Președintele României, Klaus Iohannis, a spus că țara sa va trimite în R. Moldova medici, medicamente și materiale de protecție ca s-o ajute să combată epidemia de coronavirus.

În finalul unei declarații despre situația epidemică din România, Iohannis a spus că în R. Moldova situația este „mai complicată”, iar țara sa are datoria să o ajute, pentru că se consideră partenerul ei important, dacă nu chiar „cel mai important partener”.

Tot luni, într-o declarație separată, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la instituirea Parteneriatului Strategic între România și Republica Moldova, Ministerul de Externe al României a reiterat sprijinul Bucureștiului pentru integrarea europeană a țării vecine, dar a deplâns unele „evoluții recente” de la Chișinău, reafirmându-și intenția de a condiționa asistența financiară românească pentru R. Moldova de progresele făcute acolo în domeniul reformelor.

(moldova.europalibera.org)

În ziua în care flutură mai multe steaguri ca oricând în România, povestea drapelului nostru, un simbol naţional mai vechi decât România Mare, trebuie readusă în amintire.

Urmaş al vechilor steaguri de luptă din Moldova şi Ţara Românească, tricolorul a apărut în secolul al XIX-lea şi a devenit simbol al identităţii şi unităţii naţionale. Pe câmpul de luptă sau în competiţiile sportive, ca însemn al statului sau ca dovadă de dragoste de ţară, îi însoţeşte pe români de aproape două secole. Din mai 1998, ziua de 26 iunie a fost proclamată Zi a Drapelului Național al României.

Tricolorul ca simbol al națiunii românești apare la începutul secolului al XIX-lea. Poate fi văzut în picturile de pe pânza drapelului răscoalei lui Tudor Vladimirescu, în cadrul căreia li se atribuie pentru prima oară semnificația: Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor), Frăție (roșul sângelui).

Tricolorul românesc e simbol de libertate la 1848 şi de unitate la 1859. Îi însoţeşte pe ostaşii care aduc independenţa României în 1877. Spre el vor privi cu speranţă românii în lupta pentru unitate, încununată la 1918.

Astăzi, îl vedem zi de zi pe instituţiile publice, dar tricolorul nu este doar un decor oficial. Steagul capătă suflet când e purtat de un sportiv victorios sau când onorează un militar căzut la datorie. Drapelul ne umple de bucurie şi ne sprijină în suferinţă, fiind un simbol care se transformă în sentiment atunci când se întâlneşte cu momente cheie din vieţile noastre şi din destinul ţării.

Înfăţişarea drapelului are rădăcini adânci în trecutul nostru. „Este o întruchipare a culorilor Principatelor Române, este un simbol al unităţii naţionale din timpul domniei lui Mihai Viteazul, când ştim că a avut loc prima Unire politică a Ţărilor Române, şi nu în ultimul rând, este o prezentare a celor mai frecvente culori care apar pe toate ţesăturile populare din toate regiunile României”, explică muzeograful Şerban Constantinescu, de la Muzeul Naţional de Istorie a României.

Tricolorul a apărut din dorinţa de unitate a moldovenilor şi a muntenilor. La începutul secolului al XIX-lea, în vremea domnitorilor Alexandru Dimitrie Ghika şi Mihail Sturdza, steagurile Principatelor aveau doar două culori: în ţara Românească galben şi albastru, în Moldova – roşu şi albastru. 

Primul decret pentru a prezenta tricolorul ca steag naţional datează de la 14 iunie 1848. Steagul revoluţionarilor de atunci avea aceleaşi culori ca astăzi, dar aşezate orizontal.

În 1861, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul ca drapel oficial al Principatelor Unite. „Steagul este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii şi unde se vor naşte copiii voştri. Steagul este, încă, simbolul devotamentului, credinţei, ordinei şi al disciplinei ce reprezintă oastea”, declama domnitorul.

În forma pe care o are şi astăzi, drapelul a fost adoptat în 1867, în timpul domniei lui Carol I. „Pânza era tricoloră, albastrul apare lângă hampă, deci culorile sunt pe verticală, galben în mijloc, roşu în partea exterioară. În cele patru colţuri, nişte ghirlande din frunze de laur, apărea cifrul domnitorului Carol I, iar în centru era pictată stema ţării”, aminteşte Şerban Constantinescu.

În 1948, comuniştii au interzis însemnele regatului şi au aşezat pe steag noua stemă a republicii. „Toate ţările devenite socialiste sau comuniste după al doilea Război Mondial şi-au schimbat stemele, introducând elemente sovietice. E clar că ele nu aveau nici o legătură nici cu tradiţia stemelor, nici cu heraldica”, arată Cornel Andonie, muzeograf la Muzeul Militar Naţional.

Românii vor decupa stema cu elemente sovietice de pe steag în Decembrie 1989. Îşi recuperau astfel drapelul, după mai bine de 40 de ani în care nu le mai aparţinuse.

(timpul.md)

Paștele sau Paștile Blajinilor este o sărbătoare religioasă, considerată de unii ca fiind creștină, iar de alții ca fiind o sărbătoare cu rădăcini păgâne cu influențe creștine considerabile. Sărbătorită preponderent, în Europa de Sud-Est, această sărbătoare are la bază pomenirea celor decedați și anume a rudelor și prietenilor apropiați. De Paștile Blajinilor credincioșii vizitează mormintele rudelor/apropiaților de la cimitire, le aduc în ordine, iar după slujbă preoții săvârșesc sfințirea lor.

Tradițional, Paștile Blajinilor se sărbătorește în lunea de după Duminica Tomii, la o săptămână de la Învierea Domnului, Paștile propriu-zis. În localitățile rurale mai mari și în orașele în care sunt mai multe cimitire, sărbătoarea are loc timp de mai multe zile, începând de sâmbătă.

Țara unde sărbătoarea ia cea mai mare amploare este Republica Moldova, unde ziua de luni de după duminica Paștelui Blajinilor (la o săptămână după Paștile creștin-ortodox) este declarată oficial ca fiind zi liberă.

În capitala Republicii Moldova, în Chișinău, tradițional de Paștele Blajinilor municipalitatea pune la dispoziția populației rute de autobuz gratuite către cel mai mare cimitir din țară și unul din cele mai mari din Europa – Cimitirul Sfântul Lazăr (Doina).

La slavii de est ortodocși există o sărbătoare similară, numită Radonița (Радоница) la ruși, Radaunița (Радаўнiца) la bieloruși și Provodî (Проводи) la ucraineni, sărbătorită în ziua de marți de după Duminica Tomii.

În perioada comunistă sărbătoarea nu se putea ținea lunea, aceasta fiind zi de muncă, de aceea a apărut obiceiul de a pomeni pe cei răposați duminica, zi oficială de odihnă, ceea ce nu corespunde tradițiilor, întrucât Biserica Ortodoxă nu oficiază pomenirea morților în Săptămâna Luminată, inclusiv în Duminica Tomii, fiind vreme de bucurie pentru Învierea Domnului. Pomenirile în alte zile apropiate Paștilor Blajinilor, nu sunt o regulă oficială, consfințită de Biserică, ci doar o practică locală.

(Wikipedia)

În timp ce Curtea Constituțională a suspendat legea privind ajutoarele acordate populației în timpul pandemiei de COVID-19, adoptată prin asumare de răspundere de Guvernul Chicu, primarul celei mai sărace suburbii a municipiului Chișinău a găsit bani să achite serviciile comunale pentru toți locuitorii satului. Este vorba despre cercetătorul științific Andrei Donică care, în anul 2016, a vărsat o căldare de lapte în capul lui Octavian Armașu, ex-ministru al Finanțelor și actualului guvernator al Băncii Naționale (BNM). De jumătate de an, Donică este primar de Condrița, iar măsurile luate de el în lupta cu noul coronavirus trezesc seriosase întrebări privind sinceritatea altor primari și a autorităților centrale din R. Moldova în legătură cu molima care bântuie în prezent tot globul. Despre toate acestea primarul de Condrița a povestit într-un interviu pentru TIMPUL.

