close

Promovate

PromovateRomânia Mare

Ținutul Herța

Harta2414

Ținutul Herța este aproximativ același cu raionul Herța (exceptând satele Ostrița, Țureni, Mamornița și Poieni care fac parte din Bucovina, dar incluzând satele Tureatca,

Poieni și Sinăuții de Jos din raionul Adâncata și satul Cotul Boianului din raionul Noua Suliță) din Regiunea Cernăuți (Ucraina). Populația acestui teritoriu este de aproximativ 28.000 de locuitori (conform recensământului din Ucraina din 2001). 93% din populație este de etnie română și toate satele din ținut sunt exclusiv românești. O situație deosebită este în satul Tureatca unde locuitorii se declară români, dar ca limbă maternă declară limba ucraineană.

Teritoriul a aparținut Principatului Moldovei iar apoi României până în anul 1940, când trupele sovietice l-au ocupat, deși potrivit anexei secrete a tratatului de neagresiune sovieto-german de la 1939, Uniunea Sovietică nu pretindea decât ocuparea Basarabiei. Prin urmare, teritoriul a fost dat Ucrainei sovietice și, de la 1991 până astăzi, face parte din statul ucrainean. Conform tratatului de prietenie dintre România și Ucraina din 1997, România renunță la acest teritoriu.

Cu toate acestea, numeroase organizații din Bucovina de Nord cât și din România au atacat această decizie și au cerut guvernului român să renunțe la tratat în 2007.

(Wikipedia)

mai mult
PoeziePromovate

Poezie

Fintis950

 

Am să schimb toamna cu vara
Pe la Finta mai de vale
Pe un scut de iarbă deasă
Unde-i moartea mai frumoasă
Iar frunza din plop mireasă

Creșteau oi
Plângând ciobani

Trecu-tau Domne prea mulți cai
Tăiați și aruncați în rai

Parcă ar fi nouă poveste
A copilăriei
Care nu mai este
Lângă o apă
Care încă mai îmi curge
Prin sânge

——————

În anii 60…când s-a trecut la mecanizarea agriculturii, zeci de cai au fost măcelăriți pe malul Ialomiței de unu, care se numea Ștefan al Sandi..Tragic moment…Avea un hanger și când trecea lua numai ficații de la cai…Și acum pe malul gârlei, mai găsești câte un os de cal…

(Ioan Vintilă Fintiș)

mai mult
CronicăPromovate

AM FOST ȘI EU… TIPOGRAF

Tipo1

Sute de ore, de zile și chiar de nopți, foarte mulți ani (atât înainte de revoluția din ’89 cât și după revoluție), am lucrat cot la cot cu-acești oameni minunați – tipografii – pentru scoaterea la lumină a unor cărți, ziare, reviste, programe de sală ale concertelor simfonice, afișe, pliante.

Era cea mai mare, mai importantă, mai modernă tipografie a județului Prahova (și nu se tipăreau doar materialele propagandei comuniste). Se tipărea literatură – proză, poezie, teatru (și câteva dintre „cărțile mele provinciale” au fost tipărite acolo).

Munceau neîntrerupt la rotative, în litere de plumb și la tipar înalt, la offset cu cerneluri CMYK sau Pantone, câteva sute de oameni, în câte trei schimburi. Printre alții, legendarul Peco.

Ultima echipă din anul 2008 însuma mai puțin de zece angajați, cu tot cu personalul auxiliar. Au fost demontate uriașele utilaje tipografice și-apoi date la fier vechi. Nu mai știu, azi, nimic despre fosta tipografie ploieșteană, aflată la doar două-trei străzi distanță de casa memorială „Nichita Stănescu”.

Cert este că nu a mai rămas nimic din ceea ce a fost odinioară.

(Ioan Mihai Cochinescu)

mai mult
ActualitatePromovate

J’accuse!

Roman_Polanski

Si de asemenea, comitetul premiilor Cezar a demisionat in bloc urmare a presiunilor exercitate de asociatiile feministe care acuza nominalizarea filmului “J’accuse!” (celebra afacere de discriminate a unui orfiter evreu la inceputul secolului trecut) de Roman Polanski.

Problema este, desigur, Polanski, acuzat el insusi de corupere de minori si pedofilie in urma cu ceva zeci de ani.

(Marcela Feraru)

mai mult
Magna EuropaPromovate

Mai mult decât bani: bugetul UE pe termen lung este un instrument pentru viitor

eubudget

Deputații au subliniat în dezbaterea privind finanțarea UE pentru 2021-2027 că PE își va da avizul doar pentru un buget care îndeplinește ambițiile Uniunii Europene.

A vorbi despre buget înseamnă a vorbi despre viitorul UE, au declarat deputații în dezbaterea plenară cu Nikolina Brnjac, secretarul de stat croat pentru afaceri externe și europene, reprezentând Consiliul, și Președintele Comisiei, Ursula von der Leyen.

Dezbaterea de miercuri a avut loc înaintea unui summit special al UE, ce va începe pe 20 februarie, în care statele membre vor încerca să cadă de acord asupra unei poziții comune cu privire la următorul cadru financiar multianual (CFM).

Majoritatea deputaților au insistat că finanțarea suficientă este esențială pentru realizarea unor ambiții comune, cum ar fi combaterea schimbărilor climatice, transformarea digitală și ecologică și consecințele sociale ale acestora, și sprijinirea în continuare a regiunilor și orașelor, fermierilor, tinerilor, cercetătorilor sau antreprenorilor. Implementarea Pactului ecologic cu un buget redus, de exemplu, ar însemna reducerea programelor UE de succes în altă parte a bugetului, au subliniat deputații. Unii au spus că anumite politici ale UE trebuie evaluate mai amănunțit și că este nevoie de mai multă disciplină în materie de cheltuieli.

În plus, introducerea de noi surse de venit („Resurse proprii”) pentru UE și conectarea bugetului UE cu respectarea statului de drept sunt esențiale pentru deputați.

(europarl.europa.eu)

mai mult
ActualitatePromovate

Finlanda, Camelia își vrea copiii înapoi!

fin025

Cu 15 ani de zile în urmă, doamna doctor Camelia Smicala și-a făcut bagajele și a plecat spre Finlanda cu gândul unui trai mai bun, dar și cu gândul unei căsătorii fericite, plină de iubire.

Însă de cele mai multe ori viața bate filmul. Așa a fost și în cazul Cameliei. Finlandezul alături de care are doi copii, 13 și respectiv 14 ani, s-a dovedit a fi abuziv. Atât față de ea, cât și de copii. După ani întregi de lupte, conflicte și neînțelegeri, după reclamarea a 3 tentative de omor, în care Camelia Smicala Jalaskoski a apelat la autorități pentru înțelegere, s-a ajuns la decizia divorțului. De aici, lucrurile se complică și mai mult.

Din răzbunare, sau din alt motiv (nu putem ști cu exactitate), fostul soț a decis să o denunțe pe mamă că va răpi copiii și va pleca în România cu ei. Deși Camelia Smicala a obținut în instanță custodia copiilor și domiciliul lor era același cu al mamei, autoritățile finlandeze (protecția copilului), au SPART ușa, au intrat în casă și au luat pe sus cei doi copii care au dublă cetățenie: română și finlandeză.

5 ani de zile au trecut până astăzi. 5 ani în care Mihai și Maria, cei doi copii, au fost purtați de la centru de plasament la centru de plasament, în care li s-au încălcat drepturi serioase, în care au fugit din centre de câteva ori, din dor de mamă. Ultima oară au ”evadat” și au trimis un mesaj în online: ”vă rugăm, salvați-ne!! Vrem să avem o viață normală! Nu vrem să ne întoarcem în centru!”. Strigătul lor a fost auzit greu… Dar a ajuns și în platou la Alături de tine. Din păcate, în prezent, Maria se află la 300 și ceva de kilometri distanță de casă, ținută într-o instituție psihiatrică, iar Mihai se află într-o închisoare de copii. Fără dreptul de a fi contactați.

Ediția din data de 10 februarie este una care greu poate fi uitată. Camelia Smicala a fost prezentă prin intermediul Skype-ului, iar avocatul Anca Bălășoiu alături de psihoterapeutul Sandra Voicu au fost în platoul de la A7TV. Ministerul Afacerilor Externe a fost prezent printr-un email trimis, în care preciza ajutorul și asistența pe care le-a oferit Ambasadorul României din Finlanda, Răzvan Rotundu. Mii de români au stat cu sufletul la gură și au urmărit emisiunea ”Alături de tine”, întrebându-se de ce nu au auzit în acești 5 ani de poveste și unde se află presa și autoritățile românești. Întrebarea care a stat pe buzele tuturor este una simplă, dar complexă: ”Ce se poate face pentru acești doi copii?”.

Soluțiile au venit din mai multe părți: prin telefon, în cadrul emisiunii, ne-a contactat Valentina Florica Straus care a propus așa: ”să fie contactat un avocat român din Finlanda care cunoaște legile finlandeze și poate practica meseria pe teritoriul finlandez, avocat care să fie plătit din fonduri MAE”. Avocata Anca Bălășoiu a propus să se încerce să se lupte cu sistemul, nu contra sistemului, iar psihoterapeutul Sandra Voicu a accentuat că mereu trebuie să se ia în considerație dreptul suprem al copiilor. O altă soluție care a venit din partea tuturor este aceasta: presiune. Insistat. Români care să fie alături de români.

