close

Promovate

ActualitatePromovate

23 august 1939, Pactul Stalin-Hitler

WhatsApp Image 2022-08-23 at 12.08.20

Pactul Ribbentrop-Molotov, cunoscut și ca Pactul Stalin-Hitler, a fost un tratat de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, semnat la Moscova, la 23 august 1939 de șeful guvernului[a] și ministrul de externe a URSS Viaceslav Molotov și ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop, în prezența lui Stalin.

 

mai mult
ActualitatePromovate

10.228 de copii săraci au fost pregătiți de școală prin biletele vândute la spectacolul „Inimo” de la Iași

iasi2

La Iași s-a desfășurat un eveniment fără precedent, trei zile de spectacole pentru a strânge bani pentru pregătirea de școală a 10.228 de copii din familii nevoiașe.

„Avem de pregătit de școală 10.228 de copii. Să oferim 10.228 de bucurii! Să aducem 10.228 de zâmbete!” a scris părintele Dan Damaschin în numele Asociației Glasul Vieții ce a organizat festivalul, un eveniment cu nume foarte sugestiv – INIMO.

Pe stadionul din Copou s-au adunat doar sâmbătă peste 20.000 de oameni, fără a-i pune la socoteală pe prichindei, oameni cu voie bună și inimă mare. Biletul a fost de fapt o donație pentru copii iar familiile cu mulți copii, persoanele cu dizabilități, copiii sub 14 ani au intrat liber.

Smiley, care a fost unul dintre artiștii ce au urcat pe scenă, a spus: „A fost fantastic, au venit foarte mulți oameni, s-au bucurat, au cântat, au fost de toate vârstele de la cei mici, la cei în vârstă, atmosferă foarte frumoasă. Le mulțumim mult că au venit și că au donat bani pentru copii”.

Un alt artist, Cornel Ilie de la VUNK a spus după spectacol: „Am simțit încărcătura celor care au venit aici să ajute așa cum pot ei. Puterea de a pune ceva în picioare și de a strânge atâta forță în același gând!”.

Copiii mai mici s-au bucurat să se întâlnească cu Circul de Stat din Chișinău sau cu trupa Zurli, cei mai mari i-au putut asculta pe Connect-R, Ștefan Bănică Jr. sau Andra.

Părintele Dan Damaschin și voluntarii asociației „Glasul Vieții” se îngrijesc de aproape 3.000 de familii sărmane în care cresc 11.000 de copilași. „Sunt prea mulți micuți nevoiași. Nu ar fi trebui să existe niciunul care să nu aibă hrană, hăinuțe, încălțăminte, rechizite. Nu ar fi trebuit… ”  a scris părintele.

Ajutorul pentru copiii a fost colectat și la Biserica Maternității „Cuza Vodă” și la cele 12 corturi care au fost amplasate în orașul Iași.

Ajutorul poate fi oferit în continuare pe contul Asociației ,,Glasul Vieții”, RO41RNCB0178156773130001 (LEI) sau la adresa Biserica Maternității „Cuza-Vodă”, str. Cuza-Vodă, nr. 34, Iași, Dănuț Damaschin – 0744.798.610, pr.dandamaschin@yahoo.com .

Via https://avereabisericii.ro/10-228-de-copii-saraci-au-fost-pregatiti-de-scoala-prin-biletele-vandute-la-spectacolul-inimo-de-la-iasi/

mai mult
ActualitatePromovate

Tabăra de Sculptură Monumentală Contemporană de la Ploiești – Ediția a IV-a, 2021

Vârtosu

”Să fim o grămăjoară, să fim o țară întreagă”

(Micro)Interviu, la încheierea lucrărilor, cu sculptorul Valentin Vârtosu

Reporter: Gata?

Valentin Vârtosu: Gata!

R.: Totul?

V.V.: Da. Cu Doamne-ajută! Cum zicea prietenul meu, care a venit anume azi: nu noi am făcut ce-am făcut, ci cu ajutorul Bunuțului. Cu ajutorul Bunuțului, am ajuns și în ziua de azi, în care mă simt împlinit, mă simt bine. Fiindcă am avut în spate aproape o lună de lucru, am avut colegi excepționali! A fost minunat! Dar am stat lângă piatră… Cum ziceam când am fost întrebat: am avut un granit. Cum vă spuneam la începutul lucrărilor, e o lucrare dedicată lui Nichita Stănescu, în măsura în care el a fost ca un munte în tot ce a făcut. E un omagiu adus lui, un dorumetru pentru Nichita.

R.: N-ați făcut deloc economie. Are trei module – ca navetele spațiale – lucrarea dvs.

V.V.: (zâmbind) Da, o comparație poznașă! Frumoasă, dară că… Da, așa s-a cerut ea să fie. Trei module. Trei pietre, una peste alta, care construiesc întregul. Poate e o trimitere spre trinitate, poate, iarăși, spre cele trei provincii românești, cum mă duc eu, uneori, cu gândul. Și e  o trimitere spre Nichita.

R.: Apropo: spuneați în primul nostru interviu că sunteți și profesor. Unde predă ”sculptorul din flori”?

V.V.: (cu un surâs complice) Sunt profesor la Liceul Teoretic cu Profil de Arte ”Ion și Doina Aldea-Teodorovici” din Chișinău. Profit de faptul că mi-ați pus această întrebare pentru a le mulțumi domnului director Iurie Donțu și doamnei director adjunct Lily Prisăcaru pentru că mi-au îngăduit, ba chiar m-au îndemnat să particip – în timpul anului școlar – la tabăra de sculptură de la Ploiești.

R.: Mi se pare mie sau aveți ochii umezi?

V.V.: Da. (zâmbind printre lacrimi) Bate soarele în ochi… Dar umezi în sensul că poate e o trăire lăuntrică, pe care o am tot timpul. Sper ca marea mea dorință să fie împlinită. Cu viața pe care o să mi-o dea Dumnezeu să o trăiesc, poate o să fim o ”grămăjoară”, să fim o țară întreagă.

R.: O dorință avem și noi. Să vă vedem și la edițiile viitoare, chiar dacă din doi în doi ani. Dar să mai veniți.

V.V.: Doamne-ajută! Cu drag, cu mare drag aș veni. Cu bucurie.

 

 

Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU

 

mai mult
Cenaclul I.L. CaragialePromovate

WhatsApp Image 2022-08-18 at 22.53.40

– Ședința Cenaclului “I. L. Caragiale” (22 august a. c.) are loc la Biblioteca Județeană “Nicolae Iorga”, sala MERIDIAN – Strada Sublocotenent Erou Călin Cătălin nr. 1, Ploiești.

Sub coordonarea Asociației “24pharte” ~ Nu există patriotism fără patrimoniu
Președinte – Ioan Vintilă FINTIȘ

Secretar literar – Ana Lucreția NEDELCU

mai mult
CreștinătatePromovate

Sfantul Ioan Gura de Aur despre VINDECAREA LUNATICULUI

vindecarea_lunaticului_4

„Venind ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, îngenunchind înaintea Lui şi zicînd: «Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este lunatic şi rău pătimeşte; de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă. Şi l-am dus la ucenicii Tai şi n-au putut să-l vindece”.

“Scriptura ni-l arată pe acest om foarte slab în credinţă. Din multe fapte se vede aceasta: din cele spuse de Hristos: „Toate sînt cu putinţă celui ce crede”; din cele spuse chiar de cel care a venit la Hristos: “Ajută necredinţei mele!”; din porunca dată de Hristos demonului ca să nu mai intre în fiul lui; şi în sfîrşit din cele spuse de om lui Hristos: “Dacă poţi!”

Aş putea fi însă întrebat:

– Dar dacă necredinţa aceluia a fost de vină că ucenicii n-au scos demonul din fiul lui, pentru ce Hristos îi mai învinuieşte?

– Ca să le arate că pot vindeca întotdeauna, chiar fără credinţa celor ce se apropie de ei. După cum de multe ori a fost de ajuns credinţa celui ce cerea pentru a dobîndi cererea chiar de la sfinţi mai mici, tot aşa de multe ori a fost de ajuns numai puterea sfinţilor pentru săvîrşirea unei minuni, chiar dacă nu credeau cei care veneau la ei. Amîndouă aceste cazuri se văd în Sfintele Scripturi. Corneliu şi cei din casa lui au atras harul Duhului numai prin credinţa lor. Pe vremea lui Elisei însă un mort a înviat fără să creadă cineva. Cei care au aruncat mortul în groapa lui Elisei, l-au aruncat fără nici o socoteală şi la întîmplare, nu din credinţă, ci de teamă; temîndu-se de tîlhari, au aruncat mortul în groapă şi au fugit; iar mortul a înviat numai prin puterea sfîntului trup al lui Elisei. De aici se vede că şi unii din ucenici erau slabi în credinţă, dar nu toţi. Stîlpii nu erau acolo.

Priveşte acum şi în alt chip nesocotinţa omului acestuia! Vine la Iisus şi, de faţă cu toţi oamenii, vorbeşte împotriva ucenicilor Lui, spunînd: „L-am adus la ucenicii Tăi şi n-au putut sa-l vindece”. Hristos însă, în faţa întregii mulţimi, scapă pe ucenici de învinuirea adusă şi arată că vina cea mare o are el, tatăl copilului, spunînd: „0, neam necredincios şi îndărătnic! Pînâ cînd voi fi cu voi!”

