close

Promovate

CronicăPromovate

„Maternitate. O compoziţie cu fotografii“ (1983)

WhatsApp Image 2021-11-15 at 11.10.42

SERGIU RUGINĂ. ÎN ATELIER. E una dintre compozițiile pe care le prețuiesc cel mai mult, fiind povestea Patriarhului meu de lumină. Așa că am scris cândva despre el: „În sufrageria sa, pe pereți, se aflau icoane vechi, bizantine. Propriile sale picturi erau încărcate de forța rafinării divinului prin ecourile lui Andrei Rubliov. Nu picta, se ruga. Nu desena, zămislea. Nu mă privea obosit, niciodată. Mă privea cu lumină. Pentru că picta cu lumină. Astfel de pictori au fost, odată. Cine-și mai amintește de ei? Unde s-au dus sanctuarele lor? Cine mai ascultă, fie și în gând, ecoul vocilor lor? Răpujneți, satul în care s‑a născut pictorul Sergiu Rugină, nu mai există nici măcar în hărți.”

 

Text și photo ©️ Ioan Mihai Cochinescu

mai mult
CreștinătatePromovate

Postul Nașterii Domnului (Postul Crăciunului)

nasterea-domnului

Postul Nașterii Mântuitorului sau Postul Crăciunului, așa cum este cunoscut de către credincioși, ține 40 de zile, începând cu data de 15 noiembrie și până la 25 decembrie. Lăsatul secului este pe 14 noiembrie. Dacă această zi cade miercurea sau vinerea, postul începe din 14 noiembrie.

Prin intermediul acestui post Dumnezeu ne da putință curățării trupești și sufletești. Acesta ne aduce aminte de cele patruzeci de zile de post ale Prorocului Moise, în așteptarea cuvintelor lui Dumnezeu, dar și de postul patriarhilor din Vechiul Testament.

Precum cei de atunci așteptau venirea Mântuitorului pe Pământ cu post și rugăciune, așa se cuvine ca toți credincioșii să aștepte și să întâmpine prin ajunare Mielul lui Dumnezeu născut din Fecioara Maria.

În acest post credincioșii ar trebui să postească de carne, brânză și ouă, în timp ce lunea miercurea și vinerea se consumă mâncare fără ulei și fără vin. În zilele de marți și joi se face dezlegare la untdelemn și vin. Mai mult, sâmbetele și duminicile, până pe 20 decembrie inclusiv, se dezleagă de untdelemn, pește și vin. Dacă în zilele de luni, miercuri și vineri Biserica Ortodoxă prăznuiește vreun sfânt mare, însemnat în calendar cu cruce neagră, creștinii pot consuma untdelemn și vin. De hramul bisericii sau vreo sărbătoare însemnată în calendar cu cruce roșie se face dezlegarea și la pește.

În ziua de Ajun se mănâncă abia seara și doar grâu fiert îndulcit cu miere, covrig, turte din făină și poame deoarece cu semințe a ajunat și Daniil proorocul și cei trei tineri din Babilor, care au prevestit și așteptat Nașterea Mântuitorului.

De Crăciun, indiferent de ziua în care cade se mănâncă de dulce.

Se mănâncă untdelemn și se face dezlegare la vin în datele de 16, 22, 23, 24, 25 și 30 noiembrie, dar și pe 4,5,6,7,9, 12, 13, 17 și 20 Decembrie, dacă aceste zile cad lunea, miercurea sau vinerea, deoarece în aceste zile Biserica prăznuiește Sfinții mai importanți.

Se face dezlegare la pește când Biserica Ortodoxă prăznuiește Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, pe 21 noiembrie, indiferent dacă această sărbătoare cade miercurea sau vinerea. De asemenea, credincioșii pot mânca pește în zilele de luni, miercuri și vineri ale acestui post, doar dacă în aceste zile cade hramul bisericii. Nu în ultimul rând, se face dezlegare la pește în zilele cu sfinți însemnați, dar și în zilele de 16, 22, 23, 24, 25, 30 Noiembrie și 4, 5, 6, 7, 9, 12, 13, 17 Decembrie dacă zilele acestea cad marți sau joi, cu atât mai mult când marțea sau joia se întâmplă hramul bisericii.

Sursa: Sarbatori Crestine

mai mult
IstoriePromovate

Dobrogea în anul Domnului 1878

ziua-dobrogei

La data de 14 noiembrie 1878, Dobrogea se alătura statului național român, în urma Războiului de Independență (ruso/româno-turc) din anii 1877-1878. Spațiul dintre Dunăre și Marea Neagră, singurul teritoriul al României poziționat în Peninsula Balcanică, locul de întâlnire al popoarelor celtice, getice, dacice, elene și romane, dar și punctul de plecare al creștinismului în spațiul românesc propovăduit de apostolul Andrei, revenea României în urma prevederilor de pace de la Berlin din 1 iulie 1878.