Aceste rânduri vi le scriu eu, Alina Ilioi Mureșan, în calitate de realizator TV la A7TV, de blogger, de scriitor, dar în primul rând de mamă. Nu îmi pot imagina ce poți simți ca mamă să îți fie smuls copilul din brațe. De 2 săptămâni încerc să procesez această informație, iar creierul meu refuză să o primească. Este ceva de neconceput. Ceva ce nu ar trebui ca o mamă să fie nevoită să își imagineze. Eu astăzi pot să mă duc să îmi strâng copilul în brațe și să îl țin protector la piept. Camelia are voie să transmită doar un scurt mesaj între orele 17 și 18, și nu direct copiilor, ci personalului.

De ce crimă este vinovată românca Camelia Smicala pentru un așa tratament? De ce fapte sunt acuzați acești doi copilași de sunt acum izolați de tot ce le este mai drag? Dar și mai important: ce facem noi, ca români, pentru români de ai noștri?

Alina Ilioi – Realizator A7TV
www.alinailioi.ro, www.frumusetecustil.com

(a7tv.ro)

mai mult
CreștinătatePromovate

Despre patima beției

betiv

Beția. Boala aceasta este ținută la loc de cinste de către lumea răsfățată, care este străină de cuvântul lui Dumnezeu.

Mulți o socotesc ca o voinicie și ca un lucru de fală. La arătare, patima beției se înfățișează în chip de petrecere delicată și nevinovată, pentru aceasta lumea o împodobește cu numiri frumoase. Unii îi zic distracție cu cinste, alții chefuială, iar alții îi zic darul băuturii. Însă pe cât de gingașă îi este numirea pe atât de sălbatică este lucrarea acestui nărav. El este vlăstarul lăcomiei pântecelui care stă pe lista celor șapte păcate de moarte. După socoteala Sfinților Părinți, beția este patima pântecelui, care vine din prea multă băutură a vinului și a celorlalte băuturi spirtoase, precum și a materiilor otrăvitoare (stupefiante), cum este hașișul, cocaina și altele. Cu alte cuvinte, beția este întrebuințarea băuturii peste măsură și fără cumpătare. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că nu întrebuințarea băuturii pricinuiește beția, ci necumpătarea, care este rădăcina la toate relele. Beția aduce tulburare la minte și la suflet, otrăvește și ruinează organismul omului, pricinuind tot felul de boli.

Sfântul Vasile cel Mare zice: „Întrebuințarea cu măsură a vinului este sănătate, iar abuzul (necumpătarea) este vătămare”„Vinul veselește inima omului…” zice Sfântul Prooroc David la Psaltire, pe când „Beția este dușmănie cu Dumnezeu”, zice Sfântul Vasile cel Mare. Deci, oricât de frumos ar căuta s-o numească lumea, beția este un păcat de moarte, patimă înfricoșată și foarte greu de vindecat, care sporește mereu. Orice lucru care se face fără măsură este nepotrivit, însă necumpătarea la băutură este mai rea ca toate. Căci din asta vine distrugerea sănătății, întunecarea minții și îndobitocirea omului.

Cel care se îmbată nu este în stare să țină nici o taină, nu știe de rușine, se aprinde repede la desfrânare, produce greață și primejdie celor dimprejur. „Vai celor ce se scoală de dimineață și caută băutură” zice Sfântul Prooroc Isaia la cap. 5 versetul 11.

Iată cum zugrăvește Sfântul Ioan Gură de Aur pe omul bețiv: „Dobitoacele cele necuvântătoare beau atâta cât le cere setea lor și niciodată nu se lasă biruite de poftă ca să bea mai mult decât le cere trebuința trupului lor. Pe când omul cel cuvântător, care covârșește măsura la băutură, se face mai nesocotit și decât dobitoacele. Și mai rău este că pe această boală, cum este necumpătarea la vin și la alte băuturi, care aduce atâtea rele și atâtea primejdii, pe această boală – zic – (a beției) oamenii nu o socotesc că ar fi un nărav rău și plin de păcat” Îi auzi pe unii că se laudă, zicând: „Noi bem destul de mult și cu toate acestea ne ținem tari ca fierul. Nu cunoaștem nici o vătămare din băutură!”. Așa zic cei voinici, care au fire mai robustă. Și cu adevărat că vătămarea băuturii nu se simte la toți îndată. Din asta mulți prind curaj la băutură și urmează cu chefurile fără frică dar tocmai în această părere stă primejdia cea mare. Căci omul, văzând că nu se îmbolnăvește din băutura cea multă, prinde curaj și face tot mai multă dezlegare (adică abuz, cum zice lumea)

Dar să fie știut că vătămarea cea mare din băutură )adică boala) nu vine îndată, ci se furișează încet-încet, cum face pisica când pândește șoarecele. Materia arzătoare, care se varsă în trup prin băutură necumpătată, nu este altceva decât o otravă, care pipăie toate organele omului, ca să afle unde este partea mai slabă și acolo se cuibărește. O parte se urcă la creier (în chip de fum), alta intră în măduva oaselor, o altă parte rămâne în stomac, iar restul se împrăștie în toate vinele. Din asta vine uneori vătămarea ochilor, rănirea stomacului, oftica, damblaua, idropica și stricarea minții.

Dacă beția ar aduce numai vătămarea trupului, atunci primejdia n-ar fi chiar așa de mare. Căci trupul este stricăcios și trecător. Însă beția vatămă și sufletul, lipsindu-l de mântuire. Pentru că aruncă pe om în multe păcate grele. Beția îl aprinde pe om spre desfrânare, îl duce la jurăminte nesocotite, îl face grabnic mânios la ocară, la hule, la ucideri și chiar la lepădarea credinței.

Sfântul Vasile cel Mare spune că năravul beției este demon de la sine dorit, maica răutății, potrivnic virtuții, care pe cel curat îl face destrăbălat, pe cel bărbătos îl face fricos, beția nu cunoaște dreptate și leapădă cuviința. Sfântul Ioan Gură de Aur numește beția maica întristării, bucuria diavolului, care naște zeci de mii de rele, ea este nebunie de bună voie, trădarea cugetelor. Cel care se îmbată este mort însuflețit, demon de bună voie, bolnav care nu are crezare, cădere fără răspuns și sluțenie de obște a neamului omenesc.

Acestea sunt numirile cu care împodobesc sfinții pe cei bețivi. Iar Apostolul Pavel, în cartea cea dintâi către Corinteni (capitolul 6 versetul 9-10) scrie mai înfricoșat, căci zice: „Nu vă amăgiți, nici sodomenii, nici furii, nici iubitorii de argint, nici bețivii, nici bârfitorii, nici răpitorii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu!” Apoi în cartea cea către Galateni (capitolul 5, versetul 10-20 ) mai scrie și acestea: „Faptele trupului se cunosc. Ele sunt: defăimarea, necurăția, închinarea la idoli, vrăjitoria, dușmănia, certurile, zavistia, mânia, dezbinările, smintelile, eresurile, ura, uciderile, beția, destrăbălarea (distracțiile necuviincioase) și altele asemenea acestora.. Cei ce fac unele ca acestea, nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu!”

Vedeți, fraților și vă înfricoșați de cuvintele apostolești. Să nu mai zică cineva că beția este o distracție nevinovată, căci ea poartă sămânța desfrâului și a pierzării sufletești. Dacă deschidem Sfânta Scriptură, vedem îndată două pilde înfricoșate care dovedesc că înșiși robii cei aleși a lui Dumnezeu sunt în stare să facă lucruri necuviincioase și fărădelegi, atunci când se îmbată. Noe și cu Lot erau bărbați sfinți și drepți, după cum mărturisește însuși cuvântul lui Dumnezeu. Pe Noe l-a păzit Dumnezeu de potop, ajungând al doilea tată al neamului omenesc, iar pe Lot l-a păzit de arderea Sodomei. Dar când s-au îmbătat, au căzut în nesimțire și s-au batjocorit. Cu toate acestea, faptele lor sunt vrednice de iertare, căci numai o singură dată s-au îmbătat (Lot de două ori) și anume prin neștiință. Noe nu cunoștea tăria vinului căci atunci prima dată a sădit vie. Iar Lot a fost amăgit la băutură de către fetele sale. Cel care păcătuiește din neștiință dobândește mai ușor iertare. Dacă bețivii n-ar cunoaște vătămarea băuturii și n-ar ști că este păcat de moarte lăcomia băuturii, atunci ar fi vrednici de iertare. Însă fiecare cunoaște prea bine urmările beției și aude mereu cuvântul Apostolului, care strigă: „Nu vă îmbătați de vin, în care este desfrânarea!” (Efeseni 5,18). Iar la Sfânta Evanghelie Domnul zice către toți: „Luați aminte de sinea voastră, ca nu cândva să se îngreuneze inimile voastre cu mâncarea și beția!” (Luca 21,34).

Trebuie să amintim și aceasta, că tot păcătosul poate să-și ascundă păcatul său. Așa zavisnicul Își ascundea zavistia, vicleanul își ascunde vicleșugul, cel mândru își ascunde mândria, la fel și pomenitorul de rău, însă bețivul se vădește ori de câte ori se îmbată. Pentru aceasta și sminteala este mai mare la oamenii care se robesc de băutură. În țara aceasta mai ales, unde necredincioși nu prea folosesc vinul și rachiul, se face mai mare sminteală, când se îmbată creștinii. Căci văzând păgânii cum se îmbată creștinii, se smintesc și hulesc credința Domnului nostru Iisus Hristos.

