close

Promovate

CreștinătatePromovate

Un strigăt de ajutor din Nigeria: 11.500 de creștini uciși

nigeria

Aproximativ 11.500 de creștini uciși, un milion trei sute de mii de persoane refugiate, 13 mii de case abandonate sau distruse. Acestea sunt cifrele pe care Joseph Bagobiri le-a citit în fața auditoriului O.N.U., un strigăt de ajutor din Nigeria. Masacru pentru care a făcut apel la forțele internaționale să nu-și întoarcă capul, să privească în față această criză umanitară.

Atacuri au avut un caracter de genocid, cu 150-300 de oameni uciși peste noapte de către milițiile musulmane Fulani alături de grupul Boko Haram, a spus purtătorul de cuvânt nigerian. Cele mai afectate au fost comunitățile din Adamawa, Borno, Kano și Yobe de unde populația s-a refugiat spre statele centrale Plateau, Nassarawa, Benue, Taraba și spre partea de sud la Kaduna. Dintre victime fac parte femei și copii, supraviețuitorii au declarat că agresorii erau împărțiți în trei grupuri, un grup împușcând oameni din sat, un altul dând foc la case iar al treilea așteptând ascunși în tufișuri pe sătenii fugari.

Nigeria este adesea menționată sub apelativul de „Gigantul Africii” datorită populației sale mari. Este țara cea mai populată din Africa, ocupând locul al șaptelea în lume cu o populație de 174 milioane de locuitori. Are de asemenea cea mai mare economie africană depășind în urmă cu cinci ani economia Africii de Sud. Din punct de vedere religios jumatate din locuitorii Nigeriei sunt creștini locuind în sudul și centrul țării iar cealaltă jumătate musulmani, în regiuni din nord și sud-vest.

sursa: avereabisericii.ro

(altarulcredintei.md)

mai mult
CreștinătatePromovate

Pe cine nu trebuie să inviți la tine acasă sau cu cine să nu ai prietenii

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Să nu fie auzul tău ascultând cu dulceaţă limba clevetitorului, nici limba ta grăind ceva împotriva aproapelui în auzul iubitorului de defăimare, ca să nu cazi din dumnnezeiasca dragoste şi străin să te afli de viaţa veşnică.

Nu primi (în suflet) batjocura ce se aduce împotriva părintelui tău şi nu-l invita la tine pe cel care îl necinsteşte pe dânsul, ca să nu se mânie Domnul pentru lucrurile tale şi să te piardă cu totul din pământul celor vii.

Astupă gura celui ce cleveteşte la urechea ta, ca să nu săvârşeşti împreună cu dânsul un îndoit păcat: pe tine obişnuindu-te în patimile ce duc la pieire şi pe acela neoprindu-l de a fi împotriva aproapelui.

Sfântul Maxim Mărturisitorul

Extras din „Patru sute de cugetări creștine”, Ed. Credința Strămoșească, Iași, 1998, pag. 53

O mare parte a personalității noastre este conturată de oamenii pe care i-am ales să facă parte din viața noastră. Și pentru că nu hotărâm mereu cine să vină aproape de noi (cel puțin nu în mod conștient), noi suntem cei care vom alege cine să rămână alături de noi, pe cine să urmăm și de care să ne îndepărtăm. În cele ce urmează sunt descrise câteva semne de avertizare care ne ajută să facem o alegere potrivită a prietenilor noștri.

1. Prietenii voștri găsesc timp pentru voi doar atunci când le este în folosul lor. Nu vă pierdeți vremea cu cineva care vrea să-și petreacă timpul cu voi doar atunci când îi este lui de folos. Nu este nevoie să-l obligați să vă introducă în viața lui, pentru că dacă într-adevăr este interesat de persoana voastră, va găsi un mod de a face acest lucru.

2. Folosesc trecutul împotriva voastră. Anumiți oameni refuză să creadă că nu mai sunteți acea persoană care erați în trecut. Ați făcut greșeli în trecut, ați învățat din ele și ați mers mai departe. Prietenii însă nu pot accepta acest lucru, încercând să folosească trecutul vostru pentru a ajunge la același nivel cu voi. Dacă cineva vă judecă din cauza trecutului vostru și îl folosește împotriva voastră, este clar că trebuie să vă continuați viața fără persoana respectivă.

3. Vă simțiți prinși în capcană. În relațiile normale de prietenie, porțile și ferestrele rămân deschise, aerul pătrunde liniștit și nimeni nu se simte prins în capcană. Relațiile se desfășoară într-un spațiu fără limite. Ați putea să veniți și să plecați oricând doriți, dar alegeți să rămâneți, pentru că acolo unde vă aflați este locul unde vă doriți să fiți. Dacă vreți să faceți parte din viața cuiva, chiar dacă porțile și ferestrele sunt deschise, nu veți dori să plecați. Dacă cineva vă reține încercând să vă prindă în cursă cu ceva ce nu vreți, atunci a venit timpul să găsiți puterea de a deschide porțile și ferestrele și să plecați.

4. Când prietenii contestă idealurile și îndemânările voastre. Dacă permiteți altora să vă fixeze idealurile și îndemânările voastre, atunci le veți permite să vă pună și obstacole. Ce sunteți capabili să reușiți în viață nu ține de ceea ce cred alții despre voi, ci depinde în întregime de ceea ce veți alege să faceți cu timpul și energia voastră. „Prietenii” vor folosi multe teorii pentru ceea ce este realizabil și ceea ce nu este. Nu vă neliniștiți de ceea ce gândesc alții. Mențineți-vă vii idealurile voastre.

5. V-au spus minciuni de mai multe ori. Iubirea este lucrătoare în toate relațiile. Iubirea nu este doar un sentiment al plăcerii și al romantismului între îndrăgostiți. Este de asemenea un fel de purtare față de familia și prietenii voștri. Acei care se tem de adevăr și vă spun doar ceea ce vreți voi să auziți fac acest lucru în folosul lor, și nu al vostru. Nu îngăduiți aceasta! Când păstrați în viața voastră un prieten care vă spune minciuni ani de zile, iar dumneavoastră îi oferiți și alte ocazii să vă mintă, atunci aveți multe în comun cu respectivul om: nici unul dintre voi nu iubește, ci vă mințiți unul pe altul.

6. Vă invidiază în mod exagerat. Când cineva vă invidiază foarte mult, este foarte posibil să vrea să vă ia ceea ce ați dobândit. De multe ori dragostea, promisiunile și demonstrațiile din partea voastră nu sunt deloc îndeajuns pentru a-l face pe respectivul prieten să se simtă mai bine în persoana sa. Problemele pe care le are trebuie să și le rezolve singur. Mulțumirea de sine, de altfel, este un proces interior.

7. Vă încurajează să fiți răutăcioși sau să criticați pe alții. Adevărul este că nici o ființă umană nu este mai presus sau mai prejos decât alta. Toate părerile generalizate pe care le avem despre alții sunt eronate și constituie doar o creație a persoanelor ipocrite. Dacă veți judeca pe cineva după înfățișarea exterioară, nu veți putea cunoaște niciodată cine este acea persoană cu adevărat.

8. Nu vă lasă să fiți voi înșivă. Faceți-vă prieteni dintre oamenii care vă primesc așa cum sunteți și nu cum ar vrea ei să fiți. Petreceți mai mult timp cu aceia care într-adevăr vă cunosc, vă iubesc și vă respectă. Este preferabil să pierdeți un prieten și să fiți voi înșivă, decât să-l păstrați în cercul vostru, plătind prețul de a vă preface că sunteți altcineva.

(ortodoxia.rol.ro)

mai mult
PromovateSocial

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului

icoana

Ca în fiecare an, avem bucuria de a primi pentru câteva zile o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului. De data aceasta este vorba despre icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Giurgeni (județul Neamț): Odighitria („Povăţuitoarea” sau „Îndrumătoarea”), o icoană unică în lume.

Biserica Înălțarea Domnului/Eroilor – Ploiești va fi gazda acestui eveniment special de pe 28 iunie 2019 orele 10:00 până pe 3 iulie 2019. Programul bisericii în aceste zile va fi de la 7: 00 la 24: 00.

”Lista icoanelor minunate ale Fecioarei Maria este completată de una mai puţin cunoscută, aflată în biserica Mănăstirii Giurgeni, din judeţul Neamţ. Un loc în care istoria respiră prin zidurile ce îşi au începutul în secolul al XVIII-lea, când monahul Ghedeon a pus bazele unui aşezământ, pe moşia boierului Giurgiu. Concret, mănăstirea a fost atestată în anul 1809, când Schitul Giurgeni a fost trecut în catagrafia Episcopiei Romanului. Din această perioadă, aşezarea monahală a dobândit odorul de mare preţ – icoana Maicii Domnului, care a fost îmbrăcată în argint de către meşterul Cloroiescu, în anul 1831.

Către jumătatea secolului al XIX-lea, schitul a fost transformat în mănăstire de maici, apoi reparat şi reconsolidat în timpul stăreţiei monahiei Xenia Sion. Lucrările au fost finalizate în anul 1926.

Decretul de tristă amintire, 410 din anul 1959 a adus vreme de doliu şi pentru Mănăstirea Giurgeni. Maicile au fost încadrate în câmpul muncii, iar complexul monahal a devenit spaţiu de depozitare a cerealelor cooperativei de partid. Ajunsă în ruină, mănăstirea îşi trăia ultimele zile când, o rază de lumină, o minune a Maicii Domnului, a făcut ca în 1993, o mână de oameni să ceară Episcopiei Romanului reactivarea aşezământului.

Biserica a fost refăcută. Au fost ridicate noi clădiri anexe, necesare desfăşurării activităţilor sociale şi filantropice. Aşa, mănăstirea a devenit un loc căutat de către credincioşii din judeţele Neamţ şi Vaslui.