Încă din 10 noiembrie, Domnitorul Carol îl numea pe Nicolae Catargi drept guvernator al Dobrogei, pe Remus Opreanu prefect al județului Constanța și pe Mihail Ghica prefect al județului Tulcea.

Ioan Murgescu, membru în comisia militară trimisă în regiune de guvernul român în scopul unei documentări în ceea ce privește regimul politic și juridic, instituțiile și starea generală și nevoile imediate ale populației – nota: “Toate populațiile române, grece, turce și tătare așteaptă cu nerăbdare ocupațiunea Dobrogei de către români, și în toate locurile unde am fost mi-au mărturisit că se găsesc fericiți că Dobrogea și Marea s-au dat României”.

Domnitorul Carol I a fost primit cu entuziasm de oamenii locului și autoritățile sin Brăila. Primarul orașului afirma într-un discurs: “Steagul României, care a fost purtat victorios dincolo de Dunăre, pe câmpurile de bătălie ale Bulgariei, va fâlfâi acum asupra marii provincii, spre a o cuceri și moralicește prin cele două principii ale civilizației: libertate și justiție!”. Auzind aceste vorbe, viitorul monarh al României spunea că “anexarea Dobrogei va deschide țării un nou izvor de bunăstare și mai cu seamă va da comerțului Brăilei un nou avânt”.

La 14 noiembrie 1878, Domnitorul Carol dăduse citire la Brăila și unei “Proclamații către Dobrogeni”. Acest document a fost multiplicat și răspândit pe întreg teritoriul. Această Proclamație îi anunța pe locuitorii Dobrogei, printre altele, că “cele mai sfinte și mai scumpe bunuri ale omenirii – viața, onoarea și proprietatea – sunt puse sub scutul noii constituții”, iar “religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre și nimeni nu le va putea lovi fără a-și primi legitima pedeapsă”.

În primii doi ani de administrație în Dobrogea, au fost create structuri administrative compatibile cu cele din restul țării. Dobrogea a fost împărțită, din punct de vedere teritorial-administrativ în trei județe: Kustendje (Constanța), Tulcea și Silistra Nouă. Comunele urmau a fi conduse de un primar, asistat de un consiliu format din patru onorabili aleși de locuitori.

Din cei 226,000 de locuitori, 127,000 erau musulmani. Se aflau 71,000 de tătari, 49,000 de turci, 47,000 de români, și 30,000 de bulgari. De asemenea, existau și locuitori evrei, greci, armeni, ruși, cerchezi ori germani. Tocmai din aceste cauze, mulți au privit cu scepticism alipirea Dobrogei, în schimbul sudului Basarabiei.

La 2 august 1878, Mihai Eminescu, unul dintre principalii critici ai schimbului, scria în ziarul “Timpul”: “Pentru a ține în respect și în ordine populațiunile sălbatice ale Dobrogei ne va trebui să întrețină acolo o armată considerabilă. Va să zică mai multe milioane ce se vor cheltui în fiecare an, va să zică o cauză de slăbiciune economică a statului român. Pentru a face șederea în această țară băltoasă posibilă, pentru a o face productivă, trebuie să cheltuim zecimi, poate chiar sutimi de milioane. Cheltuielile ce le vom face pentru Dobrogea vor fi mult mai considerabile decât veniturile ce le va putea da. Când, în fine, după 10-15 ani, vom fi cheltuit sutimi de milioane pentru a face Dobrogea productivă, guvernul Bulgariei va găsi cu înlesnire un pretext ca să ne ceară Dobrogea și… dacă această va conveni și Rusiei… Dobrogea ne va fi luată cu mai mare înlesnire decât ni se ia astăzi Basarabia”.

Chiar dacă primeau Dobrogea, pierderea județelor Cahul, Bolgrad și Ismail nu a fost suportată prea ușor. Mulți au considerat acest schimb drept unul samavolnic. Principele Carol I, sfătuit și de tatăl său, a înclinat să accepte Dobrogea, fiind convins de avantajul economic și strategic al regiunii la Marea Neagră. Kogălniceanu a inclinat, și el, către acest compromis – mai ales că rușii nu voiau să renunțe la sudul Basarabiei.