Căci iată ce zic păgânii: După cum este viața creștinilor așa este și credința lor! Aceasta este hulă înfricoșată împotriva adevărului sfânt care se cuprinde în credința noastră. Aici se adeveresc cuvintele Apostolului, care răsună în cartea către Romani: „Numele lui Dumnezeu pentru voi se hulește între neamuri!” Să mai fi știut și aceasta, că otrava care se adună în trup din multa băutură, nu stă degeaba nici o clipă. Ea lucrează pe nesimțite ca și viermii în lemn. Ea atacă organele cele mai gingașe ale trupului, mai ales plămânii, stomacul, ficatul și creierii. Dar omul nu pricepe aceasta decât atunci când îl ruinează desăvârșit. Viermele băuturii lucrează mocnit, însă merge în plin spre distrugere. Pot să treacă 5, uneori 10 și chiar 20 de ani până când se ivește boala. Însă boala nu vine singură, ci vine mai totdeauna însoțită de alte două sau trei boli grele. Atunci nu mai este vindecare, căci toți doctorii spun că bolile care se ivesc din alte pricini, se pot vindeca prin leacuri sau prin operații, însă cele care se ivesc din băutură, nu mai au sfârșit decât la moarte.

Ieroschimonahul Ioan Iacob, schitul Sfânta Ana, Hozeva 1958

(cuvantdefolos.ro)

mai mult
Magna EuropaPromovate

Legăturile viitoare UE-Regatul Unit: condițiile echitabile de concurență sunt cruciale

Brexit Konzept – Großbritannien  verlässt die Europäische Uni
  • Integritatea pieței unice și a uniunii vamale trebuie păstrată
  • Este necesară o „aliniere dinamică” a normelor între UE și Regatul Unit
  • UE trebuie să-și protejeze sectoarele cele mai sensibile

Parlamentul solicită garantarea condițiilor echitabile de concurență prin angajamente solide și o „aliniere dinamică” a normelor între UE și Regatul Unit.

Parlamentul a adoptat miercuri o rezoluție ce oferă contribuția inițială a deputaților pentru viitoarele negocieri cu guvernul britanic asupra noului parteneriat ce va urma perioadei de tranziție prevăzută după Brexit. Textul a fost adoptat cu 543 voturi pentru, 39 împotrivă și 69 abțineri.

Parlamentul dorește ca acordul de asociere cu Regatul Unit să fie cât de profund posibil, bazat pe trei piloni principali: parteneriat economic, parteneriat în domeniul afacerilor externe și aspecte sectoriale specifice. Pe de altă parte, o țară care nu este membru al UE nu poate beneficia de aceleași drepturi ca un stat membru, iar integritatea pieței unice și a uniunii vamale trebuie păstrată permanent, sunt de părere deputații.

Viitoarele relații comerciale între UE și Regatul Unit

Pentru a ajunge la un nou acord ambițios de liber schimb, deputații sunt de acord în mare măsură cu liniile propuse de Comise pentru negocieri. Având în vedere dimensiunea economiei Regatului Unit și proximitatea sa, viitorul cadru concurențial dintre cele două spații trebuie să fie deschis și echitabil, garantat prin norme egale în domenii precum cel social, cel fiscal, cel al ajutoarelor de stat, cel al protecției mediului si a consumatorilor.

Pentru a menține relații comerciale fără cote și fără tarife, este necesar ca guvernul britanic să se angajeze să-și actualizeze normele în domenii precum competiția, standardele de muncă și protecția mediului, pentru a asigura o „aliniere dinamică” între legile Uniunii și cele britanice, susțin deputații.

Protecția sectoarelor sensibile este crucială

De asemenea, rezoluția clarifică faptul că, pentru a obține acordul Parlamentului, orice acord de liber schimb între UE și Regatul Unit trebuie să fie condiționat de încheierea în prealabil a unui acord cu privire la pescuit până în iunie 2020. Dacă Regatul Unit nu respectă legile și standardele UE, Comisia ar trebui „să aprecieze dacă este posibil să se aplice cote și tarife pentru sectoarele cele mai sensibile, precum și dacă este nevoie de clauze de salvgardare pentru a proteja integritatea pieței unice a Uniuni.” Acest lucru este deosebit de important pentru importurile alimentare și agricole, care trebuie să respecte strict normele UE.

Alte priorități

Textul conține, de asemenea, capitole despre drepturile cetățenilor și mobilitatea persoanelor, protecția datelor, viitorul serviciilor financiare, situația de pe insula Irlandei, rolul Curții Europene de Justiție în soluționarea litigiilor, programele și agențiile UE, politica externă și problemele de securitate, precum și alte priorități ale Parlamentului European. Textul adoptat va fi disponibil integral aici. (12.02.2020)

Parlamentul susține, de asemenea, faptul că Gibraltar nu va fi inclus în domeniul de aplicare al acordurilor care urmează să fie încheiate și că orice acord separat va necesita aprobarea prealabilă a guvernului spaniol.

Etapele următoare

Rezoluția are ca punct de plecare proiectul de directive de negociere al Comisiei Europene, prezentat de către negociatorul-șef al UE Michel Barnier luni, 3 februarie. Aceste directive sunt cadrul ce stabilește scopul, domeniile și obiectivele negocierilor. Acestea trebuie de asemenea aprobate de către reprezentanții celor 27 de state membre în Consiliu, cel mai probabil pe 25 februarie.

(europarl.europa.eu)

mai mult
ActualitatePromovate

Nu pune totul la inimă…inima nu-i magazie de depozitat lucruri rele

preot64364

In spatele unui zambet se ascunde de multe ori o tona de suferinta. O lege ciudata a firii arata ca orice moment de fericire trebuie platit cu suferinta. Nedrept si inuman, este un adevar ca oamenii buni au in general parte doar de suturi in ”spate” de la societate.

Se intampla deseori sa vad oameni buni, care nu doresc raul aproapelui, intr-o stare de suferinta si tristete mai intensa decat celelalte persoane din acelasi peisaj. Toti stim vorba „esti bun, esti luat de prost„, insa aceasta sa fie cauza suferintei lor?

Ati observat vreodata ca oamenii puternici sunt de cele mai multe ori si foarte sensibili? Ati bagat de seama ca oamenii care isi arata bunatatea si generozitatea sunt primii care sunt tratati prost si urat de catre semenii lor?

Stiati ca persoanele care au grija de alti oameni sunt de fapt cele care au nevoie cel mai mult de ajutor? Stiati ca cele mai greu de spus lucruri sunt”Te iubesc”, “Iarta-ma!” si “Ajuta-ma!” ?

Bunatatea nu este o slabiciune, ci o putere pe care multi oameni nu o au si nu o vor avea vreodata. Cand esti bun, multi te vor vedea drept o persoana plina de slabiciuni si vor incerca sa profite de tine.

De ce nu e o slabiciune sa fim oameni buni? Pentru ca a fi si a ramane plin de bunatate in zilele noastre e o sarcina mai grea decat v-ati putea inchipui. Pentru ca in afara de cei care iti vor aprecia bunatatea, exista si ceilalti care vor cauta inconstient moduri in care sa profite de ea. Pentru ca oamenii buni fac tot ce fac fara sa se astepte la multumiri si pentru ca, in general, nu prea stiu cum sa spuna “nu”.

Nu lasati societatea sa va conduca vietile si sa va spuna cine sunteti si cine trebuie sa fiti. Daca aveti o natura buna, sunteti persoane dragute, amabile, pline de compasiune, nu va schimbati! Doar nu ii lasati pe ceilalti sa profite de voi, sa nu va ia in serios sau sa va treaca cu vederea.

Lasati-i pe toti sa vada ca sunteti oameni de treaba, insa impuneti-va punctul de vedere. Asa veti dobandi nu doar recunoasterea, ci si respectul pe care il meritati.

(stiriactuale.net)
mai mult
PromovateRomânia Mare

Pensionară: Vreau ca deputații să încerce să trăiască cu pensia mea

batranete

Aș vrea ca parlamentarii să trăiască din pensia mea – este dorinţa unei pensionare care, după ce a muncit o viaţă întreagă în calitate de profesoară, astăzi statul o răsplăteşte cu o pensie modestă, care nu-i poate asigura o bătrâneţe liniştită.

De fapt, în această situație este majoritatea vârstnicilor din Moldova, care se plâng că banii pe care îi primesc, nu le ajung nici pentru strictul necesar, transmite Știri.md cu referire la tvc.md.

În timp ce bătrânii trăiesc la limita sărăciei, deoarece statul nu mai are grijă de ei, Parlamentul cumpără tablete noi pentru deputaţi.

Nici la capitolul salarizare parlamentarii nu o duc mai rău. Recent, lefurile lor au fost majorate cu peste 4.000 de lei.

La cei 75 de ani ai săi, Vera Mocreac din satul Slobozia-Duşca, raionul Criuleni, a educat generaţii întregi şi a promovat valorile fundamentale ale societății.

Timp de 45 de ani, femeia a fost profesoară de limba şi literatura română. Aceasta mărturisește că atunci când și-a ales profesia, era una nobilă, mai puțin – în zilele noastre, inclusiv din cauza salariilor mizere.