Minunile ce se revarsă din bunătatea Născătoarei de Dumnezeu, prin icoana de la Giurgeni, ne fac să conştientizăm, până astăzi, că în orice încercare Dumnezeu ne este alături – iar Maica Domnului este mama noastră, a tuturor.”

(doxologia.ro)

mai mult
CreștinătatePromovate

NASTEREA SF. IOAN BOTEZATORUL – SANZIENELE

Crestin

Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Matei 11 – 11

Mare evalavie am la acest Sfant. M-a ajutat de foarte multe ori. Insa nu despre asta o sa scriu ci despre doua aspecte pe care le consider actuale.

1. MODUL CUM S-A NASCUT SF. IOAN
Dupa cum stiti parintii lui, preotul Zaharia si sotia sa Elisabeta, nu au avut copii pana la batranete. Copilul lor a fost rodul unei vieti de rugaciune. Nadejdea si perseverenta lor, FARA DEZCURAJARE, a adus rezultate pana la urma, ATUNCI CAND A VRUT DOMNUL. De ce subliniez asta? Pentru ca vad ca asa de multi vor copii sau altceva si nu persevereaza in rugaciune. Sa credem ca Domnul ne va da CEEA CE NE ESTE DE FOLOS LA MOMENTUL CEL MAI BUN. Asta pentru ca EL stie mult mai bine ce ne trebuie PENTRU MANTUIRE. Dumnezeu NE VREA PENTRU VESNICIE si nu pentru viata de aici.
Asa ca sa nu ne pierdem nadejdea si sa CREDEM CA HRISTOS STIE MAI BINE toate ale noastre.

2. EDUCATIA PRIMITA
Ce credeti ca il invatau Zaharia si Elisabeta pe micutul Ioan? Sincer.
Credeti ca-l lasau „sa-si exprime personaltatea”?
Credeti ca-l lasau de capul lui ca „sa nu-i impuna o religie”?
Credeti ca se gandeau ca „va alege el cand va fi mare o religie in cunostinta de cauza”?
Credeti ca-i spuneau ca „religia il indobitoceste”?
Credeti ca-i spuneau ca poate fi si fetita „daca el crede asta”?
NU FRATILOR SI SURORILOR!! L-au invatat cum sa faca sa traiasca VESNIC cu Dumnezeu! Asta au crezut ei ca este mai important decat orice pe pamant dupa o viata de rugaciune.
SI CARE E REZULTATUL?
Rezultatul este ca noi avem icoane cu aceasta familie pe care le veneram dupa 2000 de ani. Sunt convins ca se va intampla asta pana la finalul istoriei.
Asta se intampla CU TOTI SFINTII de la trecerea lor la Domnul pana la Invierea mortilor.

SA LUAM AMINTE!

(Cătălin Rusu)

mai mult
PromovateRomânia Mare

“Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul!” 75 de ani de la Ordinul lui Ion Antonescu din 22 iunie 1941

ostasi

ORDIN CĂTRE ARMATĂ

„Ostaşi,
V-am făgăduit din prima zi a noii Domnii şi a luptei mele naţionale să vă duc la biruinţă; să şterg pata de dezonoare din cartea Neamului şi umbra de umilire de pe fruntea şi epoleţii voştri.

Azi, a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoşeşti şi a Bisericii, lupta pentru vetrele şi altarele româneşti de totdeauna. Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul!

Sdrobiţi vrăjmaşii din răsărit şi miazănoapte. Desrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre.

Ostaşi,

Plecaţi azi pe drumul biruinţelor lui Ştefan cel Mare ca să cuprindeţi cu jertfa voastră ceea ce au supus strămoşii noştri cu lupta lor. Înainte. Fiţi mândri că veacurile ne-au lăsat aci straja dreptăţii şi zid de cetate creştină. Fiţi vrednici de trecutul românesc.

Ostaşi,

Înainte. Să luptaţi pentru gloria Neamului. Să muriţi pentru vatra părinţilor şi a copiilor voştri. Să cinstiţi prin vitejia voastră amintirea lui Mihai Vodă şi a lui Ştefan cel Mare, a martirilor şi eroilor căzuţi în pământul veşniciei noastre cu gândul ţintă la Dumnezeu.

Să luptaţi pentru desrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieţii şi a căminurilor batjocorite de păgâni cotropitori.

Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele şi Generalul Vostru.

Ostaşi,

Izbânda va fi a noastră. La luptă.

Cu Dumnezeu înainte!

General Ion Antonescu, 22 iunie 1941”

Sursa: historia.ro

(ziaristionline.ro)

mai mult
CreștinătatePromovate

Duminica Tuturor Sfintilor

Duminica

Sarbatorim astazi, impreuna cu toata crestinatatea ortodoxa, Duminica Tuturor Sfintilor. Cinstim acum, laolalta si dupa cuviinta, pe cei mai vrednici fii ai neamului omenesc. Cinstim pe toti acei care, de la inceputurile lumii si pana acum, in toate timpurile si in toate locurile pe unde au trait, s-au straduit sa pastreze demnitatea lor de oameni, inchinandu-si toata viata lor in slujba binelui si a dreptatii, in slujba lui Dumnezeu.

In acest urias sobor al tuturor sfintilor, pe care ii cinstim acum la aceasta sarbatoare, sunt toti stramosii neamului omenesc, toti patriarhii si sfintii prooroci ai Vechiului Testament, impreuna cu toti dreptii dinainte de intruparea Mantuitorului, rascumparati de El prin jertfa Sa pe Cruce. Ei sunt acei despre care marele Apostol Pavel scrie asa in Epistola catre Evrei, despre acesti sfinti patimitori pentru dreapta credinta si pentru Hristos, pentru Dumnezeu : Au fost chinuiti, au suferit batjocuri si bice, ba chiar lanturi si inchisoare; au fost pusi la cazane, au fost taiati cu fierastraul, au murit ucisi cu sabia, au pribegit in piei de oaie si in piei de capra, lipsiti, stramtorati, rau primiti.

Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit in pustii si in munti, si in pesteri, si in crapaturile pamantului (Evrei 11, 36-38 ). Tot acum, laolalta cu ei, cinstim cu evlavie pe toti prietenii lui Dumnezeu din Legea harului, adica cinstim fericitele cete ale apostotilor, ale mucenicilor, ale sfintilor ierarhi, ale cuviosilor parinti, barbati si femei, si ale tuturor placutilor lui Dumnezeu din toate timpurile si din toate straturile vietii sociale : pescari ca Sfintii Apostoli -, gradinari, vamesi, negustori, ciobani, cizmari, ostasi, imparati, mineri, fierari, bucatari, avocati, doctori sau filosofi, care in mijlocul societatii si in cadrul vietii de familie, in munca lor de toate zilele, s-au ingrijit si de sufletele lor, pastrand legatura cu Dumnezeu prin rugaciune si viata cinstita, implinind poruncile lui Dumnezeu, si aspru si-au sfintit viata si li s-au scris numele lor in cartea vietii, in Imparatia lui Dumnezeu.

Sfintenia nu este un cerc inchis, ea poate fi dobandita de oricine. Mantuitorul spune pe Muntele Fericirilor: Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este! (Matei 5, 48). Nu erau nici calugari atunci, nici niste oameni speciali care ascultau aceste cuvinte. Era de fata o multime foarte variata si El la toti le poruncea sa fie sfinti. Asa incat sfintenia este deschisa pentru oricine. De aceea am amintit toate aceste categorii sociale. Toti au intrat in sfintenie. Si aflam din Vietile Sfintilor cum au petrecut si si-au savarsit vietile lor. Asa incat cinstea sfinteniei s-a dat pentru fiecare dintre noi, care uneori ne plictisim de rugaciune, de tot ceea ce ne ofera Dumnezeu pentru sfintenia noastra.

Noi ii cinstim pe toti sfintii pentru viata lor pilduitoare, pentru statornicia lor in credinta, pentru caracterul lor hotarat pe calea binelui si a dreptatii, pentru bunatatea inimii lor si pentru sfintenia vietii lor. Ii cinstim pentru ca au devenit cetatenii casei lui Dumnezeu, prietenii si iubitii lui Durmezeu si pentru ca acolo unde sunt acum, in imparatia lui Dumnezeu, asculta rugaciunile noastre, ne vad cum traim, cunosc trebuintele noastre si necazurile noastre, se bucura de intoarcerea noastra catre Dumnezeu si se roaga si mijlocesc pentru noi atunci cand le cerem ajutorul; iar rugaciunile si mijlocirile lor sunt ascultate si bineprimite de Dumnezeu.

Cinstind pe Maica Domnului si pe sfinti, cinstim pe Stapanul lor, Care este Dumnezeul parintilor nostri si Dumnezeul nostru al tuturor. Noi toti suntem chemati si indemnati sa ne imprietenim cu Dumnezeu si cu sfintii Sai inca din viata aceasta, si sa-i chemam in rugaciunile noastre, sa le ascultam povetele si sa le urmam credinta si faptele lor, sa ne insusim modelul vietii lor si scopul sau idealul vietii lor. Scopul ultim al vietii lor a fost desavarsirea sau sfintenia, iar vietile lor au stralucit ca niste faclii luminoase pe cararile intortocheate ale acestei lumi. Ei au ascultat si au implinit slavita porunca data de Dumnezeu catre toata lumea cand a zis : Fiti sfinti, caci Sfant sunt Eu ( I Petru 1, 16 )

Cand citim sau cand auzim din Sfintele Scripturi aceste porunci dumnezeiesti : ” Fiti sfinti sau fiti desavarsiti „, care este in fond acelasi lucru, le primim cu greutate la prima auzire, ni se pare ca e cu neputinta de infaptuit sfintenia cu propria noastra viata ! Daca privim insa la vietile sfintilor, despre care stim ca au fost si ei oameni pamanteni ca si noi, si vedem ca ei au putut implini aceasta porunca a sfinteniei, a desavarsirii, prindem si noi curaj si smerita indrazneala. Mai ales ca sfintenia si desavasirea nu inseamna numai semne si miununi; putini sfinti au facut minuni in viata lor pamanteasca.

