close

Promovate

ActualitateCentru de PresăPromovateSport

 Ioana Alexia Tatu – Andreea Diana Soare 7-6, 6-4, în finala româncelor de la Wimbledon S14

WhatsApp Image 2022-07-11 at 09.18.27

Ioana Alexia Tatu – Andreea Diana Soare 7-6, 6-4, în finala româncelor de la Wimbledon S14

Româncele Alexia Tatu și Diana Soare s-au întâlnit în finala turneului de la Wimbledon, în cadrul competiției rezervate copiilor cu vârsta de 14 ani.

Alexia Tatu – Diana Soare 7-6, 6-4, în finala româncelor de la Wimbledon S14
Duminică, cele două tinere sportive din România au disputat ultimul act din cadrul turneului de la Wimbledon S14. Primul set a fost unul foarte echilibrat, iar Alexia Tatu a reușit să îl câștige în cele din urmă, după ce s-a ajuns la tie-break.

În partea a doua, tot Alexia Tatu a fost la conducerea partidei, astfel că a reușit să își adjudece și setul al doilea, câștigând astfel trofeul de Grand Slam de la Wimbledon, inaugurat în acest an.

Wimbledon S14, la prima ediție
Începând din 2022, Wimbledon a organizat și o întrecere între sportivii Sub-14, unde au luat parte 16 jucătoare. Acestea au fost împărțite în patru grupe, iar câștigătoarele grupelor au mers direct în semifinale.

Alexia Tatu a câștigat grupa A cu trei victorii în trei partide și a învins-o în semifinală pe jucătoarea din Argentina, Sol Ailin Larraya Guidi, cu scorul de 6-0, 6-3.

De cealaltă parte, Andreea Diana Soare a câștigat în grupă, meciurile cu Aishwaraya Jadhav (India), scor 6-3, 6-2, Aishi Das (Noua Zeelandă), scor 6-4, 6-4, și cu Mika Stojavljevic (Marea Britanie), scor 1-6, 6-4, 10-3. În semifinale, Andreea Soare s-a impus în fața britanicei Isabelle Britton, scor 6-0, 7-5.

mai mult
ActualitatePromovate

Novak Djokovic – mărturisitor creștin și erou național

djoko

Novak Djokovic a crescut în Serbia ca sportiv în vreme de război. El povestește: „Când bombardamentele au pus la pământ Belgradul, familia mea și-a părăsit casa și s-a ascuns într-un adăpost pentru a-și salva viața.” Alături de alte 20 de familii, au stat timp de 78 de zile într-un adăpost, având problema lipsei de apă și alte lipsuri.

Șansa și sursa de optimism au fost antrenamentele cu antrenoarea Jelena Gencic, încercând să se strecoare printre bombardamente și poduri căzute, căutând terenuri pe lângă zonele care fuseseră deja bombardate în ideea că nu se va mai întâmpla. A fost o adevărată lecție de viață pentru cel ce va deveni cel mai bun sportiv de tenis al tuturor timpurilor.  Iar credința fost un pilon în determinarea sa ca persoană.

Nu l-au oprit nici lipsurile familiei, nici absența curentului electric, nu l-au speriat moartea pe care o întâlnea pe toate străzile orașului. Djokovic juca tenis fără plasă, înconjurat de ruine, sprijinit în primul rând de antrenoarea Anna Ivanovic. Uneori au trebuit să folosească un teren improvizat într-o piscină abandonată dar antrenamentele au continuat.

Anii au trecut iar astăzi Novak Djokovic, prin succesul pe care a reușit să îl aibe cu paleta de tenis, a putut să construiască și  reconstruiască 45 de grădinițe, ajutând peste 22.000 de copii în Serbia, să angajeze 1.600 de profesori. „Nole”, cum i se mai spune, a ajuns să fie nu doar un sportiv național reprezentativ pentru Serbia ci un erou național în țara sa.

„Înainte de a fi sportiv, sunt creştin ortodox” a spus sportivul când a primit crucea Sfântul Sava din mâinile Patriarhului Irineu al Bisericii Ortodoxe Sârbe. Iar faptele sale au fost grăitoare și în pandemie, Novak Djokovic ajutând cu 5,5 milioane $ spitalele și bisericile din Serbia.

Vrednic este!

Articol preluat de la https://avereabisericii.ro/novak-djokovic/

mai mult
CreștinătatePromovate

Predică la Duminica a IV-a după Rusalii – Vindecarea slugii sutaşului – Pr. Vasile Gordon

Captură de ecran 2022-07-09 172807

Mai apropiat de gândul nostru este a vedea în actul mântuirii o vindecare a bolilor păcatului, o revenire la „starea cea dintâi”, adică la sănătatea trupească şi sufletească pe are Adam a avut-o înainte de cădere.

Mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia Cerurilor…” (Matei 8, 11).