De 17 ani de când este pensionară, abia anul trecut, pensia pe care o primește a fost majorată până la 2.000 de lei.

Vera Mocreac, pensionară din satul Slobozia-Duşca: Cu 2.000 de lei este imposibil să trăieşti. Numai serviciile comunale cât te costă. Mi-a venit factura la lumină şi undeva peste 1.000 de lei trebuie să achit pentru lumină, plus medicamentele pe care le folosesc, fiindcă am tensiune, zahăr şi altele. S-au grămădit de toate în aceşti ani în care am lucrat.

În pofida problemelor de sănătate și a dificultăților financiare cu care se confruntă, femeia nu a lăsat mâinile în jos aşteptând mila statului.

Vera Mocreac, pensionară din satul Slobozia-Duşca: Am văzut că este imposibil de trăit cu pensia care este şi am început să prelucrez pământul pe lângă casă. Am făcut o seră şi mă ocup cu ea din primăvară.

În timp ce pensionarii își calculează cu grijă banii primiți din pensiile mici, ca să le ajungă de pe o zi pe alta, iar alții sunt nevoiți chiar să muncească pentru a se întreține, atunci când este vorba de confortul deputaților, se pare că, nu se fac economii.

Recent, secretariatul Parlamentului a decis să procure 110 tablete pentru aleșii poporului, pentru care vor fi cheltuite peste două milioane de lei.

Și dacă pensiile oamenilor, care au muncit o viață, sunt majorate cu câteva sute de lei, salariile parlamentarilor au crescut cu 4.000 de lei și ajung până la 18 mii de lei.

Chinuiți și fără nicio speranță, oamenii din țară sunt indignați de faptul că ei sunt mai săraci pe zi ce trece, iar deputații primesc nu doar salarii mari, dar beneficiază și de pensii grase.

Vera Mocreac, pensionară din satul Slobozia-Duşca: Aş vrea ca ei să trăiască o lună, două cu pensia pe care o primim noi şi să cumpere tot aşa cum cumpărăm noi, pentru că fiecare din noi ştie preţurile ca re sunt la magazine. Ei îşi măresc pentru dânşii, pentru noi…

Vreau ca deputaţii noştri să primească pensia mea. El are 10-15 mii, să mi-o dea mie, la pensionari să dea. 1.700 de lei este pensie? – Cum vă descurcaţi? – Sunt nevoit să lucrez.

Ei stau pe scaune şi vor salarii mari. Sigur că nu merită. Trebuie să se mai uite şi la oamenii din jur.

Ce aşa mare funcţie duc? Ei se grămădesc, mai stau de vorbă şi ziua trece, iar banii vin.

Potrivit datelor oferite de Casa Națională de Asigurări Sociale, la începutul anului 2019, în Moldova erau înregistrați peste 700 de mii de pensionari.

Dintre ei, circa 400 de mii primesc pensia sub minimul de existență, ceea ce înseamnă mai puțin de 1.700 de lei.

Asta în timp ce pensiile deputaților sunt de aproape șase ori mai mari – acestea variază între 8 și 10 mii de lei. În plus, aleșii poporului mai beneficiază de un șir de indemnizaţii din partea statului.

Sursa: tvc.md
(stiri.md)
mai mult
PromovateRomânia Mare

Comori ale Ortodoxiei

Ortodox442

Despre păstrarea tradițiilor românești în Voievodina, cu Pr. Emanuel Tăpălagă, vicar eparhial al Episcopiei Dacia Felix și Sorin Ianeș, profesor de religie #ComoriAleOrtodoxiei

Ediția integrală, aici: https://www.trinitas.tv/pastrarea-traditiilor-ortodoxe-in-episcopia-daciei-felix/

 


 

Păstrarea tradițiilor ortodoxe în Episcopia Daciei Felix

(TRINITAS TV)

mai mult
CreștinătatePromovate

Icoana este o taină

icoana86547

Vasile Botnaru în dialog cu scriitorul Vladimir Beșleagă, părintele Vasile Ciobanu și editorul Gheorghe Erizanu (Cartier).

Intrucât astăzi este o zi deosebită pentru creştinii ortodocşi, am găsit de cuviinţă să propun pentru discuţie şi un subiect mai deosebit, pe potriva invitaţilor mei deosebiţi. Vom vorbi despre icoane, dar fără pretenţia de a ne adânci în etimologie sau în clasificări academice. Mai curând aş prefera să vorbim despre icoană din perspectiva mea. A unui neavizat, chiar a unui ageamiu, care ştie, ori mai curând intuieşte, că atunci când îngenunchează în faţa unei icoane, se află în faţa unei porţi ce face posibilă conectarea interspaţială, sau în faţa unei priviri ce veghează îndărăt cosmogonia sufletului omenesc.

Cât de mult contează în acea clipă membrana pictată, ce face conexiunea? Aceasta întrebare, formulată ceva mai puţin sofisticat, cred că mă frământă din copilarie, când descoperisem că icoana în faţa căreia îngenunchea cu evlavie bunica Ştefania, era fisurată din spate de carii şi avea pictura înnăbuşită de patina de vremi, vorba lui Eminescu. Bunica nu se aventura atunci să caute vorbele cele mai convingatoare pentru un nătăfleaţă de la o școală ateistă, ci doar mă îndemna să fac corect semnul crucii, stând cu faţa spre scândurelele alea pictate, din care ningea mereu cu faina de lemn. Astăzi, iată, că am ocazia să pun acea întrebare în faţa unor interlocutori docţi şi chemaţi.

Vasile Ciobanu, Vladimir Beșleagă și Gheorghe Erizanu în studioul Europei Libere

În studioul de la Chişinău al Europei Libere se află scriitorul Vladimir Beşleagă, protoiereul Vasile Ciobanu, parohul bisericii Sfântul Nicolae din satul Costeşti, raionul Ialoveni, şi Gheorghe Erizanu, directorul editurii Cartier.

Astăzi veţi auzi prima parte a discuţiei de la masa rotundă, iar continuarea am programat-o pentru Duminica viitoare. Şi mai era de spus, că pentru coloana sonoră a emisiunii de astăzi am folosit piese din repertoriul Corului Union Fenosa, înregistrate cu mai mulţi ani în urmă.

Europa Liberă: Mă gândeam să discutăm despre icoane. Care sunt, dacă vreţi, în limbajul tinerilor, o interfaţă. Pentru că acolo se concentrează informaţia pentru omul, care comunică cu Dumnezeu şi totodată icoana ca un microcip, dacă vreţi, în care este concentrată informaţia asta transmisă din generaţie în generaţie.

Şi atunci, părinte Vasile Ciobanu, pe Dumneavoastră vreau să vă întreb mai întâi, cât de siguri suntem noi astăzi, că această informaţie nu este distorsionată? Că închipuirea omului, care a pictat această icoană, nu

Mater Dolorosa, secolul al XVIII-lea

distorsionează informaţia adevărată, care trebuie să vină? Sau convenţionalitatea asta cât de admisibilă este? Pentru că totul e convenţional, dar am vrea să fie la maxim adevărat, pentru ca eu, comunicatorul cu Dumnezeu, să fiu sigur, că între mine şi Dumnezeu n-a intervenit factorul subiectiv al celui care a interpretat informaţia asta prin icoană.

Vasile Ciobanu: „Icoana în sine, înseamnă un chip. Din limba greacă εικονίδιο înseamnă chip, în slavonă: obraz. Chiar de la bun început Dumnezeu a creat un chip, a creat pe om cu chipul şi asemănarea sa. Cu alte cuvinte a creat o icoană a sa. Deci, dacă e să vorbim despre icoane, începem de la creaţia omului. De atunci putem vorbi de icoane, ca chip. Şi pe urmă Dumnezeu însuşi, întrupându-se, a luat chipul omului şi astfel s-a relevat Dumnezeu cu omul şi omul cu Dumnezeu integral, în persoana lui Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu şi fiul Omului. Anume întruparea Fiului lui Dumnezeu, Cuvântul întrupat, Logosul întrupat, prin Sfântul Duh şi din partea omenirii prin Fecioara Maria, este motivaţia icoanelor în ortodoxie.

Acest lucru îl confirmă şi un mare luptător împotriva iconoclasmului în secolul opt, părintele Ioan Damaschin, care în cele trei tratate ale sale despre icoane, spune că întruparea Fiului lui Dumnezeu este motivaţia şi esenţa icoanelor. Când l-am văzut aevea pe Fiul lui Dumnezeu întrupat ca om, am putut să începem să-l şi pictăm.

Părintele Vasile Ciobanu

Însă icoana nu este o fotografie, nu este o pictură naturistă. Este un simbol. Este o fereastră deschisă către cer. Şi atunci, poate cum aţi spus şi Dumneavoastră, poate e şi un cip în sensul că conţine ceea ce predispune pe om spre rugăciune. Nu spre contemplaţia unei materii, sau culori, ci spre o rugăciune transcendentală, care pleacă spre prototipul chipului. Adică undeva este Maica, care ne aşteaptă. Privim la fotografie, ne e dragă fotografia, o sărutăm, dar ştim că Maica este reală, vie şi ne aşteaptă undeva şi ne e dor de ea, nu de acest carton, care îl avem în faţa noastră. Deci, comunicarea cu Dumnezeu transcedentală trece prin icoană, însă nu se opreşte la ea, ci pleacă spre prototip.”

Europa Liberă: Domnule Beşleagă?