Minunile sunt daruri speciale, in plus, si nu totdeauna sunt insusirile sfinteniei. In privinta aceasta, Mantuitorul ne-a spus niste cuvinte care pe multi trebuie sa ne puna pe ganduri. El a zis printre altele : In ziua aceea a judecatii multi Imi vor zice : Doamne, Doamne ! Oare nu in numele Tau am prorocit, si nu in numele Tau am scos demoni si n-am facut noi atatea minuni in numele Tau? Se vor apara oamenii. Si atunci voi zice lor , spune Mantuitorul Hristos : Niciodata nu v-am cunoscut pe voi ! – cumplit raspuns ! Departati-va de la Mine, voi, cei ce lucrati faradelegea (Matei 7, 22-23).

Sfintenia sau desavarsirea nu presupun numaidecat semne si minuni, asa cum suntem obisnuiti sa credem uneori. Minuni, ce pot sa uimeasca pe oameni, ajung sa faca si vrajitorii si scamatorii si fachirii, ajutati de puterile intunericului. Dar sfintenia nu pot sa o dobandeasca decat cei blanzi si smeriti cu inima, cei plini de dragoste pentru Dumnezeu si pentru aproapele lor. Sfintenia cea bineplacuta lui Dumnezeu trebuie sa aiba macar aceste trei insusiri.

Instrainarea omului de rautati si de patimi. Noi suntem numiti vase de lut si aceste vase trebuie curatite ca sa poata intra si sa poata ramane in ele harul Sfantului Duh, adica sfintenia. In Imparatia lui Dumnezeu nimic necurat nu intra spune Sfantul Apostol Pavel. Asa incat trebuie sa ne curatim trupul nostru de patimi si de rautati.

A doua conditie: Pastrarea si marturisirea dreptei credinte in Dumnezeu. Cei care fac false minuni, sunt niste sarlatani. Exista minuni faacute de sfinti, fara indoiala, dar acestea sunt mai rare.

Si a treia conditie : Implinirea poruncilor dumnezeiesti. In Filocalie, volumul intai, se spune intre altele si acest lucru: Dumnezeu este ascuns in poruncile Sale. Intrucat implinesti porunca Evangheliei, Dumnezeu este de fata si ti se arata. Il vezi. Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 8 ), spune „Fericirea ” a sasea. De obicei, credinta cea adevarata fata de Dumnezeu se cere dovedita prin fapte de dragoste sincera fata de aproapele nostru : Caci de va zice cineva ca iubeste pe Dumnezeu iar pe fratele sau il uraste, este un mincinos, spune Sfantul Evanghelist Ioan in Epistola intaia dintre scrierile sale.

Caci cel ce nu iubeste pe fratele sau pe care il vede, cum poate sa-L iubeasca pe Dumnezeu pe Care nu-L vede? (I Ioan 5, 20 ). Tot Sfantul Ioan Evanghelistul spune ca nimeni nu poate cunoaste pe Dumnezeu, nu poate crede in El si nu-L poate iubi cu adevarat, daca mai intai nu-si scoate rautatea din propria sa inima si daca nu dovedeste prin fapta dragostea curata fata de semenii sai. Cine face asa, se afla pe calea sfinteniei, adica este pe calea pe care au mers sfintii in drumul lor spre imparatia lui Dumnezeu. Si aceasta asteapta Dumnezeu de la noi : sa vrem, sa daruim, sa ne ostenim, sa mergem pe calea Lui, sa fim de partea Lui.

Ca sa intram pe aceasta cale a sfinteniei si sa sporim in ea, avem la indemana ajutorul lui Dumnezeu, numit harul Sfantului Duh, care este puterea darului ce izvoraste din Duhul Sfant, prin care lucreaza Dumnezeu in lume si in noi. Harul il dobandim si il mentinem prin Sfintele Taine, prin rugaciunea personala, prin rugaciunile si binecuvantarile Sfintei Biserici.

Mantuitorul ne invita cu iubire pe calea Lui si ne cheama la El, zicand : Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Ramaneti intru Mine, spune Iisus Hristos, si Eu voi ramane intru voi. Caci precum mladita nu poate sa aduca roada de la sine, daca nu ramane in vita; asa nici voi, daca nu ramaneti intru Mine. Eu sunt vita, voi mladitele (Ioan 15, 4). Vedeti ce raport strans este intre noi si Dumnezeu ? Cine ramane in Mine si Eu raman in el, acela aduce roada multa. Fara de Mine nu puteti face nimic ! (Ioan 15, 5).

Cu alt prilej Mantuitorul se roaga Tatalui ceresc, zicand : Sfinteste-i, Doamne, cu adevarul Tau, ca si ei sa fie sfintiti in adevar (Ioan 17, 17). Sfantul Apostol Pavel spune : Voia lui Dumnezeu este sfintirea noastra Iar Sfantul Apostol Petru indeamna pe calea sfinteniei pe credinciosii din vremea sa si ne indeamna si pe noi, pe cei de astazi prin aceste cuvinte : Fiti sfinti in toata petrecerea vietii voastre. Ca scris este : Fiti sfinti ca Sfant sunt Eu, zice Domnul Dumnezeu (I Petru 1, 15-16).

Si continua : Daca chemati Tata pe Cel ce judeca cu nepartinire, petreceti in frica vremelniciei. Curatati-va sufletele prin ascultarea de adevar si nefatarnica iubire de frati si iubiti-va unul pe altul din toata inima, cu toata staruinta, lepadand toata rautatea si tot viclesugul si fatarniciile si pizmele si toate clevetirile; ca sa deveniti prin Duhul Sfant semintie aleasa, preotie imparateasca si neam sfant, popor ales al lui Dumnezeu

Cand ne vom afla pe o asemenea cale vom uri faradelegea si pacatul si vom simti nevoia launtrica de a face cat mai mult bine in jurul nostru. Atunci ne vom insufleti usor pentru tot ce este frumos, nobil si de folos oamenilor si vom simti din plin bucuria si dulceata faptei bune, pastrand mereu in noi duhul smerit si bland.

Aceasta este calea sfinteniei. Pe o asemenea cale au mers si sfintii pe care ii sarbatorim astazi. Din vietile lor invatam sa fim cinstiti, harnici, modesti, blanzi, pasnici, curati la suflet si la trup, generosi, plini de bunatate si de omenie. Toate aceste virtuti isi au puterea si izvorul in Dumnezeu, pe Care L-au descoperit in masura in care au trait dupa sfaturile si dupa sfintele Sale porunci. In El au crezut, pe El L-au marturisit, pe El L-au iubit si catre El s-au dus, in imparatia Lui si in slava Lui, cum spune Psalmistul : Adanc pe adanc cheama

Societatea noastra omeneasca si romaneasca are nevoie de oameni cinstiti, de oameni intelepti, modesti, cumpatati, de oameni pasnici, plini de omenie. Sa nu pretindem altora sa fie asa; sa ne straduim noi insine, fiecare, in sectorul sau de activitate, sa fie mai bun, mai sincer, mai curat, mai cinstit, mai omenos, mai credincios, dupa chipul vietii acelora pe care ii praznuim astazi.

Incheind aceste ganduri despre sfintii pe care ii praznuim astazi sa ne rugam lui Dumnezeu cu umitinta, zicand asa : Da-ne, Doamne, duhul sfinteniei, barbatia si statornicia sfintilor Tai pe calea binelui ! Da-ne, Doamne, taria lor in credinta, ravna dragostei lor, duhul smereniei si al virtutilor crestinesti pe care le-au avut ei ! Ajuta-ne, Doamne, ca tot ce gandim, ce vorbim si tot ce infaptuim sa fie spre slava Ta si spre binele aproapelui nostru, ca impreuna sa Te cinstim cu credinta pe Tine, Dumnezeul parintilor nostri, pentru rugaciunile tuturor sfintilor Tai. Amin

Parintele Sofian Boghiu

(crestinortodox.ro)

mai mult
PromovateȘtiință și tehnică

IN SFARSIT! ACTELE BIOMETRICE SUNT NIMIC PE LANGA ASTA!

Transumanism

Dragii mei,

Semnalez aparitia, in limba romana, a unei carti relevante pentru ce inseamna aceasta viitoare RELIGIE a planetei – TRANSUMANISMUL. Spun a planetei pentru ca nu mai este vorba despre umanitate.

Ce ne propun adeptii acestei ideologii intrece orice imaginatie. Este vorba despre o combinatie de OM cu masina care chipurile are ca scop IMBUNATATIREA OMULUI. Adica nu era bun asa cum era el creat de Dumnezeu ci trebuie imbunatatit.

Eu am mai scris aici despre asta dar vad ca nu prea preocupa lumea. Credeti-ma ca daca scriu o fac pentru ca impreuna cu niste calugari de la Frasinei consideram ca abia ASTA este o prima manifestare a ANTIHRISTULUI. Nu spun o manifestare DEMONICA pentru ca este mai mult de atat. Exista si o emisiune a Dl. Banescu la Trinitas. Dl. Banescu este unul din putinii oameni lucizi de la acest post tv.

Spre deosebire de dansul si de invitatul dansului eu cred ca se va pune in practica mai repede decat s-ar putea crede si asta pentru ca se investesc miliarde de dolari in asta. Au aparut scoli de transumanism si postumanism.
VA ROG DIN SUFLET SA VA FAMILIARIZATI CU ACESTE LUCRURI ca sa cunosteti exact IDEOLOGIA antihristica. Aici se va da batalia finala pentru ca se propune nici mai mult nici mai putin decat OMUL – DUMNEZEU. Nu este o exagerare.