Iubiţi credincioşi,

Capitolul al 8-lea din Sfânta Evanghelie după Matei, din care s-a citit azi episodul vindecării slugii sutaşului, conţine mai multe minuni, între care cele mai multe sunt tămăduiri.

Astfel, Mântuitorul vindecă un lepros, pe soacra lui Petru, doi demonizaţi şi alţi bolnavi, spre plinirea prorociei lui Isaia care zice: „Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat”(53, 4).

Ca şi-n cazul altor vindecări, nu trebuie să vedem doar faptul izolat, ca pe o minune de moment: toate vindecările săvârşite de Mântuitorul prevestesc, de fapt, Marea Vindecare, mântuirea neamului omenesc.

Vom încerca, iubiţi credincioşi, în cele ce urmează, să pătrundem înţelesul mântuitor al Marii Vindecări, făcând o legătură cu viaţa noastră din acest atât de zbuciumat sfârşit de secol XX.

Înainte de a intra în subiectul propriu-zis, socotim, însă, necesar să observăm că Mântuitorul n-a făcut vindecări numai pentru bolnavii din sânul poporului Israel, ci şi din rândul altor neamuri.

Avem ca exemplu pe fiica femeii cananience (Matei 20, 21-28), sau chiar cazul de astăzi, slujitorul sutaşului roman. Aceste fapte, alături de altele din Noul Testament, ne arată universalitatea mântuirii: nu doar poporul ales a fost chemat spre dobândirea împărăţiei cerurilor, ci toate neamurile, aşa cum se înţelege şi din cuvintele evanghelice prin care am început cuvântul de azi: „Mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov…”. „Vor sta la masă”, desigur, în împărăţia cerurilor.

Un alt aspect preliminar, pe care este bine să-l observăm, este atitudinea Mântuitorului faţă de ocupanţii romani. Sa ne amintim că poporul iudeu se găsea sub stăpânirea deloc comodă a romanilor de aproape 100 de ani – în anul 63 î. Hr. Generalul Pompei va cuceri Palestina, favorizat de interminabilele războaie fratricide iudaice.

Pe vremea propovăduirii Mântuitorului, Ţara Sfântă era condusă de regi locali supuşi întru totul Împăratului de la Roma, care rânduise şi prezenţă militară spre a înăbuşi orice tentativă de eliberare. Aşa se explică existenţa unui sutaş (comandant peste 100 de ostaşi) în Capernaum, unde are loc minunea din Evanghelia de azi.

Mântuitorul vedea zi de zi, desigur, situaţia umilitoare la care conaţionalii Săi după trup erau supuşi de jugul străin, cunoscând prea bine şi aşteptarea arzătoare a iudeilor în legătură cu venirea unui eliberator politic, bănuit de ei a fi chiar în persoana Lui.

După logica omenească, ne-am fi aşteptat ca El să reacţioneze cam aşa atunci când sutaşul L-a rugat să-i vindece sluga: „Cum îndrăzneşti dumneata, un asupritor, să-mi ceri o favoare, atâta timp cât accepţi să fii plătit ca să-Mi ţii în jug poporul căruia aparţin?”.

Precum bine ştim, nici vorbă de asemenea atitudine. Dimpotrivă, fără să-i pună vreo întrebare i-a spus simplu: „Venind, îl voi vindeca!” De ce? Pentru că El a procedat după logica Sa dumnezeiască, vrând să spună tuturor: „N-am venit în lume ca un eliberator politic, ci ca un Mântuitor. N-am venit numai pentru poporul Israel, ci pentru întreg neamul omenesc. Cu puterea Mea dumnezeiască aş fi putut, desigur, să-i alung pe romani, dar n-am făcut-o, spre a-i face şi pe ei părtaşi patimilor, morţii şi învierii Mele. Arma Mea nu a fost sabia, ci iubirea jertfelnică, iubire care, la urmă i-a cuprins şi pe ei. Nu ostaşii romani au răspândit, alături de apostolii Mei, Evanghelia în cele mai îndepărtate locuri?…”.

Şi într-adevăr, cercetând istoria aflăm rolul ostaşilor romani încreştinaţi la vestirea Evangheliei, fapt descris şi în cunoscutele romane pioase Fabiola, Martirii, Cămaşa lui Hristos, Ben Hur, Quo Vadis etc.

Să ne amintim că şi pe teritoriul Daciei, după cucerire, romanii au adus din Palestina Legiunea V-a Macedonica, instalată mai întâi în Dobrogea, apoi la Potaissa (Turda) în care au fost, desigur şi mulţi ostaşi încreştinaţi, care le vor fi vorbit strămoşilor noştri despre Iisus şi Evanghelia Sa.

Iată adâncul înţelepciunii lucrării Sale! Atitudinea Mântuitorului faţă de romani trebuie să fie o lecţie şi pentru noi vizavi de străinii care şi-au găsit sălaş între graniţele României: nu alungându-i sau arătându-le sabia (pistolul…), ci obligându-i, prin comportamentul nostru creştin, prin tact şi înţelepciune, să respecte legea creştină şi tradiţiile noastre, chiar dacă ei nu sunt cu toţii creştini.