Vladimir Beşleagă: „Icoana este o punte de trecere dintre individ, între om, între credincios în calea lui spre Dumnezeu. Şi ar fi de presupus, cel puţin, că în lumea noastră, unde s-a extins foarte mult ceea ce se numeşte show-ul, jocul, spectacolul, faptul că în acest potop de imagini care sunt, începând de la display-ul computerului, la filme, la toate astea, totuşi răzbat chipurile, imaginile, icoanele sfinte la sufletele tinerilor noştri.

Este îmbucurător faptul şi cred că asta se datorează nu atât atracţiei, sau imboldului tinerilor propriu zis, cât influenţei celor mai vârstnici, care i-au educat şi i-au apropiat, şi i-au condus de mînuţă la biserică de mai mici. Că cei care au scăpat vârsta asta, aceia n-o să se oprească la nici o imagine sfântă. Cei care au fost duşi de părinţi, de bunei din copilărie şi au avut parte de contact cu cele sfinte, acei o să se oprească la biserică. Deci, este o foarte mare datorie a celor vârstnici ca să-i educe, să-i apropie, să-i deprindă cu setea aceasta de lucruri sfinte, şi în special de imagini sfinte, de icoane sfinte.”

Europa Liberă: Alături de Dumneavoastră se află Gheorghe Erizanu, care are o fată de 18 ani. Pe el vreau să-l întreb, dacă el poate să vorbească în numele generaţiei tinere, cum percepe această generaţie icoana şi datoria de creştini ortodocşi. Şi eventual, să încep şi următorul compartiment: mirenii, în general, transformă icoana volens-nolens în obiect de artă, uneori în obiect de comerţ, pentru că icoana se confecţionează. Icoana, de exemplu, se licitează, un Rubliov. Dacă nu cumva atitudinea devine nepioasă atunci, când icoana chiar este confecţionată în diferite variaţiuni. Gheorghe Erizanu?

Gheorghe Erizanu: „Noi discutăm despre icoanele din lumea ortodoxă, sau doar din lumea ortodoxă. Protestanţii, catolicii vis-a-vis de icoană situaţia este un pic altfel. Icoana a evoluat din punctul de vedere al unui specialist în domeniul artelor. Acesta ar face un istoric al icoanelor şi atunci am vedea şi o evoluţie a icoanei. După mine, icoana a rămas un pic în urmă, adică a fost apogeul Bizanţului şi după decăderea Bizanţului, icoana rămâne în urma evoluării artei occidentale.”

Europa Liberă: Dacă acceptaţi acest termen, poate un pic frivol, dacă icoana este microcipul în relaţia omului cu Dumnezeu. În momentul în care se transformă în artă icoana, nu cumva dăm dovadă de lipsă de pioşenie faţă de această icoană? Nu cumva se devalorizează sub aspectul credinţei?

Gheorghe Erizanu: „Eu nu cred în devalorizare. Adică, bine, pictorul are nişte restricţii foarte clare, iconograful. El ştie ce este permis, ce nu este permis, evoluţia ei, încearcă să depăşească anumite limite, dar de bun simţ. Cred că

Gheorghe Erizanu

devalorizează icoana pictorul, sau iconograful, care nu reuşeşte să transmită mesajul. O icoană, care e realizată bine, nu cred că devalorizează credinţa. Şi nu crezi în Dumnezeu datorită unei icoane, sau îţi schimbi viziunea datorită unei icoane. Icoana face parte dintr-un complex de atribute ale credinţei.”

Europa Liberă: Dar icoana vândută cu 15 lei în faţa porţii de la bazar – până unde e admisibil ca această icoană să fie tirajată de aşa o manieră şi să o facă oricine? Părinte Ciobanu?

Vasile Ciobanu: „De la bun început aş menţiona, că ortodocşii se roagă şi cu icoană şi fără icoană. Deci, icoana nu este o condiţie a relaţiei cu Dumnezeu sine qua non. Icoana este un suport, un adaos, un stimul către rugăciune. Unii au ales doar Scriptura. Scriptura există scrisă în semne semantice, Scriptura scrisă. Dar avem şi Scriptura reprezentată în culori, care a servit extraordinar de mult pentru cei neştiutori de carte pe parcursul veacurilor.

În biserica ortodoxă când intri, îi saluţi pe toţi fraţii mai mari, pe apostoli, pe sfinţii părinţi, pe martiri, pe cuvioşii părinţi. Intri acolo într-o familie. Îi vezi, îi saluţi şi, dacă doreşti, îi şi mai săruţi. Acesta este semnul dragostei. Curios lucru, că în istorie, având loc lupta, iconoclasmul, împotriva icoanelor, dar a fost şi altă extremă – iconoduria, care unii cinsteau icoanele atât de mult şi azi se întâmplă aşa ceva, care făceau din ele un fetiş, care denatura, aţi vorbit de denaturarea icoanelor.

Acum icoanele apar prin toate chioşcurile şi pe la pieţe şi în chioşcuri sunt înconjurate de o mulţime de femei dezgolite, prin care iarăşi vine ispita omenirii şi acolo vedem şi icoane. Acesta este un lucru trist pentru noi, ortodocşii, care profanăm astfel icoanele. Cu toate că există şi legea monopolului lucrurilor sfinte, care ar trebui foarte bine păzite în ţara noastră, dar nu se întâmplă. Deci, icoana profanată este păcatul nostru. Faptul că ea se vinde ca operă de artă.

Icoana n-are valoare, ca atare. Noi nu ştim câtă inspiraţie a Duhului Sfânt a plasat în ea cel care a pictat. Icoana se pictează, după cum a menţionat domnul Erizanu, după erminii speciale. Dacă vedem o icoană şi zicem că e Maica Domnului şi n-are cele trei semne distinctive, deci cele trei steluţe pe umăr şi pe frunte, care desemnează fecioria ei înainte de naştere, în timpul naşterii şi după naştere, nu este icoana Maicii Domnului.

Erminiile au regulile sale, însă ca să pictezi o icoană trebuie şi predispoziţia apostolului şi a rugăciunii. Nu degeaba

Mîntuitorul (Andrei Rublev, c. 1420)

Andrei Rubliov, care e recunoscut în întreaga lume ca inspirat în lumini sfînte, cuviosul părinte al nostru Andrei Rubliov, care printr-o viaţă deosebită de asceză a reuşit să creeze capodopera Sfântei Treimi, care este cântată în ode şi în lumea romano-catolică, a propos. Dar dacă vorbim despre icoane se referă doar la ortodoxie, deoarece în Occident, romano-catolicii a degradat într-o statuetă, care e mai mult aproape de păpuşă, decât de tridimensionala imaginaţie a pictorilor de icoane autentice. Protestanţii au renunţat cu totul la ele.

Icoana a stimultat extraordinat de mult cultura, pictura, arta. Generaţii de pictori şi poeţi au fost inspiraţi de imaginea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Maternitatea cu Pruncul în braţe. Şi poate să evolueze într-un fel, aş zice eu. Că dacă în ziua de azi un copilaş îţi face o icoană din seminţe de fructe, sau îţi face o icoană din ce n-ar fi, e icoană deja, deoarece sufletul imaculat al copilului redă aşa cum poate el. Dar cât poate pune el acolo este tot imaculat şi inocent. Şi poate e mai aproape de icoană, decât a unui profesionist, care redă mai mult înfăţişarea carnală. Până la urmă icoana este o taină, care o simte cel ce se apropie de ea cu deosebita predispoziţie de sinceritate şi rugăciune şi dorinţa de a comunica cu Dumnezeu.”

Europa Liberă: Părinte, nu se cuvine să vă contrazic, mai ales în această emisiune.

Vasile Ciobanu: „Ba se cuvine, dacă aveţi altă părere.”

Vasile Botnaru

Europa Liberă: Da, eu sunt purtătorul de cuvânt, sau vocea celor mulţi, care ne ascultă. Şi unii dintre ei mi-au spus mie în discuţii, că ar prefera să fie mai puţin, nu ştiu dacă e cuvântul potrivit, înzorzonată biserica, penru că asta ar costa scump. De multe ori colectele de bani, taxele se impun tocmai pentru că costă scump ornarea bisericii. Pe asta se duc foarte mulţi bani. Nu cumva biserica ar trebui să fie un pic mai ascetică, mai modestă în asta?

Vasile Ciobanu: „Mîntuitorul a numit, pe unii oameni făţarnici i-a numit „morminte văruite pe dinafară şi cu oase pe dinăuntru”. Dacă ne plasăm numai pe exteriorul bisericii, să-i facem doar cupole aurite, iar înăuntru nimeni nu se roagă, n-am atins nimica, nu ne-am apropiat de Dumnezeu. Dar noi ne mai rugăm: Doamne, miluieşte pe cei ce iubesc podoaba casei tale, pe aceştea-i preamăreşte cu dumnezeiasca putere a Ta. Sunt cei, care dau din dragoste, care le place casa Domnului s-o împodobească. Iar Psalmul 117 zice: „Găti-voi de sărbătoare casa Domnului meu cu ramuri până la coarnele Altarului. Ceea ce poporul nostru face, când este vorba de Duminica Mare, când biserica este împodobită cu ramuri de arţar, ramuri de tei şi este ca o pădure, un loc de verdeaţă, un loc de lumină, loc de odihnă – odihneşte Doamne, sufletul robului tău, zicem noi.