Cred ca oamenii se vor bate sa devina sclavi numai sa beneficieza de aceste tehnologii. Pe ce ma bazez?

Ma uit la DISPERAREA multora de a baga in capul copiilor lor tot felul de lucruri in speranta ca mai apoi acesti copii vor fi superiori celorlalti. De asemenea uitati-va cate tipuri de cursuri de DEZVOLTARE PERSONALA exista! Asa ca sa ne obijnuim cu conceptul. Ganditi-va ce ar fi daca cineva ar spune ca va poate face copilul de 10 ori mai inteligent, doar prin implantarea unui cip in cap. Eu zic ca se vor calca in picioare sa implanteze cipuri. In acel moment se va produce un act de inrobire pentru ca acel cip poate fi folosit si pentru altceva decat pentru performanta intelectuala si anume CONTROLUL total al celui ce-si va implanta aceste dispozitive.

VA ROG VIZIONATI EMISIUNEA SI STRADUITI-VA SA INTELEGETI CE VINE PESTE NOI.

(Cătălin Rusu)

 

mai mult
ActualitatePromovate

Noi hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Sinod

În ziua de 19 iunie 2019, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în cadrul căreia:

  • Au fost aprobate Regulamentul Organismelor Centrale ale Bisericii Ortodoxe Române și Regulamentul Administrării Bunurilor Bisericești, înaintate Sfântului Sinod de către Comisia pentru Statut și regulamente.
  • A fost aprobat textul Acatistului Cuv. Teoctist (3 septembrie) și al Slujbei șiAcatistului Sfinților Mc. Montanus preotul şi soția sa, Maxima (26 martie). De asemenea, au fost aprobate și textele Slujbelor Sf. Mc. Dasie (20 noiembrie); Sf. Mc. Hermes (31 decembrie); Sf. Mc. Ermil și Stratonic (13 ianuarie); Sf. Sfințit Mc. Efrem, episcopul Tomisului (7 martie); Sf. Sfințit Mc. Irineu, episcop de Sirmium (6 aprilie); Sf. Mc. Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia (28 aprilie); Sf. Mc. Nicandru și Marcian (8 iunie); Sf. Mc. Lup (23 august) și ale Sf. Mc. Donat diaconul, Romul preotul, Silvan diaconul şi Venust (21 august).
  • A fost aprobat textul Calendarului bisericesc pentru anul 2020.
  • S-a luat act de stadiul actual al realizării Catalogului general al Sfintelor Moaște din Biserica Ortodoxă Română fiind stabilite etapele de parcurs în viitorul apropiat.
  • A fost hotărâtă organizarea Întâlnirii Internaționale a Tineretului Ortodox, ediția a VII-a, în toamna anului 2020, la Timișoara.
  • S-a luat act cu apreciere de prezentarea sinteză cu privire la vizita Sanctității Sale Papa Francisc, la Palatul Patriarhiei şi la Catedrala Naţională, în ziua de 31 mai 2019.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

(basilica.ro)

mai mult
PromovateTradiții

Naşii de botez şi rolul lor în viaţa finului

botez

Adesea mulţi creştini acceptă foarte uşor rugămintea de a fi naş sau naşă de botez. Dar oare la fel de mulţi sunt şi acei care au meditat şi la responsabilităţile pe care o implică această datorie, şi pe care o vor purta pe tot parcursul vieţii?

De multe ori auzim cu câtă dragoste se vorbeşte despre naşii săi, amintindu-şi ca de ceva frumos şi important în viaţa lor. Naşii la rândul său se mândresc cu această misiune pe care au acceptat-o.

Dar naşii sunt şi persoanele care fac mărturisirea de credinţă în locul şi în numele celui ce se botează. Datoria lor este să-şi crească finul în spirit creştin. Naşii devin părinţii spirituali ai pruncului, nascându-l pentru viaţa cea nouă în Hristos.

Ce ar trebui să facă un naş pentru acel, pe care i l-a încredinţat însăşi biserica la Sfântul Botez?

La Botez naşul şi-a asumat responsabilitatea pentru credinţa finului. Şi şi-a luat o obligaţie nu mai puţin importantă decât cea pe care o au părinţii, căci nu e vorba doar de viaţa acestui micuţ, dar şi de mântuirea sa. Şi aşa cum mama micuţului simte necisitatea îngrijirii copilaşului, asemenea şi naşii ar trebui să simtă necisitatea ajutorului său pe calea mântuirii şi a căii lui către Dumnezeu.

Deci ce am putea şi ce trebuie să facem pentru acei, care prin această sfântă taină ne-au devenit acum mai mult decât rude, căci adesea legăturile spirituale sunt şi trebuie să fie nu mai puţin importante, decât cele de sânge.

Cea mai importantă, dar şi poate cea mai grea datorie a oricărui naş este rugăciunea pentru finul său de botez. Rugăciunea zilnică a fiecăruia ar trebui neapărat să includă pomenirea şi numelor celor pentru care acum suntem nu mai puţin importanţi decât părinţii, de fapt şi suntem tot părinţi – părinţi spirituali. Deasemenea şi trecerea numelor finilor în pomelnice la Sfânta Liturghie, ca neapărat să se roage şi biserica pentru ei.

Cu cât este mai intensă viaţa bisericească a naşului, cu atât şi mai mult se va strădui să facă şi pentru mântuirea sufletului finului. Şi nu contează dacă nu au legătură permanentă între ei, din diverse motive. Acea legătură, care s-a format între ei se va păstra şi menţine şi la depărtare, datorită aceste sfinte legături formate la Botez.

O altă responsabilitate pe care o are naşul alături de părinţi, este împărtaşania cât mai deasă a micuţului. Este mult mai simplu dacă părinţii, sunt şi ei persoane, pentru care viaţa Bisericii nu este străină. Dar ce e de făcut atunci când părinţii, nu prea îi trec pragul?

Cât de greu nu ar fi şi imposibil nu ar părea să schimbăm starea lucrurilor, să încercă să dicutăm cu părinţii din nou şi din nou, doar oricum această nedorinţă de a împărtăşi copilul trebuie să aibă şi un motiv, poate lipsa timpului sau ce e mai greu de depăşit – lipsa credinţei. Şi nu cred că e cazul să abandonăm, dacă e chiar problema în lipsa credinţei. Doar totuşi odată ei au primit decizia de a boteza micuţul şi probabil de o mică credinţă, dar au dat totuşi dovadă.

Iar pentru acei care au părinţi care nu sunt oaspeţi rari în casa Domnului, desigur că naşului îi este mult mai simplu, dar nicidecum nu ar trebui să lase toată responsabilitatea doar pe seama părinţilor.

Coilaşul creşte şi cu timpul misiunea naşului devine şi mai importantă. Mai ales în cazul, când educaţia sa creştină nu este cea mai importantă pentru părinţii lui.

Doar nu mai e suficient ca copilul doar uneori să audă pomenirea numelui Domnului, să ştie despre existenţa sărbătorilor Paştelui şi Crăciunului. Şi poate rareori să mai participe la Sfânta Liturghie cu prilejul împărtaşaniei.

Una din posibilităţi de contribuire la educaţia sa creştină, ar fi să-i cadonăm nu doar jucării şi hăinuţe, dar să facem o altă frumosă obişnuinţă – de a-i cadona o mică cărţulie, care acum sunt foarte frumos illustrate şi scrise într-un limbaj pe înţelesul copilului. Şi mai binevenit ar fi să o facem cu prilejul unei sfinte sărbători, spre exemplu pentru ai arăta copilului bucuria de la Sărbătoarea Naşterii Domnului să-i oferim în dar o carte care ar relata şi despre această sărbătoare, iar să zicem în ziua pomenirii sfântului numele căruia îl poartă – o iconiţă, reprezentând acest sfânt.

Şi nu mai puţin important ar fi să vorbim cu copilaşul despre Dumnezeu –simplu şi pe înţelesul lui. Să-i relatăm că Dumezeu este oriunde , că mereu îl veghează şi susţine. Dar să nu uităm că orice relatare să înceapă cu propria credinţă în cele expuse ca adevăr.

Să începem şi să facem această încercare de a-i deschide copilului lumea credinţei şi apoi cu ajutorul Domnului nu va dori să o părăsească nicicând.

Desigur că este mult mai uşor să relatezi cum ar trebuie să procedezi, decât să fie posibil mereu şi să o şi faci în orice situaţie. Există cazuri când nu se mai păstrează legăturile între cei maturi şi intervenţia naşului nu mai e posibilă. Sau poate distanţa care vă desparte e prea mare.

Dar pentru cel care mântuirea sufletlui acestul copilaş nu sunt doar cuvinte, mereu există o posibilitate de a contribui. Există posibilitea de a ne rugă pentru el.

Şi nu este prea puţin, după cum cred mulţi dintre noi. Doar prea slabă a devenit credinţa noastră în puterea rugăciunii. Atunci când avem credinţa în puterea rugăciunii, atunci putem fi şi liniştiţi că s-a făcut totul posibuil în cazul dat. Şi va aduce neapărat roade această rugăciune.

Şi de fapt rugăciunea pentru aproapele e o manifestare a dragostei. Iar acest sentiment e cel mai important să-l simtă finul din partea noastră. Doar numai prin propria dragoste îl putem învăţa şi pe el acest sentiment.

Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.

Iar misiunea nostră a tuturor celor cărora le-a încredinţat Biserica acesată datorie e să contribuim ca neapărat să se întâmple această întâlnire – întâlnirea cu Dumnezeu.