Așadar, la 143 de ani de la Unirea Dobrogei, în ceas aniversar, putem da dreptate Domnitorului și Regelui Carol I. Ținutul dintre Dunăre și Marea Neagră a progresat uimitor, oferind un bun exemplu de înțelegere inter-etnică și diversitate, devenind și unul dintre principalele regiuni strategice dinconjurul Mării Negre.

Stamate Constantin

Surse:
– Romulus Seișeanu, Dobrogea. Gurile Dunării și Insula Șerpilor. Schiță monografică. Studii și documente, București, 1928, p. 186;
– Petre Maravela, “1878 – Reinstalarea administrației românești în Dobrogea”, în Marea Noastră, XVIII, nr. 3 (68), aprilie-iunie, 2008, p. 5;
– Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, Istoria Dobrogei, Constanța, 1998, p. 348;
– M.O., nr. 236/1878, pp. 7161-7162;
– Mihai Ionescu Dobrogeanu, Dobrogea în pragul veacului XX-lea, 1904, p. 357;
– Ovidiu Drugă, “De ce s-a împotrivit Mihai eminescu unirii Dobrogei cu România?”, în Evenimentul Istoric, 22 martie 2020, disponibil la adresa evenimentulistoric.ro;

mai mult
CreștinătatePromovate

Predica de Duminica – Pilda samarineanului milostiv – Comentarii Patristice

pilda_samarineanului_milostiv

Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.
Duminica a 25-a după Rusalii (Ev. Luca 10, 25-37)
(Lc. 10, 25) Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?

Oricine înțelege pe deplin taina întrupării ar putea să-i spună învățătorului de lege: Dacă într-adevăr ai fi fost priceput în cele ale Legii și în înțelesurile profundei sale învățături, nu ai fi uitat pe Cine încerci să ispitești. Ai crezut că este doar un simplu Om, doar un Om și nu Dumnezeu care s-a făcut văzut în chip omenesc, care cunoaște cele ascunse și care poate privi în inimile celor care vin la El. În multe chipuri, Emanuel este anticipat în faptele lui Moise. L-ai văzut jertfit ca pe un miel dar dărâmând și călcând peste moarte prin sângele Său. L-ai văzut în arcă, în care era așezată Legea. Prin trupul Său cel sfânt era ca și în arcă, fiind Cuvântul Tatălui, Fiul născut din Dumnezeu după natură. L-ai văzut ca pe scaunul milei din cortul sfânt, în jurul căruia stăteau serafimii. El este scaunul milei pentru iertarea păcatelor noastre. Da, și chiar ca și Om este lăudat de către serafimi, care sunt cele mai inteligente și sfinte puteri și care stau în jurul scaunului Său divin și preaînalt.

(Sfântul Chiril al Alexandriei,Comentariu la Luca, Omilia 68, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 10, 26-28)Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi.

Care este cea dintâi și mai mare poruncă a Legii? Învățătorul i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Toată această învățătură este înălțată prin două porunci, ca și cum ar fi două aripi, adică, iubind pe Dumnezeu și pe oameni.

(Sfântul Efrem Sirul,Comentariu la Diatesaronul lui Tatian. 16.23, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 10, 26-28)Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi.

Cu aceste versete începe textul care descoperă pe cei care, uitând de duhul Legii, se credeau în sinea lor a fi învățători ai ei. Hristos le arată că nu o cunosc, chiar de la primul capitol. Atât Tatăl, cât și Fiul, au vestit taina întrupării dumnezeiești, spunând: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău (Deut. 6. 5) și să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Lev. 19, 18). Domnul i-a spus învățătorului de lege: Fă acestea și vei fi viu. Dar el, cel care nu cunoștea cine este aproapele său pentru că nu credea în Hristos, a răspuns: Cine este aproapele meu? Cine nu cunoaște pe Hristos nu cunoaște nici Legea. Cum ar putea el să cunoască Legea, dar să nu cunoască Adevărul, pentru că Legea propovăduiește Adevărul?

(Sfântul Ambrozieal Milanului, Comentariu la Evanghelia după Luca 7, 69-70, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 10, 26-28)Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi.

Hristos îi spune: Ce este scris în lege, cum citești? iar el repetă ceea ce este scris în lege. Dar pentru a pedepsi viclenia și condamna gândul necurat, Hristos cunoscând toate acestea, spune: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi. Învățătorul și-a scăpat prada. A tras pe lângă. Viclenia sa nu a mers. Boldul pizmei s-a rupt. Plasa vicleniei s-a sfâșiat. Semănătura sa nu aduce roadă iar munca sa nu mai aduce câștig. Precum unii naufragiază din cauza neșansei la fel și el a suferit o nimicire amară.

(Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, Omilia 69, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 10, 29) Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu?