Deci, a împodobi biserica este un lucru benefic. Însă dacă

Mînăstirea Sf. Trinitatea de la Rudi, sec. XVII

lăsăm doar exteriorul, într-adevăr aveţi dreptate. Şi dacă nu clădim sufletul omului, nu lucrăm asupra sufletului uman pentru a-l cultiva, atunci e clar că acestea devin secundare. Şi ele de fapt şi sunt secundare, tot ce este exterior, poleit, să zicem aşa. Dar, oricum, casa Domnului trebuie să se deosebească de celelalte. Şi când întrebi un copilaş, care este cea mai frumoasă construcţie din sat, din orice sat? Toţi mi-au răspuns, că este biserica. Deoarece acolo este o concentraţie de ceea ce se numeşte cultură, pictură, arhitectură, miniatură, broderie, lemnărie, sculptură în lemn. Tot ce se numeşte sculpură, acolo s-a păstrat, acolo sunt fortăreţele noastre de cultură şi spiritualitate, care s-au păstrat şi constituie coloana vertebrală şi cartea de vizită a nobleţei vechimii poporului nostru.”

Europa Liberă: În educaţia mea, volens-nolens, am un exemplu foarte concludent pentru mine. În satul meu, Cinişeuţi, existau două biserici. Una a fost doborâtă de regimul sovietic şi pe locul acela au încercat să construiască casă de cultură. S-a ratat de două sau de trei ori această construcţie.

Vasile Ciobanu: „Distrugând cultura.”

Europa Liberă: Da. Şi acum, în sfârşit, se construieşte o ceasovne. Asta e maxim ce poate satul, ca să-şi amintească de acel loc sfânt. Vreau să-l întreb pe domnul Beşleagă şi pe editorul de cărţi Gheorghe Erizanu, dacă oamenii, după o lungă experineţă creştină, după ce se declară în proporţie de 97 % moldovenii creştini ortodocşi, sunt suficient de buni cunoscători ai ortodoxiei? Ai iconografiei? Când intră în biserică, de exemplu, ei pot să deosebească un fals, despre care spune părintele Vasile, de o icoană autentică, în cazul Maicii Domnului? Sau un Sfânt Gheorghe să-l deosebească de Sfântul Vasile? Domnule Beşleagă? 

Vladimir Beşleagă: „Desigur, vorbim despre icoanele în cadrul ortodoxiei – trebuie să ne amintim că ortodoxia nu a parcurs o evoluţie, aşa cum s-a întâmplat în Occident, unde pornim de la întâmplările sfinte, artiştii renaşterii şi mai târziu au realizat opere de artă de importanţă estetică. În ortodoxie, chiar şi după căderea Bizanţului s-au păstrat aceleeaşi modele. Nu s-a produs o evoluţie. Pentru că asta este ortodoxia. Deci, a păstrat tradiţia, aşa cum a fost ea cândva.

Al doilea moment, odată ce am amintit de rolul de interfaţă, cum a spus domnul Vasile Botnaru, între credincios şi Dumnezeu al icoanelor, eu mi-am amintit, că în cartea românească de învăţătură a Mitropolitului Varlaam, într-una din predici spune aşa: Dacă pîinea sfinţită, prescura, sau prin analogie să zicem şi o imagine, se deteriorează, prinde mucegai, asta nicidecum nu schimbă harul, adică nu alterează. Asta este partea materială. Partea spirituală, partea sfântă care simbolizează, nu are de suferit. Chiar dacă face cineva o icoană mai puţin reuşită sau ceva, asta încă nu înseamnă că compromite harul sfânt, sau harul dumnezeiesc, spre care ne cheamă.

După ʼ90, când a pornit refacerea, şi reconstruirea, şi împodobirea bisericilor, când s-au deschis dreptul ăsta, au dat năvală mulţi meseriaşi, care s-au apucat să picteze, să deseneze biserici, că habar nu aveau ei. Îi chemau ba de colo, ba de colo, chiar am văzut şi eu, care făceau lucruri absolut fără nici o inspiraţie.”

Europa Liberă: Bine, dar nici nu avem un Michelangelo.

Vladimir Beşleagă: „Ştiu şi am aflat cu mare mirare, surpriză şi plăcere, că talentatul nostru pictor Igor Vieru în tinereţele lui a fost pictor de biserici, de icoane în România. Când învăţa el acolo şi făcea şcoală de arte frumoase, în acelaşi timp practica. Deci exista o mişcare în lumea artiştilor plastici, a pictorilor, care se specializau, sau aveau vocaţie, simţeau vocaţia. Nu ştiu dacă există în seminarele teologice specialişti de pictură, de icoane. Să ne spună părintele.”

Vasile Ciobanu:
 „La noi, în Republica Moldova ca atare, o şcoală autentică de iconografie, de izografie, care să-i înveţe pe pictori, nu există. Însă există mai multe facultăţi din România şi din Rusia. De exemplu, la Iaşi este o şcoală de izografie, unde se pregătesc în cel mai minuţios mod pictorii de icoane, în canoanele iconografiei, izografiei. Desigur, că la şcolile teologice din Republica Moldova se studiază arta creştină, unde se dau şi noţiuni despre iconografie – ce este o icoană şi ce nu este icoană.

Desigur, cum a zis domnul Vladimir, au dat năvală. Au dat

Sf. Gheorghe pictat de Mihail Leontovici, secolul XVIII-XIX

năvală, că era şi chestiune de câştig. Şi alţii nepregătiţi să ştie ce este o icoană. Şi iată, că avem în mai multe biserici de la noi picturi din acelea, care sunt mai mult copilăreşti aşa, dar nu sunt copilăreşti, că sunt făcute de maturi. Şi la un moment dat, când dai să schimbi cu o icoană autentică, bizantină, care este cu adevărat icoană, atunci poporul se revoltă. Că el s-a deprins cu acelea şi nu le mai înţelege pe astea.

Deci, poporul şi el trebuie pregătit într-un rafinament al icoanei, care nu s-a păstrat. Peste noi a trecut buldozerul, vă închipuiţi, că toate tezaurele noastre au fost spulberate. Cât priveşte evoluţia, statica în biserica ortodoxă. Dacă e vorba de biserica ortodoxă, mai mult este o statornicie. Şi modernitatea nu poate fi statornicie, deoarece modernitatea ţine de noţiunea de modă. Şi atunci aceasta este ca o domnişoară foarte capricioasă, care vine şi pleacă, vine şi pleacă, mereu se schimbă. Adică, a zice că eşti modern, ai zice că eşti de azi pe mîine, dar a zice că eşti statornic, eşti bine înfipt în pământ şi ai coloană vertebrală. Deci, biserica ortodoxă se fereşte de modă şi modernisme. Dar nu înseamnă că n-a evoluat chiar nimic. Vedeţi, de exemplu, Sofrino, ce produce Sofrino, ce icoane frumoase, împodobite bine. Dar sunt din astea făcute la…”

Europa Liberă: Tirajate.

Vasile Ciobanu: „Tirajate, da. În timp ce în artă, în general, se preţuieşte manopera. Lucrarea făcută de mână, icoana autentică. Ei, lipovenii aici au păstrat doar icoane autentice şi aici este un plus al lor. Icoana autentică e icoana pictată. Icoana tirajată deja nu mai este aşa. Cu toate că este foarte frumoasă, dar acolo n-a suflat Duhul omului şi mînuţa lui.”

Europa Liberă: Întrebarea, pe care am adresat-o şi lui Gheorghe Erizanu, dacă practicanţii credinţei ortodoxe sunt deja, sau încă în cale spre a cunoaşte icoana autentică. De a deosebi o icoană tirajată. Sau, în general, ornarea bisericii pentru ei câtă importanţă are? Despre ambianţa de la Chişinău vorbim, în primul rând, unde există deja, din păcate, o competiţie între biserici. O luptă pentru enoriaşi şi din cauza asta, eventual, ne referim mai târziu, dispare şi atitudinea pioasă faţă de locaş şi faţă de slujitori. 

Vasile Ciobanu: „Aţi cruţat, aţi zis competiţie, dar uneori mai facem şi concurenţă, fărească Dumnezeu.”

Europa Liberă: Da, din păcate.

Gheorghe Erizanu: „Eu nu cred, că enoriaşii ar trebui să fie docţi în arta icoanelor. Contează ce simt ei atunci, când intră în biserici. Pe de altă parte, părintele are dreptate când spune, că nu poţi vinde o icoană tirajată lângă o revistă Playboy, care stă în chioşcurile de ziare. Dar asta este o problemă ca foarte multe probleme, la care încă nu s-a ajuns la ele.”

Europa Liberă: A cui, a propos, problemă e? A statului? Sau a bisericii? Sau a noastră, a celor care tolerăm?

Gheorghe Erizanu: „Până la urmă problema statului sau problema bisericii este problema societăţii. Fiindcă şi statul, şi biserica sunt ale oamenilor.”

Europa Liberă: Adică, degeaba sunt despărţite prin lege.

Vasile Ciobanu: „De jure da, dar de facto – nu.”

Gheorghe Erizanu:
„Vorbeam de icoane, sau iconografia ortodoxă s-a oprit la Rubliov. Pe de altă parte, biserica din

Sfînta Treime (Andrei Rubliov, 1422-27)

Kiev a fost pictată la începutul secolului 20 de Vrubel şi este complet neobişnuit pentru iconografia rusă ceea ce a prezentat el. Eu nu cunosc toate dedesubturile.”