Naşului care nu are grijă de fin şi care nu se ocupă de creşterea duhovnicească a acestuia: care nu-i vorbeşte de credinţa ortodoxă,nu-l învaţă rugăciuni, nu-i vorbeşte despre Dumnezeu, despre mântuire, despre biserică şi Sfintele Taine, i se va lua demnitatea de „părinte duhovnicesc” şi va fi judecat ca un părinte ce nu şi-a făcut datoria faţă de copiii săi. Degeaba a botezat că nu va avea plată ci osândă.

Natalia Lozan (sursa: ortodox.md)

(ganduridinierusalim.com)

mai mult
CronicăPromovate

17.06.2019 – Cronică literară, ședință de cenaclu I.L. Caragiale, Ploiești

Cenaclu1

“Căldură mare, mon cher!”

– Ai dreptate, nene Iancule!

Iată-ne, așadar căutând adăpost împotriva soarelui dogoritor și ostoindu-ne setea literară la răcoarea terasei Adu.

Ședința Cenaclului literar I.L. Caragiale începe ca de obicei cu prezentarea ”Revistei presei”, alcătuită de Ioan Vintilă Fintiș. ”Actualitatea literară” cuprinde nume de referință ale scriitoriilor din România (Nicolae Siladi, Virgil Diaconu și Remus Giorgioni). Ioan Fintiș îndeamnă membrii cenaclului să trimită grupaje de poezii pentru cronici. ”România literară” (nr. 24, 25 și 26) cuprinde Idei evantaie albe pustietăți ale lui Ioan Vintilă Fintiș, alături de cronicile deja consacrate ale publicației USR.

Se dezbat aspecte legate de asemănările și deosebirile dintre ortodoxism și catolicism, pe baza recentei vizite a Părintelui Francisc în România. ”Viața Românească” include în paginile sale o cronică literară a lui Florin Toma referitoare la cartea colegei noastre de cenaclu, Blanca Trandafir :”Drumul cuielor”. Tot din această revistă, domnul Octavian Onea ne lecturează un articol referitor la aniversarea lui B.P. Hașdeu în vremurile comuniste.

Sfintele Rusalii pogoară în mijlocul cenaclului fiorul eminescian autentic. Gândurile noastre surprind clipele efemere cantonate în cei 130 de ani de la trecerea în neființă a marelui poet român. Gabriela Petri ne relatează următoarele citându-l pe istoricul Gheorghe Median: „Avea o voce de aur”. „Cânta foarte frumos. Se ştie puţin despre acest talent al lui Eminescu. Ar fi putut fi oricând un bun solist vocal. De multe ori îi acompania pe lăutari la câte un chef, dar şi rudele îl rugau să le cânte. Eminescu avea o voce blândă, calină şi un zâmbet liniştitor, molipsitor. Asta o spun toţi cei care l-au cunoscut. În ciuda tonului de revoltă din poezia sa, era un om foarte blând, care degaja multă căldură în jurul lui”. Mavrodin, vărul său, îşi aducea aminte că Eminescu cânta uşor şi pe stradă: „Era extrem de vesel şi îi plăcea la nebunie muzica. Fredona când venea din plimbările sale în parc”.

La rubrica ”Cel mai recent poem” creațiile doamnelor Luminiței Bratu, Ramona Müller și Blanca Trandafir completează admirabil amiaza literară.

Mihai Ioachimescu ne propune pentru rubrica ”Cronica cinematografică” vizionarea peliculei ”Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Pornind de la romanul scris piesa a fost jucată admirabil în 1963 la Teatrul National în interpretarea lui Florin Piersic (se spune că rolul indianului a fost superlativul actoricesc al artistului pe scena de teatru) și a lui Costel Constantin. Filmul de referință pentru Oscar și de top în ierarhia cinematografică, este un film american regizat de Milos Forman în 1975. Acțiunea peliculei se desfășoară într-un spital de boli mintale, în care se este internat un proaspăt eliberat din pușcărie, McMurphy (interpretat de Jack Nicholson). Problemele de ordin interior (afective, mintale, sociale) și de ordine interioară (legate de spital, ca instituție) declanșează rupturi, conflicte și izbucniri de revoltă. Similar realității din SUA din acea perioadă, comunismul impunea aceleași rigori și constrângeri pentru cei care își doreau libertatea. Mihai Ioachimescu raportează situația descrisă în film la prezentul României, deloc îmbucurător. Bolile psihice vor constitui un mare procentaj din cele care vor afecta sănătatea populației în viitor.

Rubrica ”Despre suflet” a lui Florin Manole este dedicată către acesta ”sufletului” critic al cenaclului, motorului literar cu combustie internă (aprindere prin scânteie), nimeni altul decât incisivul Marian Smaranda. ”Nici un cenaclu nu poate exista fără critici”.

Timpul determinat dezvăluie conform concepției lui Aristotel respectarea conceptului de posibil, ca fiind ceva știut și actualizat în baza unor valori sau situații asemănătoare. ”Când ceva neasămănător ne afectează încercăm să îl transformăm în ceva asemănător”. Aparența multiplă rezultată din divizarea imaginației și a idealului, dependentă de voința și dorința oamenilor are ca scop recuperarea subiectului uman. În societatea modernă spiritul critic dezvoltă două forme de intelect : pasiv și activ. Raportul dintre rațiune și credință este direct proporțional cu cantitatea simțită în proesul dovedirii uneia sau alteia. Pe de altă parte, credința nu poate fi situată înaintea științei. Nu există o știință despre Dumnezeu. Poți avea doar o experiență despre Dumnezeu, o experiență mistică.

”Christos este linia dintre creat și increat”.

Marian Smaranda consideră că eseul lui Florin Manole este greu de urmărit pe firul Ariadnei. Dihotomia subiectului rezidă între dimensiunea cunoașterii moderne , impusă de știință și credința în ansamblul său, cu tot ceea ce presupune aceasta. Discuțiile converg spre ideea de experiențe personale mistice și revelațiile de natură divină. Intersecțiile verbale comportă conceptele și coordonatele etic-religioase ale fiecărui participant la discuție.

”Eseul săptămânii” ne este prezentat de Teodoru Ghiondea : ”Elemente inițiatice în proza lui Calistrat Hogaș” sau O posibilă interpretare simbolică a ciclului ”În Munții Neamțului”.

Eseul prezentat constituie o interpretare originală a autorului, care ne-a făcut să percepem și din alte unghiuri literare și interpretative creația scriitorului moldav. Călătoria lui Hogaș prin ținturile muntoase al Neamțului ne poartă spre ascensiunea și ordinea verticală a lucrurilor. Considerațiile vizionare ale lui Teodoru Ghiondea reflectă raportarea scriiturii lui Hogaș cu multiple valențe spirituale și inițiatice (hinduism, islamism etc). Sunt impresionante punctele comune pe care autorul ni le descoperă și le analizează în stilul său propriu.

”Pentru o asemenea călătorie un “vehicul de foc” mai potrivit decât Pisicuţa nu se putea afla; creat de Dumnezeu din foc şi aer – calităţi elementare primare superioare – calul este prin excelenţă ghidul cel mai potrivit, călăuza cea mai sugură:; ce să mai spunem despre numele pe care autorul l-a dat calului său : un animal cu un simbolism dezvoltat pe toate registrele cu putinţă şi de reţinut caracterul său contemplativ, in dependent, cu semn de aer, diafan, ca să nu mai amintim legătură cu marii înţelepţi din toate timpurile şi chuiar cu Profetul Islamului. Cine anume este în realitate ne vom întreba spre finalul călătoriei când oamenii pe care autorul îi întâlneşte la trecerea Tazlăului rostesc de două ori cuvântul “pajură”, minunându-se de calităţile excepţionale ale Pisicuţii. Asemănarea cu pajura ne reaminteşte că este simbol al Evanghelistului Ioan, aşa cum pisica este “prezentă la picioarele Domnului Iisus”; reprezintă vizual şi simbolizează un mod specific de cunoaştere şi iniţiere.

Pasăre imperială, regală, simbol al contemplării, semnificaţiile sunt aşa de complexe încât nu ne încumetăm nici măcar să le enumerăm. Semnalăm numai frecvenţa mare cu care autorul mărturiseşte că se lasă condus de Pisicuţă – indicaţie, credem, preţioasă, având în vedere cele constate des de acesta urmare a propriilor decizii:

………Totuşi, o nemărginită şi neputincioasă ciudă mă cuprindea când vreuna din ele (potecile-n.n.), cu apucăturile ei de femeie vicleană, mă purta după voie de nas până la hotarele murelor sau ale ciupercilor ş-apoi deodată, ca şi cum cineva i-ar fi tăiat capul, îşi dădea sufletul şi murea la marginea vreunui desiş, încâlcit şi întunecos al pădurilor…”

Desăvârșirea unui destin este asemenea unei călătorii. La final, dincolo de orizont, năzuința reprezintă depășirea circumstanțelor impuse de viață. Eseul prezentat stârnește pasiunea conversației despre cultura lui Hogaș care avea cunoștinte vaste în diverse domenii. Abordarea are la bază îndemnul lui Vasile Lovinescu adresat lui Teodoru Ghiondea asupra expresiei domnul Arsene. Elementele lui Dante sunt prezente în descrierile lui Hogaș.

”Retras în “Matricea lumii”, pregătit pentru renaştere, el asistă la diluviul animic prin care şi în urma căruia vor răsări “ceruri noi şi un pământ nou” din adâncul Firii şi al fiinţei sale:

Cine ştie dacă creasul cel grozav al împlinirii vremilor de-apoi nu sunase acum şi dacă nu era scris în cărţile oarbe ale ursitei, ca să se aprindă şi să ardă osia nemăsurată a lumilor, de la un capăt pînă la celălalt? Iar temeiurile firii să se prăbuşească şi să umple, cu pulberea lor măruntă întunecimile goale şi fără sfârşit ale haosului negru, din care puterea cuvântului dumnezeiesc le scosese spre fiinţă?”

