Promovate

Cenacliști și prieteni ai Cenaclului,

Următoarea ședință a Cenaclului Literar „I. L. Caragiale” Ploiești va avea loc luni, 9 februarie 2026, ora 17.00, la Filarmonica „Paul Constantinescu”, în spațiul intim și cunoscut al Sălii Studio.

Programul include rubricile obișnuite:

• CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE 
• LECȚIA DE POEZIE – lector: Doina Ofelia Davidescu 
• 11 MINUTE DE ISTORIE – lector permanent: Emilia Luchian 
• LECTURA DE CENACLU Momentul central al întâlnirii o va avea ca protagonistă pe Cati Rodica Enache, care ne va lectura fragmentul „Scarpeții”, din romanul aflat în lucru. De la escarpins-urile cu pretenții franțuzești la scarpeții modești de pânză ai unei localități de provincie se desfășoară o  întreagă lume, populată de personaje inedite și istorii cu parfum de altădată, într-un timp în care luxul cobora rar, iar nevoia făcea parte din firescul vieții de zi cu zi.

Invitație, afiș, editor:
Doina Ofelia Davidescu, secretar literar

„Nu există patriotism fără patrimoniu.”

Sub coordonarea
Asociației Culturale 24 PH ARTE Ploiești
Președinte: Ioan Vintilă Fintiș

Luni, 26.01.2026, în lumina gri a unei înserări de sfârșit de ianuarie, cenacliștii s-au reîntâlnit în intimitatea Sălii Studio a Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești, într-un răstimp delicat de odihnă a instrumentelor și partiturilor.

O seară doar cu poezie, proză și comentarii.

》CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE, rubrica în care textele au coborât din atelierul scrisului, în lectura autorilor, rostite de vocea care le-a visat, i-a adus la rampă pe: Liana Sprânceană (Picături de clipe, Iarna florilor – versuri), Maria Bem (Doi oameni de zăpadă – versuri). Cati Rodica Enache a comentat pe marginea peisajului hibernal, amintind poemul lui Adrian Păunescu, Ninge păgân, apoi ne-a încântat cu lectura unei proze inedite – Scarpeții, dintr-un roman aflat în lucru. Un fragment bine structurat, în care, schițând cu pricepere personaje inedite, se punea problema pețitului unei fete rămase nemăritate de către un meșteșugar al locului, într-un timp al amintirilor cu parfum de altădată. Apoi, schimbând cheia, ne-a citit un text amuzant despre „Ziua soților”. În stilul ei caracteristic – ironic, realist, dezinvolt, ludic și cinic –, Amalia Melnic ne-a citit mini proza Răpirea din Ploiești.
Adrian N. Ionescu, rugat de Adi Serafim – prietenul său apropiat –, ne-a adus la cunoștință unul dintre titlurile autorului: Ce bine, mamă, c-am îmbătrânit și eu, o proză miniaturală cu forță emoțională discretă, adâncă, construită din contrast și intimitate.

》LECȚIA DE POEZIE – lector: Liana Sprânceană. Derulând un fragment muzical, Romanță fără ecou, ne-a introdus în lumea minulesciană, a poetului orașului modern, întruchipată cu zâmbet ironic și muzicalitate seducătoare. Figură centrală a simbolismului românesc, Ion Minulescu a adus în poezie o sensibilitate urbană, teatrală, boemă, în care melancolia se împletește cu jocul și cu masca. Lectora a selectat aspecte interesante din articolul Destinul literar simbolist al lui Ion Minulescu, publicat de prof. dr. Gheorghe Brânzei în Apostolul, revista cadrelor didactice din județul Neamț (ianuarie 2024).
Prezentarea Lianei Sprânceană, corectă, concisă și ușor „colorată”, a animat asistența, a trezit nostalgii și i-a provocat pe cei prezenți la comentarii sau recitări din creația autorului prezentat.

》11 MINUTE DE ISTORIE – lector permanent: prof. Emilia Luchian. Cu unanim regret, lectora lipsind din motive medicale, rubrica a rămas fără conținut.

Amintind că ianuarie este luna celor mai celebri doi scriitori români, Eminescu și Caragiale, am găsit de cuviință că este nimerit să fie pomeniți împreună. Folosind cunoscuta Caragialiana a lui Șerban Cioculescu, am evocat rumoarea iscată de premiera comediei O noapte furtunoasă, adversarii din presa contemporană, precum și implicarea lui Eminescu – celebrul redactor de la Timpul – în apărarea tânărului dramaturg.

》LECTURA DE CENACLU – Protagonistul serii, Eduard-Gabriel Tănase, ne-a oferit prilejul unor lecturi inedite prin prezentarea eseului literar Flash fiction pentru toți.

Flash fiction este o specie a prozei scurte extreme, caracterizată prin dimensiunea foarte redusă și densitatea maximă a sensului. Textul spune puțin, dar sugerează mult, mizând pe elipsă, ambiguitate și final cu impact. De regulă, are sub 1.000 de cuvinte, iar uneori chiar mai puțin de 100. Trăsăturile specifice sunt: atmosferă puternică, economie de limbaj, concentrare narativă (valorând cât o imagine), eliminarea explicațiilor și a digresiunilor (lăsând această sarcină cititorului), final memorabil – deschis, ironic sau șocant.