Iubiţi credincioşi,

Aceste precizări legate de faptul că Mântuitorul a vindecat şi pe cei de alte neamuri şi a avut o atitudine pedagogică divină faţă de ocupantul roman, ne ajută acum să înţelegem mai bine tema pe care ne-am propus s-o aducem azi în atenţie: prevestirea mântuirii prin vindecările săvârşite, mântuire numită de noi marea vindecare.

Mai apropiat de gândul nostru este a vedea în actul mântuirii o vindecare a bolilor păcatului, o revenire la „starea cea dintâi”, adică la sănătatea trupească şi sufletească pe are Adam a avut-o înainte de cădere.

Cu alte cuvinte, o revenire la normalitate. Păcatele sunt, desigur, nenumărate, ca şi bolile (de altfel între păcat şi boală există o legătură directă, ca între cauză şi efect). Dar toate intră sub numele general de păcat al anormalităţii.

Anormalitatea şi-a făcut loc tot mai accentuat şi în societatea noastră, sub felurite forme. Asupra ei se cuvine să ne concentrăm atenţia, evident cu scopul de a o elimina, desigur sub aspectele ce ţin de puterea omenească.

De curând (2 iulie 1998) a avut loc un simpozion la Asociaţia Medicală Christiana din Bucureşti, discutându-se asupra problemelor ce ţin de „bioetică”: avortul, anticoncepţia, eutanasia, eugenia, fecundarea „in vitro”, clonarea etc. Tangenţial şi despre homosexualitate şi prostituţie… .

La simpozion au participat medici, farmacişti, preoţi profesori, preoţi de spitale, oameni politici ş.a. Ei bine, toate problemele de mai sus sunt, de fapt, abateri de la normalitate, altfel zis – păcate.

Într-o societate românească altădată normală, atât cât omeneşte e posibil, acum anormalitatea a câştigat teren într-un mod alarmant, riscându-se în curând ca normalul să apară ca o excepţie tolerată, nu ca regulă.

Mai trist este faptul că la acest simpozion unii dintre medici şi farmacişti (deşi s-au declarat cu toţii creştini!) sunt de acord cu unele dintre „metodele” de mai sus, în special cu avortul, contracepţia, planing-ul familial etc.

Cât de actuale sunt cuvintele lui Avva Antonie din Pateric: „Va veni vremea ca oamenii să se înnebunească şi când vor vedea pe cineva că nu se înnebuneşte se vor scula asupra lui zicându-i că el este nebun pentru că nu este asemenea lor!”.

Iubiţi ascultători,

Dacă dorim să ne mântuim, să încercăm a intui care ar fi atitudinea Mântuitorului faţă de aceste probleme. Fără îndoială n-ar fi de acord cu ele. De ce? Pentru că ţin de anormal, nefiresc.

Repetăm, sunt multe păcate în lume, multe boli, dar toate pot fi cuprinse sub numele generic de anormalitate. Ei bine, Mântuitorul a venit în lume să ne izbăvească de anormalitate! Sub toate formele ei. A venit să ne ajute a fi oameni normali, sănătoşi fizic, dar mai ales sufleteşte.

Ce înseamnă cuvântul „normal”? Ne spune, parţial, DEX – ul: normal = care este cum trebuie să fie, potrivit cu starea sa firească… .

Desigur, definiţia nu este completă, fiind dată de autori formaţi în epoca atee. Completăm noi: normal este omul care vieţuieşte conform legilor firii date de Dumnezeu.

De aceea, ori de câte ori simţim că suntem ameninţaţi, noi sau cineva din casa noastră, de vreuna din bolile anormalităţii să alergăm la Mântuitorul Iisus Hristos, aşa cum ne-a dat exemplu sutaşul din Evanghelie.

Vom alerga, aşadar, la Sfânta Biserică, aşa cum am făcut şi astăzi, dar vom solicita şi dialoguri particulare cu preoţii, la spovedanie, sau chiar în cadrul unor simple convorbiri, spre a nu lăsa loc dilemelor, nici a lua vreodată, Doamne fereşte, anormalul drept normal.

De încheiere, să ne rugăm Domnului să ne ajute să fim oameni normali, pentru a contribui, fiecare după putere, pricepere şi râvnă, la rezidirea unei societăţi româneşti normale. Amin.

Preluat de la https://doxologia.ro

mai mult
Centru de PresăCreștinătatePromovate

Comunitățile ortodoxe înregistrează cea mai mare creștere între denominațiile creștine din Australia

Captură de ecran 2022-07-09 173413

Recensământul populației din Australia arată că, în perioada 2016-2021, cea mai mare creștere în număr de credincioși s-a înregistrat în rândul comunităților ortodoxe: ortodocșii greci sunt pe primul loc, iar ortodocșii sârbi și cei antiohieni se situează și ei în top. Cifrele sunt însă modeste față de creșterea numărului de „creștini neafiliați” unei biserici sau comunități de credință.