Nu adresează aceste cuvinte numai tatălui copilului, ca să nu-l ruşineze, ci tuturor iudeilor. Dacă Hristos n-ar fi luat apărarea ucenicilor Săi, poate că mulţi din cei de faţă s-ar fi smintit şi ar fi gîndit despre ucenici ce nu trebuia.

Prin cuvintele: „Pînă cînd voi fi cu voi!”, Domnul arată cît de plăcută ii este moartea; arată că o doreşte, că vrea să plece cît mai repede şi că pentru El nu răstignirea e grea, ci rămînerea împreună cu iudeii.

Hristos însă nu S-a mărginit să-l ţină numai de rău.

– Dar ce spune?

– “Aduceţi-Mi-l aici.

Hristos îl întreabă pe tatăl copilului de cîtă vreme se chinuie fiul lui. Pune această întrebare şi pentru a apăra pe ucenici de învinuire, dar şi pentru a sădi în sufletul tatălui bune nădejdi, ca să creadă că fiul lui va fi izbăvit de boala sa. Apoi îl lasă pe copil să se zvîrcolească. N-o face spre laudă – că se adunase mulţimea şi a ţinut-o de rău -, ci o face pentru tatăl copilului; pentru ca tatăl, cînd va vedea pe demon că se tulbură de cuvintele Domnului, să fie adus măcar aşa să creadă în minunea pe care o va face.

Cînd tatăl îi spune: “Din pruncie” şi: „Dacă poţi, ajuta-mă!”, Hristos îi răspunde: „Toate sînt cu putinţă celui ce crede!”, şi întoarce împotriva tatălui învinuirea pe care acesta o adusese ucenicilor. Cînd leprosul a spus: “Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti”, leprosul a dat mărturie de puterea lui Hristos, iar Domnul l-a lăudat şi a întărit spusele lui, zicînd: „Vreau! Curăţeşte-te!” Cînd însă tatăl copilului a rostit cuvinte nevrednice de puterea lui Hristos, spunînd: „Dacă poţi, ajuta-mâ!”, Domnul îl îndreaptă pentru că nu grăise aşa cum trebuia.

– Şi ce-i spune Domnul?

– „Dacă poţi să crezi toate sînt cu putinţă celui ce crede!” Cu alte cuvinte Hristos îi spune aşa: „Atît de mare este puterea Mea, că pot să dau şi altora puterea de a face minuni. Deci, dacă crezi cum trebuie, şi tu poţi vindeca şi pe fiul tău şi pe alţii mulţi”. Şi după ce a spus aceste cuvinte, a vindecat pe îndrăcit. Tu însă să vezi aici nu numai purtarea de grijă şi facerea de bine a lui Hristos, ci şi aceea că din clipa aceea n-a mai îngăduit demonului să locuiască în el, că dacă tînărul nu s-ar fi bucurat şi atunci de multa purtare de grijă a lui Dumnezeu, demonul l-ar fi ucis de mult. Că spunea tatăl lui că îl arunca în apă şi în foc. Iar demonul care a îndrăznit aceasta l-ar fi ucis negreşit, dacă Dumnezeu n-ar fi pus frîu puternic marii lui furii, aşa cum i-a apărat şi pe îndrăciţii aceia care umblau goi, care alergau prin pustietăţi şi se tăiau în pietre.

Să nu te tulburi că tînărul acesta este numit lunatic, şi nu îndrăcit. Aşa îl numea tatăl lui.

– Pentru ce atunci şi evanghelistul Matei spune că Hristos a vindecat mulţi lunatici?

– Il numeşte aşa, slujindu-se de felul de a vorbi al mulţimii. Că diavolul, ca să hulească luna, tăbărăşte peste cei stăpîniţi de el şi-i face să meargă după mersul lunii. Nu trebuie însă să se creadă că luna lucrează asupra lor – Doamne păzeşte! -, ci că diavolul falsifică adevărul pentru a huli luna. De aceea, această părere greşită a prins în popor; unii oameni simpli, înşelaţi fiind, numesc pe unii ca aceştia demoni; dar nici aceasta nu-i adevărat.

“Atunci apropiindu-se ucenicii Lui îndeosebi, L-au întrebat pentru ce ei n-au putut să scoată demonul”. Mi se pare că apostolii L-au întrebat pentru că erau neliniştiţi şi se temeau să nu fi pierdut harul ce li se dăduse. Că primiseră putere împotriva demonilor necuraţi. De aceea îl şi întreabă, apropiindu-se de El îndeosebi; nu-L întreabă îndeosebi pentru că le-ar fi fost ruşine – că fapta se petrecuse, iar neputinţa lor, vădită, aşa că era de prisos să le mai fie ruşine să-şi mărturisească neputinţa lor şi cu cuvîntul -, ci pentru că voiau să-L întrebe despre un lucru mare şi tainic.

– Ce le-a răspuns Hristos?

– „Din pricina necredinţei voastre, le-a spus El. Dacă veţi avea credinţă cît un grăunte de muştar şi veţi zice muntelui acestuia: «Mută-te!», se va muta şi nimic nu vă va fi cu neputinţă”.

Dacă ai întreba: „Ce munte au mutat apostolii?”, îţi voi spune că ei au făcut minuni cu mult mai mari, înviind nenumăraţi morţi. De altfel nici nu este acelaşi lucru a muta un munte cu a urni moartea din trup. Se spune că mai tîrziu unii sfinţi, cu mult mai mici decît apostolii, au mutat şi munţi cînd a fost nevoie. Aşadar e lămurit că, dacă ar fi fost nevoie, ar fi mutat şi apostolii munţi. Nu-i învinui, dar, dacă n-a fost nevoie atunci să mute munţii! De altfel şi Hristos n-a spus: „Negreşit veţi muta munţi”, ci că „veţi putea face şi asta”. Iar dacă n-au mutat munţi, nu i-au mutat, nu pentru că n-au putut – cum să nu fi putut, cînd au tăcut minuni mai mari? -, ci pentru că n-au voit, nefiind nevoie. Se poate însă ca apostolii să fi mutat şi munţi, dar să nu se fi scris. Că nu s-au scris toate minunile pe care le au săvîrşit.

Dar pe vremea aceea, cînd li s-a adus lunaticul, apostolii erau cu mult mai nedesăvîrsiti.

– Ce vrei să spui? Nici această credinţă n-o aveau atunci?

– N-o aveau! Nici ei nu erau totdeauna la fel de credincioşi. De pildă Petru, o dată este numit fericit de Domnul, altă dată este ţinut de rău. Şi ceilalţi apostoli au fost ţinuţi de rău că sînt nişte nepricepuţi, cînd n-au înţeles pilda cu aluatul. S-a întîmplat, dar, ca şi atunci, cu acelaşi prilej, apostolii să fi fost slabi în credinţă. Că înainte de răstignire nu erau desăvîrsiti.

Hristos vorbeşte aici de credinţa în minuni şi aminteşte de grăuntele de muştar, ca să arate cît de mare este puterea credinţei. Grăuntele de muştar pare mic, mic de tot, dar are o putere mai mare decît toate seminţele. Hristos dă deci ca pildă grăuntele de muştar pentru a arăta că chiar puţină credinţă adevărată poate foarte mult. Şi nu s-a mărginit numai la atîta, ci a şi adăugat că şi munţii îi poate muta credinţa. Merge chiar mai departe, că spune: „Nimic nu vă va fi cu neputinţă”. Te rog sa admiri cu acest prilej filozofia ucenicilor şi puterea Duhului. Filozofia ucenicilor, ca nu şi-au ascuns slăbiciunea; puterea Duhului, că pe cei care nu aveau credinţă nici cît un grăunte de muştar, Sfîntul Duh i-a urcat încetul cu încetul atit de sus, încît a izvorît din ei credinţă bogată ca rîurile şi izvoarele.

„Acest neam de demoni nu iese decit cu rugăciune şi cu post”. Hristos vorbeşte aici de toate neamurile de demoni, nu numai de demonii care stăpînesc pe lunatici. Si iată că le pune de mai înainte temeiul învăţăturii despre post.

Să nu-mi spui mie de cazurile rare cind unii au scos demonii şi fără post! Chiar dacă poti spune un caz sau două de oameni care să fi scos fara post pe demoni, îţi spun că este cu neputinţă ca un om, care trăieşte in desfătări, să izbăvească pe cineva care suferă de o astfel de boală.

Pentru vindecarea unui om, care are o boală ca aceasta, este mai cu seamă nevoie de post.

– Dar dacă ai credinţă, pentru ce trebuie să mai şi posteşti? m-ar putea întreba cineva.

– Pentru că împreună cu credinţa postul ne dă mai mare putere. Postul sădeşte în sufletul omului filozofie, face din om înger, doboară puterile cele netrupeşti; dar nu postul singur, ci e nevoie şi de rugăciune; şi în primul rînd de rugăciune.