Domnul spune că omul care cobora era unul care voia să țină poruncile și se pregătea să fie aproapele la oricine era în nevoie. Iar aceasta se face cunoscut abia după sfârșitul pildei: Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Nici preotul, nici levitul, precum Hristos însuși a spus, ci acel care a făcut milă a fost aproapele. Apoi Mântuitorul spune: Mergi şi fă şi tu asemenea.

(OrigenOmilii la Evanghelia după Luca 34.2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 10, 29) Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu?

Unii cred că aproapele lor este fratele lor, familia, rudenia sau neamul lor. Domnul învață cine este aproapele nostru în parabola unui om care cobora de la Ierusalim la Ierihon… oricine poate fi aproapele nostru și de aceea nu trebuie să facem rău nimănui. Dacă, dimpotrivă, privim ca aproape al nostru numai pe frați și pe rude, asta înseamnă că putem face rău străinilor? Domnul a osândit o astfel de gândire! Suntem aproapele, fiecare pentru fiecare și împreună pentru toată lumea, căci avem un singur Tată.

(Fericitul Ieronim, Omilie la Psalmul 15, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 10, 30) Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort.

Ierihonul simbolizează această lume. Adam, alungat din Rai (Fc. 3, 23), din acel Ierusalim ceresc (Ev. 12, 22), a căzut din el, greșind prin păcatul său, adică a plecat dintre cei vii la cei muritori, pentru care nu schimbarea locului, ci a purtării a însemnat căderea. Omul s-a schimbat foarte mult față de acel Adam care se bucura de fericirea veșnică. Când s-a îndreptat spre păcatele lumești, Adam a căzut printre tâlhari, printre care nu ar fi căzut dacă nu s-ar fi abătut de la poruncile cerești și nu s-ar fi făcut singur o pradă lor. Cine sunt tâlharii, dacă nu îngerii nopții și ai întunericului, care iau câteodată chip de înger al luminii (2 Cor, 11, 14), dar pe care nu pot să-l mențină? Acești îngeri, mai întâi fură veșmintele harului spiritual primit de noi, apoi se deprind să pricinuiască răni. Dacă păstrăm nepătate veșmintele noastre, nu vom primi loviturile tâlharilor. Bagă de seamă, de teama că prima dată ești dezbrăcat precum și Adam s-a dezbrăcat de porunca divină, lepădând pronia și aruncând veșmântul credinței (vezi și Fc. 3, 7). Adam a primit o rană aducătoare de moarte, prin care toți oamenii ar fi căzut dacă acel Samarinean, în drumul Său, nu i-ar fi legat rănile.

(Sfântul Ambrozie al Milanului,Tâlcuire la Evanghelia după Luca 7. 73, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Lc. 10, 31-33) Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături.De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă,

Acest măreț Samarinean nu s-a ferit de cel de care preotul și levitul s-au ferit. Într-adevăr, cuvântul Samarinean înseamnă păzitor. Interpretarea este aceasta: Cine este Păzitorul, dacă nu, Cel ce păzeşte pe prunci este Domnul (Ps. 114, 6)? Astfel, precum există un iudeu în literă și unul în duh (Rom. 2, 28-29), în același chip există un samarinean în afară și un altul în taină. Aici, Samarineanul coboară. Cine este acela, decât Cel care S-a coborât din cer și care S-a înălțat la cer, adică Fiul omului care este în cer? (In. 6, 33). Când Îl vede aproape mort, fără nimeni care să-l vindece, precum pe acea femeie cu scurgere de sânge care și-a cheltuit toată averea pe doctori (Mt. 9, 20), El vine la acesta. Prin darul milei, a devenit aproapele nostru, primind să ia firea noastră ca să se înrudească cu noi.

(Sfântul Ambrozie al Milanului,Tâlcuire la Evanghelia după Luca 7, 74, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 10, 31-33) Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă,

Unul dintre bătrâni a vrut să interpreteze parabola precum urmează. Omul ce cobora era Adam. Ierusalimul este raiul, iar Ierihonul este lumea. Tâlharii sunt puterile ce ne vrăjmășesc. Preotul este Legea, levitul simbolizează pe prooroci, iar samarineanul este Hristos. Rănile sunt neascultarea. Dobitocul este trupul lui Hristos. Casa de oaspeți, care primește pe tot omul care voiește să intre, este Biserica. Cei doi dinari simbolizează pe Tatăl și pe Fiul. Gazda este capul Bisericii, căruia aceasta îi este încredințată. Faptul că samarineanul făgăduiește că se va întoarce reprezintă cea de-a doua venire a Mântuitorului.