Comunitatea ortodocșilor greci din Australia a crescut cu 17.400 de credincioși, cea a ortodocșilor sârbi cu 7.300 și cea a antiohienilor cu 4.400 de credincioși.

Recensământul din 2016 arăta un total de 397.431 de greci sau persoane de descendență greacă în Australia (cei din urmă fiind cam o treime din total). Este una din cele mai mari comunități ale diasporei grecești din lume, iar 91% din membrii ei sunt și membri ai Bisericii Ortodoxe Grecești.

Totuși, cea mai mare creștere este în rândul celor care se declară creștini, dar neafiliați unei comunități de credință.

Anul trecut, 688.400 de australieni s-au declarat „creștini neafiliați”, de nouă ori mai mulți decât în 2016 (când erau doar 76.100). Aceștia reprezintă acum 2,7% din populația Australiei, cam același procent cât al adepților hinduismului.

Această neafiliere are loc pe fundalul unei lipse de religiozitate în populația generală: doar 44% din Australieni s-au declarat creștini, în timp ce alți 39% nu au declarat nicio afiliere religioasă.

Următoarele procente pe lista opțiunilor religioase din Australia sunt musulmanii (3,2%), hinudșii (2,7%) și budiștii (2,4%). Islamul și hinduismul înregistrează cea mai rapidă creștere între celelalte religii, în timp ce budismul înregistrează o scădere în număr de adepți în Australia.

Românii din Australia numără aproximativ 25.000 de persoane, iar cei din Noua Zeelandă 3.000. Sunt organizați în cadrul Episcopiei Australiei și Noii Zeelande.

Protopopiatul Australiei era format anul trecut din 14 parohii, 8 parohii în formare şi o mănăstire, iar Protopopiatul Noii Zeelande cuprindea 5 parohii și 2 parohii în formare.

Preluat de la https://basilica.ro/comunitatile-ortodoxe-inregistreaza-cea-mai-mare-crestere-intre-denominatiile-crestine-din-australia/?swcfpc=1

mai mult
LiteraturăPromovate

Recomandare

WhatsApp Image 2022-07-09 at 10.30.44

“(…)- Ce este dincolo de deșert?, întrebă Laila după acea lungă tăcere. Niciodată nu am fost mai departe de Huaila.
-Oameni, veni răspunsul. Mulți oameni.
Gacel rămase pe gânduri, amintindu-și de experiența sa de la El-Akab și oazele din nord, și clatină din cap cu dezaprobare.
-Le place sa se înghesuie în spații minuscule ori în case strâmte și urât mirositoare, țipând și făcând gălăgie fără motiv, furându-se și înșelându-se ca animalele care nu știu să trăiască decât în cireadă.
-De ce?
Ar fi vrut să-i fi dat un răspuns, pentru că-l umplea de mândrie admirația pe care Laila o simțea pentru el, dar nu cunoștea acel răspuns. (…)”
Tuareg, un roman de Alberto Vásquez-Figueroa
Editura Polirom, 2005
Publicat în original la Barcelona, în 1980.
RECOMAND

Cristian Botez

mai mult
ActualitatePromovate

Fostul premier japonez Shinzo Abe a fost asasinat

WhatsApp Image 2022-07-09 at 10.12.44

Fost Premier al Japoniei, aprig apărător al valorilor democratice, Shinzo Abe a fost astăzi (8 iulie 2022) asasinat în timpul discursului electoral pe care-l susținea. Glonțul care l-a ucis pe fostul lider japonez, a stârnit reacțiile Oficialităților din toate colțurile lumii.

Geniul politic asumat si perspicace, a fost apărător nu doar al convingerilor anticomuniste, ci și un susținător al patriotismului și al familiei.
Shinzo Abe a înțeles ce însemna mândria națională, a luptat pentru redresarea economică printr-o politică îndrăzneață și pentru restabilirea obiceiurilor tradiționale în sistemul de învățământ.

Acest lider politic nu ar fi meritat o astfel de moarte tragică. Acest om s-a zbătut pentru binele poporului, a dorit dreptatea și demnitatea. Odihnească-se-n pace!

Petrișor Cană

 

mai mult
FotoPromovate

Ploaia

WhatsApp Image 2022-07-09 at 10.00.11

Împart umbrela mea cu alţii atunci când plouă, iar dacă nu am umbrelă, împart ploaia. (Enrique Ernesto Febbraro)

Foto Gabi Boholț

mai mult
PersonalitățiPromovate

Corneliu Coposu: Trebuie iertați. Ca tâlharul de pe Cruce

WhatsApp Image 2022-07-09 at 09.55.29

„Nu am nicio ranchiună și nicio ură față de cei care s-au pretat la crimele oribile în cei 50 de ani de comunism. Consider că oamenii care au ajuns să se degradeze până la a chinui pe semenul lui fără niciun fel de justificare și-au pierdut calitatea de om și ar fi o onoare pentru ei sa păstrezi impotriva lor sentimente de inamiciție. Trebuie iertați. Ca tâlharul de pe Cruce”.