Să-ţi arăt la cîte bunătăţi dă naştere rugăciunea unită cu postul! Omul care se roagă cum trebuie şi posteşte nu are nevoie de multe lucruri; iar omul care nu are nevoie de multe lucruri nu poate îndrăgi banii şi averile, ci este înclinat spre milostenie. Cel care posteşte este uşor şi înaripat; se roagă cu mintea trează, postul stinge poftele cele rele, pogoară mila lui Dumnezeu, smereşte sufletul îngîmfat. De aceea şi apostolii posteau aproape totdeauna. Cel care se roagă şi posteşte are două aripi şi este mai uşor decît vîntul. Cînd se roagă nu cască, nu se întinde, nu amorţeşte, cum păţesc cei mai mulţi, ci este mai iute ca focul şi este mai presus de pămînt. De aceea mai cu seamă unul ca acesta este duşman şi vrăjmaş demonilor. Nimic nu este mai puternic ca un om care se roagă cum trebuie. Dacă o femeie a avut puterea să înduplece pe un judecător crud, care nici de Dumnezeu nu se temea şi nici de oameni nu se ruşina, cu mult mai mult va atrage asupra sa mila lui Dumnezeu cel care se roagă neîncetat Lui, care-şi înfrînează pîntecele şi alungă de la el desfătarea şi îmbuibarea.

Dacă îţi este trupul neputincios şi nu poţi posti neîncetat, nu îţi este neputincios ca să te rogi, nici fără putere ca să dispreţuieşti poftele pîntecelui. Chiar dacă nu poţi să posteşti, totuşi poţi să nu te îmbuibezi. Nu-i puţin lucru şi acesta, nici departe de post, ci în stare să pună capăt furiei diavolului. Că nimic nu este atît de plăcut diavolului, ca desfătarea şi beţia, pentru că ele sînt izvorul şi mama tuturor păcatelor. Cu beţia şi îmbuibarea i-a făcut odinioară diavolul pe iudei să se închine la idoli. Cu ele a aprins în sodomeni pofte nelegiuite, că spune profetul: “Aceasta este fărădelegea sodomenilor, se răsfăţau întru mîndrie, în îmbuibare cu pîine şi în desfătări”. Cu ele a pierdut diavolul pe nenumăraţi alţii şi i-a aruncat în iad. Ce rău nu săvîrşesc beţia şi desfătarea? Face din oameni porci şi mai răi decît porcii. Porcul se tăvăleşte în noroi şi se hrăneşte cu murdărie, dar omul care bea şi se îmbuibează mănîncă la o masă mai dezgustatoare decît masa porcului; că la o astfel de masă pune la cale împreunări neîngăduite şi iubiri nelegiuite. Unul ca acesta nu se deosebeşte de un îndrăcit: este tot atît de neruşinat, tot atît de furios. De îndrăcit ne este milă, pe acesta îl urîm, îi întoarcem spatele.

– Pentru ce?

– Pentru că de buna lui voie aduce asupra sa nebunia asta şi face canaluri de hazna din gură, din ochi, din nas, într-un cuvînt, din toate mădularele sale. Dacă ai putea să te uiţi acum şi înăuntrul lui, ai vedea că sufletul lui e îngheţat şi amorţit ca în vreme de iarnă şi de ger, iar din pricina furtunii prea mari cîrma sufletului nu-i mai poate fi de vreun folos. Mă ruşinez să spun cîte rele suferă – bărbaţi şi femei – din pricina beţiei şi a îmbuibării; o las pe seama conştiinţei acelora care cunosc, pe propria lor piele, relele acestea. Ce poate fi mai ruşinos decît o femeie beată sau numai ameţită? Cu cît vasul e mai slab, cu atît şi naufragiul e mai mare, fie că e femeie liberă, fie că e roabă. Femeia liberă se face de rîs în faţa cetelor ei de roabe; roaba iarăşi la fel, între roabe. Şi fac – şi una şi alta – să fie hulite de oamenii fără de minte darurile lui Dumnezeu. Cînd se întîmplă astfel de beţii, aud pe mulţi spunînd: „Să nu mai fie vin”. Ce nesocotinţă! Ce nebunie! învinuieşti darurile lui Dumnezeu pentru că păcătuiesc alţii? Aceasta însă e curată nebunie! Nu-i vinul de vină, ci neînfrînarea celor care se folosesc rău de vin. Spune, dar, „Să nu fie beţie! Să nu fie îmbuibare!”; dar dacă spui: „Să nu fie vin!”, vei spune, păşind înainte puţin cîte puţin: „Să nu fie cuţit!”, din pricina ucigaşilor; „Să nu fie noapte!”, din pricina hoţilor; „Să nu fie lumină!”, din pricina clevetirilor; „Să nu fie femeie!”, din pricina desfrînărilor; şi, ca să spun pe scurt, ai desfiinţat tot ce e pe lume.

Dar să nu faci aşa! Gîndul acesta vine de la diavol. Nu huli vinul, ci beţia! Ia pe beţiv, cînd este treaz; zugrăveşte-i toată hidoşenia beţiei şi spune-i: „Vinul a fost dat ca să ne veselim, nu ca să ne facem de ocară; ca să rîdem, nu ca să fim de rîs; ca să ne însănătoşim, nu ca să ne îmbolnăvim; ca să îndreptăm slăbiciunea trupului, nu ca să surpăm tăria sufletului. Dumnezeu te-a cinstit cînd a dat pe pămînt acest dar, vinul. Pentru ce te faci de ocară cu necumpătarea ta? Ascultă ce spune Pavel: „Foloseşte-te de puţin vin, pentru stomacul tău şi pentru desele tale suferinţe”. Dacă Timotei, sfîntul acela, care era bolnav şi suferea de nenumărate boli, n-a băut vin pînă ce nu ia îngăduit Pavel, dascălul lui, ce iertare mai putem avea noi care, sănătoşi fiind, ne îmbătăm? Aceluia Pavel îi spunea: „Foloseste-te de puţin vin pentru stomacul tău “; iar acelora dintre voi, care vă îmbătaţi, vă spune: „Folosiţi-vă de puţin vin pentru desfrînările voastre, pentru desele voastre cuvinte de ruşine, pentru celelalte pofte rele, pe care de obicei le naşte beţia!”

Iar dacă nu vreţi să vă abţineţi de la vin pentru pricinile acestea, abţineţi-vă cel puţin pentru ruşinea şi necazurile ce le aduce cu sine beţia! Vinul a fost dat ca să ne veselim. „Vinul, spune Scriptura, veseleşte inima omului”; dar voi pîngăriţi şi această însuşire a vinului. Ce veselie poate să-ţi mai facă vinul, cînd nu mai eşti în toată firea, cînd te doare tot trupul, cînd vezi că toate se învîrt în jurul tău, cînd te ia ameţeala şi cînd te legi la cap ca bolnavii de friguri, care-şi frecţionează capetele cu untdelemn?

Aceste cuvinte nu le adresez tuturora; dar, mai bine spus, le adresez tuturora; nu pentru că toţi vă îmbătaţi – Doamne fereşte! -, ci pentru că cei care nu se îmbată n-au grijă de cei ce se îmbată. De aceea mă adresez mai degrabă vouă, celor sănătoşi; pentru că şi doctorul lasă pe bolnavi şi vorbeşte cu cei care stau lîngă bolnavi. Către voi, dar, îndrept cuvîntul meu, rugîndu-vă să nu fiţi stăpîniţi vreodată de această patimă şi să scăpaţi de ea pe cei stăpîniţi de ea, ca să nu pară mai răi decît animalele. Animalele nu beau mai mult decît au nevoie; beţivii însă sînt mai lipsiţi de judecată decît animalele, că depăşesc hotarele cumpătării. Cît de superior le este măgarul? Cît de superior le este cainele? Fiecare din aceste animale şi din toate celelalte animale, fie de mănîncă, fie de bea, cunoaşte hotarul saţiului şi nu trece dincolo de trebuinţă! Chiar de-ar fi nenumăraţi cei care le-ar sili, nu vor vrea să mănînce şi să bea mai mult decît le trebuie. Deci şi în această privinţă, voi, beţivilor, sînteti mai răi chiar decît animalele cele necuvântătoare; nu numai oamenii treji vă socotesc aşa, ci chiar voi înşivă. Că voi înşivă vă socotiţi mai răi decît cîinii şi măgarii se va vedea din cele ce voi spune. Pe animalele acestea nu le sileşti să mănînce peste măsură; iar dacă cineva te-ar întreba: „Pentru ce?”, i-ai răspunde: „Ca să nu se îmbolnăvească!” De tine însă n-ai niciodată această purtare de grijă! Vezi că te socoteşti a fi de mai puţin preţ decît animalele acelea? N-ai nici o grijă de tine, deşi eşti necontenit în mijlocul furtunii. Nu te simţi rău din pricina beţiei numai în ziua în care te-ai îmbătat, ci şi a doua zi. Şi după cum unui om, care scapă de friguri, îi mai rămîne în trup slăbiciunea pricinuită de friguri, tot aşa şi ţie, după ce ţi-a trecut beţia, se mai învîrte în sufletul şi trupul tău mahmureala pricinuită de beţie. Nenorocitul tău trup stă înţepenit, ca o corabie după naufragiu; iar sufletul tău, mai nenorocit decît trupul, dezlănţuie furtuna, deşi se potolise. Şi tocmai cînd se părea că se cuminţeşte, atunci i se aprinde pofta, atunci mai cu seamă îl apucă dorul de beţie şi-i trec pe dinaintea ochilor vin, butoaie cu vin, sticle şi pahare pline. Şi după cum o corabie, naufragiată de furtună, după ce a trecut furtuna rămîne cu paguba pricinuită de furtună, tot aşa şi cu beţivul. Şi după cum corăbierii, în timpul furtunii, aruncă în mare mărfurile din corabie, aşa şi beţivul aruncă de la el toate faptele lui bune. De-ar fi cu trupul şi cu sufletul curat, de-ar fi ruşinos, priceput, blînd, smerit, beţia le aruncă pe toate acestea în oceanul fărădelegii. Dar după ce a fost aruncat totul afară, nu mai este nici o asemănare între corabie si beţiv. Corabia se uşurează după ce a aruncat încărcătura, dar beţivul se îngreuiază şi mai mult. In locul bogăţiei aceleia primeşte nisip, apă sărată şi toate gunoaiele beţiei, care îneacă îndată corabia cu călător şi cu cîrmaci cu tot.