– Dle primar, dvs. ați decis nu doar să achitați serviciile comunale pentru locuitorii satului Condrița, dar și să-i remunerați pe cei care vă anunță despre persoanele aflate în carantină care își părăsesc locuințele. Cum și de ce ați luat aceste decizii?

– Eu am făcut cunoștință cu acest sat în timpul alegerilor locale de anul trecut, când am candidat la funcția de primar. Toată viața trăiesc la Botanica, dar am ales cea mai săracă localitate din municipiu, ca să arăt oamenilor că și acolo unde e sărăcie se poate de făcut ceva bun. Am ajuns la Condrița fără să am cunoscuți pe aici și le-am spus sătenilor că acest lucru îi avantajează, pentru că-i voi trata pe toți egal. După apariția epidemiei de COVID, sătenii îmi spuneau: „Dle primar, noi trăim permanent aici, dar ăștia vin de prin Franța sau Germania și se plimbă cu mașinile prin sat. Noi stăm închiși ca niște câini în cușcă, iar ei merg la magazin și nu le pasă”. Atunci am propus comunității să ne implicăm cu toții în lupta împotriva virusului. Mi-am propus să depistăm persoanele iresponsabile, care trebuie să se afle în autoizolare, dar ies în sat. Am rugat oamenii să mă telefoneze când obsevă astfel de abateri și le-am promis 50 la sută din suma amenzii care va fi aplicată contravenienților. Mă bucur că a fost amendată o singură persoană, pe care am depistat-o chiar eu, întâmplător. Era un bărbat venit din Marea Britanie, care se plimba cu mașina prin sat. Nu mergea la magazin, ci umbla pe la neamuri. După ce am sesizat comisarul, a fost amendat cu peste 22 de mii de lei. În felul ăsta, satul a aflat că nu glumesc și toți au devenit responsabili. Nimeni dintre cei sosiți de peste hotare nu iese din casă până nu expiră termenul de 14 zile. Chiar nu demult au venit din străinătate cinci oameni și s-au autoizolat în aceeași casă. N-au mers în familiile lor, ca nu le expună riscului, ci au ales o casă pe care unul dintre ei o primise drept moștenire de la buneii săi. Mai mult, în calitate de președinte al Comisiei situații excepționale Condrița, am decis ca cei autoizolați să nu primească pe nimeni în ospeție. Iar dacă în casa unde cineva se autoizolează locuiesc și alți membri ai familiei, autoizolarea se răsfrânge la toți membrii familiei. În afară de aceasta, m-am gândit că oamenii rămași fără lucru nu știu cum să se descurce. Și am decis, împreună cu consilierii locali, să le achităm tuturor serviciile comunale pentru martie și aprilie, în afară de internet și televiziune. Astfel le-am dat de înțeles oamenilor să se gândeacă la ce pun pe masă, iar de servicii se va ocupa primăria.

– Din ce bani veți achita serviciile comunale?

– Din soldul bugetar al primăriei. Nu sunt bani de la primăria municipiului, nici de la guvern, ci din bugetul local.

„De ce ar trebui să fac discriminare și să-i ajut numai pe săraci?”

– Cum ați găsit acești bani în cea mai săracă suburbie, dacă majoritatea primărilor de la noi se plâng că nu le ajung mijloace financiare pentru a supraviețui?

– Eu răspund doar pentru Condrița, nu știu ce au alții. Dar de când mă țin minte, statul ăsta n-a avut niciodată bani pentru cetățenii săi. Cineva de la noi a propus să ajutăm doar pensionarii și invalizii. Într-adevăr aceștia sunt cei mai supuși riscului, dar ei își vor primi pensiile așa cum le-au primit până acum, pe când cei care erau angajați nu vor mai avea salarii. De aceea am decis să-i ajutăm pe toți, fără excepție.

– Chiar și pe oamenii foarte bogați?

– Nu avem din ăștia la Condrița. Există oameni înstăriți, dar toți au de pătimit în situația asta. Avem producători de butoaie, de terase, de scrâncioburi, alții cresc produse în sere, dar și ei suferă, pentru că nu-și mai pot vinde producția. De ce ar trebui să fac discriminare și să-i ajut numai pe săraci? Mai bine le dau un imbold și celorlalți, ca să știe că primăria are grijă și de gospodari, și de cei mai lenoși, și de cei care nu pot să lucreze.

– Dar există oameni bogați din Chișinău, care au vile la Condrița?

– De ajutor beneficiază doar cei care au viză de reședință la Condrița sau locuiesc în sat, inclusiv cei care au vile în sat și tot aici își au locul de trai. Ceilalți, care stau la Chișinău sau în altă parte, nu intră în categoria persoanelor pe care le vom ajuta.

– Să înțelegem că primarii care afirmă că nu au bani pentru oameni mint?

– Multe-s cazurile care ne trimit la acest gând, cu părere de rău. Și eu am rămas uimit când am aflat că primarul satului Brânza și-a cumpărat mașină de 340 de mii de lei. Să cheltuiești tu, pe timp de pandemie, atâția bani pentru o mașină și să nu ajuți oamenii? Se mai știe că alte primării cumpără pachete alimentare pentru persoanele social-vulnerabile. Și noi am avut această propunere, dar procedura e prea anevoioasă și presupune achziții publice și alte probleme. De aceea am mers pe o cale simplă și mai utilă pentru oameni. E adevărat că am pus condiția ca sumele de pe facturi să nu fie mai mari decât în februarie, adică toate cheltuielile să fie rezonabile, ca să nu stea oamenii, de exemplu, toată ziua cu lumina aprinsă. Dacă factura din februarie a fost de o mie de lei, iar cea din martie de o mie și cinci sute, primăria va achita doar o mie. Cu restul să se descurce consumatorul.

– Câți bani primește primăria Condrița de la bugetul central?

– De la guvern primim aproape un milion, iar de la bugetul municipal ni s-a alocat acum un milion și două sute de lei, ca să deschidem o grădiniță, căci suntem unica suburbie care nu are grădiniță. Am primit și un milion pentru apeduct și canalizare.

„Memorialul poate să mai stea așa câteva luni, că nu cade jos”

– Dacă starea de urgență se va prelungi și după luna mai, vă vor ajunge bani pentru achitarea serviciilor și în continuare?

– În rezervă rămân bani, dar nu cred că vom avea posibilitatea să prelungim acest ajutor. Au fost puțini bani în sold, dar și ei sunt limitați. Când am luat această decizie, ne-am gândit că lumea acum n-are nevoie de drumuri bune, ci de încurajare, căci panica e mare.

– În timp ce dvs. ați luat această decizie, președintele Dodon a hotărât să cheltuiască 3 mln. de lei pentru reparația Memorialului „Eternitate”, care a fost reparat capital și pe timpul lui Voronin. Cum vă explicați această risipă de bani?

– Nici eu nu înțeleg de ce statul ăsta nu poate găsi bani pentru oameni. Toți politicienii de până acum au furat și și-au umplut conturile din offshoruri. Păcat că, pe timp de pandemie, se gândesc la monumente. Bine, putem face și drumuri ideale, dar dacă pierdem cea mai scumpă bogăție, care e omul, ce folos din ele? Înțeleg că ei se gătesc de 9 mai, dar nu e momentul potrivit ca să arunci bani în vânt. Memorialul poate să mai stea așa câteva luni, că nu cade jos. Aici nu e logică deloc. Se face monumentul, dar cine va merge la el, dacă lumea nu iese din casă? Nu-i înțeleg nici eu, dar cred că au promis că vor repara memorialul și se țin de asta…

– Cui, Rusiei i-au promis?

– Nu, alegătorilor. Credeți că pe ruși tare-i interesează memorialul nostru? Geopolitcă nu poate să cadă la un nivel atât de mic.

– Credeți că veteranii de război, oameni în vârstă, visează pe timp de coronavirus să aibă un monument frumos?