Corneliu Coposu

Alătură-te grupului:
https://t.me/sfintiidininchisorigrup

Via Sfinții Închisorii

mai mult
PersonalitățiPromovate

8 iulie 1946. Partizanul Nicolae Macoveiciuc este împușcat la Vicovul de Jos

WhatsApp Image 2022-07-08 at 20.55.53

Ofițer al Armatei Regale Române, Vladimir Macoveiciuc a fost inițiatorul și conducătorul primului grup de rezistență armată care a acționat pe teritoriul României după pătrunderea trupelor sovietice.
Sfârșitul său a fost tragic. Într-o ambuscadă organizată de autoritățile comuniste, în ziua de 8 iulie 1946, la Vicovu de Jos, a fost împușcat în picior de un trăgător plasat în clopotnița bisericii. Căzut pe șosea, pe o movilă de prundiș, cu pistolul Parabelum în mână, a agonizat în timp ce sângele i se scurgea prin rană. Timp de o oră, jandarmii nu au îndrăznit să se apropie de el. Se spune că ultimele sale cuvinte au fost: ”Hai, măi, veniți, că nu vă fac nimic!”.
Ulterior, căpitanul de jandarmi Ioan Popescu, cel care a condus operațiunea de capturare, avea să afirme că, în momentul morții lui Macoveiciuc, s-au deschis cerurile și s-au auzit aripi de înger.
Fiii săi au fost arestați, torturați și închiși, iar nora sa a fost bătută și violată. Părinții lui Macoveiciuc au fost anchetați și torturați, familia terorizată și distrusă. A fost înmormântat în cimitirul din Vicovu de Jos.

Sursă: Fundatia “Ion Gavrila Ogoranu”

mai mult
ActualitatePromovate

Artista Ribale Wehbé va concerta la Bacău pentru Irene, fiica Arhid. Mihail Bucă

Captură de ecran 2022-07-08 144030

Ribale Wehbé, muzicolog și interpret de muzică bizantină și orientală, va concerta duminică la Biserica Militară „Sfântul Gheorghe și Eroii Neamului” din Bacău pentru Irene Ecaterina, fiica Arhid. Mihail Bucă, Protopsaltul Catedralei Patriarhale.

Concertul din 10 iulie, intitulat „Alături de Irene”, va avea loc de la ora 18:00 în biserica parohiei băcăuane, situată pe Str. Constanței nr. 1.

Împreună cu artista libaneză va cânta și Pr. Alexandru Grigoraș de la Parohia Sascut Sat – Schineni.

Irene, în vârstă de trei ani, a fost diagnosticată cu leucemie la finalul lunii mai. Din nefericire, Irene are și sindrom Down.

Fetiţa urmează tratament cu citostatice la Institutul Clinic Fundeni, unde este însoţită de mama sa. În funcţie de cum decurge situaţia medicală, este posibil să aibă nevoie de tratament de specialitate şi în străinătate, care ar necesita fonduri consistente.

Arhidiaconul Mihail Bucă slujește la Catedrala Patriarhală din 1997, este fondatorul și dirijorul Grupului Psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale și are cinci copii împreună cu soția sa, Daniela: Nicolae, Maria, Iustin, Anastasia și micuța Irene.

Ribale Wehbé

Ribale Wehbé, în vârstă de 22 de ani, este originară din Liban, țară unde creștinii ortodocși sunt minoritari.

Are Licența în Educație muzicală și muzicologie de la Universitatea Antonină Baabda – Liban (2020) și Diploma de Muzică bizantină de la Școala de Muzică Bizantină a Arhiepiscopiei Atenei – Grecia (2021). Între timp, își continuă pregătirea în Muzică orientală, cântă la pian și la oud (instrument oriental pentru muzica arăbească). Când nu are concerte, predă Muzică bizantină și orientală.

„Nu mi-am propus să fiu celebră și nici nu mă văd astfel, dar sunt foarte recunoscătoare că îi ajut pe oameni să se roage. Iar scopul meu este să fac cât mai mulți oameni să cunoască muzica bizantină și frumusețea ei”, spunea artista într-un interviu anterior pentru Basilica.ro

Via https://basilica.ro

mai mult
PersonalitățiPromovate

Constantin Bălăceanu-Stolnici 

WhatsApp Image 2022-07-07 at 17.51.38

 Constantin Bălăceanu-Stolnici (n. BucureștiRomânia) este un om de știință român, medic neurolog, profesor de Neuropsihologie și Anatomie a Sistemului nervos, membru de onoare al Academiei Române, membru al Academiei Oamenilor de Știință din România și al Academiei de Științe Medicale din România. Este, de asemenea, Director de Onoare al Institutului de Antropologie “Fr. I. Rainer” al Academiei Române și Președintele de Onoare al Societății Academice de Antropologie. Descendent al Bălăcenilor, veche familie boierească aparținând nobilimii pământene, căreia în secolul al XVII-lea aula imperială vieneză i-a conferit titlul de conte al Sfântului Imperiu Romano-German și i-a concesionat stema.