Ca să nu păţim şi noi aşa, să ne izbăvim de această furtună. Nu poţi vedea împărăţia cerurilor dacă eşti beţiv. „Nu vă înşelaţi, spune Pavel, nici beţivii, nici hulitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu”. Dar pentru ce vorbesc eu de împărăţia cerurilor? Dacă eşti beţiv nu poţi vedea nici lucrurile de pe lumea asta. Beţia face din zi noapte şi din lumină întuneric. Beţivii au ochii deschişi, dar nu văd nici ceea ce le stă înaintea picioarelor. Grozăvia nu-i numai atîta, ci, pe lîngă asta, beţivii mai îndură o altă pedeapsă şi mai cumplită: sînt trişti fără pricină, furioşi, bolnavi, luaţi necontenit în rîs şi ocăriţi. Ce iertare mai pot avea aceşti oameni, care îşi pricinuiesc singuri atîtea nenorociri? Nici una!

Să fugim, dar, de această boală, ca să dobîndim şi bunătăţile de aici şi pe cele viitoare, cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia slava şi puterea, împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, în vecii vecilor, Amin”.

(Sf. Ioan Gura de AurOmilii la Matei, EIMBOR, Bucuresti, 1994)

Via http://www.cuvantul-ortodox.ro/sfantul-ioan-gura-de-aur-despre-vindecarea-lunaticului/

mai mult
CronicăPromovate

M-am trezit

WhatsApp Image 2022-08-18 at 10.31.22

Sunt fascinată de vise, când reușesc să mi le amintesc.

De cum se întâmplă niște chestii atât de neverosimile în lumea reală, dar în vis totul e atât de simplu și de natural.
De cum întâlnesti oameni cunoscuți, dar și necunoscuți în viața reala, dar care acolo îți sunt prieteni.

In vise revin adesea personajele alea, care se transformă ca în viața reală, se îngrășa, albesc, îmbătrânesc, au alte joburi
ori sunt într-o cu totul altă parte decât într-un vis anterior. Timpul trece și acolo. Altfel, dar trece.
Totuși, de fiecare dată ne recunoaștem când ne întâlnim în vis și povestim despre prieteni comuni, tot din vis.
Dar știm, cumva, că fiecare are și o lume reală, deși nu vorbim prea des despre asta.

Cu un prieten vechi din vis am fost azi-noapte – spre dimineața- într-o expediție pe munte.
Nu știu ce munte, posibil să fi fost Himalaya. Sau poate era un munte din vis.
In viața reală nu-mi amintesc numele lui, în cealaltă lume ne știm bine.
Cu el și cu un tovaras de-al lui, Mike, m-am întâlnit și când am intrat prin oglinda unei toalete publice inundate, m-a ajutat să merg cu capul în jos pe niște dungi de pe tavan, și ne întâlnim și la pub-ul ala în care mă duc în unele vise.
Cred că e un prieten din coplilăria din vis.

Azi dimineața începusem să urcăm pe un traseu cald – nu știu cum vine asta în lumea reală, în vis era clar – și când ajunsesem la o înălțime de la care se vedea bine cabana de unde plecasem și întrega tabără, a început cutremurul.
A fost primul cutremur din ambele lumi care nu m-a speriat, deși era destul de puternic.
Doar am zis “băi, e cutremur” și am stat si m-am uitat in jos cum mi se mișca pământul sub picioare, se zgâlțâia din ce în ce mai tare, aproape ca în tâmpenia aia de “tagada” din parcurile de distracții, apoi m-am uitat în jur și tot peisajul se modifica treptat,
hai fuga înapoi, a zis tipul ăla, prietenul meu, să mai prindem cabana
(se refera la cabana ca și cum ar fi fost o telecabină)
și-am luat-o la fugă înapoi, toți oamenii făceau asta, fugeau la vale,
eu aveam niște ghete foarte șmechere, cu arcuri, făceam salturi
și tot nu-mi era frică, mă distram.

Abia când cutremurul s-a oprit brusc – nu ajunsesem la cabana-telecabină încă, eram pe un platou de stâncă albastră – m-am speriat că m-am gândit ce face fii-mea – care era acasă, in România, unde presupuneam eu că a fost, de asemenea, cutremur ia telefonul meu și sună, mi-a zis ăsta, prietenul meu, și mi-a dat un fel de instalație ca o umbrela mare, neagră deschisă – nu e clar unde ținuse “telefonul” ăla până atunci,
cert e că avea două butoane pe mâner și am sunat-o pe Erika,
a răspuns destul de repede, eu stăteam sub umbrela aia și fii-mea m-a întrebat cumva uimită și cumva iritată
băi, mami, de ce mă suni PE TELEVIZOR?
și am văzut atunci ce vedea ea,
dar o vedeam și pe ea, era pe canapea și se uita la mine, mă vedem și pe mine, pe ecranul televizorului,
cum stăteam pe platoul ăla albastru sub o umbrela mare.
Ciudat, în imaginea cu mine din televizor ploua tare și fii-mea a zis
…dar intră odată, nu mai sta aiurea în ploaie
și-am intrat la mine în casă. Ecranul televizorului era albastru și Erika dormea pe canapea, l-am oprit, am învelit-o și m-am dus să mă culc. A început să sune telefonul, tare, insistent, știam cine e. Era prietenul meu din vis, dar n-am mai reușit să-i răspund și să-i explic de ce am plecat, că m-am trezit.

Oana Costea

mai mult
CreștinătatePromovate

De 35 de ani se luptau sectanţii să-l facă adventist. Dacă îl amăgeau pe el, atunci îi cucereau pe toţi din sat

Captură de ecran 2022-08-18 230629

A venit odată unul, care m-a impresionat aşa de tare, era din Maramureş, şi zic: „Aţi venit aici la băi?” „Nu, domnule Părinte! N-am venit! Am venit special la Sfinţia ta!” Era în Săptămâna Mare, Sâmbăta Mare. Şi l-am spovedit. Nu am avut de lucru şi l-am întrebat dacă a postit. Dar cu acest om, de 35 de ani se luptau sectanţii să-l facă adventist, încă şi nevasta lui de 35 de ani se dăduse la adventişti. Vă închipuiţi! El, săracul, nu avea Paşti, nu avea Crăciun… Dar nu s-a lăsat! Era un om foarte înalt şi voinic şi sufleteşte. Că dacă îl amăgeau pe el adventiştii, atunci îi cucereau pe toţi din sat.

Dar, nu am de lucru şi-l întreb dacă a postit: „N-am postit, domnule părinte! Ieri a fost Vinerea Mare, am mâncat şi atunci!” Atunci zic în sinea mea: „Arsenie, ce faci?” Dar deodată mi-am amintit: „Au oare postul decide sau sfărâmarea inimii? Omul acesta de 35 de ani lupta pentru Ortodoxie, pentru credinţa lui adevărată şi strămoşească!” „Bine, zic, te împărtăşeşti, dar nu mai mănânci până mâine!” Mai erau câteva ceasuri!

Nu vă lăsaţi! Oricât aţi fi de neînsemnaţi, oricât aţi fi de obosiţi, nu trebuie să vă lăsaţi. Căci vă repet, nicio nenorocire nu înseamnă ceva. Nimic nu e pierdut, cât credinţa este în picioare, capul se ridică din nou şi sufletul nu abdică. Să ferească Dumnezeu de întristări! Nu vă temeţi! E adevărat, gândul la iad şi numai la iad, dar nădejdea la Dumnezeu fără de întrerupere, gândindu-ne că ne iubeşte mai mult.

Părintele Arsenie Papacioc

Extras din Ne vorbește Părintele Arsenie, ediția a 2-a, Vol. 2, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2010, pag. 139

mai mult
Promovate

Constantin Brâncoveanu

C-tin_Brancoveanu

Sfântul Martir și Binecredinciosul Voievod Constantin Brâncoveanu a fost Domn al Țării Românești între anii 1688 – 1714. În timpul cât a domnit, Țara Românească a cunoscut o perioadă de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale. În 1714, pe 15 august, a fost martirizat de către turci, la Constantinopol (în prezent Istanbul), împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei), precum și cu sfetnicul său Ianache Văcărescu. Cu toții sunt prăznuiți pe 16 august, sub numele de Sfinții martiri Brâncoveni.

VIAȚA

Constantin Brâncoveanu s-a născut în anul 1654, la Brâncoveni (actualmente comună în județul Olt), într-o veche familie boierească. Era fiul lui Matei („Papa”) Brâncoveanu și al Stancăi, sora domnitorului Șerban Cantacuzino. Rămânând orfan de tată la vârsta de doar un an, a fost crescut de un unchi al său, stolnicul Constantin Cantacuzino (un reprezentat de seamă al culturii umaniste în spațiul românesc), care i-a oferit o educație aleasă pentru acele vremuri, învățând, printre altele, greaca, latina și slavona.

