close
PromovateRomânia Mare

ORA DE ISTORIE ROMÂNEASCĂ

 

LA 27 MAI 1600, CELE TREI PRINCIPATE ROMÂNE, MOLDOVA, ARDEALUL ȘI ȚARA ROMÂNEASCĂ, STAU UNITE TIMP DE 1 AN DE ZILE, SUB BUZDUGANUL CU TREI PECEȚI AL MĂRIEI SALA MIHAI VODĂ VITEAZUL, BANUL CRAIOVEI FIUL LUI PĂTRAȘCU.

– Închinăm momentului poezia:

“MIHAI VITEAZUL ȘI TURCII”.

*
– Oștile păgîne pasă la hotare.
Mihai-Vodă şade la o masă mare.
Căpitanii ‘n juru-i beau, se veselesc,
Cînd deodată-n sală intră-un sol turcesc.
– Padişahul nostru m-a trimis la tine
Să-i plătești tributul ce i se cuvine !

**
Mihai-Vodă tace. Oaspeți, mare-mic,
Cu onor din teacă spedele-şi ridic.
Luna varsă raze dulci și auroase,
Căpitanii-şi scutură coamele pletoase.
Iat-acum se scoală Doamna-i tinerică
Rumenă, suavă ca o zambilică.
Sub hlamidă-i salta rotungiorii sîni,
Crini și garofițe pe-al ei chip se-ngîn,
Părul pe-a ei frunte joacă grațios,
Ochii cu tristete cat-acum în jos.

*
Unde este timpul cel de altădată
Cînd Mihai Viteazul ştia să se bată ?
Cela ce-n primejdii stă şi se gîndeşte
Inamicii țării jugu-i pregăteşte.
Pentru tron, mărire, dulcea-i soţioară
Gata-i să se ducă şi-n locu-i să moară !
Doamne, tu ai dreptul s-o abandonezi,
Dar nu ai pe-acela plîngînd ca s-o vezi.
Du-te, mori in luptă, dulcele meu mire,
Că de nu ești vrednic, plec la mănăstire!

**
Atunci Mihai-Vodă, se scoală deodată
Și spre sol întoarce faţa-i gîndurată:
– Mergi și spune celui care te-a trimis
Că Mihai Viteazul ochii n-a închis.
Au voieşti pe țară biruri noi a pune?
Au vrei să iau pielea de pe noroadele umile?
Padişahul vostru, fără de-ncongior
Vrea să nimicească p-acest brav popor.
Dar mai bine piară dacă i-a fost dat,
Decît cu ruşine, mic și îngenunchiat !

***
Și zicînd aceasta, ia o bardă-n mînă,
Iute strînge-n juru-i armia română
Și cu ea de-a valma, făr’ să zăbovească,
Sfarmă si respinge armia turcească.
Chiar şi Sinan-Pașa, plin de umilinți,
A căzut în apă de pe pod
Și-a pierdut doi dinţi.

**
Iar Mihai Viteazul, după două ceasuri,
Nalţă-o mănăstire şi trei parastasuri,
Pentru sfântă pomenire !

– Poezie atribuită lui
George Topârceanu, după o versiune de Dimitrie Bolintineanu.

– Slavă și Veșnică pomenire, vrednicilor noștri eroi, viteji și voievozi ai neamului !

(Părintele Calistrat)

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.