Bălăceanu-Stolnici a urmat Liceul „I.C. Brătianu” din Pitești, unde a dat bacalaureatul în 1941. Între anii 19411947 urmează cursurile Facultății de Medicină din București, obținând în 1948 titlul de Doctor în Medicină și Chirurgie, cu teza Considerații asupra complexului cerebelo-dento-olivar, realizată sub conducerea profesorului Ion T. Niculescu. În 1967 a fost confirmat Doctor în Științe Medicale de către IMF-București și Ministerul Învățământului.

mai mult
CronicăPromovate

Clarificări

WhatsApp Image 2022-07-07 at 13.04.48

Mă gândesc că, poate, acum 2 ani nu ați avut chef sau timp să citiți pledoaria care urmează! Astăzi, cu ploaia asta, poate rumegați altfel subiectul, poate percepeți adevărul la adevărata lui intensitate! Vă urez lectură plăcută!

Deci:
Situația echipei de fotbal Steaua București a fost influențată de mai mulți factori. Să nu uităm cum s-a ajuns aici! Ce contribuție a avut Armata de-a lungul istoriei?
Din punct de vedere economic, Clubul Sportiv al Armatei Steaua București înregistra în 1998 datorii foarte mari, marea majoritate fiind generate de secția de fotbal. Situație inexplicabilă, deoarece echipa de fotbal adusese venituri de milioane de dolari din transferuri și participări în grupele competițiilor europene. Singura ipoteză privind dispariția acestor bani este legată de suspiciuni de deturnare a unei importante părți de către conducători ai CSA, în complicitate cu alte persoane, inclusiv generali și politicieni. Dar nimeni nu a anchetat aceste presupuse fapte, care s-au și prescris de atunci.
Perspectiva era agravată și de criza economică majoră în care era România. Pentru Ministerul Apărării Naționale nu mai era asigurat un buget generos din care să primească suficiente fonduri și CSA Steaua București. Prioritățile deveniseră altele și erau circumscrise obiectivului național de obținere a admiterii în NATO. Din cauza lipsei de lichidități, CSA Steaua București a apelat la finanțatori și sponsori, care au cerut, în mod firesc, garanții, în special dezlegări în alb pentru jucătorii de valoare vandabili pe piața externă a transferurilor. Așa a ajuns CSA în stare de insolvență (nedeclarată, că încă nu era lege, dar reală) și aproape de faliment.
În primele luni ale anului 1998 a apărut subiectul obligației de renunțare de către CSA Steaua București la secția de fotbal ca urmare a NOTIFICĂRII PRIMITE DE LA UEFA, conform căreia în competițiile circumscrise acesteia nu pot să participe echipe departamentale legate direct de organele statului. În contextul respectiv, decizia de privatizare a secției de fotbal a fost indicată de către Cristian Gațu, comandantul din acea perioadă al CSA Steaua București și a aparținut ministrului apărării Constantin Dudu Ionescu (12.02.1998 – 16.04.1998). Forma vizată a fost divizarea secției de fotbal de clubul sportiv al armatei și constituirea unui asociații non – profit de drept privat, căreia să i se cesioneze activitatea fotbalistică și locul în Divizia A. Aceste demersuri au fost continuate și în mandatul ministrului apărării Victor Babiuc (17.04.1998 / 13.03.2000), conducând la înființarea, la data de 08.07.1998, a Asociației ”Fotbal Club Steaua București”, fără scop patrimonial, în baza legii nr. 21/1924, prin Sentința civilă nr. 186 a Tribunalului București, Secția a IV-a civilă.
În statutul aprobat în instanță, se prevede că asociația ”continuă activitatea sportivă de performanță a Secției de fotbal a Clubului Sportiv al Armatei ”Steaua București” și PREIA ÎN ÎNTREGIME tradițiile glorioase ale acesteia”.
În dosarul de înființare al asociației nr. 431/PJ/1998 de la Tribunalul București se regăsește adresa M 4123/04.07.1998 prin care Ministerul Apărării Naționale avizează favorabil dobândirea personalității juridice de către Asociația ”Fotbal Club Steaua București”, ceea ce înseamnă că a fost de acord cu conținutul statutului acesteia.
Practic, Ministerul Apărării Naționale nu a mai avut interes și soluții pentru a patrona în continuare activitatea echipei de fotbal și a privatizat-o. Instituțional, ministerul și UM 02301 nu au mai avut nicio o legătură cu asociația constituită, nefiind membri ai acesteia.
Ulterior, o serie de generali, foste glorii și alte persoane au devenit membri ai asociației cu speranța că vor avea și ei ceva de cîștigat de la echipa de fotbal. Așa a apărut Gigi Becali, care și-a asigurat majoritatea în asociație, a profitat de noile legi apărute în acea perioadă și a transformat LEGAL asociația fără scop patrimonial în societate comercială. Vă este clar?