Căsătorit cu Marica, nepoata lui Antonie Vodă din Popești, Constantin Brâncoveanu a avut cu aceasta patru fii: Constantin, Ștefan, Radu și Matei și șapte fete: Stanca, Maria, Safta, Ancuța, Elenca, Bălașa și Smaranda.[1]

Domnia lui Constantin Brâncoveanu a marcat în Țara Românească o perioadă de progres economic și cultural-artistic, de inițiative de modernizare a aparatului statal, de reformare a sistemului fiscal. Brâncoveanu a organizat cancelaria statului în vederea întreținerii raporturilor cu puterile străine. Epoca brâncovenească s-a deschis influențelor occidentale care au început să prevaleze asupra celor orientale. Astfel s-a creat o sinteză originală națională, prin aportul tradiției răsăritene și a celei occidentale.[2]

Principalele direcții ale politicii interne a lui Constantin Brâncoveanu au fost:

  • întărirea rolului domniei;
  • reorganizarea sistemului fiscal;
  • promovarea unor relații strânse cu Moldova și Transilvania.

În ce privește politica externă, Constantin Brâncoveanu a încercat să mențină o politică echilibrată între Imperiul Otoman, căruia îi era vasal, și Sfântul Imperiu Roman (Habsburgic), a cărui expansiune ajunsese până la hotarele Țării Românești (după cucerirea Transilvaniei, recunoscută de Poarta Otomană prin tratatul de pace de la Karlowitz, din 1699).

Însă, în 1709, o conjunctură europeană nefavorabilă și unele greșeli politice ale lui Constantin Brâncoveanu au dus la sfârșitul său tragic și la dezastrul familiei sale. Regele Suediei, Carol al XII-lea, fusese învins la Poltava de către țarul Rusiei, Petru cel Mare. Armata rusă a intrat pe teritoriul Moldovei, pentru a se lupta cu turcii, aliații lui Carol al XII-lea. Brâncoveanu a încercat să se alieze cu rușii, trimițându-i țarului o scrisoare în care îi promitea că îl va ajuta la aprovizionarea armatei. Petru cel Mare i-a mulțumit și i-a trimis 300 de pungi cu aur, contravaloarea serviciilor pentru aprovizionarea armatei ruse. Tot în acel timp, turcii îi dăduseră domnia Moldovei lui Dimitrie Cantemir, dușman declarat al familiei Brâncovenilor, cu însărcinarea expresă de a raporta Divanului orice mișcare făcută de Constantin Brâncoveanu. Primul lucru pe care l-a făcut însă Cantemir a fost să se alieze cu țarul. Prudent, Brâncoveanu a încercat să mențină un echilibru între cele două tabere. El și-a adunat oștile în tabăra de la Urlați (județul Prahova), aproape de granița cu Moldova. În cazul în care rușii ar fi intrat în Țara Românească, s-ar fi aliat cu ei; dacă însă turcii ar fi fost mai rapizi, ar fi rămas de partea acestora. Planurile i-au fost dejucate chiar de către vărul său, spătarul Toma Cantacuzino, care, împreună cu mai mulți boieri, a trecut în tabăra țarului. Speriat, Brâncoveanu i-a trimis înapoi lui Petru cel Mare cele 300 de pungi, iar turcilor proviziile, contribuind la eșecul militar al țarului, în bătălia de pe Prut (Stănilești, 1711), care s-a văzut nevoit să încheie pace cu turcii.

Deși pe moment Brâncoveanu și-a păstrat tronul, turcii nu i-au iertat încercarea de trădare din 1711. Răzbunarea lor a venit abia după trei ani, în 1714, când Brâncoveanu nici nu mai bănuia că ar mai putea avea dușmani puternici. Însă, toate rudele lui, Cantacuzinii, care îi sprijiniseră până atunci domnia, se întoarseră de această dată împotriva lui. Deși Brâncoveanu făcuse mari eforturi pentru a-i convinge pe otomani că gestul spătarului Toma Cantacuzino, de a trece de partea rușilor în timpul războiului ruso-turc din 1711, nu exprimase și voința sa, o nouă acuzație s-a adăugat la adresa sa. Învinuit, după cum spunea cronicarul turc Mehmed Rașid că „adunase multe bogății și arme pentru a se opune și pregăti o răscoală, așteptând ca să-și arate dorința de a domni în chip absolut independent”[3], Brâncoveanu a fost mazilit în anul 1714. Împreună cu familia sa, a fost dus la Istanbul și închis la Edicule („Cetatea celor șapte turnuri”), iar toate averile sale i-au fost confiscate.

Pe 15 august 1714 a fost executat la Istanbul, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei), precum și cu sfetnicul său Ianache Văcărescu.

Influența sa asupra dezvoltării vieții spirituale a românilor

În perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu cultura românească a cunoscut o perioadă de înflorire, domnitorul fiind un fervent sprijinitor al culturii. În cei 26 de ani de domnie, Brâncoveanu s-a dovedit un gospodar desăvârșit și bun administrator al avuțiilor țării, instaurând o epocă de prosperitate și de pace.

Domnitorul a inițiat o amplă activitate de construcții religioase și laice, îmbinând armonios în arhitectură, pictură murală și sculptură tradiția autohtonă, stilul neo-bizantin și ideile novatoare ale renascentismului italian într-un nou stil caracteristic, numit „stilul brâncovenesc”. Denumirea de stil brâncovenesc, sau de artă brâncovenească, este folosită în istoriografia română de artă pentru arhitectura și artele plastice din Țara Românească în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Deoarece această epocă a influențat în mod hotărâtor evoluțiile de mai târziu, termenul se folosește prin extensie și pentru a descrie operele de artă din vremea primilor Mavrocordați, până către 1730. Istoricii de artă caracterizează uneori stilul prin analogie cu renașterea apuseană, datorită structurilor sale clare, raționaliste, dar exuberanța lui decorativă permite și folosirea termenului de „baroc brâncovenesc”.[4]

Constantin Brâncoveanu și-a asumat rolul de protector al tiparului și școlilor din Țara Românească, dar și din Transilvania, numele său fiind întâlnit între cele ale donatorilor de la școala românească din Şcheii Brașovului.[5] S-a înconjurat de personalități de cultură din țară și străinătate, susținând financiar și diplomatic pregătirea tinerei generații de cadre în școlile europene.

În 1689 l-a adus de la Istanbul pe Antim Ivireanul, viitorul mitropolit, sub îndrumarea căruia s-au tipărit numeroase cărți românești, grecești, slave și chiar arabe, turcești și georgiene.

Constantin Brâncoveanu a înființat în 1694 Academia domnească din București, o școală superioară („colegiu public pentru pământeni și străini”) având ca limbă de predare greaca veche, în clădirile de la mănăstirea „Sfântul Sava”. În 1707 a reorganizat-o, numind în fruntea ei pe învățatul grec Sevastos Kyminitis, urmat de Marcu Porfiropol.

În paralel cu „Academia de la Sfântul Sava”, funcționau și alte școli, în incinta unor mănăstiri, în care se preda în slavonește și în românește. Așa au fost școlile de la mănăstirile Sfântul Gheorghe Vechi și Colțea, amândouă în București, care pregăteau dieci pentru cancelariile domnești, preoți și dascăli. O serie de școli românești existau în orașele țării, în mănăstiri și chiar în mediul rural. În câteva mănăstiri au luat ființă biblioteci, cu lucrări procurate din mari centre culturale din apusul Europei; printre acestea se remarcau biblioteca de la mănăstirea Mărgineni (ctitoria lui Constantin Cantacuzino) și biblioteca mănăstirii Horezu, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu.

Voievodul Constantin Brâncoveanu a rămas în istorie și în conștiința națională și ca un mare ocrotitor al tiparului. Domnia lui debutează printr-un act de cultură și anume prin apariția Bibliei de la București, prima ediție integrală a Sfintei Scripturi în limba română, operă de mari proporții pentru acel timp (944 pagini format mare, pe două coloane, cu literă măruntă). Tipărirea începuse încă din timpul lui Șerban Cantacuzino, la 5 noiembrie 1687; un prim tiraj era terminat în septembrie 1688, deci în timpul vieții acestuia. Al doilea tiraj s-a terminat abia în noiembrie 1688, sub noul domnitor. Potrivit unei note dintr-o altă tipăritură, Brâncoveanu, ca mare logofăt al Țării Românești, fusese „ispravnicul” lucrării de tipărire a acestei prime Biblii românești.

Pe lângă tipografia mai veche înființată în 1678 la București de către mitropolitul Varlaam, s-au înființat acum câteva tipografii noi: la Buzău în 1691, prin strădaniile episcopului Mitrofan (un moldovean, fost episcop de Huși), la Snagov în 1694, la Râmnicu Vâlcea în 1705, la Târgoviște în 1708, toate prin osteneala lui Antim Ivireanul care, dintr-un smerit ieromonah, a ajuns să fie ales în 1705 episcop la Râmnic, iar în 1708 mitropolit. S-au tipărit felurite cărți: de slujbă, de teologie, de învățătură, de combatere a catolicismului și calvinismului, toate în limbile română, greacă, slavonă și chiar arabă.