– Fiecare politician își alege drumul său. Dacă așa au decis ei la nivel de partid, e treaba lor. Dar eu cu echipa mea am arătat că și în cel mai sărac sat se găsesc bani.

– Recent, Guvernul Chicu a decis să cheltuiască și 157 de mii de lei pentru niște medalii destinate veteranilor de război.

– Dacă i-ai întreba pe veterani ce aleg între minimul de exitență și o medalie, toți vor dori să aibă ce pune pe masă. Ei sunt sătui de medalii și diplome, dar e mult mai ieftin să faci medalii, decât să achiți lunar compensații la nivelul minimului de existență.

„Sunt trei state implicate în războiul ăsta economic”

– Cum credeți că ar trebui să față pandemiei de COVID-19 autoritățile centrale?

– În opinia mea, cea mai mare greșeală a fost că statul nu a avut grijă de medici și nu au fost testate toate persoanele venite de peste hotare. Toți au fost lăsate să plece prin satele lor. Astfel sistemul nostru medical a arătat că, de fapt, nu există. Dacă în Ștefan Vodă s-a închis în carantină și spitalul, am aflat că la Talmaza au închis și Salvarea, pentru că toți medicii sunt infectați, în afară de șoferul de la Salvare. În războiul ăsta de acum, arma este biologică și noi nu înțelegem cine și din ce parte ne atacă. Iar soldații nu sunt cei care împușcă, dar cei care lecuiesc. Și noi am trimis medicii pe câmpul de luptă fără costume de apărare, ca pe niște ostași fără veste antiglonț. Iată de ce astăzi majoritatea medicilor sunt infectați. Pe de altă parte, la început nimeni nu lua în serios acest virsus. S-a ajuns la o situație neplăcută pentru orice guvernare, care se întâmplă o dată la câteva sute de ani. Omenirea nu are practică de luptă cu un astfel de dușman și se confruntă pentru prima dată cu o armă biologică atât de periculoasă.

– Care e părerea dvs. pur subiectivă referitor la motivele apariției coronavirusului de tip nou?

– Ca simplu cetățean, consider că virusul ăsta a fost creat în laborator. Să nu fi fost așa, nu cred că marile puteri s-ar acuza reciproc. China spune că SUA că e implicată, iar americanii acuză Beijingul că a adus virusul. Într-o situație de criză globală, astfel de învinuiri nu apar pur și simplu. Se mai vehiculează că virusul a pornit în urma incendiului din 16 septembrie 2019 de la cel mai mare laborator virusologic din Novosibirsk, Rusia. Nu mă întrebați cum ar fi putut să ajungă în China, că nu știu. Oricum, sunt deja trei state implicate în războiul ăsta, care este mai mult economic. Iar odată cu impunerea panicii în toată lumea, ecominia globală s-a stopat și prețul petrolului a început să scadă vertiginos. Așa ceva nu se poate produce din întâmplare, totul este monitorizat de anumite structuri globale. Cineva are de câștigat astfel din punct de vedere economic. Cu alte cuvinte, nu e de la Dumnezeu, e mâna omului.

– Dacă vreți să spuneți că are loc al treilea război mondial, care sunt statele beligerante?

– Mai mulți ani în urmă se spunea că al treilea război mondial va fi unul economic. Acum ori e începutul, ori războiul deja se desfășoară. Se vede clar că sunt implicate China, America și Rusia, cele mai mari puteri economice, și asta e foarte grav. Încă nu se știe cine cu cine luptă, dar vom afla în viitor.

„Până la urmă, tot Plahotniuc numără rublele în țara asta”

– Cum ar putea să se schimbe lucrurile în R. Moldova în urma acestei pandemii?

– În toată lumea, se va pune accentul pe producere. Adică, dacă nu produci, nu ai. La noi va fi o problemă foarte mare în această privință, căci nu avem experianță de producere. În orice război, pentru noi nimeni nu trebuie să cheltuie armament, ca să ne împuște. Dacă ne închid vama pentru trei sau patru luni, murim de foame, că nu avem nici roșii. Noi și roșiile le importăm din Turcia. Din păcate, statul nu investește suficient în securitatea alimentară. Dacă nici după asta nu o va face, nu avem viitor ca țară. Acum avem șansa să deschidem ochii și să înțelegem că Dumnezeu ne-a dat o bogăție mare – cenoziomul și că e timpul să producem și noi.

– Acum, după ce ați ajuns primar, nu regretați că, în 2016, ați vărsat o căldare de lapte în capul fostului ministru de Finanțe Octavian Armașu?

– Deloc nu regret, a meritat-o, pentru că a propus guvernului să pună miliardele furate pe spinarea noastră. Aflând că a avut legătură cu o fabrică de lactate, am cumpărat o căldate cu lapte și l-am stropit. Îmi pare rău doar de faptul că a ajuns apoi guvernator al BNM. Simt că e ținut acolo special, ca să facă și alte combinații. Pentru că orice crimă economică, la nivel de țară, se face mai întâi de toate prin implicarea Băncii Naționale, Armașu poate fi util.

– Credeți că decizia de a veni cu acea propunere către guvern îi aparține lui în exclusivitate?

– Clar că nu. Cine-i el? Eu cred că au fost implicați Plahotniuc, Șor, Drăguțanu și toți politicienii cei care au condus statul în ultimii ani. Pur și simplu unii au rămas pe cal, iar alții au căzut. Până la urmă, tot Plahotniuc numără rublele în țara asta, iar ceilalți se gândesc cum să-și rezolve problemele.

„Platon era aproape de mine, peste o celulă”

– Considerați că tot Plahotniuc conduce R. Moldova?

– Sunt sigur de asta și tot ce se face la TV e show. Eu n-am să cred niciodată că Filip cu gruparea sa, de-alde Nichiforciuc, poare să se dezică de Plahotniuc. Ei au fost filmați în fiecare secundă și Plahotniuc are sute de dovezi compromițătoare în privința lor. De aceea el nu putea pur și simplu să se dea la o parte. Și Dodon este omul său, pe care l-a crescut ani de zile.

– Pentru acea căldare cu lapte, ați stat zece zile la pușcărie. Povestiți-ne pe scurt cum a fost acolo.

– Deși sunt cercetător științific, doctor în știință și conferențiar, m-au închis numai cu ucigași. Au vrut să mă sperie. Dar eu am discutat în parte cu toți și, slavă Domnului, ne-am înțeles. Mai mult, toți mă susțineau, inclusiv polițiștii și gardienii de la Penitenciarul nr. 13 îmi spuneau că-s bravo. M-au ținut în subsol, în așa-zisa „carceră a lui Plahotniuc”, unde umblă mascații de la „Pantera” și unde erau închiși deținuții politici. Când m-au băgat acolo, ferestruica celulei era stricată și pe jos erau cioburi de sticlă. Îți venea să te duci și să-ți tai venele… Nu-mi permiteau nici să primesc mâncare de acasă. Mâncam ce-mi dădeau, adică pâinică și apă. Platon era aproape de mine, peste o celulă. Filat era deja sus, la spitalul închisorii. După ce m-au eliberat, acolo l-au închis pe David Davitean și pe alții. Eu nu m-am văzut cu niciunul dintre ei, pentru că acolo nu poți să te vezi cu nimeni. Te scot la plimbare numai cu cei cu care stai în celulă. Te duc într-un spațiu de zece metri părtrați, fără acoperiș, unde stai la aer curat, chipurile. Și numai atât.

(timpul.md)

După ce Igor Dodon a anunțat anterior că Republica Moldova urmează să procure din China circa 100.000 de teste pentru depistarea noului coronavirus, europarlamentarul Siegfried Mureșan a criticat dur decizia luată de autoritățile de la Chișinău. Mureșanu a îndemnat responsabilii să „nu se joace cu viața cetățeanului”.