Samarineanul, care a făcut milă cu cel care căzuse între tâlhari, este cu adevărat un păzitor și un aproape mai grabnic în a ajuta decât sunt Legea și proorocii. Hristos a arătat că i-a fost aproapele celui căzut între tâlhari mai degrabă prin faptă, decât prin cuvânt. După cum este scris: Fiţi următori ai mei, precum şi eu sunt al lui Hristos (I Cor. 11, 1), putem și noi să urmăm lui Hristos și să avem milă de cei care au căzut între tâlhari. Putem să mergem la ei, să le legăm rănile, să turnăm untdelemn și vin, să-i punem pe animalele noastre și să ne îngrijim de ei. Astfel ne spune Hristos să lucrăm. Nu vorbește către învățătorul de lege, pe cât o face către noi și către toți, când spune: mergi și fă și tu asemenea. Dacă vom asculta de cuvântul Său, vom moșteni viața veșnică în Iisus Hristos, căruia I se cuvine slava și închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

(OrigenOmilii la Evanghelia după Luca 34, 3, 9, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 10, 31-33) Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături.De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă,

Tâlharii te-au lăsat pe drum aproape mort, dar ai fost aflat zăcând acolo de către bunul samarinean ce trecea pe acolo. Ți s-a turnat untdelemn și vin. Ai primit Taina Unului Născut. Ai fost ridicat pe dobitocul Său. Ai crezut în întruparea lui Hristos. Ai fost adus în casa de oaspeți și ai fost îngrijit și vindecat în Biserică.

De acolo și de aceea vorbesc. Asta este ceea ce eu și cu toții facem. Săvârșim lucrarea gazdei. Gazdei i s-a spus: ce vei mai cheltui, când mă voi întoarce, îți voi da înapoi. Dacă am cheltui și noi măcar cât am primit! Fraților și surorilor, oricât am cheltui, să știți că o facem din banii Domnului.

(Fericitul Augustin,Predica 179A.7-8,traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 10, 34) Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el.

I-a legat rănile, turnând untdelemn și vin. Acel Tămăduitor are felurite leacuri, toate care vindecă. Un cuvânt al Său leagă rănile, altul toarnă untdelemn, iar altul toarnă vin. Leagă rănile cu lege mai strânsă. Tămăduiește prin iertarea păcatelor și curăță ca și cu vin, prin aducerea aminte de judecată.

(Sfântul Ambrozie al Milanului,Tâlcuire la Evanghelia după Luca 7, 75, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 10, 35) Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da.

A doua zi, care este această a doua zi, dacă nu ziua Învierii Domnului, despre care s-a spus: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul (Ps. 117, 24)? Hristos a luat doi dinari, i-a dat gazdei și i-a zis: Ai grijă de el.

(Sfântul Ambrozie al Milanului,Tâlcuire la Evanghelia după Luca 7, 79, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 10, 35) Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da.

Ce reprezintă cei doi dinari, dacă nu cele două Testamente, în care este revelat veșnicul Împărat, prin ale Cărui răni suntem și noi vindecați? Scumpul Său sânge ne-a răscumpărat, ca să scăpăm de durerile ultimei morți.

(Sfântul Ambrozie al Milanului,Tâlcuire la Evanghelia după Luca 7, 74, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 10, 35) Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da.

Fericită este gazda care se îngrijește de rănile altora. Fericit este cel căruia Iisus i-a spus: ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da înapoi. Un bun iconom este cel care cheltuiește mai mult și mult mai mult decât i se dă să cheltuiască. Apostolul Pavel este un bun iconom, căci epistolele revarsă din prisosul înțelepciunii pe care a primit-o. El a ascultat de cumpătata poruncă a Domnului cu o aproape necumpătată supunere prin minte și trup, ca să ridice pe mulți din grelele dureri suferite, prin iconomia îndemnului spiritual primit de la Dumnezeu. El a fost o bună gazdă a casei sale, în care asinul cunoaște ieslea domnului său (Is. 1, 3) și unde turmele mieilor sunt ținute. S-a temut că intrarea ar putea fi ușoară pentru nesătulii lupi ce urlă în jurul țarcurilor ca să prade stâna.

(Sfântul Ambrozie al Milanului,Tâlcuire la Evanghelia după Luca 7, 82, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 10, 36) Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?