Vasile Ciobanu: „Mai are şi demonul lui Vrubel.”

Gheorghe Erizanu:
 „Cum au fost acceptate icoanele făcute de Vrubel. Sau în Franţa, Marc Chagall are pictate vitralii în biserică. Şi iarăşi este complet neobişnuit, în fond, felul de a fi şi faptul că ortodocşii fac icoane, care sunt mai colorate. Protestanţii nu au nimic, care au apărut dintr-un protest, atunci la 1517, în octombrie pare-se că. Catolicii se limitează doar la statui. În fond, caracterizează felul de a fi al oamenilor.

Pe mine un pic mă deranjează atunci, când preoţii noştri încearcă să spună, că credinţa ortodoxă este unica şi cea dreaptă. Eu sunt un pic mai tolerant în această privinţă şi nu văd cu ochi buni această încrâncenare a ortodocşilor ca să declare, că doar această credinţă este bună. Fiindcă moldovenii puteau astăzi cu acelaşi succes astăzi să vorbească despre catolicism, dacă se schimba un pic situaţia la 1400, când Alexandru cel Bun…”

Europa Liberă: Sau puteau să fie şi musulmani.

Gheorghe Erizanu: „Sau puteau ulterior să fie şi musulmani. Şi atunci eram aceeaşi oameni, adică modelaţi de religie, dar eram oameni, în primul rând. Asta e. Ceea ce ţine de anii ʼ90, când foarte mulţi pictori au intrat în biserici şi au pictat. Este şi un lucru foarte bun aici, fiindcă foarte mulţi pictori talentaţi au pictat în biserici, au studiat. Adică nu putem spune, că meseriaşii s-au dus şi au început a picta, pur şi simplu. În primul rând, ei au citit, au studiat. Şcoala iconografică nu exista atunci, trebuia cineva să facă acest lucru. Nu zic, au nimerit şi pictori întâmplători, sau în anumite sate, sau în anumite locuri au nimerit şi alt fel de pictori. Dar nu putem spune, că a fost un lucru rău ceea ce s-a întâmplat în anii ʼ90.”

Vasile Ciobanu: „Dacă îmi permiteţi.”

Europa Liberă: Da, vă rog, părinte. 

Vasile Ciobanu: „Cu referinţă la ortodoxie în raport cu romano-catolicismul şi protestantismul. Noi suntem catolici. Ortodocşii sunt catolici. De aceea grecii, în varianta greacă a simbolului credinţei, Crezul, ei zic aşa: Καθολική και Αποστολική Εκκλησία – Cea sobornicească şi apostolească biserică. Şi patriarhul Gruziei se numeşte Catolicos al întregii Gruzii. Deci, suntem catolici. Nu suntem romano-catolici. Aici lucrurile trebuiesc foarte bine deosebite.

Ortodoxia înseamnă statornicie. Ortodoxia înseamnă plinătate. Eu am comunicat cu romano-catolicii doi ani şi jumătate în biserica din Cuba, cunosc foarte bine din înăuntru fenomenul romano-catolic. Am văzut foarte mulţi oameni sinceri, mulţi oameni rugători. Am văzut la statuia Maicii Domnului o mulţime de ochelari şi proteze lăsaţi acolo după vindecarea, care au primti-o acolo. Primeşte har şi rugăciune cei care se roagă.

Însă noi, prima mie de ani, ortodoxia a fost una. Ortodoxia a fost una, prima mie de ani, până la anul 1054, portughezii şi spaniolii, până la invazia arabă. Şi acuma revin la ortodoxie mare parte din ei. Însă ortodoxia nu mai are de a face cu fenomene ca cruciadele, ca prigonirea lui Giordano Bruno, Galileo Galilei. Toate astea se referă nu la ortodoxie. Ortodoxia este plinătate. Acest lucru l-am înţeles pe parcursul vieţii mele, căci am văzut şi eu din năuntru ce înseamnă una, ce înseamnă alta. Cu protestanţii am comunicat şi în tinereţele mele şi acuma comunic. Da, au păstrat Scriptura, au păstrat multe, dar multe le-au cedat, anume ca să placă lumii moderne.”

Europa Liberă: Părinte, daţi-mi voie să intervin cu întrebarea profanului. Şi întrebarea profanului este iertată. Cu toate că profan şi profanare vin de la aceeaşi rădăcină. După logica, pe care de fapt a atins-o Gheorghe Erizanu, rugăciunea unui om, că noi suntem oameni în primul rând, ajunge la Dumnezeu ca pârăiaşele în mare, pe diferite căi. De la unul care crede în Buddha, de la unul care crede în Mohamed. La un Dumnezeu ajunge rugăciunea? Sau nu?

Vasile Ciobanu: „Nu putem să-l punem pe Buddha şi pe Mohamed alături de Hristos. Hristos pentru noi este clar şi categoric – Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.”

Europa Liberă: Dar prin puterea rugăciunii.

Vasile Ciobanu: „Puterea rugăciunii o măsoară Dumnezeu, desigur. Dar Dumnezeul nostru este şi Mîntuitorul Isus Hristos a zis – pe voi v-am ales neam sfânt, preoţie împărătească. Deci, plinătatea aceasta care se dăruieşte, plinătatea harului care există, este dăruită. Veniţi şi luaţi cât vreţi.”

(moldova.europalibera.org)
mai mult
Magna EuropaPromovate

Inteligența artificială: abordând riscurile la adresa consumatorilor

Artificial intelligence electronic circuit. Microchip with glowi

Inteligența artificială și procesele automate de luare a deciziilor pot crea riscuri la adresa consumatorilor. Aflați cum dorește Parlamentul să protejeze europenii.

Ce este inteligența artificială și de ce poate fi aceasta periculoasă

Deoarece algoritmii de învățare pot prelucra datele cu o precizie și o viteză care depășesc capacitatea umană, aplicațiile de inteligență artificială au devenit tot mai frecvente în finanțe, asistență medicală, educație, sistemul juridic și nu numai. Însă dependența de inteligența artificială are și riscuri, mai ales acolo unde deciziile sunt luate fără supraveghere umană. Învățarea automată se bazează pe recunoașterea modelului în seturile de date. Problemele apar atunci când datele disponibile reflectă prejudecățile societății.

Inteligența artificială în procesele de luare de decizii

Inteligența artificială este implicată tot mai mult în sistemele de decizie algoritmice. În multe situații, cum ar fi accesul la credite, locurile de muncă, tratamentul medical sau sentințele judiciare, impactul deciziei asupra oamenilor poate fi semnificativ. Deciziile automate pot perpetua diviziunile sociale. Unii algoritmi folosiți în angajare s-au dovedit a fi părtinitori împotriva femeilor, de exemplu.

Comisia trebuie să clarifice modul în care intenționează:
  • să se asigure că europenii sunt protejați de practicile comerciale neloiale și/sau discriminatorii sau de riscurile pe care le implică serviciile profesionale care folosesc inteligența artificială
  • să garanteze o mai mare transparență în aceste procese
  • să se asigure că în sistemele de decizie algoritmice sunt utilizate seturi de date de înaltă calitate și nepărtinitoare.

Cum pot fi protejați consumatorii în era inteligenței artificiale

Dezvoltarea inteligenței artificiale și a proceselor automatizate de luare a deciziilor prezintă provocări pentru încrederea și bunăstarea consumatorilor. Când consumatorii interacționează cu un astfel de sistem, aceștia ar trebui să fie informați în mod corespunzător despre modul în care funcționează sistemul.

Poziția Parlamentului

Rezoluția adoptată pe 23 ianuarie în cadrul comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor îndeamnă Comisia să examineze dacă sunt necesare măsuri suplimentare pentru a garanta drepturi pentru protecția consumatorilor în contextul inteligenței artificiale și al procesului decizional automatizat.

Trebuie să ne asigurăm că sunt garantate protecția și încrederea consumatorilor, că regulile UE privind siguranța și răspunderea pentru produse și servicii sunt adaptate obiectivelor în era digitală.

Petra De Sutter – președinta comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor

Ce urmează

Rezoluția va fi votată în plen la mijlocul lunii februarie. După aceea, va fi transmisă Consiliului UE (statelor membre) și Comisiei. Comisia ar trebui să-și prezinte planurile pentru o abordare europeană a inteligenței artificiale pe 19 februarie 2020.

(europarl.europa.eu)

mai mult
CreștinătatePromovate

Convertirea anglicanilor la Ortodoxie

church32323

Eu cunosc convertirea anglicanilor la Ortodoxie!… Sinceră şi la obiect!… Din păcate mulţi se convertesc la Ortodoxia rusă!… Să fie asta o mişcare a celei de-A Treia Rome?!…

(Bogdan Costin Georgescu)


NUMEROŞI OAMENI SE CONVERTESC ÎN MASĂ LA ORTODOXIE ÎN DIFERITE LOCURI ALE LUMII

Dacă prigonirea creștinilor din India și Africa devine de la an la an tot mai acerbă, în aceleași locuri tot mai mulți localnici se convertesc la Creștinism, în unele locuri botezul în masă devenind, se pare, ceva obișnuit.

