putem spune cu toții <<La mulți ani, România!>> oriunde te-ai afla, dincoace sau dincolo de Prut!”, a precizat istoricul pentru PSNews.ro.

(psnews.ro)

mai mult
1 2 3 4 5 12
Page 3 of 12