Domnul Dumnezeul nostru a vrut să fie numit aproapele nostru. Domnul Iisus Hristos a vrut să ne arate că El este Cel care l-a ajutat pe cel care zăcea aproape mort, bătut de către tâlhari. Proorocul a spus în rugăciunea sa: Ca şi cu un vecin (aproape), ca şi cu un frate al nostru, aşa de bine m-am purtat (Ps. 34, 14). Întrucât natura divină este cu mult superioară și deasupra naturii umane, porunca prin care trebuie să iubim pe Dumnezeu este diferită de aceea de a ne iubi aproapele. Dumnezeu face milă cu noi datorită bunătății Sale nesfârșite, în timp ce noi facem milă cu aproapele nostru datorită bunătății lui Dumnezeu. El se milostivește asupra noastră ca noi să ne bucurăm de El pe deplin, în timp ce noi ne milostivim asupra celuilalt ca să ne bucurăm și noi de El.

(Fericitul Augustin, Povățuiri creștine 33, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 10, 36-37) Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.

Deoarece nimeni nu este mai apropiat de noi decât El, Cel care a legat rănile noastre, să-L iubim pe Domnul și să-L iubim ca pe aproapele nostru. Nimic nu este mai aproape de mădulare decât este capul lor (1 Cor. 6, 15; Efes. 5, 15).

(Sfântul Ambrozie al Milanului,Tâlcuire la Evanghelia după Luca 7, 82, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

Sursa: Doxologia.ro

mai mult
CreștinătateFotoPromovate

Fotografie făcută în 1886 la Biserica Mar Shallita din satul Qudchanis din Hakkâri, Asiria de Nord-Est (Turcia)

WhatsApp Image 2021-11-13 at 19.57.03

Fotografie făcută în 1886 la Biserica Mar Shallita din satul Qudchanis din Hakkâri, Asiria de Nord-Est (Turcia)

În față este Mitropolitul Bisericii Răsăritului Mar Iskhaq Khnanishu IX, născut în 1844 în Mar Ishu Shamizdin, Asiria de Nord (Turcia).
A fost sfințit Mitropolit în 1884 până la moartea sa în 1918, în timpul genocidului asirian.
A fost mitropolit timp de 34 de ani. Este înmormântat în Kermanshah Iran.

În spatele Mitropolitului se află călugărul Younan din Tkhuma. Acest sfânt umil a fost ucis în timpul genocidului asirian.

 

mai mult
CreștinătatePromovate

Sfântul Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului – 14 noiembrie

WhatsApp Image 2021-11-13 at 19.46.17

 

Sfântul Grigorie Arhiepiscopul Tesalonicului, numit și Palama, s-a născut în Constantinopol. A rămas orfan de tată încă de mic, dar sub îngrijirea mamei sale și-a săvârșit studiile și a fost de mare folos mamei și fraților săi, pe care-i ținea din ostenelile sale.
Văzând deșertăciunea lumii acesteia, i-a venit în gând să se facă călugăr, îndemnând și pe mama și frații săi la aceasta.
Primind cu bucurie propunerea, mama sa a luat schima într-o mănăstire de maici, iar el și cu frații săi s-a dus în Muntele Athos, unde punându-se în ascultarea unui cuvios Nicodim, s-a deprins cu toate rânduielile vieții monahale. Câtva timp a fost și în Lavra cea mare; dar dorind liniștea, s-a sălășluit în pustie și ducea viața cea mai aspră.
Întâmplându-se să treacă pe acolo Varlaam din Calabria, care învăța că strălucirea dumnezeirii este creatură, a fost combătut de sfântul pentru acele erori. Asemenea și pe Ațuindiu și Polichindin, care au fost sinodicește condamnați pentru învățăturile lor cele greșite.
Pentru luptele sale cu ereticii s-a învrednicit de marele dar al arhieriei, ocupând însemnatul scaun al Tesalonicului și păstorindu-l cu multă demnitate. S-a învrednicit a purta rănile Domnului pe trupul său, ca dumnezeiescul Pavel și după multe suferințe din partea turcilor, pentru că le arăta cu multă îndrăzneală rătăcirile lui Mahomed, a adormit în Domnul în vârstă de 63 de ani, la 1340

mai mult
ActualitateMuzicaPromovate

Celula de Criză lansează un nou album

WhatsApp Image 2021-11-11 at 19.47.15

 

Faust, Fănescu și DJ Zicu se reîntorc cu un nou LP, intitulat “Rimă şi Pedeapsă”, titlu inspirat din celebrul roman al lui Feodor Dostoevsky. Lansarea are loc în aceeași zi cu împlinirea a 200 de ani de la nașterea scriitorului.

Ajutați de alți colaboratori ca Rapha Saec, Bean, Motanu, Ioana, AFO și Piele (Getto Daci) urmareşte-i pe antieroii tăi preferați într-o nouă aventură audio semnată Culese din Cartier.