Spre exemplu, în ora­șele Pointe-Noire și Dolisie din Republica Congo, două botezuri în masă au convertit recent la creștinism nu mai puțin de 117 de persoane, anunță Mitropolia de Congo-Brazzaville și Gabon, infor­mații preluate apoi de www.journeytoorthodoxy.com, www.basilica.ro și www.doxologia.ro. În ajunul Crăciunului trecut, 72 de catehumeni din Pointe-Noire au venit la Hristos prin botez în cadrul Patriarhiei Alexandriei. Slujba a fost săvârșită în baptisteriul aflat în proximitatea Catedralei „Sfântul Dimitrie” (încă în construcție), de către Înalt­preasfințitul Părinte Pantelimon, Mitropolitul de Congo-Brazzaville și Gabon, eparhie înființată în 2012 și ridicată la rangul de mitropolie în 2017. Ierarhul a rămas apoi și de Crăciun în sânul aceleiași comunități, săvârșind aici Sfânta Liturghie, pentru ca sâmbătă, 29 decembrie 2018, să boteze alți 45 de catehumeni, de toate vârstele, în Biserica „Sfânta Irina” din orașul învecinat Dolisie.

În luna mai a anului trecut, Episcopul Pantelimon sfințea în Pointe-Noire și o biserică închinată Sfintei Fotini, al treilea locaș de închinare ortodox din oraș. Tot anul trecut, în aprilie, același ierarh a săvârșit un alt botez colectiv, de data aceasta în râul Congo, după ce, în Republica Democrată Congo, pe la jumătatea lunii ianuarie 2018, Înaltpreasfințitul Părinte Meletie, Mitropolit de Katanga, împreună cu alți clerici botezaseră timp de două zile alte 556 de persoane. NUMEROASE CONVERTIRI ÎN INDIA Cât despre India, nu mai puțin de 2.000 de localnici au intrat recent prin botez în Biserica Ortodoxă, printre ei numărându-se aproape 100 de pastori protestanți, anunță www.dobrotoliubie.com. Aceste convertiri sunt rezultatul intensei activități de catehizare în spațiul indian făcute de Misiunea Ortodoxă Rusă din Andhra Pradesh, unul dintre cele 29 de state ale Indiei. Condusă de părintele Athanasius Kone, parohul unei mici biserici din Hawaii care adăpostește o cunoscută icoană izvorâtoare de mir și făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Iviron, Misiunea Ortodoxă Rusă din Andhra Pradesh, formată din mai mulți clerici și maici din Rusia, America și Canada, desfășoară aici o bogată activitate misionară, având și sprijinul duhovnicesc al părintelui arhimandrit Efrem Filotheitul, de la Mănăstirea „Sfântul Antonie” din Florence, Arizona. Aceste recente convertiri constituie, se pare, doar începutul unui proces mult mai amplu, prin care se așteaptă ca peste 100.000 de indieni să treacă la Ortodoxie, a precizat pentru același site unul dintre membrii micii capele ortodoxe rusești din Hawaii.

ORTODOXIA DIN FILIPINE

Creștinismul se dezvoltă și în Filipine, țară insulară din Asia de Sud-Est, unde, spre exemplu, în 21 august 2015, nu mai puțin de 239 de credincioși ai Bisericii Aglipayene (Biserica Independentă din Filipine, înființată în 1902 de un fost preot catolic, Gregorio Aglipay) au îmbrățișat Ortodoxia împreună cu doi „episcopi” și patru „preoți” anglipayeni ai comu­nității lor, tot în cadrul unui botez în masă. Slujba a fost săvârșită de preoții Chiril Sckharboul și George Maximov (Patriarhia Moscovei), după aproape doi ani de intensivă catehizare a localnicilor. Astfel, Catedrala aglipayană din Ladol (suburbie a orașului Alabel, din provincia filipineză Sarangani), unde episcopul recent botezat îşi avea și sediul, a devenit Biserica ortodoxă „Sfântul Ioan Botezătorul”, cea de-a patra parohie ortodoxă aflată sub juris­dicția Patriarhiei Moscovei în Filipine. Evenimentul reprezintă însă doar o etapă, nu mai puțin de 29 de parohii din diferite părți ale insulei sudice Mindanao urmând să treacă la Ortodoxie în perioada imediat următoare acestui botez colectiv, care a fost la rându-i precedat de altul, săvârșit în 11 mai 2015, în cadrul recent recunoscutei Biserici ortodoxe rusești „Sfântul Isidor Făcătorul de minuni” din localitatea Purok Tagumpay, situată în aceeași provincie filipineză Sarangani. Tot aici, în 26 septembrie 2015, preoții ortodocși ruși Siluan Thompson și Stanislav Rasputin au botezat alți 187 de filipinezi din Biserica Aglipayană, în cadrul unei slujbe care a durat nu mai puțin de șase ore, fiind urmată apoi de Dumnezeiasca Liturghie în cadrul căreia nou-botezații au primit Sfânta Euharistie. În regiunea sudică Kiamba, în timpul procesiunii catehumenilor de la biserică până la plaja unde au fost botezați și înapoi, aceștia au fost escortați de membri ai Poliției Naționale, din cauza grupurilor de secesioniști islamici activi în zonă.

BOTEZURI ÎN MASĂ PENTRU IMIGRANȚII DIN GRECIA

Departe de a fi o practică exclusiv dedicată misiunii în rândul popoarelor necreștine, botezul în masă se practică astăzi și în țările ortodoxe, reînviindu-se astfel ușor ușor tradiția primară a botezării colective a catehumenilor în preajma marilor sărbători din cadrul anului bisericesc, după o perioadă de intensă catehizare. Spre exemplu, în Ftiotida, district regional situat în Grecia Centrală, vecin cu Evia, a doua cea mai mare insulă a Greciei după Creta și care se bucură de binecuvântarea moaștelor Sfântului Ioan Rusul aflate aici, activitatea Școlii catehetice eparhiale, dedicată străinilor și imigranților și condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae, Mitropolit de Ftiotida, a avut ca rezultat botezul a nu mai puțin de 394 de persoane, demonstrându-se astfel utilitatea pastorală efectivă a acestei școli mitropolitane, care, potrivit www.agionoros.ru, oferă îndrumare duhovnicească de cea mai bună calitate, prin cele două departamente dedicate pastorației comunităților rrome și de imigranți.

ANDREI VLĂDĂREANU, UN MISIONAR ROMÂN PRINTRE AFRICANI

Și românii se numără printre cei care devin misionari ai dreptei credințe, făcându-se nași ale unor neamuri încă necreștine. Un exemplu în acest sens este chiar Andrei Vlădăreanu (42 de ani), avocat în Baroul Prahova și unul dintre consilierii juridici ai Patriarhiei Ortodoxe Române. Inițiatorul Funda­ției umanitare „Love Africa” și mare iubitor al continentului african, pe care l-a vizitat de cel puțin 12 ori din 2009 încoace, mergând sute de kilometri cu autobuzul și explorând turistic și duhovnicește Zambia, Malawi, Tanzania, Kenya, și Zanzibar, urcând până și pe muntele Kilimanjaro, cel mai înalt masiv muntos din Africa, Andrei Vlă­dăreanu a ajuns să aducă la Ortodoxie până acum nu mai puțin de 15 copii africani, susținându-i apoi pe cât posibil și financiar pentru a reuși în viață, împlinind astfel cuvintele pe care Domnul ni le adresează tuturor: „Mai fericit este a da decât a lua” (Faptele Apostolilor 20, 35). Nevoia de catehizare o simțim și noi ortodocșii, chiar la noi acasă, iar crearea unor școli catehetice eparhiale ar fi bine-venite chiar și în sânul popoarelor devenite ortodoxe de veacuri. Doar ajutându-l pe celălalt ajungi să vezi cu adevărat propriile nevoi autentice. Astfel popoarele se înrudesc tainic și nebănuit spre venirea întru slavă a Împărăției Aceluia în care „trăim şi ne mişcăm şi suntem” (Faptele Apostolilor 17, 28)

Autor: Ionuț Aurelian Marinescu / Ziarul Lumina

(aparatorul.md)

mai mult
CronicăPromovate

NEVOIA DE ÎNĂLȚIME, DE CEAS…

Ceas3441

Nevoia de înălțime, la om, s-a pronunțat mai abitir după eșecul Turnului Babel.

Nevoia de ceas a apărut mai târziu, pentru a se orienta omul în detaliu, în timp. Nu mai erau erau suficiente doar ziua, doar noaptea, spațiul câștigat de om îi solicita orientare ma strictă în timp și spațiu. Combinația celor două nevoi, de înălțime și de ceas, a condus la construirea turnurilor cu ceas. Nevoia socială a amplificat astel de construcții, nu oricine avea ceas la mână, de buzunar sau în casă pe perete.

Mai stăm cu ochii împăienjeniți la ingineriile altora, promovate asiduu de aceștia, căscăm gura ca proștii !… Turnul cu ceas de la Halele Centrale Ploiești nu este un Big-Bang londonez, este însă o realizare a inginerie românești, a arhitectului ploieștean Toma T. Socolescu. Nu îl promovăm asiduu. Și azi mă mai uit la ceasul acesta și mă orientez în timpul și spațiul ploieștean… Sunt turnuri cu ceas, istorice, în Țara Românească, în Moldova și în Transilvania, nu sunt ca acelea de „afară”, nu le promovăm, sunt însă ale noastre….Din nevoia românului de înălțime, din nevoia românului de ceas.

Fotografie: Eduard Andrei Irimia

(Dan Drăguș)

mai mult
1 2 3 4 5 70
Page 3 of 70