Regresiunea într-un punct te propulsează în altă condiție superioară. Pelerinajul interior construiește o realitate factuală bazată pe reperele Căii spirituale.

Marian Smaranda ne recomandă să citim din Lovinescu ”Creanga și Creangă de aur” și consideră că : ”La Lovinescu te năucește plasticitatea limbajului. La domnul Ghionea într-un spațiu compact există o atentă și organizată analiză a conceptelor și semnificațiilor, la firul ierbii.”

Finalul aparține ca de obicei, actorului Nicu Drăgulin care ne supune atenției poezia lui Marin Sorescu, ”Dumneata”.

(Ramona Muller)

mai mult
CronicăPromovate

Golănie și umilință la Biserica Sfântul Spiridon cel Nou

question

Nu mi-ar fi trecut prin minte că vreodată îmi va fi interzis să intru într-o biserică în țara mea sau, mai rău, că niște bănuiți slujitori ai preotului și parohiei (căci acolo i-am găsit, transformați în paznici) îmi vor adresa cuvinte jignitoare, răstite, îmi vor vorbi la per tu și-mi vor spune că ar trebui să le mulțumesc că m-au lăsat să intru în biserică.

Ei bine, da, exact cu o asemenea situație m-am confruntat în seara de Sfânta Treime, la Biserica Sfântul Spiridon cel Nou din centrul Bucureștiului, la doi pași de Patriarhie. La Biserica unde, în cursul zilei, Preafericitul Părinte Daniel slujise, sfințise și binecuvântase mulțimea de enoriași care venise în urma mediatizării.

Am aflat de pe o pagină-eveniment creată de biserica respectivă pe Facebook, că în ziua de luni, 17 iunie, între orele 08.45 și 23.45, credincioșii vor putea pătrunde în altar să se închine la Crucea și Cartea Sfântă. Situație unică pentru femei și copii, de aceea lumea a venit în număr mare. Când mi-am terminat treaba la ziar și acasă, am hotărât să mergem și noi.

Sunt un om crescut în credință, căruia Dumnezeu i-a arătat că îl iubește deschizându-mi calea către medici ce mi-au salvat viața. Când e o mare sărbătoare sau când am timp intru și într-o biserică, pentru o întâlnire cu Dumnezeu, cu Isus Hristos și Maica Domnului. Vroiam să merg la Biserica Sf. Spiridon cel Nou pentru că acolo a fost botezat primul meu nepoțel. Cu pace în suflet am plecat spre biserică cu fiu-meu și doi copii.

Erau orele 22.00-22.15 când am ajuns. În curte, câteva femei adunau cutii cu marfă – băuturi și mâncare – și le depozitau într-o mașină. Se făcuse vânzare mare, fiindcă fuseseră mii de oameni peste zi. În fața porții închise, vreo zece persoane se rugau de un bărbat în cămașă albă să le lase să intre ”pentru un minut, să ne închinăm și să sărutăm icoana”. Bărbatul răspundea invaribil: S-a închis, nu mai e preotul, nu se poate.

Dialogul și rugile oamenilor, umilitoare la un moment dat, sunt redate pe scurta înregistrare. Am dat drumul la telefon pe Rec în momentul în care am văzut cum invitația la rugăciune se transformă într-o bătaie de joc, iar oamenii încep să se revolte. Deși intenționasem să plec, atunci am decis să rămân. Eram ziarist. Și ca ziarist am încercat întotdeauna să aduc oamenii spre și la biserică, nu să-i alung din Casa Domnului. Iar acum exact la asta asistam: oameni ai bisericii care ne chemaseră la rugăciune, ne alungau fiindcă nu mai aveau chef de noi.

Una dintre doamnele din fața porții deja ferecate, fiindcă bărbatul în cămașa albă plecase într-o mașină cu număr de Giurgiu, a căutat pe net și a găsit numărul de telefon al preotului. A sunat și a vorbit cu dânsul, explicându-i situația și că oamenii tot vin fiindcă se știa că se poate intra până la 23.45. Am auzit cu toții cum preotul a refuzat să vină, spunând, e drept, că-i pare rău. O femeie romă, cu un copil bolnav, l-a rugat și ea insistent, apoi i-a strigat că va chema televiziunile. Preotul a închis, dar peste câteva minute au apărut doi tineri care au desferecat poarta. ”Repede, repede, prin spate, intrați direct în altar”, a zis unul.

Certați și ploștiți de atâta iubire, am intrat unul după altul în altar, parcă speriați să nu fim luați la rost și de preot. Vreo 15-20 de oameni puși de părinte să execute rapid ritualul. O secvență ca-ntr-un film de Andrei Tarkovski. Uluitor, umilitor. Cred că și Patriarhul Daniel, dacă ne-ar fi văzut, s-ar fi rușinat.

La ieșierea din altar în curte, am dat peste cei doi tineri care ne deschiseseră poarta. Așteptam să iasă un bărbat căruia îi împrumutasem eșarfa mea fiindcă, venit din spital, era într-un tricou fără mâneci și i s-a spus că nu poate intra așa, că e păcat.

Cei doi paznici, diaconi, slujitori ai preotului sau ce-or fi fost au tăbărât cu gura pe mine, deranjați că staționam încă în curtea bisericii. Au urmat jignirile și obrazniciile de care am pomenit la început. Niște golani adăpostiți în Casa Domnului de către preotul care locuiește lângă măreața biserică! I-am văzut la plecare cum se strecurau pe lângă ziduri, în timp ce alți credincioși, veniți după noi, căutau să intre în biserică. Citiseră și ei pe Facebook că e deschis până la ora 23.45. N-au mai apucat să intre în altar. Preotul, anunțat că vreau să stau de vorbă cu el la modul serios, fugise împreună cu suita la adăpostul întunericului.

Rușinos, Preafericite Daniel, și-au bătut joc de ceremonia pe care ați patronat-o peste zi în splendida Biserică Sf. Spiridon cel Nou și difuzată de televiziuni! Nicăieri în Europa credincioșii nu sunt izgoniți din biserici și tratați ca slugi.

Golănie și umilință la Biserica Sfântul Spiridon cel NouNu mi-ar fi trecut prin minte că vreodată îmi va fi interzis să intru într-o biserică în țara mea sau, mai rău, că niște bănuiți slujitori ai preotului și parohiei (căci acolo i-am găsit, transformați în paznici) îmi vor adresa cuvinte jignitoare, răstite, îmi vor vorbi la per tu și-mi vor spune că ar trebui să le mulțumesc că m-au lăsat să intru în biserică. Ei bine, da, exact cu o asemenea situație m-am confruntat în seara de Sfânta Treime, la Biserica Sfântul Spiridon cel Nou din centrul Bucureștiului, la doi pași de Patriarhie. La Biserica unde, în cursul zilei, Preafericitul Părinte Daniel slujise, sfințise și binecuvântase mulțimea de enoriași care venise în urma mediatizării.Am aflat de pe o pagină-eveniment creată de biserica respectivă pe Facebook, că în ziua de luni, 17 iunie, între orele 08.45 și 23.45, credincioșii vor putea pătrunde în altar să se închine la Crucea și Cartea Sfântă. Situație unică pentru femei și copii, de aceea lumea a venit în număr mare. Când mi-am terminat treaba la ziar și acasă, am hotărât să mergem și noi. Sunt un om crescut în credință, căruia Dumnezeu i-a arătat că îl iubește deschizându-mi calea către medici ce mi-au salvat viața. Când e o mare sărbătoare sau când am timp intru și într-o biserică, pentru o întâlnire cu Dumnezeu, cu Isus Hristos și Maica Domnului. Vroiam să merg la Biserica Sf. Spiridon cel Nou pentru că acolo a fost botezat primul meu nepoțel. Cu pace în suflet am plecat spre biserică cu fiu-meu și doi copii. Erau orele 22.00-22.15 când am ajuns. În curte, câteva femei adunau cutii cu marfă – băuturi și mâncare – și le depozitau într-o mașină. Se făcuse vânzare mare, fiindcă fuseseră mii de oameni peste zi. În fața porții închise, vreo zece persoane se rugau de un bărbat în cămașă albă să le lase să intre ”pentru un minut, să ne închinăm și să sărutăm icoana”. Bărbatul răspundea invaribil: S-a închis, nu mai e preotul, nu se poate. Dialogul și rugile oamenilor, umilitoare la un moment dat, sunt redate pe scurta înregistrare. Am dat drumul la telefon pe Rec în momentul în care am văzut cum invitația la rugăciune se transformă într-o bătaie de joc, iar oamenii încep să se revolte. Deși intenționasem să plec, atunci am decis să rămân. Eram ziarist. Și ca ziarist am încercat întotdeauna să aduc oamenii spre și la biserică, nu să-i alung din Casa Domnului. Iar acum exact la asta asistam: oameni ai bisericii care ne chemaseră la rugăciune, ne alungau fiindcă nu mai aveau chef de noi. Una dintre doamnele din fața porții deja ferecate, fiindcă bărbatul în cămașa albă plecase într-o mașină cu număr de Giurgiu, a căutat pe net și a găsit numărul de telefon al preotului. A sunat și a vorbit cu dânsul, explicându-i situația și că oamenii tot vin fiindcă se știa că se poate intra până la 23.45. Am auzit cu toții cum preotul a refuzat să vină, spunând, e drept, că-i pare rău. O femeie romă, cu un copil bolnav, l-a rugat și ea insistent, apoi i-a strigat că va chema televiziunile. Preotul a închis, dar peste câteva minute au apărut doi tineri care au desferecat poarta. ”Repede, repede, prin spate, intrați direct în altar”, a zis unul. Certați și ploștiți de atâta iubire, am intrat unul după altul în altar, parcă speriați să nu fim luați la rost și de preot. Vreo 15-20 de oameni puși de părinte să execute rapid ritualul. O secvență ca-ntr-un film de Andrei Tarkovski. Uluitor, umilitor. Cred că și Patriarhul Daniel, dacă ne-ar fi văzut, s-ar fi rușinat.La ieșierea din altar în curte, am dat peste cei doi tineri care ne deschiseseră poarta. Așteptam să iasă un bărbat căruia îi împrumutasem eșarfa mea fiindcă, venit din spital, era într-un tricou fără mâneci și i s-a spus că nu poate intra așa, că e păcat. Cei doi paznici, diaconi, slujitori ai preotului sau ce-or fi fost au tăbărât cu gura pe mine, deranjați că staționam încă în curtea bisericii. Au urmat jignirile și obrazniciile de care am pomenit la început. Niște golani adăpostiți în Casa Domnului de către preotul care locuiește lângă măreața biserică! I-am văzut la plecare cum se strecurau pe lângă ziduri, în timp ce alți credincioși, veniți după noi, căutau să intre în biserică. Citiseră și ei pe Facebook că e deschis până la ora 23.45. N-au mai apucat să intre în altar. Preotul, anunțat că vreau să stau de vorbă cu el la modul serios, fugise împreună cu suita la adăpostul întunericului.Rușinos, Preafericite Daniel, și-au bătut joc de ceremonia pe care ați patronat-o peste zi în splendida Biserică Sf. Spiridon cel Nou și difuzată de televiziuni! Nicăieri în Europa credincioșii nu sunt izgoniți din biserici și tratați ca slugi.

