După ultima ploaie
Apoi se lasă seara
cu buzunarele pline de frunze
și zvonuri,
un ac rătăcit pe discul tăcerii
iar timpul o muzică prin
camerele ticsite.
În cărti semnele de carte,
un Pessoa
își caută prin sertare,
iar printre pagini se strecoară
un fluture cu aripi de cerneală,
unele în praful de pe viniluri,
în felul în care o lumină oblică
își caută odihna toate
păsările exilate din vise.
O altă duminică,
cu miros de gutui și ploi,
cu îngeri desculți
prin livada din spate și-un soare,
ca o monedă de aur pe pervaz
rămas în urmă.
O portocală desface în felii
geografia unei veri,
în timp ce lingurița răscolește
în ceașcă ultimele
pentru o vreme, adevăratul nume,
după ultima ploaie.
Ana Urma