Într-o intervenție prin skype la emisiunea „Ora Expertizei” de la Jurnal TV, europarlamentarul Siegfried Mureșan a menționat: „Poziția mea este foarte clară și dură! Nu vă jucați cu testele, fiindcă a vă juca cu testele înseamnă a vă juca cu viața cetățenilor. Am văzut cu toții teste din China care au o rată de succes de doar 30%. Asemenea teste slabe, proaste au fost importate în Spania și în alte țări ale UE. Din 10 persoane infectate, doar trei sunt corect identificate. La șapte din zece persoane li se spune „sunteți sănătoși” și sunt consecințe negative”.

Consecințele sunt extrem de grave, susține europarlamentarul.

„În primul rând, omul nu primește tratament, deoarece se crede că e sănătos și, în al doilea rând, i se spune că e sănătos, omul iese pe stradă și există riscul să îmbolnăvească și alte persoane. Este foarte important ca toate testele achiziționate să fie de foarte bună calitate. Și nu spun că în China n-ar putea fi și teste de bună calitate, dar vă spun că au existat experiențe negative cu teste fără certificate medicale. De aceea vă spun, atenție la teste!”, a conchis Mureșanu.

Sursa: jurnal.md

(timpul.md)

În urmă cu două săptămâni, România a publicat în Monitorul Oficial așa numitul „Protocol de tratament al COVID-19”, în RM nu există nicio informație oficială despre ce fel de tratament primesc pacienții.

Protocolul de tratament al COVID-19, publicat în Monitorul Oficial al României, a intrat în vigoare marţi, 24 martie, odată cu publicarea actului normativ în Monitorul Oficial. Direcțiile de specialitate ale Ministerului Sănătății, unitățile sanitare publice și private, precum și personalul medical implicat în furnizarea de servicii medicale din specialitățile implicate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Amintim că o pacientă din Soroca a publicat un live în care s-a plâns că a fost infectată de medici dar și că primește „pastile necunoscute”, care îi provoacă vomă și dureri abdominale.

CEREM TRANSPARENȚĂ!

1. Care este tratamentul oficial aprobat pentru tratarea coronavirusului?

2. Care sunt stocurile curente ale spitalelor din RM cu aceste medicamente?

(timpul.md)

Astăzi, 27 martie, se împlinesc 102 ani de la Unirea Basarabiei cu România, consfințită la finalul Marelui Război. Din nefericire, istoria a consemnat existenţa, sub un singur stat, a celor două teritorii separate de Prut, timp de doar 22 de ani, la 28 iunie 1940, un ultimatum al guvernului sovietic, care urmărea punerea în aplicare a pactului Hitler-Stalin, fiind adresat României, consemnând cedarea Basarabiei către Uniunea Sovietică.

Basarabia a făcut parte din Moldova istorică până în anul 1812, când teritoriul dintre Prut și Nistru a ajuns în graniţele Imperiului Ţarist, în contextul războaielor dintre ruși și otomani. Românii basarabeni au fost victimele unui proces foarte dur de deznaţionalizare – a fost interzisă folosirea limbii române în școală și administraţie, iar orașele au fost colonizate cu populaţie rusească.

După revoluţia rusă din februarie 1917, soarta românilor de la est de Prut se afla din nou la cumpăna istoriei. În noiembrie 1917, un Congres al Ostașilor Moldoveni a proclamat autonomia politică și administrativă a Basarabiei, precum și organizarea de alegeri pentru un Sfat al Ţării. Au fost aleși 150 de deputaţi, care reprezentau toate regiunile și naţionalităţile, dintre care 70% erau români, iar restul ucraineni, evrei, ruși, bulgari, germani, găgăuzi etc. La conducerea Sfatului Ţării a fost ales Ion Inculeţ, iar în decembrie 1917, deputaţii au proclamat înfiinţarea Republicii Democratice Moldovenești, ca stat federativ al Rusiei. Însă noua republică era slab organizată administrativ, iar trupele rusești și germane, aflate în retragere, au instaurat haosul. În plus, naţionaliștii ucraineni sabotau tentativele de autodeterminare ale românilor. Fruntașii basarabeni au cerut ajutorul armatei române, care a trecut Prutul și a stabilizat ordinea în regiune. În cele din urmă, membrii Sfatului Ţării au decis că singura soluţie pentru apărarea cauzei naţionale era Unirea cu România. Ședinţa din 27 martie 1918 a consfinţit revenirea Basarabiei la ţara-mamă „de-a pururi și totdeauna”.

Petrișor Peiu, subsecretar de stat pentru politici economice, a vorbit în exclusivitate pentru PSNews.ro despre însemnătatea unirii de acum 102 ani. Acesta a precizat că amenințarea din prezent a unei pandemii globale nu trebuie decât să ne întărească și să ne ajute să găsim resursele necesare pentru renașterea națională și pentru recuperarea unității naționale

„Acum 102 ani, în ziua de 27 martie 1918, România era într-o situație dramatică: pierduse peste două treimi din teritoriul Regatului, care se aflau sub ocupația germană. Basarabia însăși se afla sub asaltul trupelor imperiale demobilizate, care se transformaseră în bande înarmate bolșevizate, dedate infracțiunilor de tot felul asupra populației. În plus, Basarabia era la începutul declanșării epidemiei de tifos.

Guvernul tocmai se schimbase și la putere se afla premierul Alexandru Marghiloman, care începuse o negociere umilitoare cu Puterile Centrale pentru încheierea unei păci dezastruoase. Coroana însăși se afla în plină desfășurare a unui scandal care avea să aibă punctul culminant în august, odată cu dezertarea principelui Carol.

Și cu toate aceste fapte împotrivă, Sfatul Țării de la Chișinău hotărăște Unirea cu România, iar administrația și armata române se pun pe treabă și înfăptuiesc în întregime Unirea, aducând prima rază de soare în sufletul greu încercat al românilor și declanșând un proces măreț, care avea să se încheie la 1 Decembrie 1918 prin Unirea tuturor provinciilor românești. Faptul că astăzi, țara noastră se află sub amenințarea unei pandemii globale sufocante și a unei crize economice dureroase și brutale nu trebuie decât să ne întărească și să ne ajute să găsim, în noi toți, resursele necesare pentru renașterea națională și pentru recuperarea unității naționale”, a precizat pentru PSNews.ro Petrișor Peiu.

Istoricul Bogdan Bucur a vorbit și el despre însemnătatea momentului și despre condițiile aproximativ similare din punct de vedere epidemiologic de atunci și de acum.

“Poate pentru prima dată în istorie aniversăm unirea Basarabiei cu România în niște condiții epidemiologice similare cu cele care au fost în teren ala momentul respectiv, în preajma anului 1918. Este o aniverare din acest punct de vedere complet autentică. Primul Război Mondial a fost marcat de o epidemie de tifos care și-a făcut simțită existența de-a lungul întregului război. Doar în România, această epidemie a făcut aproximativ 300.000 de victime. Pe de altă parte, epidemia s-a întins până după sfârșitul războiului, iar la 1918, exact în momentul în care Sfatul Țării a luat decizia fericită de unire a Basarabiei cu România, a fost declanșată o altă pandemie – febra spaniolă.

Astfel, celebrăm această zi în condiții epidemiologice similare. Cred că lucrul acesta trebuie să ne întărească, să ne dea speranță și să ne motiveze. Dacă înaintașii noștri au putut să se gândească dincolo de pericolele sanitare, medicale ale momentului infinit mai grele, cred că nici noi nu trebuie să pierdem speranța și nu trebuie să uităm de idealurile în care credem și pentru care merită să luptăm. Este foarte bine să ne bucurăm și să avem un gând bun pentru frații noștri din R. Moldova și cred că putem spune cu toții <<La mulți ani, România!>> oriunde te-ai afla, dincoace sau dincolo de Prut!”, a precizat istoricul pentru PSNews.ro.

(psnews.ro)

Motto: „Eu nu sunt nici de stânga, nici de dreapta. Eu sunt inteligent” (Gabriel Garcia Marquez)

De ce rușii țin R. Moldova captivă, dar vinovată este mereu dreapta?