Publicată de Simona Ionescu pe Luni, 17 iunie 2019

(Simona Ionescu)

mai mult
Centru de PresăPromovate

Concert simfonic – Închiderea stagiunii

AfisFilarmonica

“REQUIEM”, de Giuseppe Verdi, închide triumfal stagiunea 2018-2019 a Filarmonicii “Paul Constantinescu” Ploieşti.

Vă invităm joi, 27 iunie, de la ora 19.00, în sala Casei de Cultură a Sindicatelor, la un concert-eveniment care va aniversa şi împlinirea a 110 ani de la naşterea compozitorului Paul Constantinescu (născut pe 30 iunie 1909 la Ploiești).

Alături de orchestra simfonică ploieşteană, care îl va avea la pupitrul dirijoral pe tânărul Vlad Vizireanu, vor evolua soliştii Irina Iordăchescu – soprană, Sorana Negrea – mezzosoprană, Mihai Urzicana – tenor, Marius Boloş – bas şi Corul Filarmonicii Ploieşti – dirijor Eduard Dinu.

În deschiderea programului veți putea audia Concertul pentru orchestră de coarde – partea a II-a, lucrare semnată Paul Constantinescu.

(CentrudePresa)

mai mult
CreștinătatePromovate

Pogorarea Sfantului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile); Sfantul Tihon

sf-tihon

La zece zile dupa Inaltarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Invierea Sa, praznuim Rusaliile – Pogorarea Sfantului Duh, cunoscuta si sub denumirea de Cincizecime.

Anul acesta praznuim Pogorarea Sfantului Duh pe 16 iunie. Ca vechime, Rusaliile coboara pana in veacul apostolic. In primele secole crestine, praznicul Cincizecimii era o dubla sarbatoare: a Pogorarii Duhului Sfant si a Inaltarii lui Hristos. In jurul anului 400, cele 2 sarbatori s-au despartit una de cealalta.

Sfantul Tihon a fost sfintit episcopul Amatundei (Cipru). Tatal lui Tihon a fost brutar. Din viata sa aflam ca fiind pus de tatal sau sa vanda paine, el o daruia saracilor fara plata. Cand a fost intrebat de tatal sau de ce imparte saracilor paine fara bani, el i-a raspuns ca imprumuta pe Dumnezeu atunci cand daruieste saracilor paini. In urma rugaciunilor sale, tatal sau a gasit hambarele atat de pline de grau, incat nu mai putea deschide usa acestora.

Sfantul Tihon a convertit multi pagani la credinta in Hristos, daramand multe temple si ridicand biserici pe locul lor.

Troparul Sfântului Ierarh Tihon
Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Tihon; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Condacul Sfântului Ierarh Tihon
Fecioara astăzi…
Întru sihăstrie de Dumnezeu iubitorule, sfinte, petrecând, puterea Mântuitorului de sus ai luat, idolii înşelăciunii ai surpat şi pe popoare le-ai mântuit, demonii ai gonit, bolile ai vindecat. Pentru aceasta te cinstim pe tine ca pe un prieten al lui Dumnezeu, Sfinte Tihone Preafericite.

Canon de rugăciune către Sfântul Tihon
Tropar Sfântului Ierarh Tihon, Episcopul Amatundei, glasul 1:
Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Tihon; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Cântarea 1, glasul al 4-lea:
Irmosul:
Pe Voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, Te rog în adâncul nepătimirii îneacă-i. Că ţie, ca într-o alăută, întru omorârea trupului, să-ţi cânt cântare de biruinţă.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel ce stai lângă scaunul lui Dumnezeu, purtând cunună ca unul ce ai vieţuit pe pământ cu cuviinţă şi eşti luminat cu lumină neînserată, luminează-mă inima şi cugetul, ca să laud viaţa ta cea întocmai cu îngerii, Fericite Părinte Tihon.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Odrăslind sfinţit din rădăcină lăudată şi fericită, cu adevărat te-ai arătat ca o ramură plină de bună rodire şi de credinţă şi de nădejde, de dragoste şi de darul minunilor celor preaslăvite, de Dumnezeu insuflate.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Prin ostenelile sihăstriei şi prin rugăciunea cea neîncetată omorând patimile cele ce omoară sufletul, te-ai adus pe tine însuţi jertfă curată şi deplină lui H ristos, Cel Ce S-a jertfit pentru noi, părinte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce ai născut pe Hristos din curate coapsele tale, Prea Curată, ne-ai ridicat pe noi, care am fost căzuţi în prăpastia care duce la pieire; ci ca Una ce ai îndrăzneală, roagă-L pe Dânsul, să ne izbăvească de primejdii pe noi robii tăi.

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune…
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu secera înţelepciunii şi a rugăciunilor tale, tăind din rădăcină materia răutăţii, ca un pământ foarte roditor, ai odrăslit spic însutit, cuvioase.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind numai de cele ce te îndreptau către viaţă dumnezeiască, neabătut ai umblat, părinte, pe căile cele de-a dreapta, având harul Duhului care te îndrepta.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Râvnit-ai la vieţile sfinţilor, cugetătorule de Dumnezeu, ca un sfânt şi ai câştigat nepătimire sufletului, arătându-te casă dumnezeiescului Duh, Sfinte Tihone, de Dumnezeu insuflate.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Născut-ai, Preacurată, pe Unul din Treime, Care ne-a înnoit pe noi cei ce eram sfărâmaţi mai dinainte de răutatea şarpelui celui vrăjmaş.
Irmosul:
Nu întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea postatică, Hristoase; că nu este Sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cel ce sade în slavă, pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus Cel mai presus din Dumnezeire, prin Palmă curată şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nu s-a împuţinat grâul, fiind dat celor ce aveau nevoie, cu mâna ta, fericite, ci mai ales cu mult a fost binecuvântat prin dumnezeiescul dar, jitniţele cele deşarte s-au umplut cu adevărat cu mult mai mult, ierarhe.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu milostivire deschizându-ţi inima, Părinte Tihone Mărite, te-ai făcut bogăţie celor lipsiţi şi îmbrăcăminte celor goi şi părtinitor celor săraci, printr-acestea slujind lui Hristos, Dumnezeul nostru.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe mine cel ce sunt cuprins de lenevire şi de negura patimilor şi cu totul întunecat şi robit de păcat, luminează-mă, Ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel fără de păcat şi mă povăţuieşte către viaţă, Maica lui Dumnezeu.

Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Necredincioşii nu vor vedea slava Ta, Hristoase, dar noi pe Tine Unul-Născut, strălucirea slavei Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un plugar prea ales ai ogorât sufletele cele înţelenite, părinte înţelepte şi punând într-însele cuvântul ca o sămânţă prea aleasă, le-ai făcut a rodi înţelegeri cereşti.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca unul ce te-ai făcut primitor dumnezeiescului Duh, ierarhe, eşti izgonitor duhurilor celor viclene, curăţire patimilor şi casă de doctorie celor bolnavi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Râu plin de ape tainice ai fost cunoscut, lucrătorule de cele sfinte şi cu harul ai uscat izvoarele patimilor şi ai adăpat suflete şi ai odrăslit dreapta credinţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arată-te că mântuieşti de năvălirea vrăjmaşilor şi de pornirea barbarilor pe robii tăi, Preacurată, care te au pe tine Sprijin tare şi Rugătoare Neînfricată.

