Cum îi descriau rușii pe români în anul 1898.
Fragmentul de mai jos provine din volumul „Românii. Citire pentru popor”, redactat de pedagogul rus Feofil Feofilovici Puțîkovici și tipărit la Sankt Petersburg în 1898. Lucrarea reflectă perspectiva etnografică a vremii.
Românii
În general, românii sunt oameni de statură medie, bine proporționați, puternici, rapizi și ușori în mișcările lor. În mare parte sunt bruneți, măslinii, cu ochi expresivi, dinți albi strălucitori, mâini și picioare mici. Sunt înțelegători, virtuoși, ospitalieri, foarte moderați în nevoile lor, răbdători în fața greutăților vieții, curajoși în caz de nevoie și destul de veseli. Bărbații le place foarte mult să poarte părul lung, care cade pe umeri în bucle. Mulți evită serviciul militar doar pentru a nu trebui să-și taie părul lung. Fetele românce sunt zvelte, vesele și vorbărețe. La 13-14 ani, o româncă ajunge la dezvoltarea ei maximă, devenind grațioasă și frumoasă – cu părul negru strălucitor, ochii negri expresivi, gropițele din obraji și buzele subțiri. La 15-16 ani, o româncă înflorește și se maturizează. De obicei, la treizeci de ani, româncele par deja femei mature, iar la 40-50 de ani sunt considerate bătrâne. Aceeași rată de îmbătrânire se aplică și bărbaților…
…Pe pământ sunt puține popoare care se înmulțesc și își extind teritoriile atât de repede precum poporul român. În sine, liniștiți și pașnici, românii se stabilesc mereu ferm și astfel reușesc să își răspândească identitatea națională, astfel încât oamenii de altă naționalitate, trăind cu ei, își pierd treptat identitatea. Astfel, ei au reușit să românizeze un număr mare de sârbi, bulgari, unguri. Această remarcabilă capacitate de românizare a oamenilor de altă naționalitate este explicată în principal prin faptul că românii nu au capacitate și nici dorință de a învăța limbi străine. Fără necesitate extremă, românii nu fac nici cel mai mic efort pentru a se înțelege (vorbi) cu vecinii lor. Ei preferă ca cei din jur (vecinii) să vorbească cu ei în română. Vecinii într-adevăr cedează și încep treptat să învețe limba română și să comunice cu veneticii (românii). Treptat, această limbă devine o limbă comună acolo unde anterior ea nu a răsunat (nu s-a auzit). Românizarea oamenilor străini se realizează mult datorită româncelor, care fiind frumoase (datorită frumuseții), se căsătoresc (sunt luate de neveste) adesea cu vecinii slavi și unguri. „Și merită doar ca o româncă să intre într-o familie de alt neam, că toată casa devine românească”, spune un proverb sârb.
Via Sufletul Moldovei