În cei 30 de ani de existență a Republicii Moldova, societatea a fost obsedată de ideea unificării partidelor ne-rusești, care la Chișinău sunt numite „partide de dreapta”. Ecoul lozincii din anii ‘90, „Unire moldoveni” este în continuare văzut ca un leac despre care se credea că are puterea să vindece toate bolile și virușii.

Fie că este vorba de dezbaterile publice, sau discuții la bucătărie, mereu se termină cu aceeași concluzie – vinovată este dreapta care nu are capacitatea de a „se uni”. Chiar și la editorialul de ieri, lumea pe rețelele de socializare “concluziona”: dreapta e de vină, care, spre deosebire de partidele de stânga, nu are capacitatea de a se unifica.

Am făcut o adevărată isterie din unificarea/ne-unificarea dreptei sau a unioniștilor. Victoria socialiștilor de la Hâncești a scos din nou în prim plan problema „unificării dreptei”. La orice pas, cu orice ocazie, dacă trebuie să găsim o scuză pentru starea jalnică a peisajului politic din RM, explicația este mereu aceeași – dreapta ne-unificată.

Cât „de dreapta” sunt pro-europenii și cât „de stânga” sunt pro-rușii din Moldova?

Opțiunile politice se clasifică în funcție de ideologia pe care și-o asumă. Acest factor „filosofic” este definitoriu și vital, caracterului sau actului politic exercitat. Suporterii dreptei politice, de-a lungul istoriei, au militat frecvent pentru conservarea statu-quo-ului, astfel făcând apel la ordine, echilibru, morală și tradiție, iar stânga a fost atribuită mișcării reformiste (astăzi se autoidentifică ca fiind progresistă) pentru că milita pentru modernizare, transformare sistemică și progres social. Aripa stângiștilor, mai ales în vremurile tulburi ale Revoluției Franceze, contesta cu fervoare ordinea socială de până atunci, militând pentru reforma integrală a statului.

Calificarea partidei pro-europene ca fiind de dreapta, iar a partidei pro-imperialiste ca fiind de stanga este una în egală măsură diletantă și demagogică. Poziționarea „de stânga ori de dreapta” survine doar atunci când discutăm despre proiecte clare cu impact în societate. Dacă ar fi să analizăm, din această perspectivă, actorii politici de la noi am observa că partidele care se considerau de dreapta, de fapt promovau politici puternice de stânga, iar cei de stânga promovau politici uneori chiar ultra-liberale. Politicienii pro-europeni, de regulă, veneau din mediul intelectualității care erau oameni tradițional, în fosta URSS, oameni săraci, iar cei de stânga sunt exponenții oamenilor bogați (fosta nomenclatură și-a păstrat privilegiile, transformându-se în noua oligarhie). Din punct de vedere pur ideologic, Dodon&Co sunt ultranaționaliști care abundă de extremism de dreapta!

Adevărata linie de divizare între cele doua curente constă în valorile „comune”, pe care nu le împărtășim! Sau iarăși despre Geopolitică…

Societatea moldovenească este structurată într-o manieră specifică, în dependență de nivelul de cultură și educație, dar subordonată necondiționat factorului etnic. Astfel, persoanele instruite, informate și educate, de regulă, împărtășesc opțiunea pro-europeană, iar cei cu un nivel redus de cunoștințe, educație, la care se adaugă și „minoritățile imperiale” încă mai tânjesc după defuncta URSS. Aici se află adevărata linie de divizare între cele doua mari plăci tectonice sociale din societatea noastră. Această structurare socială generează, la rândul său, două opțiuni electorale majore – opțiunea pro-europeană și opțiunea pro-putinistă (pro-brejnevistă). Anume exponenții acestui curent electoral l-au ținut pe Voronin la guvernare 10 ani, cruciali pentru integrarea europeană. Tot aceștia sunt cei care îl votează în zilele noastre pe Dodon. Din aceste considerente, toată retorica, promovată vara trecută de liderii „partidelor de dreapta” și partizani ai așa numitei „națiuni civice moldovenești”, referitoare la „deconectarea butonului geopolitic”, poate fi calificată ori ca diversiune ori ca tâmpenie.

Votanții pro-europeni, după cum menționam mai sus, sunt oameni instruiți, cu o gândire critică, pentru care nuanțele au contat și vor conta mereu. Spre deosebire de putiniști, ei pot fi socialiști, liberali, republicani, libertarieni, conservatori sau chiar monarhiști. Acești votanți vad diferențele între Maia Sandu, Andrei Năstase și Dorin Chirtoacă. Astfel, încercarea de a explica eșecul partidei pro-europene prin „incapacitatea liderilor de a se uni” este total greșită, ba chiar contraproductivă.

Niciodată Maia Sandu, care este un politician pro-european, nu se va „uni” cu unionistul Chirtoacă, care la rândul său tot „pro-european” este. Există o serie de realități, care nu pot fi ignorate, care fac acest lucru imposibil. Desigur, ura față de Dodon, îi poate apropia pentru moment, dar nefiind vorba de o uniune ideologică, nu este ceva care poate dura. Este suficient să amintim cum i-a unificat ura față de Plahotniuc pe Maia Sandu și Andrei Năstase, după care au avut mari dificultăți în actul guvernării, iar țara, după formarea coaliției PSRM-PD de facto este guvernată de fostul PCRM. Din peisaj au dispărut Vladimir Voronin și Vladimir Plahotnic, în rest statul se comportată exact la fel.

Întro societate liberă și democratică este absolut normal, chiar de preferat, ca oamenii să aibă mai multe opțiuni, doar atunci verbul „a alege” se manifestă în sensul său complet. Dacă crede cineva că vom „ajunge în Europa” printr-un truc electoral, în care anihilăm anumite opțiuni, pentru a favoriza altele, se înșeală amarnic. Mai mult decât atât, aș spune că șansele unui candidat pro-european să câștige sunt direct proporționale cu numărul de candidați puternici care se vor angrena în luptă, fie ca cel mai bun și cel mai abil să câștige.

Partidele pro-europene ar trebui să concureze între ele, venind cu cea mai bună ofertă politică și umană. Ar trebui să elimine „pupincurismul” ca element esențial al vieții de partid și să caute să atraga oameni cât mai competitivi. Partidele pro-europene trebuie să se dueleze prin idei și oferte către public, dar nu să se măcelărească între ei în stil roșchist, astfel încât mai apoi să poată forma coaliții și să poată guverna. Așa ar trebuie să funcționeze democrația, dar noi mergem iarăși pe „căi originale” – anihilarea opțiunilor pe segmentul pro-european, pentru că așa ne simțim mai confortabil. URSS-ul din capul nostru este încă atât de viu!

E timpul ca minoritățile imperiale să se unească în jurul unor valori cu care rezoneaza și majoritatea pro-europeană: statul de drept, democrația, libertatea de exprimare etc. Mai mult decât atât, deși este departe de mine să cred că promotorii moldovenismului civic doresc binele oamenilor, care locuiesc în această țară, este evident că, dacă vreodată toți cetățenii din RM se vor „uni” în jurul unor valori, acestea nu pot fi decât valori occidentale: democrația, statul de drept, libertatea de exprimare.

Noi, majoritatea din R. Moldova, nu vom accepta niciodată ca acest stat, chiar și semieșuat, depopulat și fără perspective clare de integrare în UE, să se transforme într-o Coree de Nord, așa cum se pare că va deveni Rusia lui Putin.

Sigur că nu toți reprezentanții minorităților din R. Moldova îl adoră pe Putin. Dar majoritatea rămâne, fără dubii, îndrăgostită peste măsură în micuțul dictator de la Kremlin și în mentalitatea imperialistă.