Imagini: Celula de Criză

mai mult
CronicăPromovate

11 noiembrie, ziua Armistițiului

WhatsApp Image 2021-11-11 at 19.48.58

Un gând pentru miile de soldați români ținuți prizonieri în Alsacia și Lorena și care au murit din cauza condițiilor grele de detenție. Reprezentanți ai Ambasadei și ai Consulatului General din Strasbourg au participat azi la ceremoniile de comemorare la Soultzmatt, în acest cimitir inaugurat acum 97 de ani de Regele Ferdinand și Regina Maria.

 

 

Text si foto de Luca Niculescu

 

mai mult
PromovateRepere

Două sute de ani de la nașterea unuia dintre cei mai mari scriitori creștini, Feodor Dostoievski

Dostoevsky_1872

Fiodor Dostoievski n. ,Moscova, Gubernia Moscova, Imperiul Rus – d. ,ankt Petersburg, Imperiul Rus) a fost unul din cei mai importanți scriitori ruși, operele sale având un efect profund și de durată asupra literaturii, filozofiei, psihologiei și teologiei secolului al XX-lea. Cele mai cunoscute creații ale sale sunt cele patru mari romane, Crimă și pedeapsă, Idiotul, Frații Karamazov și Demonii, precum și nuvela Însemnări din subterană. În total, opera sa numără unsprezece romane, trei nuvele, șaptesprezece povestiri precum și numeroase alte lucrări. S-a făcut de asemenea remarcat și pentru activitatea de jurnalist.

Foto Sursa Google

Dostoievski s-a născut în Moscova și a făcut cunoștință cu literatura de la o vârstă fragedă, prin intermediul basmelor și legendelor scrise de autori ruși și străini. Și-a pierdut mama în 1837, când avea numai 15 ani, și a intrat la Institutul de Inginerie Militară Nikolaiev din Sankt Petersburg la insistențele unui tată autoritar. După absolvire, a lucrat ca inginer proiectant, dar obișnuia să traducă cărți pentru a-și suplimenta fondurile. În 1846 are un succes uriaș cu primul său roman, Oameni sărmani, și se face remarcat de criticul și filozoful Vissarion Belinski. A fost condamnat la zece ani de muncă silnică, de la 1849 la 1859, în Siberia, din cauza implicării într-un grup de liberali utopiști, numit Cercul Petrașevski. Atacurile sale de epilepsie s-au instaurat pe fondul unor chinuitoare și continue tensiuni psihologice: o execuție simulată, apoi niște ani grei de detenție, în care a fost terorizat de comportamentul samavolnic al maiorului Krivțov. Ispășirea pedepsei a însemnat pentru scriitor și o revelație în plan spiritual: redescoperirea ortodoxismului. După eliberare, a fost obligat să se înroleze ca soldat, iar apoi a lucrat ca scriitor și jurnalist. A întreprins mai multe călătorii în Europa și a dezvoltat o dependență pentru jocurile de noroc care l-a aruncat în brațele sărăciei. Pentru o vreme, a trebuit să se umilească împrumutând bani de la cunoștințe sau amanetând bunuri, dar în cele din urmă a devenit faimos datorită cărților sale. Spre sfârșitul vieții a locuit la Sankt Petersburg și a avut o orientare conservatoare, naționalist-ortodoxă și pro-țaristă. Ziarul Jurnalul unui scriitor pe care l-a scris și editat prin forțe proprii, i-a consolidat imaginea de corifeu al lumii cultural-politice ruse.

 

Citeste încontinoare: https://ro.wikipedia.org/wiki/Feodor_Dostoievski

mai mult
CronicăPromovate

Bună dimineața, am spus, somn ușor…

sunrise-2854263_960_720

Bună dimineața, am spus
și salcia și-a scuturat aprobator crengile prin întuneric
mai mult le-am simțit decât le-am văzut,
silueta i se desena vag pe cer, conturată cu doar un ton mai închis decât el,
ca un desen cu cărbune pe o tablă de școală ștearsă neglijent cu un burete murdar

e-o dimineața neagră, ca toate foarte-diminețile lui noiembrie, un abur se insinuează prin curte, se ridică pe vârfuri până la marginea ferestrei, cât să arunce o privire curioasa înăuntru,