Florin Gongu

mai mult
CronicăPromovate

Al doilea val de deportări

WhatsApp Image 2022-07-07 at 09.10.14

În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 a avut loc cel de al doilea val de deportări din Basarabia.
Operațiunea din 1949 a fost denumită conspirativ „Iug” (în românește Sud), constituind cea mai mare deportare a populației basarabene.

 

mai mult
ActualitatePromovate

Ioan Vintilă Fintiș, președintele Asociației Culturale 24Pharte, coordonator al Cenaclului literar “I. L. Caragiale”

fintiș

 Ioan VINTILĂ FINTIȘ, pseudonimul lui Ion Vintilă, n. 6 iulie 1954, Finta, jud. Dâmbovița. Poet. Absolvent al Facultății de Tehnologia Prelucrării Țițeiului și Petrochimie, Universitatea Petrol și Gaze din Ploiești. Este membră al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România din 1995. A debutat în 1980 cu volumul colectiv 15 poeți la Biblioteca Luceafărul. A publicat poezie și cronică literară în Luceafărul, Vatra, Poesis, Convorbiri literare, Dacia literară, Ramuri, Timpul, Calende, Cronica, Astra, Axioma, Sinteze literare, Esteu, Artpanorama, Steaua, Argeş, Cafeneaua Literară, Oglinda literară, Revista nouă, Arca, Familia, Banatul, Actualitatea literară etc. Prezent în antologii de poezie: Lumina laterală – Streiflicht eine auswahl zeitgonossischer Rumanicher lyrik  (antologie româno-germană); Aripa și roata (1998); Brașovul în 100 de poeme (2007). Coordonator la antologiei Cenaclului Atitudini Melancolie Diesel (2010) și al lucrării Pentarombul. Ploieștiul în cinci prieteni, alături de Ion Stratan, Costin Lupu, Martin Culcea și Filip Köllö. Premii literare: premii ale filialei Brașov ale Uniunii Scriitorilor din România pentru volumele Obiecte în frig (1994), Ceremonii de iarnă (2003), Bufonul și KlaRaRegina (2010); premiul pentru poezie în cadrul Festivalului Național „Moștenirea Văcăreștilor”, Târgoviște, 1993.

OPERA: Singurătatea supremă (1991);  Obiecte după frig (1993);  Amintiri de malul celălalt (1994);  Dealul (l996, reed. 2007); Hierofania (1997, reed. 2006); Halucinaţia (1998); Obiecte după frig, antologie de autor (1999); Ceremonii de iarnă (2002); Sonete (2002); Visul toboşarului,  poeme rotite, scrise împreună cu poetul Costin Lupu (2003); Timp muzical (2008); Bufonul şi KlaRaRegina (2009); Icoana din apă  (2010); Făptura căzută din mit (2011); Lupta cu umbra (2014).

mai mult
ActualitateCenaclu - CronicaPromovate

Poeții lunii iulie – cronica şedinței de cenaclu din 4 iulie 2022

22

Luna iulie și-a dechis porțile și a revărsat căldura cuvintelor în cadrul ședinței Cenaclului literar „I.L.Caragiale” Ploieşti, susținută la Biblioteca Județeană ,,Nicolae Iorga” Prahova.

Întâlnirea a debutat cu o scurtă prezentare a cenaclului celor două invitate: tânăra Ioana Maria Enache şi mama ei, Elena Enache. Mulțumim pentru interesul acordat evenimentelor noastre cultural-artistice, care se doresc a fi deschise şi vizibile mai ales generației tinere, care doreşte să se dezvolte în sfera literară.

Poemele pe cuvinte date și cele mai recente creații literare au destins atmosfera prin compoziția stilistică variată. Au lecturat: Maria Bem, Luminița Bratu, Gabriel Comanroni, Ana Nedelcu, Ramona Müller și Mihail Ivănescu (proză scurtă). Se propune reluarea unei mai vechi rubrici, ,,Revista Presei Culturale”.