(Silviu Tănase – timpul.md)

Situația fluviului Nistru, ca urmare a implementării Programului de dezvoltare hidroenergică, adoptat de Cabinetul de Miniștri de la Kiev în 2016. Acesta a fost subiectul dezbaterii publice „Complexul Hidro-energetic Nistrean: studii de impact și perspective”, care a avut loc vineri la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. Documentul guvernului ucrainean prevede construirea a încă șase hidrocentrale pe cursul superior al Nistrului, fapt care e prevăzut și în Strategia de dezvoltare energetică a Ucrainei până în anul 2035. Participanții la evenimentul moderat de către ex-viceministrul Mediului Dorin Dușciac au atras atenția la consecințele extrem de grave pe care le pot avea deciziile autorităților statului vecin.

Potrivit vorbitorilor, în cazul în care guvernarea de la Chișinău va demonstra în continuare indiferență la acest capitol, în următorii ani am putea fi martori ai unui dezastru ecologic pentru toată populația stabilită în regiune. Aceștia regretă că, deși Nistrul este un fluviu transfrontalier, Ucraina nu și-a pus în discuție intențiile cu Guvernul R. Moldova.

„Problema Nistrului nu este una nouă. Trebuie să recunoaștem că, imediat după anii ’50, Ucraina apuseană, a avut scopul de a construi obiective petrochimice pe teritoriul ei, iar pe partea R. Moldova – obiective agro-industriale. În partea Ucrainei a fost un secret, fiindcă funcționau și multe unități militare și nimeni nu știa ce se produce acolo, după cum și nimeni nu știa ce se aruncă în Nistru de la aceste unități”, a subliniat Alecu Reniță, președintele Mișcării Ecologiste.
Aceeași sursă a adăugat că este greu să aflăm istoria integrală a „bolii Nistrului”, fiindcă „perioada a fost una pe care o cunoaștem, cu o secretomanie absolut exagerată. Pentru prima dată când a apărut în spațiul public sovietic problema Nistrului a fost în anul 1983. Au fost deversate în Nistru aproximativ 12 milioane de săruri periculoase. Cei care sunt din generația mea, își amintesc că în 1983 Chișinăul, o lună de zile, umbla cu căldarea de apă în mână și fiecare căuta de unde să ia apă, fiindcă nu era apă în acest oraș”, a conchis Reniță.

Lilia Curchi, director Executiv al Asociației Jurnaliștilor de Mediu și Turism Ecologic, a declarat că rolul organizației pe care o conduce este foarte important, întrucât informează societatea despre probleme ecologice devastatoare care există în R. Moldova. Ea și-a exprimat însă regretul că reacții la astfel de probleme au apărut doar în ultimii ani.

„Comunicarea și informarea cetățenilor este un factor foarte important, doar că în contextul Nistrului aproape a lipsit. De-a lungul anilor, atât timp cât cercetătorii, jurnaliștii și ecologiștii au fost separați, problema nu a fost luată în serios de către autoritățile naționale. Problema Nistrului, ca și toate problemele de mediu, practic sunt neglijate. Dar această problemă e foarte gravă”, afirmă Curchi.

La eveniment au participat și Iuliana Cantaragiu, director Adjunct al Centrului Național de Mediu, și Victor Parlicov, expert în energetică la IDIS-Viitorul. Și în opinia acestora, construcţia celor șase hidrocentrale vor afecta nivelul apei pe Nistru. Primul efect al acestui pericol este reducerea debitului de evacuare a apei la hidrocentrala Dnestrovsk. Dacă Ucraina va avea de câștigat milioane de euro pe an din aceasta,R. Moldova ar avea de pierdut la toate capitolele, consideră specialiștii.

„Deşi hidrocentralele produc energie verde şi nu poluează mediul prin emisii, ele afectează mediul poluând termic apa, modificând ecosistemul apei şi biodiversitatea organismelor vii din apă. Tratarea termică a apei la aceste hidrocentrale ar face ca apa de pe Nistru să nu fie potabilă. Soluţia e să colaborăm la nivel internaţional şi să găsim alternative ecologice viabile pentru toate ţările afectate. Moldova ar trebui să nu permită construcţia hidrocentralelor şi să ia atitudine. Nu avem dreptul să prioretizăm economia unei ţări în defavoarea mediului și a sănătății noastre. În timp ce hidroenergia înfloreşte, râurile dispar, apa potabilă devine deficit și se scumpește”, menționează în aceeași privință portalul ecopresa.md.

Dezbaterea de la Muzeul de Etnografie și Istorie Naturală a făcut parte din Programul „Moldova în dialog”, organizat de Institutul „Pro-Vest”.

(Mihaela Culcinschi – timpul.md)

La 3 martie se împlinesc 102 de ani de la momentul în care Zemstva (Consiliul judeţean) din Bălţi a decis în unanimitate votarea unei scrisori către Sfatul Țării, în numele reprezentanților din tot ținutul, în care își manifestă dorința de revenire la patria mamă.

„Ştiind prea bine că acum o sută şi şase ani am fost furaţi cu de-a sila de la sânul dulce al mamei noastre scumpe cu care am făcut un trup şi un suflet; Ştiind prea bine că în vremurile acestea grele, când după ce ne va izbăvi Dumnezeu de tirania rusească, care ne-a apăsat, batjocorit şi întunecat atât amar de vreme, era să ne prăpădim în focul anarhiei bolşevice, iar România ne-a dat ajutor frăţesc în zile de grea primejdie, curăţindu-ne ţara de duşmani, dându-ne scutul, liniştea şi rânduiala pierdută; HOTĂRÂM în numele ţinutului nostru Bălţi să ne unim din nou cu scumpa noastră ţară-mamă: România, voind să împărţim cu ea frăţeşte tot norocul şi nevoile noastre viitoare ca şi în vremurile Moldovei lui Ştefan cel Mare.” se arată în moțiunea  semnată, în unanimitate, de membrii Zemstvei de la Bălți, scrie Radio Chisinau.

„Cine citește atent acest act emis de Zemstva din Bălți înțelege exact motivele pentru care s-a făcut Unirea și condițiile care existau în acel moment în Basarabia”, susține profesorul Mihai Bărbulescu, doctor în areheologie și autorul volumului monografic Bălți 1918-1944.

”În județul Bălți a fost mai întâi o cerere a țăranilor adresată Zemstvei, care a discutat-o, a aprobat-o, și în 3 martie a făcut acea scrisoare adresată Sfatului Țării în care se cereau Unirea cu România. Este primul organism care vorbește și cere unirea, cu trei săptămâni înainte ca aceasta să fie votată de Sfatul Țării” menționează Mihai Bărbulescu.

Balțiul, unde și-a desfășurat activitatea mai mult de un deceniu părintele mișcării de eliberare națională a Basarabiei, Ion Pelivan, era un puternic centru național, potrivit istoricului Ion Negrei.

”În județul Bălți, proprietarii țăranii avea un cult pentru cultura românească. În condițiile războiului civil care venea peste Basarabiei din partea Rusiei Bolșevice, la începutul lunii martie Zemstva din Bălți votează o primă declarație de unire cu România. Declarația a fost semnată de țărani, intelectuali, medici și profesori și chiar de primarul orașului Bălți. În declarație se menționa comunitatea de limbă, de istorie, de cultură, a populației din județ și din întreaga Basarabie”.

Unirea plutea în aer peste întreaga Basarabie așa încât după declarația de unire de la Bălți a urmat votarea unui document asemănător, la 13 martie 1918, de către Zemstva de la Soroca. Întreaga populație își dorea, și situația dicta necesitatea luării unei asemenea decizii de către Sfatul Țării, potrivit istoricului Ion Negrei. Astfel încât, luând act de dorința majorității populației și ajutați de condițiile internaționale favorabile, la 27 martie Sfatul Țării votează Unirea Basarabiei cu România.