și-am ieșit hotărâtă de sub pilotă, ca si cum aș pleca undeva,

nu deschide geamul, nu deschide geamul, au strigat pielea, mâinile dezgolite și picioarele goale de pe gresie,
mâna mi s-a retras ascultatoare de pe mâner, pașii m-au petrecut până la plită,
fă cafea, a zis cineva din mintea mea
ca și cum aș pleca undeva

diminețile de dinaintea drumurilor sunt atât de frumoase, cana de cafea băută în liniștea casei și-a lumii și care gonește, cu fiecare nouă gură sorbită -fierbinte, oboseala și nisipul din ochi, iar visele de peste noapte le transformă-n realitate,
mirosul crud, mersul grăbit, înfiorat de aerul rece pe alee, motorul care începe să toarca și cântecul lui se-adaugă discret corului de cocoși matinali din cartier, apoi sunetul cauciucurilor care încep să înghită asfaltul,

m-am așezat pe canapea, ca și cum aș pleca undeva,
Raluca a deschis pe jumătate un ochi, a bătut fix de cinci ori din coadă si-a adormit la loc,
am aprins o țigară si fumul era greu, mirosea a noapte de bodegă,

m-am trezit ca si cum aș pleca undeva,
fumez “pe sec”, fără cafea și mă întorc la vise,
trebuie că au mai rămas prin pat ascunse câteva
bună dimineața, am spus, somn ușor.
și salcia și-a agitat crengile aprobator.

 

Oana Costea

mai mult
EditorialPromovate

Te-ai săturat să dai de fraze motivaționale și sfaturi existențiale pe rețelele de socializare?

WhatsApp Image 2021-11-08 at 17.56.58

Ca oricare persoană în linie cu actualitatea, îmi desfășor o parte din viață pe rețelele de socializare. Am impresa că fac un uz responsabil și de aceea, filtrez cu mare grijă conturile, persoanele și instituțiile, fie ele publice sau private, pe care le urmăresc.

Dar deși evit cu vehemență, mereu mă trezesc citind porcării de genul „Doar pentru că drumul tău este greu, nu înseamnă că eșți pierdută” sau „Nimeni nu va crede in visul tau pana nu il realizezi ”, sau mai grav, cele care te sfătuiesc, dar care nu se concretizează nici într-un îndemn și cu atât mai puțin într-un sfat, de pildă „Du-te și aleargă liber pentru un timp ”, de pacă ai putea alerga tot în dorul oprimării … și tot felul de fraze scoase din propriul context și care, până la urmă reușesc chiar să scoată din context inclusiv persoana care le citește.
Oricât ai citi mesajul acela, dacă eșți cu copilul agățat de țâță, așteptând să se încălzească mâncarea în cuptorul cu microunde, deși ți se pare că ar trebui să te duci și să alergi… liberă, măcar pentru un timp, nu poți! Și nici nu trebuie. În ciuda faptului că așa îți spune acea extensie electronică a palmei tale, dacă reușeșți să te convingi că sfatul ăla dat de un anonim pe Instagram îți este dedicat, doar pentru simpul fapt că ți-a apărut pe ecran, atunci când circumstanțele tale par să îl primească, vei crede că ți se cuvine, îți vei detesta contextul și-ți vei plânge situația, adăpându-ți frustrările. Groaznic! În fapt, inuman.
A sfătui implică o responsabilitate colosală. Poți schimb viața si perspectiva cuiva și nu neaaparat în bine. Acele răspunsuri de genul “uite ce aș face eu” sau “dacă aș fi în locul tău” sau “știu de cineva ca tine care a făcut nu știu ce”, sunt propoziții extrem de delicate mai ales dacă nu sunt rostite de o persoană cu legitimitate.
Îmi imaginez cât de copleșitor este să fii bombardat toată ziua cu mesaje horoscopice, diluate, care te asigura că tu – așa cum ești acum, verificandu-ți telefonul în timpul serviciului, stând pe veceu, in stația de autobuz, în frig, ignorându-ți familia în timpul mesei, sau oricând holbezi tu ochii în telefonul ăla – de fapt, ești foarte, foarte bine.

Și uite așa citești mesajul ăla, pe celălalt, altul și altul, cu impresia unor noi descoperiri și tu nu ești decât același chinuit om “sub vremi”, într-un nou fel de iobăgie și te conformezi.
Adică nu ești bine.
Ți-aș zice ce aș face eu în locul tău, dar asta nu e treaba mea.

Text si foto-colaj de Ana Raisa Manole

mai mult
CronicăPromovate

PLOIEȘTI 1979

WhatsApp Image 2021-11-09 at 11.02.54

PLOIEȘTI 1979. Pe vremea când orașele României încă mai aveau câte-un centru istoric, de valoare patrimonială. Adică, mai aveau istorie. În timp ce Europa își reabilita patrimoniul arhitectural istoric, România îl demola, nivelându-l cu buldozere, construind blocuri noi, fără pic de personalitate.

 

Text și foto ©️ Ioan Mihai Cochinescu

mai mult
1 2 3 4 5 162
Page 3 of 162