Sursă: https://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu 

mai mult
CronicăPromovate

În urmă cu vreo 15 ani

WhatsApp Image 2022-08-15 at 15.46.29

In urma cu vreo 15 ani mi-am petrecut vara facand reportaje, prin Paris, pentru RFI. Am adorat sa fac asta, a fost partea de presa care mi-a placut cel mai mult.
Va intrebati, probabil, cum poti sa faci pentru radio reportaje atat de « vizuale ». Ei bine, e chiar o provocare…
Aceasta e o expozitie care avea loc in acea vara la Musée Maillol. Am gasit albumul la vanzare zilele trecute cand am vizitat expozitia McCurry si deodata, la fel ca madeleina lui Proust, vederea lui mi-a rezdus pregnant in memorie vara aceea.
Am folost extrase din confesiunile fotografului care a facut aceasta ultima sedinta foto cu Marilyn Monroe, fotografii care se afla intr-o colectie privata si care erau prezentate publicului pentru prima data. Foarte intime, ca si cum fotograful ar fi vrut sa faca un catharsis dupa acea dupa amiaza petrecuta intr-un apartament din New York transformat in studio – intre sticlele cu vin si sampanie, soarele filtrat printre draperii si nuditatea Marilynei.
Vocea, pentru radio, a facut-o Tudor Tepeneag si mi-a facut impresia ca si el, citind confesiunile lui Bert Stern, era posedat de aceasta fascinatie pe care Marilyn Monroe a exercitat-o asupra tuturor, barbati si femei.

Marcela Feraru

mai mult
ActualitatePersonalitățiPromovate

”Ai reușit, Daniel!”

DANIEL-DAN-1-870×522

(Micro)Interviu, la finalul Taberei de Sculptură Monumentală Contemporană de la Ploiești – Ediția a IV-a, 2021
cu sculptorul Dan Daniel
 
Reporter: Trist? Bucuros?
Dan Daniel: Superbucuros! Extraordinar! Foarte bucuros! Nu pot să descriu în cuvinte ce simt acum. Am reușit în ceea ce mi-am dorit enorm de mult să fac. Unii dintre prietenii mei, ieri, cînd le-am arătat pe video ce-am făcut, au rămas uimiți… Au zis: Ai reușit, Daniel!
R.: Dacă au spus-o prietenii, înseamnă că, într-adevăr, așa stau lucrurile. În sfârșit, după atâta travaliu, vă văd relaxat, la o țigară. Țigara de după, nu?
D.D.: (râde) Da, așa e. Țigările de după.
R.: V-a reușit întru totul? Am înțeles că sunteți în întârziere cu gravatul.
D.D.: Semnătura urmează în câteva minute. Am lucrat aseară până târziu, am schimbat un pic dimensiunile.
R.: Cam până pe la cât?
D.D.: Cam până pe la ora 10.
R.: Ați putut să lucrați la lumina aia?
D.D.: Am avut prieteni pe care i-am cunoscut aici. Au venit, m-au sprijinit, au stat cu lanterna de la telefon aprinsă. M-au ajutat chiar și să tai. Au mai tăiat ei în locul meu, că nu mai aveam forță deloc în mușchi.
R.: Deja lucrarea și-a luat zborul spre galaxia imaginară. Trecem de Saturn până diseară?
D.D.: Trecem, trecem… Mi-e ciudă că trebuie să plec în noaptea asta. Și o s-o las aici, singură (în acest moment, artistul  izbucnește în plâns).
R.: Spuneți că vă e ciudă că o să plecați. Dar nu va fi singură lucrarea. Va fi admirată de mai mulți vizitatori, spectatori, decât la un meci de fotbal pe Nou Camp, să zicem. Vor fi sute de mii, poate milioane, cu timpul.
D.D.: Sper ca oamenii să vină și să se bucure. Dar nu plâng de tristețe, de bucurie plâng.
R.: Și nu uitați că purtați numele Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române! Uite, sunt aproape să garantez că Preasfinția Sa nu va rata ocazia de a veni să admire operele tizului său.
D.D.: Sper, dar nu… Ca să ajung la nivelul dânsului mai e mult, foarte mult de lucru.
R.: Nu mă-ndoiesc că Sfinția Sa va aprecia cum se cuvine lucrările dvs.
D.D.: E o muncă titanică în spatele dânsului și apreciez din suflet tot ce face. Dacă nu era Biserica, poate nu mai eram noi românii astăzi, poate nu mai era România.
R.: Fire simțitoare Daniel!  Să vă ajute Dumnezeu în toate cele!
D.D.: Vă mulțumesc din suflet și… Vă mulțumesc, atât!

Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU

mai mult
PromovateSport

SIMONA HALEP E MAREA CAMPIOANĂ DE LA TORONTO! ROMÂNCA A CUCERIT AL 24-LEA TITLU AL CARIEREI, DUPĂ VICTORIA CU BEATRIZ HA

sh
 Simona Halep s-a impus în marea finală de la Toronto și a câștigat titlul cu numărul 24 al carierei, al 3-lea în Canada (2016 și 2018 la Montreal), după ce a învins-o pe Beatriz Haddad Maia cu scorul de 6-3, 2-6, 6-3, la capătul unui meci epic de două ore și 18 minute de joc. La Toronto, Simona a trecut de Vekic, Zhang, Teichmann, Gauff, Pegula și Haddad Maia, cedând două seturi, în semifinală și finală. Acesta este primul titlu cucerit alături de Patrick Mouratoglou.
Titlurile câștigate de Simona Halep (24): 2022 – Melbourne [250], Toronto; 2020 – Dubai, Praga, Roma; 2019 – Wimbledon; 2018 – Shenzhen, Roland Garros, Montreal; 2017 – Madrid; 2016 – Madrid, București, Montréal; 2015 – Shenzhen, Dubai, Indian Wells; 2014 – Doha, București; 2013 – Nurnberg, ‘s-Hertogenbosch, Budapesta, New Haven, Moscova, Sofia.
Finalele disputate de Simona Halep (19): 2022 – Toronto; 2021 – Cluj-Napoca; 2019 – Doha, Madrid; 2018 – Australian Open, Roma, Cincinnati; 2017 – Roma, Roland Garros, Cincinnati, Beijing; 2015 – Toronto, Cincinnati; 2014 – Madrid, Roland Garros, Turneul Campioanelor; 2012 – Bruxelles; 2011 – Fes; 2010 – Fes.
Clasamentul banilor din tenis, actualizat! Ce trebuie să facă Halep pentru a o întrece pe VenusClasamentul banilor din tenis, actualizat! Ce trebuie să facă Halep pentru a o întrece pe Venus
TENIS
CLASAMENTUL BANILOR DIN TENIS, ACTUALIZAT! CE TREBUIE SĂ FACĂ HALEP PENTRU A O ÎNTRECE PE VENUS
ACUM 2 ORE
  • 5-3. Haddad Maia își face serviciul și rămâne în meci. Simona va servi pentru a câștiga marele trofeu de la Toronto.
  • 5-2. Simona Halep face un game de serviciu alb și e la doar un game distanță de câștigarea titlului de la Toronto.
  • 4-2. Haddad Maia își face serviciul fără nicio emoție și câștigă primul ei game alb.
  • 4-1. Simona Halep își face serviciul și e la doar două game-uri distanță de al treilea titlu al carierei în Canada.
  • 3-1. Simona Halep obține un nou break după ce Haddad Maia a avut 30-0 pe propriul serviciu.
  • 2-1. După un game de serviciu extrem de disputat, Simona Halep cedează, iar Haddad Maia recuperează break-ul.
  • 2-0. Simona Halep obține primul break în decisiv!
  • 1-0. Simona Halep salvează două mingi de break și începe cu dreptul decisivul.
  • ÎNCEPE SETUL DECISIV.
  • 2-6. Haddad Maia câștigă setul secund după 36 de minute de joc și trimite meciul în decisiv! Beatriz Haddad Maia este jucătoarea cu cele mai multe meciuri de nivel WTA jucate în trei seturi în 2022 (20).
  • 2-5. Simona Halep își face serviciul, iar Haddad Maia va servi în continuare pentru a trimite meciul în decisiv.
  • 1-5. Haddad Maia își face serviciul, iar Simona va servi pentru a rămâne în setul secund.
  • 1-4. Simona Halep e pe tabelă în setul 2, după un start total ratat de manșă secundă.
  • 0-4. Haddad Maia câștigă și acest game și e foarte aproape de a trimite meciul în decisiv.
  • 0-3. Haddad Maia mai obține un break și ia avans în setul secund.
  • 0-2. Haddad Maia salvează o minge de break și consolidează avantajul obținut anterior. Până acum, desfășurarea setului 1 se repetă.
  • 0-1. Haddad Maia obține primul break în setul secund.
  • ÎNCEPE SETUL SECUND.
Ultimele 20 de finale la turneul de 1000 de puncte din Canada au fost câștigate de jucătoarea care a câștigat setul inaugural: ultima jucătoare care a ridicat trofeul după ce a cedat primul set în finală a fost Martina Hingis, în 2000, în fața Serenei Williams, prin abandon.
  • 6-3. Excelent! Simona Halep revine fantastic în primul set de la 0-3, câștigă 6 game-uri la rând și își adjudecă manșa inaugurală după 50 de minute de joc.
  • 5-3. Simona Halep își face serviciul, iar Haddad Maia va servi în continuare pentru a rămâne în primul set. Românii din tribune fac o atmosferă incredibilă pentru Simona.
  • 4-3. Simona Halep obține încă un break, câștigând 4 game-uri la rând și fiind la doar două game-uri distanță de câștigarea primului set al finalei.
  • 3-3. Simona Halep dă primul as al său în finală și egalează la 3, revenind de la 0-3.
  • 2-3. Simona Halep obține break-ul și va servi pentru a egala la 3 în primul set, după un start ratat de finală.
  • 1-3. Simona Halep își face serviciul cu mai puține emoții și e pe tabelă în această finală.
  • 0-3. Beatriz Haddad Maia salvează 2 mingi de break și își consolidează avantajul obținut anterior.
  • 0-2. Simona Halep comite 3 duble greșeli într-un singur game, iar Haddad Maia face primul break al finalei.
  • 0-1. Beatriz Haddad Maia își ține serviciul în primul game al meciului.
UPDATE Simona Halep și Beatriz Haddad Maia sunt acum pe teren la încălzire. Simona Halep a câștigat tragerea la sorți și a ales să primească.
UPDATE Legendarul Pele a ținut să-i trimită un mesaj special sportivei din Brazilia înaintea finalei pe care o va juca împotriva Simonei Halep: “Ce bine e să vezi brazilieni care cuceresc din ce în ce mai mult în acest sport! Vreau să o felicit pe Beatriz Haddad Maia pentru că a ajuns în finala de la Toronto, dar mai ales pentru parcursul frumos de până acum. Voi fi alături de tine astăzi. Scrii o poveste frumoasă”, a fost mesajul lui Pele.