Scrisoarea aprobată de Zemstva de la Bălți la 3 martie 1918

În ziua de 3 martie, ceasurile de dimineaţă, 20 reprezentanţi ţărani din Zemstva ţinutală (consiliu judeţean) a ţinutului Bălţi a prezentat la birou în numele reprezentanţilor din tot ţinutul următoarea “moţiune” sau dorinţă scrisă, preluată de basarabia91.net:

„Noi, mai jos iscăliţii ai Zemstvei ţinutului Bălţi, cu cinste vă rugăm să aveţi bunătatea ca, înainte de a intra în rânduiala zilei hotărâte pentru adunarea de astăzi a zemstvei, să puneţi la glăsuire dorinţa noastră arătată mai la vale, de a ne uni cu ţara noastră mama România.
Ştiind prea bine că acum o sută şi şase ani am fost furaţi cu de-a sila de la sânul dulce al mamei noastre scumpe cu care am făcut un trup şi un suflet;

Ştiind prea bine că în vremurile acestea grele, când după ce ne va izbăvi Dumnezeu de tirania rusească, care ne-a apăsat, batjocorit şi întunecat atât amar de vreme, era să ne prăpădim în focul anarhiei bolşevice, iar România ne-a dat ajutor frăţesc în zile de grea primejdie, curăţindu-ne ţara de duşmani, dându-ne scutul, liniştea şi rânduiala pierdută;

Ştiind prea bine că singuri sîntem şi prea puţini şi prea neputincioşi, pentru a ne putea ocârmui şi apăra singuri, fără a cădea din nou sub alt jug străin, care să ne facă iarăşi robi;
HOTĂRÂM în numele ţinutului nostru Bălţi să ne unim din nou cu scumpa noastră ţară-mamă: România, voind să împărţim cu ea frăţeşte tot norocul şi nevoile noastre viitoare ca şi în vremurile Moldovei lui Ştefan cel Mare.
Această hotărâre nestrămutată şi sfântă a noastră rugăm să fie trimisă fără întârziere Sfatului Ţării din Chişinău, pentru ca acesta, ascultând glasul nostru, să hotărască în grabă în numele întregii ţări: sfânta, mântuitoarea, mult dorita şi veşnica noastră Unire cu ţara noastră mamă România, în care ne punem nădejdea, căci ca bună mamă ne va garanta frăţie deplină şi drepturile căpătate de norod prin revoluţia din 1917.

Bălţi, în 3 Faur 1918. Urmează semnăturile…”

Preşedintele adunării Zemstvei, Costache Leancă, punând la vot, dorinţa celor douăzeci de reprezentanţi a fost aprobată în unanimitate.

Şi adunarea s-a transformat într-o sărbătoare improvizată. Deputaţii au strigat urale, „Trăiască Unirea şi România Mare”. Au cântat „Pe-al nostru steag e scris Unire”.

sursa: radiochisinau.md

(deschide.md)

Aici a inceput Unirea Basarabiei cu  România la 3 martie 1918

“În ziua de 3 martie, ceasurile de dimineaţă, 20 reprezentanţi ţărani din Zemstva ţinutală (consiliu judeţean) a ţinutului Bălţi a prezentat la birou în numele reprezentanţilor din tot ţinutul următoarea “moţiune” sau dorinţă scrisă:

Noi, mai jos iscăliţii ai Zemstvei ţinutului Bălţi, cu cinste vă rugăm să aveţi bunătatea ca, înainte de a intra în rânduiala zilei hotărâte pentru adunarea de astăzi a zemstvei, să puneţi la glăsuire dorinţa noastră arătată mai la vale, de a ne uni cu ţara noastră mama România.

Ştiind prea bine că acum o sută şi şase ani am fost furaţi cu de-a sila de la sânul dulce al mamei noastre scumpe cu care am făcut un trup şi un suflet;

Ştiind prea bine că în vremurile acestea grele, când după ce ne va izbăvi Dumnezeu de tirania rusească, care ne-a apăsat, batjocorit şi întunecat atât amar de vreme, era să ne prăpădim în focul anarhiei bolşevice, iar România ne-a dat ajutor frăţesc în zile de grea primejdie, curăţindu-ne ţara de duşmani, dându-ne scutul, liniştea şi rânduiala pierdută;

Ştiind prea bine că singuri sîntem şi prea puţini şi prea neputincioşi, pentru a ne putea ocârmui şi apăra singuri, fără a cădea din nou sub alt jug străin, care să ne facă iarăşi robi;

La 3 martie 1918 in orasul Bălţi a inceput Unirea Basarabiei cu România

HOTĂRÂM în numele ţinutului nostru Bălţi să ne unim din nou cu scumpa noastră ţară-mamă: România, voind să împărţim cu ea frăţeşte tot norocul şi nevoile noastre viitoare ca şi în vremurile Moldovei lui Ştefan cel Mare.

Această hotărâre nestrămutată şi sfântă a noastră rugăm să fie trimisă fără întârziere Sfatului Ţării din Chişinău, pentru ca acesta, ascultând glasul nostru, să hotărască în grabă în numele întregii ţări: sfânta, mântuitoarea, mult dorita şi veşnica noastră Unire cu ţara noastră mamă România, în care ne punem nădejdea, căci ca bună mamă ne va garanta frăţie deplină şi drepturile căpătate de norod prin revoluţia din 1917.

Bălţi, în 3 Faur 1918.Urmează semnăturile..

”Preşedintele adunării Zemstvei, Costache Leancă, punând la vot, dorinţa celor douăzeci de reprezentanţi a fost aprobată în unanimitate.

Şi adunarea s-a transformat într-o sărbătoare improvizată. Deputaţii au strigat urale, “Trăiască Unirea şi România Mare”. Au cântat “Pe-al nostru steag e scris Unire”.

Sursa: [1] basarabia91.net via cersipamantromanesc.wordpress.com

(glasul.info)

Protestul veteranilor de război din PMAN continuă deja de două ore. Veteranii războiului de pe Nistru scandează „Demisia la toți trădătorii”, în contextul declarației ministrului de Externe Aureliu Ciocoi care a declarat că în 1992, Rusia a intervenit pentru a opri vărsările de sânge.

S-a dat citire unei declarații cu o serie de cerințe, în special, ce vizează retragerea armatei ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, transmite Știri.md cu referire la realitatea.md.

În momentul în care voiau să depună petiția în adresa Guvernului, oamenii legii au încercat să-i oprească pe protestatari.

Pe unul dintre ei i-a enervat asta. Avea un buzdugan în mână cu care a spart ușa de sticlă a Casei Guvernului.

Ulterior, la intrarea în Guvern, protestatarii au strigat Demisia! și Dodon la pușcărie!

Totodată, de pe scena din PMAN, mai mulți vorbitori au cerut demisia Guvernului Chicu, a lui Igor Dodon și a actualului Parlament. Veteranii au cerut facilități, sporuri bănești și un departament care să le protejeze interesele, potrivit Agora.md.

Iată câteva declarații care au răsunat de pe scenă:

„Dodon e trădător de țară, a pus flori la cazacii ruși în Transnistria. El e trădător de țară, să se ducă la P. 13. El e Iuda”.

„Cerem respect, onoare și grijă de veterani. În această perioadă grea, când autoritățile sunt străine intereselor naționale și grijilor veteranilor, rog să ne mobilizăm să facem ordine din țară”.

„Noi pentru ce am luptat? Ca ei să-și mărească salariile cu 4.000 de lei? În toate țările, veteranii stau în fruntea societății, suntem sătui de ONG-uri care nu rezolvă nimic pentru noi. Am cerut un departament care să aibă grijă de noi, să ne facem viața mai ușoară”.

„Președintele nostru, care are aparat foto de mii de lei, costum sportiv de mii de euro, ei ne zic că nu au bani. Nouă nu au de unde să ne dea câte 3.000 de lei. Spuneți câți dintre colegii noștri au murit? Care e garanția că noi o să ajungem la 55 de ani sau la 63? Veniți cu noi, vă fură și pe voi”.

„Dodon a plecat la un frate de-al lui, Krasnoselski, și a depus flori la acei cazaci care ne-au ucis pe noi, pe fetele noastre. Ei au devenit eroi, iar noi mercenari și bețivani. Mai este unul – deștept – Ciocoi. Acesta trebuie bătut cu picioarele în pardon și fugărit”.