Cinefilonul lui Mihai Ioachimescu ne prezintă pelicula ,,Zbor deasupra unui cuib de cuci”, după romanul omonim al lui Ken Kesey, publicat în 1962. Piesa de teatru a fost pusă în scenă undeva prin anii ʹ80 la Teatrul Național București, iar rolul indianului a fost interpretat magistral de către Florin Piersic. Povestea filmului este la fel de actuală și azi, raportată la vremurile de odinioară. Filmul de Oscar, indiferent de distribuție, redă viața dintr-un ospiciu, în care mai nebuni decât pacienții erau oamenii plătiți să aibă grijă de aceștia. Filmul cu Jack Nicholson este mult mai la îndemână decât cartea. Realizat în Salem și Depoe Bay în iarna anului 1975, filmul spune povestea lui Randle Patrick McMurphy, care este internat într-un spital de boli mintale de stat. La spital, el devine liderul rebel al pacienților din secția sa, dar și inamicul asistenței Ratched, care este hotărâtă să păstreze controlul asupra secției sale cu orice preț. Milos Forman a fost ales regizor. Era un tânăr regizor ceh, dispus să lucreze la producția cu buget redus.  Acțiunea romanului a fost stabilită la Spitalul de Stat din Oregon.

Optzeci și nouă de pacienți din spital au fost angajați ca asistenți de producție plătiți sau au fost distribuiți ca figuranți. Guvernatorul McCall a avut un scurt moment de crainic, care a apărut la un televizor din secție. Programul de filmare, care a durat unsprezece săptămâni, a fost obositor, adesea cu zile de douăsprezece ore, șase zile pe săptămână. Ultima săptămână de filmare a avut loc în martie în Depoe Bay, unde McMurphy, după ce deturnează un autobuz, îi duce pe colegii săi într-o excursie la pescuit. Filmul a avut premiera în New York City și Los Angeles pe 19 noiembrie 1975. Premierul din Oregon a adus un beneficiu pentru Asociația de Sănătate Mintală din Portland, iar pe 18 decembrie a fost deschis publicului. Deși primele recenzii ale filmului au fost împărțite, a fost un succes imediat cu publicul. În martie 1976, filmul a primit cinci premii Oscar – pentru cel mai bun scenariu, cel mai bun regizor, cel mai bun actor, cea mai bună actriță și cea mai bună imagine. (Mihai Ioachimescu)

Ana Nedelcu face o sumară asemănare cu filmul recent premiat la festivalul de la Veneția, ,,Imaculat”, în care personajul principal de 18 ani trăiește o dramă psihologică, ajungând să fie subjugat, în timp ce intervențiile personalului medical se manifestă doar în situații extreme. Destinul individual limitat la supraviețuire şi fără o conştiință de sine se transformă într-o dramă colectivă, raportată la societate. Pasiunea cinefililor prezenți dezleagă pelicule, evenimente și regii prin intervenții care mai de care mai interesante.

La rubrica Poeții lunii iulie, colegul nostru pe care nu l-am văzut de un an, Nicu Drăgulin, ne încântă cu versurile scrise de Vasile Alecsandri (n. 21.07.1821), Dimitrie Anghel (16.07.1872), Evgheni Evtușenko (n. 18.07. 1933) și Adrian Păunescu (n. 20.07.1943). Luminița Bratu ne recită un poem dedicat marelui poet Adrian-Păunescu, scris de fata acestuia, Ana-Maria Păunescu și publicat în volumul ,,Toate poeziile pe care nu ți le-am scris”. Reverența interpretativă a poemelor de dragoste aparținând lui Pablo Neruda (n. 12.07.1904), atitudinea culturală a lui Alecsandri în literatura tradiționalistă, precum și caracterul profund social al poeziei lui Adrian Păunescu, aspecte relevate de către Ana Nedelcu, completează omagiul literar al lunii de cuptor.

În final, Ramona Müller prezintă biografia și câteva poeme din creația lui Traian Chelariu (n. 21.07.1906). O poveste de viață presărată cu accente tragice, regăsite şi în poemele sociale de o intensitate aparte.

Mulțumim tuturor celor prezenți pentru contribuțiile minunate!

 

Ramona Müller

Secretat literar de Cenaclu

*sub coordonarea Asoci. ,,24pharte” ~ Nu există patriotism fără patrimoniu!

mai mult
PersonalitățiPromovate

Cel torturat nu trebuia să știe când va lua sfârșit

WhatsApp Image 2022-07-05 at 08.37.46

Metoda folosită în demascări, în ceea ce privește tortura fizică, a fost luată din „Poemul pedagogic” al criminalului pedagog bolșevic Macarenko, pe care au experimentat-o în U.R.S.S. cu deținuții de drept comun; metoda diabolică de tortură sufletească a fost elaborată și pusă la punct de capetele satanizate ale ocultei moscovite și internaționale. Esența acestei metode era: bătaia, tortura continuă, neîncetată, sine die, cu cea mai mare intensitate. Cel torturat nu trebuia să știe când va lua sfârșit această tortură. Malraux făcea remarca, în scrierile lui, că nici un om nu poate rezista unei torturi neîncetate și prelungite, fără termen și fără nădejdea unui sfârșit.

 

(Dumitru Bordeianu – Mărturisiri din mlaștina disperării)

Alătură-te grupului: https://t.me/sfintiidininchisorigrup

 

mai mult
1 2 3 4 5 192
Page 3 of 192