Cântarea a 6-a. Irmos: Venit-am întru adâncurile…
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vicleanul nu a mişcat casa sufletului tău, părinte, căci cu adevărat pe piatra adevărului ai stat, întărindu-te cu putere dumnezeiască.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind împodobit de Dumnezeu, insuflate, cu înţelepciunea lui Dumnezeu şi ajungând la înălţimea virtuţilor, ai surpat prin har trufia vicleanului, smerindu-ţi inima, preasfinţite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Grădină cu bune flori te-ai arătat, Sfinte Ierarhe Tihon, cu dumnezeiască socoteală punând înaintea tuturor credincioşilor florile virtuţilor şi ale minunilor spre bună mireasmă, cuvioase ierarhe.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Preasfântă Fecioară, ca Una ce eşti Bună, rogu-mă, îmbunătăţeşte-mi sufletul pe care vrăjmaşul prin viclenie l-a spurcat cu păcatul, şi-l luminează cu lumina ta.
Irmosul:
Venit-am întru adâncurile mării şi m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe; ci ca un Dumnezeu scoate din adânc viaţa mea, mult-Milostive.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…
Întru sihăstrie de Dumnezeu iubitorule, sfinte, petrecând, puterea Mântuitorului de sus ai luat, idolii înşelăciunii ai surpat şi pe popoare le-ai mântuit, demonii ai gonit, bolile ai vindecat. Pentru aceasta te cinstim pe tine ca pe un prieten al lui Dumnezeu, Sfinte Tihone Preafericite.

Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cei trei tineri în Babilon porunca tiranului nebunie socotind-o, în mijlocul văpăii au strigat: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca o vie adevărată s-a adăpat de cuvinte dumnezeieşti inima ta, Cuvioase Părinte Tihone şi rodind struguri de cunoştinţa lui Dumnezeu, ne-a izvorât nouă dulceaţă de tămăduiri.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înflorit-ai ca un trandafir; strălu cit-ai ca o stea, arătatu-te-ai ca soarele, părinte, luminând pe cei ce strigă: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cunună de daruri s-a pus pe creştetul tău cel dumnezeiesc, părinte, precum s-a scris, că ai ridicat biruinţă asupra vrăjmaşilor şi ai cântat: Doamne Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Minunea ta se vede în toţi anii strălucind, Sfinte Părinte Tihone Preaminunate, căci via întru pomenirea ta aduce pârgă de struguri, spre dulceaţă şi veselie credincioşilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arătatu-te-ai că întreci cu adevărat pe toţi cei fără de trup, ca o Maică a lui Dumnezeu, pe Care rugându-L, Fecioară, fă cugetul meu mai presus de dulceţile cele trupeşti.

Cântarea a 8-a. Irmos: Mântuitorule al tuturor…
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nicicum nu ai dormitat întru dezmierdări, ci mai ales în priveghieri ai trecut noaptea vieţii, cuvioase şi adormind patimile trupului, dumnezeieşte ai ajuns către lumina nepătimirii.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Casă de doctorie a patimilor s-a arătat sicriul sfintelor tale moaşte, Preasfinţite Tihone, pe care înconjurându-1, cântăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Măreşti pe Hristos Dumnezeul nostru, auzind glas care te cheamă de faţă către împărăţiile cele de sus, părinte, ca pe unul ce ai vieţuit bine şi cu cuvioşie, pururea pomenite.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cunoscută ţi-a fost ţie mutarea din viaţă, părinte, căci Dumnezeu cel drept cu dreptate luminându-te, te-a împreunat cu toţi drepţii, Sfinte Părinte Tihon, căruia te roagă pentru toţi.
Binecuvântam pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
De jucăriile cele copilăreşti fugind din pruncie, cu mintea şi cu desăvârşita înţelegere, pe aflătorul răutăţii cel vechi l-ai surpat, Părinte Tihone, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Preoţii şi poporul te laudă pe tine, Preaslăvită şi Binecuvântată Pruncă Preacurată, care ai încununat cu binecuvântări pe toţi cei ce cu credinţă cântă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Irmosul:
Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Mântuitorule al tuturor Atotputernice, pe cei ce se ţineau de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Cântarea a 9-a. Irmos: Eva, adică prin boala…
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ţie, celui ce ai săvârşit călătoria cea bună şi ai păzit credinţa, ţi s-au deschis acum locaşurile cele cereşti, cugetătorule de Dumnezeu părinte ierarhe şi locul cel luminos te-a primit pe tine, care străluceşti cu sfinţenie.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un tăinuitor, ca un preot dumnezeiesc; ca un păstor mai mare ales, ca unul ce eşti întărire Bisericii, ca unul ce singur eşti lucrător de minuni, preafericite, te-ai fericit şi te-ai numărat în cetele cele sfinte ale tuturor sfinţilor, veselindu-te.
Stih: Sfinte Părinte Tihon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pomenirea ta astăzi nouă ne-a răsărit, mai luminat decât soarele strălucind cu dumnezeieştile daruri, luminând gândurile credincioşilor şi gonind întunericul patimilor, Preasfinţite Părinte Tihon, de Dumnezeu înţelepţite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Izvor de vindecări a câştigat Ciprul trupul tău cel sfânt, înţelepte şi toată cetatea şi oraşul propovăduieşte viaţa ta, minunile şi unirea către Stăpânul, Sfinte Tihone Preafericite, vrednicule de laudă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Locaş de lumină s-a făcut Preasfânt pântecele tău, Preacurată, cu care luminându-ne, ne izbăvim de întunericul înşelăciunii, lăudându-te şi cu dragoste adevărată te fericim pe tine, care eşti Singura Îndreptare a oamenilor.
Irmosul:
Eva, adică prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus, iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi te slăvim.

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale…
Preasfântul Duh, cu dumnezeiescul mir, lămurit pe tine, cuvioase, te-a uns arhiereu, care cu adevărat bine ai păstorit poporul întru toată cuviinţa. Pentru aceea te-a şi împodobit pe tine sfinţit cu minuni, căci totdeauna tămăduieşti bolile celor ce cu credinţă se apropie de moaştele tale, Sfinte Ierarhe Tihon, Preafericite.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei…
Stăpână Preacurată, negândită şi neajunsă cu mintea este înfricoşătoarea şi dumnezeiasca taina ta, care s-a lucrat întru tine; pentru că pe Cel Necuprins zămislindu-L, L-ai născut îmbrăcat cu trup dintru preacuratele tale sângiuiri. Pe Acesta, pururea Curată, cu Înaintemergătorul roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei…
Moarte de ocară prin Răstignire ai răbdat de bunăvoie, Îndurate, pe Care văzându-Te, Hristoase, Ceea ce Te-a născut, s-a rănit, rupându-se la cele dinlăumtru ca o maică plângând. Cu ale cărei rugăciuni, pentru bună îndurarea milei Tale, Unule Preabune, Iubitorule de oameni, Doamne, milostiveşte-Te şi mântuieşte lumea, Cel Ce ai ridicat păcatul ei.

Tot astazi, facem pomenirea:
– Sfantului Sfintitului Mucenic Marcu, episcopul Apoloniadei;
– Sfintilor cinci mucenici din Nicomidia;
– Sfintilor patruzeci de mucenici romani.

Maine, facem pomenirea Sfintilor Mucenici Manuil, Savel si Ismail.

(CrestinOrtodox.ro)

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialePromovate

Actualizare: Programul pentru ședința din 17.06.2019 a Cenaclului I.L. Caragiale

afis_17_iunie_2019

Data de 17.06.2019 (sărbătoarea Rusaliilor) este o zi liberă pentru angajații Filarmonicii.

Ședința de cenaclu se va desfășura la ANDU, o terasă peste drum de liceul ALEXANDRU IOAN CUZA.

Așa că vă aștept la orele 16.45, la liceul Al. Ioan Cuza.

(din strada de la Catedrală se trece strada pe Vasile Lupu și imediat la stânga se găsește această locație).

Luați legătura între dumneavoastră pentru a fi din nou o serată literară importantă. Citește și dă mai departe…

Programul pentru ședința de cenaclu din 17.06.2019, orele 17.00
(Filarmonica ”Paul Constantinescu” Ploiești):

  1. Revista presei culturale
  2. Cel mai recent poem
  3. Cronica cinematografică – Mihai Ioachimescu
  4. Lectură de cenaclu – SARAH B. JABER
  5. Eseul săptămânii – TEODORU GHIONDEA

Vă așteptăm!

mai mult
PersonalitățiPromovate

UN APOSTOL

PrParvu

UN APOSTOL – IUSTIN (+) Duminica 16.06.2013

Dragii mei,

Acum 100 ani s-a nascut un Apostol care a fost contemporanul nostru. Ce care avea sa fie Parintele IUSTIN PARVU.

La 17 ani intra in manastire.
Veteran de razboi, 16 ani detinut al temnitelor comuniste cu tot ce implica asta.

Dupa schimbarea de regim a tinut neaparat sa infiinteze Manastirea Petru Voda inchinata MUCENICILOR DIN TEMNITELE COMUNISTE,

NOI AVEM ICOANE CU ACESTI SFINTI, MOASTELE LOR IZVORASC MIR SI FAC MINUNI DAR NU AM FOST IN STARE SA CANONIZAM MACAR UNUL DIN ACESTI SFINTI!!!!

Am mai spus-o si o sa spun pana mor in caz ca nu se rezolva pana atunci. Cu atat mai mult cu cat parintele Iustin a fost unul dintre ei. Uitati-va la privirea lui din aceasta poza si o sa intelegeti ce simt si eu in legatura cu asta.
Parintele Iustin a fost un propovaduitor si un practicant AL CRUCII toata viata, un mare duhovnic, un mare vindecator de suflete, un mare purtator al grijilor altora.

Un exemplu de viata crestina care va sta langa fiecare dintre noi la Judecata. Eu sunt mut de pe acum pentru ca sunt constient ca sunt paraful prafului langa acest URIAS SFANT.

Probabil ca maine se va face parastasul – fiind mosii de vara si pentru ca Duminica vor fi Rusaliile.

Asa ca daca mergeti maine la Biserica, poate o sa aveti un gand si o lumanare pentru acest STALP al Ortodoxiei

Mai jos aveti un filmulet despre Parintele Iustin.

Pentru rugaciunile Parintelui Iustin, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi!

(Cătălin Rusu)

mai mult
1 2 3 4 5 42
Page 3 of 42