(stiri.md)

Portalul pro-kremlin sputnik.md publică rezultatele unui sondaj IMAS unde se vede clar că Igor Dodon a pierdut încrederea majorității cetățenilor.

Igor Dodon ar avea susținerea a „tocmai” 40% la din cetățeni, iar Maia Sandu a „doar” a 28.2%.

Cum „interpretează” aceste date, „jurnalistul sputnik.md”: „Eu cred că toate aceste atacuri sunt absolut inutile. Preferințele electoratului sunt în favoarea lui Dodon și acest raport nu poate fi schimbat până la alegerile prezidențiale din toamnă”.

Cu toate acestea, dacă la procentul Maiei Sandu s-ar adăuga și procentele lui Andrei Năstase, Dorin Chirtoacă și Octavian Țîcu, scorul s-ar duce tocmai la 37.1%. Având în vedere marja de eroare a oricăror sondaje, este evident că „opinia” ex-jurnalistului de la Flux, Sergiu Praporșic este una cu tentă manipulatorie.

Sergiu Praporșcic, autor Sputnik.md

(TIMPUL.MD)

Moldova ar putea lua de la Federația Rusă un credit suma căruia constituie jumătate de miliard de dolari va fi accesat pe un termen de 10 ani. Declarația a fost făcută de șeful Cabinetului de Miniștri, în cadrul emisiunii „Puterea a Patra” de la N4. Oficialul a precizat că rata dobânzii cu care va fi acordat împrumutul nu va depăși 2%.

Chicu a mai spus că banii ar putea ajunge în Moldova spre finele lunii martie. Totuși, documentul care va oficializa tranzacția va fi semnat săptămâna viitoare:

„Vom lua în tranșă acești bani, în funcție de capacitatea noastră de valorificare. Pentru anul 2020 am estimat necesitatea de 200 de milioane de dolari”.

Dacă suma împrumutată va fi de 200 de milioane de dolari la o dobânda de 2%, cetățenii R. Moldova vor trebui să achite în jur de 70 de milioane de lei dobândă pentru ca Guvernarea Dodon/Chicu să aibă ce „arăta” la oameni în campanie.

(timpul.md)

La nici 70 de kilometri de Chișinău, într-o pădure din preajma satului Hagimus, raionul Căușeni, se află un Liceu cu profil de Arte doar pentru fete, care se află pe teritoriul Mănăstirii Marta și Maria și este administrat de maicele de acolo.

În acest liceu proaspăt construit își fac, deocamdată, studiile 39 de fete din diferite colțuri ale țării, transmite Știri.md.

Pe lângă materiile obișnuite, care se predau în toate școlile din țară, discipolele au și lecții individuale de canto, pian și dirijat.

Victoria are 18 ani, este elevă în clasa a 12-a, iar în acest an se va număra printre primele ucenice care vor susține Bacalaureatul la Liceul de pe lângă Mănăstire.

Victoria Morari, elevă în clasa a XII-a, Liceul cu Profil de Arte de pe lângă Mănăstirea Marta și Maria:

“Viața mea s-a schimbat radical. Când eram în lume, viața mea era împrăștiată, nu știam ce îmi doresc cu adevărat. Însă aici, datorită maicilor și datorită Bunului Dumnezeu, că noi ne rugăm, am înțeles ce vreau de la viață prin faptul că muzica este viața mea. Vreau să merg la Academia de muzică și teatru și să fac cursuri de dirijare”.

Elevele au acces la internet și telefoane mobile. Cu toate acestea, Victoria spune că s-a obișnuit să stea departe de gadgeturile moderne.

“Cred că aceasta este o școală dintre cele mai bune, deoarece aici nu sunt băieți care să ne distragă atenția, nu prea avem acces la telefoane, pentru că internetul e ca cuțitul din bucătărie. Nu pierdem timpul în zadar”, a menționat tânăra.

După doi ani și jumătate de când se află la Liceul de la Mănăstire, tânăra recunoaște că nu i-a fost ușor să se obișnuiască cu regimul de aici.

“Ne trezim la 7:00, facem gimnastica de dimineață, până la și 10, după aia plecăm la rugăciunea de dimineață. Orele se încep la ora 8:00, după care la ora 1:45 e masa și apoi lecții până seara, la ora 6”, a mai spus adolescenta.

Monahia Teoctista, responsabilă de Liceul cu Profil de Arte de pe lângă Mănăstirea Marta și Maria: “Nu este chiar simplu pentru ele. În primul semestru, în general, clasa a X-a e foarte greu, pentru că trebuie să se dezobișnuiască și de telefoane, și regimul acesta destul de strict. E un regim. Trebuie să se scoale dimineața la 7 obligatoriu și la 11 seara e stingerea obligatoriu. Elevele cum vin la noi la 1 septembrie au posibilitatea să plece acasă sâmbăta, dar nu prea pot pleca în fiecare sâmbătă. De ce, fiindcă au aceste ore individuale, pierd orele”.

Mădălina Sârbu, elevă în clasa a X-a, Liceul cu Profil de Arte de pe lângă Mănăstirea Marta și Maria:

“M-am gândit cu ajutorul Domnului să încerc și nu regret și nu o să regret niciodată în viață că am venit aici să fac studiile. M-am făcut mai liniștită, am luat multe lucruri de la măicuțe, ele se poartă foarte bine cu noi, suntem ca într-o familie”.

Daniela Buruian, elevă în clasa a X-a, Liceul cu Profil de Arte de pe lângă Mănăstirea Marta și Maria: “Din rude de preoți, i-au propus tatălui să mă aducă aici și tata s-a decis să mă aducă aici. E foarte bine că există așa școli separate, pentru că nouă fetelor ne dă posibilitatea să ne concentrăm asupra obiectelor și eu cred că aceasta este perioada în care noi trebuie să învățăm”.

În cadrul instituției de învățământ muncesc patru maici de la Mănăstire și mai mulți profesori, care fac de câteva ori pe săptămână naveta de la Chișinău sau Tighina.

Veronica Postolache, profesoară de dirijare, Liceul cu Profil de Arte de pe lângă Mănăstirea Marta și Maria:

“Orele decurg cu foarte multă dăruire de sine. Spre deosebire de orele pe care le duc la Chișinău, în școlile obișnuite, acolo foarte mult persistă indiferența. Este o educație aparte, este un spirit aparte unde sunt eleve fete, nu este brutalitate. Este o puritate aici, o sfințenie. Am devenit și eu mai spirituală, mai cuminte, mai gânditoare”.

Liceul de pe lângă Mănăstirea Marta și Maria este o filială a liceului ”Grigore Grigoriu” din satul Cîrnățeni, raionul Căușeni, așa că dascălii sunt plătiți din bugetul de stat, cu excepția profesorilor de muzică.

Monahia Teoctista, responsabilă de Liceul cu Profil de Arte de pe lângă Mănăstirea Marta și Maria:

“Avem un schit, unde avem vaci, porci, animale, maicile muncesc acolo și ceea ce se vinde de acolo se susțin, în special, orele individuale, care nu sunt achitate de stat”.

Monahia Teodora, slujitoare a Mănăstirii Marta și Maria:

“Noi suntem până în 60 de maici, împreună cu ascultătoarele surori și maici. Avem diferite ateliere, avem atelierul de tricot, avem croitoria, unde coasem veșminte preoțești, haine călugărești. Avem țesătoria, țesem diferite traiste, prosoape. Avem vie, livadă, grădină, de toate”.

Mănăstirea Sfintelor Mironosițe Marta și Maria a fost înființată în anul 1997, iar Liceul cu profil de Arte de pe lângă aceasta și-a început activitatea acum trei ani. Studiile aici sunt gratuite.

Republica Moldova se întoarce la planurile de reintegrare a Transnistriei dezvoltate în anul 2003. Această inițiativă este în mod evident venită din exterior și nu de la liderii acestei țări.