SIMONA HALEP – HADDAD MAIA | METAMORFOZA INCREDIBILĂ A SPORTIVEI DIN BRAZILIA

UPDATE Haddad Maia se află în fața primei sale finale de WTA 1000, după o săptămână magică în care a trecut de Iga Swiatek, liderul mondial, dar și de Karolina Pliskova, fost lider mondial.
Pe 58 în lume în 2017, sportiva din America de Sud a traversat un adevărat rollercoaster în ultimii ani. În iulie 2019 a picat un test doping, fiind suspendată provizoriu. În cele din urmă, Federația Internațională de Tenis a ajuns la concluzia că proba de urină luată fusese contaminată, astfel că în februarie 2020 i s-a ridicat suspendarea. În cazul în care ar fi pierdut apelul, sportiva din Brazilia ar fi stat departe de tenis între 2 și 4 ani.
Haddad a revenit în competiții în mai, după ce coborâse până pe locul 1324 odată cu suspendarea. A fost nevoită să joace în turnee mici, pentru a aduna puncte, iar progresul său a fost evident. Astfel, la Indian Wells 2021, sud-americanca ajungea până în turul 4, ceea ce a coincis cu revenirea ei în TOP 100 WTA.
Chiar și așa, nimic nu anunța explozia de anul acesta, mai ales că sezonul a început cum nu se poate mai slab. Maia a pierdut categoric câteva partide, inclusiv o dispută cu Halep la Australian Open (6-2, 6-0, în turul secund). Din mai, însă, lucrurile nu doar că s-au îmbunătățit pentru jucătoarea de 26 de ani, dar aceasta a devenit una dintre cele mai în formă jucătoare din circuit. Astfel, în ultimele 4 luni, ea a strâns nu mai puțin de 27 de victorii, mai mult decât oricare altă jucătoare în această perioadă. A jucat două finale de 125K în Franța (una câștigată), pentru ca apoi, pe iarbă, să câștige turneele de la Birmingham și Nottingham (la primul turneu a eliminat-o pe Halep, în semifinale, după un meci dramatic).

SIMONA HALEP ȘI FOCUL INTERIOR REGĂSIT

UPDATE Extrem de vulcanică pe teren la începutul carierei, Halep a învățat sub comanda lui Darren Cahill să se cenzureze mult și să nu mai dea frâu liber emoțiilor. Acum, probabil și la inițiativa lui Mouratoglou, Simona a început iar să se exteriorizeze.
Un astfel de moment a avut loc în setul 3 al partidei din semifinale, cu Jessica Pegula. Românca s-a impus cu 2-6, 6-3, 6-4, dar a avut probleme să închidă meciul, ceea ce a frustrat-o. Astfel, Simo a izbit racheta de ciment, descărcându-se. Întrebată de acel moment, Halep a explicat cât de mult o ajută genul ăsta de momente. Nu doar că o detensionează, dar îi arată și cât de conectată e mental la miza partidelor.
Am regăsit focul interior. E un semn bun când se întâmplă asta (n.r. când se exteriorizează pe teren). Poate că nu arată bine, dar mie îmi demonstrează că sunt acolo ca să lupt până la capăt. Simt că astfel de momente mă ajută. E un subiect greu, mulți pot fi de altă părere, dar eu simt că mă eliberează“, a spus Halep în conferința de presă de după partida cu Pegula.

SIMONA HALEP – HADDAD MAIA, PRIN OCHII EXPERȚILOR. CE ANTICIPEAZĂ

UPDATE Jurnaliștii de la Sportskeeda au prefațat cu mare atenție finala dintre Simona Halep și Beatriz Haddad Maia și au ajuns la concluzia că românca pleacă în meci cu prima șansă, cu mențiunea că serviciul va fi o armă pe care se poate baza la greu, nu cum s-a întâmplat în ultimele două partide.
Halep va intra în meci ca favorită, dar Haddad Maia este capabilă să îi dea bătăi de cap româncei. Brazilianca a câștigat ultima lor întâlnire și va fi încrezătoare la începutul meciului, mai ales după victoriile impresionante obținute săptămâna aceasta în fața lui Swiatek, Bencic și Pliskova. Halep se află într-o formă foarte bună. E o jucătoare agresivă, se mișcă rapid pe teren și poate trece foarte ușor de la apărare la atac.
Cu toate acestea, ea va trebui să își țină serviciul sub control, având în vedere că a servit 10 duble greșeli în ultimul său meci. Haddad Maia a fost solidă la serviciu toată săptămâna, câștigând 71,9% din puncte cu primul serviciu (167 din 232). Brazilianca posedă un forehand solid și nu se teme să se apropie de fileu pentru a termina punctele. Ambele jucătoare au jucat un tenis excelent în ultima vreme, dar experiența lui Halep în finale ar putea face diferența. Pronosticul nostru este că Halep va câștiga în două seturi“, au transmis cei de la Sportskeeda înaintea finalei de la Toronto.
UPDATE Brazilianca așteaptă cu nerăbdare confruntarea cu Halep, numind-o pe aceasta “o mare campioană” în conferința de presă de după meci.
Simona este o jucătoare foarte competitivă. Pentru mine, ea este una dintre cele mai competitive jucătoare din circuit. Am jucat una împotriva celeilalte de curând la Birmingham și am câștigat acel meci, dar am pierdut la Australian Open. Am pierdut și în 2017. Ea este o mare o campioană. Este o persoană care muncește foarte mult, dar asta nu mă va opri din a încerca să o înving iar. Asta mi-am propus.
Știu că va fi o bătălie foarte grea. Dar, da, mă voi bucura de ea. Voi da totul pe teren. Voi încerca să joc agresiv. Am învățat multe în meciul din semifinale, pentru că în momentele în care nu am fost prea agresivă, ea [Pliskova] a jucat mai bine decât mine. Vreau să îmbunătățesc mai multe lucruri până la ora finalei. Așa că, da, voi încerca să mă bucur și să joc punct cu punct“, a spus Haddad Maia.
Știrea inițială

SIMONA HALEP – BEATRIZ HADDAD MAIA, PREVIEWUL FINALEI DE LA TORONTO

Simona Halep a avut un parcurs foarte bun până în marea finală de la Toronto. Campioana noastră le-a învins pe Donna Vekic, Shuai Zhang, Jill Teichamnn, Coco Gauff și Jessica Pegula, cedând un singur set în meciul din semifinale. Acum, pentru marele trofeu de la Toronto, Simona se va duela cu brazilianca Beatriz Haddad Maia, ocupanta locului 24 WTA.
Sportiva din Brazilia, în vârstă de 26 de ani, a înregistrat în 2022 mai multe rezultate notabile, printre care titlurile câștigate la Nottingham și Birmingham. La Toronto, Haddad Maia le-a învins pe Martina Trevisan, Leylah Fernandez, Iga Swiatek, Belinda Bencic și Karolina Pliskova, cedând 3 seturi pe parcurs.

SIMONA HALEP ȘI BEATRIZ HADDAD MAIA SE VOR LUPTA PENTRU MARELE TROFEU DE LA TORONTO

Simona Halep are 2-1 în meciurile directe cu Haddad Maia (26 ani, 24 WTA), de care a fost învinsă în iunie, în semifinale la Birmingham, cu 6-3, 2-6, 6-4. Ambele victorii ale româncei au fost în două seturi, în 2017, la Wimbledon, în turul secund, cu 7-5, 6-3, şi anul acesta, în turul secund la Australian Open, cu 6-2, 6-0.
Pentru Halep va fi a patra finală pe care o va disputa în Canada, a doua finală din 2022 şi cea mai importantă jucată din 2020, de la Roma. Pe 9 august 2021, Halep ieşea din top 10 după 373 de săptămâni consecutive de prezenţă între primele zece jucătoare ale lumii, iar dacă va câştiga titlul la Toronto va urca până la locul 6. Halep a ajuns la 18 finale de categoria WTA 1.000, dintre care a câştigat până acum nouă. Ea are 23 de titluri în carieră.
Titlurile câștigate de Simona Halep (23): 2022 – Melbourne [250]; 2020 – Dubai, Praga, Roma; 2019 – Wimbledon; 2018 – Shenzhen, Roland Garros, Montreal; 2017 – Madrid; 2016 – Madrid, București, Montréal; 2015 – Shenzhen, Dubai, Indian Wells; 2014 – Doha, București; 2013 – Nurnberg, ‘s-Hertogenbosch, Budapesta, New Haven, Moscova, Sofia.
Finalele disputate de Simona Halep (18): 2021 – Cluj-Napoca; 2019 – Doha, Madrid; 2018 – Australian Open, Roma, Cincinnati; 2017 – Roma, Roland Garros, Cincinnati, Beijing; 2015 – Toronto, Cincinnati; 2014 – Madrid, Roland Garros, Turneul Campioanelor; 2012 – Bruxelles; 2011 – Fes; 2010 – Fes.

