LA 27 MAI 1600, CELE TREI PRINCIPATE ROMÂNE, MOLDOVA, ARDEALUL ȘI ȚARA ROMÂNEASCĂ, STAU UNITE TIMP DE 1 AN DE ZILE, SUB BUZDUGANUL CU TREI PECEȚI AL MĂRIEI SALA MIHAI VODĂ VITEAZUL, BANUL CRAIOVEI FIUL LUI PĂTRAȘCU.
– Închinăm momentului poezia:
“MIHAI VITEAZUL ȘI TURCII”.
*
– Oștile păgîne pasă la hotare.
Mihai-Vodă şade la o masă mare.
Căpitanii ‘n juru-i beau, se veselesc,
Cînd deodată-n sală intră-un sol turcesc.
– Padişahul nostru m-a trimis la tine
Să-i plătești tributul ce i se cuvine !
**
Mihai-Vodă tace. Oaspeți, mare-mic,
Cu onor din teacă spedele-şi ridic.
Luna varsă raze dulci și auroase,
Căpitanii-şi scutură coamele pletoase.
Iat-acum se scoală Doamna-i tinerică
Rumenă, suavă ca o zambilică.
Sub hlamidă-i salta rotungiorii sîni,
Crini și garofițe pe-al ei chip se-ngîn,
Părul pe-a ei frunte joacă grațios,
Ochii cu tristete cat-acum în jos.
*
Unde este timpul cel de altădată
Cînd Mihai Viteazul ştia să se bată ?
Cela ce-n primejdii stă şi se gîndeşte
Inamicii țării jugu-i pregăteşte.
Pentru tron, mărire, dulcea-i soţioară
Gata-i să se ducă şi-n locu-i să moară !
Doamne, tu ai dreptul s-o abandonezi,
Dar nu ai pe-acela plîngînd ca s-o vezi.
Du-te, mori in luptă, dulcele meu mire,
Că de nu ești vrednic, plec la mănăstire!
**
Atunci Mihai-Vodă, se scoală deodată
Și spre sol întoarce faţa-i gîndurată:
– Mergi și spune celui care te-a trimis
Că Mihai Viteazul ochii n-a închis.
Au voieşti pe țară biruri noi a pune?
Au vrei să iau pielea de pe noroadele umile?
Padişahul vostru, fără de-ncongior
Vrea să nimicească p-acest brav popor.
Dar mai bine piară dacă i-a fost dat,
Decît cu ruşine, mic și îngenunchiat !
***
Și zicînd aceasta, ia o bardă-n mînă,
Iute strînge-n juru-i armia română
Și cu ea de-a valma, făr’ să zăbovească,
Sfarmă si respinge armia turcească.
Chiar şi Sinan-Pașa, plin de umilinți,
A căzut în apă de pe pod
Și-a pierdut doi dinţi.
**
Iar Mihai Viteazul, după două ceasuri,
Nalţă-o mănăstire şi trei parastasuri,
Pentru sfântă pomenire !
– Poezie atribuită lui
George Topârceanu, după o versiune de Dimitrie Bolintineanu.
– Slavă și Veșnică pomenire, vrednicilor noștri eroi, viteji și voievozi ai neamului !
(Părintele Calistrat)