SIMONA HALEP, LA O VICTORIE DISTANȚĂ DE AL DOILEA TITLU DIN 2022

Românca a ajuns la 37 de victorii în acest sezon, fiind la egalitate, pe locul al doilea, cu tunisianca Ons Jabeur. Halep a câştigat de două ori Rogers Cup (fosta denumire a turneului canadian), care se dispută alternativ la Montreal şi Toronto, de fiecare dată impunându-se când competiţia a avut loc la Montreal (2016, 2018). De asemenea, are şi o finală pierdută în Canada, în 2015, chiar la Toronto.
Simona Halep este acum jucătoarea cu cele mai multe finale de turnee WTA 1000 din 2009, fiind la egalitate cu Serena Williams, 18 la număr. Pe locul 3 e Maria Sharapova, cu 16, urmată de Victoria Azarenka, cu 15, și Caroline Wozniacki, cu 12. Simona Halep va disputa duminică a 42-a finală a carierei.
mai mult
CronicăPromovate

Venha aqui

WhatsApp Image 2022-08-13 at 6.02.05 PM

De cealaltă parte a estuarului, pe stânga cum te uiti spre Ocean, vânzoleala turiștilor încetează.
Rar se mai abate cineva pe străzile înguste, strecurate printre case stânse una în alta și întunecoase, în ciuda luminii strălucitoare de afară.
Un cartier sărac, dar cu oameni care ridica privirea din pământ și îți zâmbesc când treci pe lângă ei
Ola, te salută.
Am băut într-o dimineata cafeaua acolo, la o bodega. Nimeni nu înțelegea ca aș vrea “cu lapte”, deși știam să spun asta în portugheză. Dar toată lumea încerca să mă ajute.
Mi-a fost rușine să le fac poză de-a dreptul femeilor care veneau cu ligheane încărcate să-și spele rufele la spălătoria publica pentru ca apoi să le întindă la uscat, în bătaia vântului cu miros de mare, pe prăjinile de pe malul fluviului.
La fel și bătrânului care bea o bere lângă mine pe terasă, la soare.
“I-am furat”.
Mai târziu am mâncat o salată de caracatiță perfectă și am băut bere la o terasă cu două mese strâmbe, la mai puțin de un sfert de preț decât pe malul celalalt al apei, in zona turistică.

Și m-am simtit ca aparținând locului ăla, simplității, bunătații, sărăciei și bogăției lui.

Azi dimineața m-am trezit cu gândul la Porto. Așa pățesc când un oraș mă cheamă înapoi și-l aud atât de tare că aproape mă doare.

Iar Porto are un glas special. E aspru, ușor răgușit de parcă a fumat, a băut și a cântat toată noaptea.
Si apoi îți spune cald și calm “venha aqui”.

Text si foto de Oana Costea

mai mult
CronicăPromovate

Vasile Alecsandri, atât de actual încât trebuie eliminat din programele școlare

WhatsApp Image 2022-08-13 at 10.37.38 AM

 

Pe vremea când eram elev de liceu mi-am exprimat nedumerirea în legătură cu numărul de ore alocat, la limba şi literatura română, pentru a studia opera lui Vasile Alecsandri, în sensul că mi se părea destul de “subţire”: nu era o literatură de idei, care să incite, să declanşeze nevoia de cugetare, etc. Inegalabilul meu profesor, Danţiş Lactanţiu – Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!- mi-a explicat atât de limpede care este rostul studierii operei lui Alecsandri, încât îmi aduc aminte şi astăzi, nu numai conţinutul, dar starea de adâncă uimire. Unul dintre aspectele care mi se păreau depăşite, era ceea ce noi numim astăzi “chiriţism” ; un simptom al subversiunii la care recurgea noua clasă a burghezimii pentru a lua locul adevăratei aristocraţii – atât cât şi cum era ea. Era o manifestare a superficialităţii şi arivismului care era destul de circumscrisă unui segment social destul de restrâns. Acelaşi sindrom al incapacităţii noetice majore se manifestă în zilele noastre, dar de data aceasta au dispărut “franţuzismele” şi au apărut nişte structuri lexicale foarte apropiate de limba engleză – ezit să le numesc “englezisme”, ca să nu aduc atingere limbii lui Shakespeare. Devenind obligatorii într-un mediu social atânc tarat, afectat de incultură şi prin urmare de simţ al limbii vorbite şi scrise, acestea contribuie nu numai la accentuarea rapidă şi ireversibilă a pierderii identităţii naţionale, dar şi la dezumanizare, pur şi simplu, aducându-ne aminte că o limbă, pentru om, este înainte de toate un mod de a fi, apoi unul de a gândi şi a te legitima ca fiinţă umană, şi abia în ultimul rând o cale de comunicare. Poate este prea mult, dar reamintesc ce afirma M. Heidegger: “Fiinţa sălăşluişte în limbă”; în acelaşi timp nu pot să nu mă gândesc la definiţia pe care o dă Islamul omului: fiinţa care vorbeşte (care vehiculează Logosul divin). Este “imperativul categoric” circumstanţiat, al vremurilor acestea dificile (şi, desigur, într-o oarecare măsură “finale”) să recuperăm “proprietatea cuvintelor” ….desigur, atât cât mai este posibil.

Teodoru Ghiondea

mai mult
ActualitatePromovate

Legea lui Cîmpeanu transformă școala în parte a sistemului coercitiv-concentraționar.

WhatsApp Image 2022-08-14 at 8.25.26 AM

“Legea lui Cîmpeanu transformă școala în parte a sistemului coercitiv-concentraționar.

Conform articolului 13, învățământul obligatoriu include acum și grădinița: între 3 și 6 ani, copilul este obligat să meargă la grădiniță. Obligat. Nu-l pot crește bunicii șamd. E obligat să meargă la grădiniță ca să-l tâmpească acolo experții în echitate, diversitate, incluziune și digitalizare.

”Educația timpurie”, o marotă imbecilă, a produs deja clasa 0. E de ajuns.
”Învățământ preșcolar” obligatoriu! Un nonsens care nu poate fi înțeles decât ca tentativă de confiscare, de etatizare a copiilor.

Probabil că se va trece și la introducerea obligativității ”învățământului antepreșcolar”, între 3 luni și 3 ani. Premisele sunt deja formulate în articolul 15 al acestei legi.”

 

Mircea Platon

mai mult
PersonalitățiPromovate

Cugetări – Alecu Russo

WhatsApp Image 2022-08-13 at 10.36.32 AM

Franțuziții zic că oamenii cei mari nu au părinți, nici urmași!… Poate am putea să zicem și noi ca dânșii, deși nu suntem mari. Nimica nu mai leagă de astăzi cu trecutul, și, fără trecut, societățile sunt șchioape. Națiile care au pierdut șirul obiceiurilor părintești sunt nații fără rădăcină, nestatornice sau, cum zice vorba cea proastă, nici turc, nici moldovan, limba lor și literatura nu au temelie, și naționalitătea atunce este numai o închipuire politică.
Obiceuirile părintești au părăsit clasele cultivate, aceste clase s-au îndepărtat de fizionomia poporală precât s-au îndepărtat de tradițiile boierești … Să nu ne înșelăm: în Moldova astăzi, există cinuri, dar boieri nu mai sunt!… avem proprietari, amploiați, bogați, speculanți, poeți, avocați, profesori, alegători, oameni mai bine sau mai rău crescuți… Cine ar mai zice astăzi om de casă cuiva? Credințele, vorba erau una la boier și la plugar, acea legătură s-a întrerupt! o prăpastie adâncă desparte astăzi omul nou, poreclit boier, de popor, și prăpastia aceea se cheamă ș t i i n ț ă. Pe cât boierul crește în idei și în învățătură, pe atâta poporul rămâne în urmă. În vremea trecută, boierul vorbea , trăia cu țăranul, precum ar fi vorbit cu alt al său necăftănit, se înțelegeau amândoi în limbă și în idei, astăzi îl înțelegem cu inima numai și trebuie să învățăm limba lui. El nu mai este pentru noi decât un capital sau o studie morală sau pitorească. Părinții nu cunoșteau studia pitorească… Avem o datorie sfântă, firească și națională a culege odoarele vieții părinteși. Nenorocirea literaturii, pedantă în condei, pedantă în forme, pedantă în idei, care îneacă și omoară în țările românești dezvoltarea spiritului și a închipuirii, vine din neștiința limbii și a tradițiilor părintești, literatura aceasta nu dă rădăcini, nici nu dă roadă.

Alecu Russo, 1819 – 1859

mai mult
1 2 3 4 5 6 196
Page 4 of 196