Eduard-Gabriel Tănase ne-a explicat originea acestei specii literare în parabole și miniaturi moderniste, oferindu-ne o listă scurtă a celor mai cunoscuți autori de flash fiction (Hemingway – cu celebra De vânzare: pantofi pentru copii, niciodată purtați, Franz Kafka, Lydia Davis, George Saunders ș.a.). Lectorul consideră că multe schițe ale lui I. L. Caragiale pot fi considerate strămoși ai flash fiction-ului: puține personaje, o situație clară, efect imediat.

Fără a fi superficial, flash fiction-ul se potrivește ritmului lumii în care trăim: totul este comprimat, intens, fragmentat, lectorul mărturisind că a fost atras de densitatea textului – senzația că fiecare propoziție trebuie să conteze. Pentru exemplificare, a lecturat: Renunță de Franz Kafka, Toți plângeau de Lydia Davis, Bețe de George Saunders.

Spre plăcuta surprindere a celor prezenți, a prezentat și o proză proprie inedită, flash fiction, Cioburi, a unui autor (ne)cunoscut (încă!). Înainte de a încheia cu lectura unui prozator ploieștean, Fără stăpân de Dănuț Ivănescu, a amintit interesul crescând al revistelor contemporane de profil pentru această provocatoare specie literară (Laconic, Ficțiunea ș.a.).

Comentariile celor prezenți au fost apreciative, spumoase, efervescente, Leonida Chifu amintind că proza Sorinei Ianculescu se pliază perfect pe conceptul de flash fiction.

În încheiere, amintindu-ne că este aniversarea îndrăgitei noastre colege, Emilia Luchian, din păcate absentă, am inițiat un apel telefonic vesel și nestăpânit în urare și cântare de „La mulți ani”, pe multiple voci, mai mult sau mai puțin antrenate, cu rezultatul scontat: bucuria sărbătoritei.

Au participat: Maria Bem, Cati Rodica Enache, Diana Petroșanu, Amalia Melnic, Liana Sprânceană, Gabriela Petri, Eduard-Gabriel Tănase, Adrian N. Ionescu, Leonida Corneliu Chifu, Dan Simionescu, Dan Constantin, Doina Ofelia Davidescu.

Fotografii: Diana Petroșanu, Amalia Melnic, Liana Sprânceană, Doina Ofelia Davidescu
Film: Dan Simionescu
Afiș, cronică, editor: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar

„Nu există patriotism fără patrimoniu”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE Ploiești
Președinte: Ioan Vintilă Fintiș

Dragi cenacliști și prieteni ai Cenaclului – iubitori de metafore, filozofie, artă, reportaj, cinema… și ceai fierbinte,

Deși iarna și-a scos la iveală toate figurile de stil, vă invităm cu căldură la următoarea ședință de cenaclu literar și sperăm să ne revedem luni, 26.01.2026, ora 17.00, în primitorul sediu al Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești.

Demonstrând că inspirația nu poartă fular, vom dezgheța versuri, autori literari, secvențe istorice și proze neașteptate, în formatul binecunoscut:

》CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE
》LECȚIA DE POEZIE – lector: Liana Sprânceană
》11 MINUTE DE ISTORIE – lector permanent: prof. Emilia Luchian
》LECTURA DE CENACLU – va oferi prilejul colegului nostru, Eduard-Gabriel Tănase, să ne prezinte eseul literar „Flash ficțion pentru toți”.

Invitație, afiș, editor:
Doina Ofelia Davidescu, secretar literar

„Nu există patriotism fără patrimoniu.”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE Ploiești,
Președinte: Ioan Vintilă Fintiș

SEARA DE ASEARĂ sau întâmpinarea cu pâine și sare a ZILEI NAȚIONALE A CULTURII

Ce seară minunată, mon cher, ce seară!

Luni, 12.01.2026, la ceasurile 16.30, din penumbra unui colț al Sălii de Lectură „Nichita Stănescu”, fantasma lui Caragiale și-a ridicat pălăria cu admirație. Lirismul adus la rampă și omagiul închinat prietenului și contemporanului său, Eminescu, au fost nu doar firești, ci cu adevărat remarcabile — o întâlnire în care spiritul și emoția poetică s-au împletit sub semnul culturii vii.

Aflându-ne la început de an, i-am întâmpinat pe cei veniți cu pâine și sare, din inimă și cu bucurie, ca semn al prieteniei, al respectului și al deschiderii noastre către cei care trec pragul imaginar al Cenaclului „I.L. Caragiale” Ploiești, aflat sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE, președinte: Ioan Vintilă Fintiș.

Membrii și prietenii Cenaclului „I.L. Caragiale” Ploiești au avut parte de o seară de efervescență culturală, în compania și cu participarea distinșilor invitați: domnul profesor Christian Crăciun (Premiul „Cartea anului” ex aequo, acordat de Uniunea Scriitorilor din România – Filiala București, la secțiunea Critică, Eseistică și Istorie literară, pentru volumul Anatomia și fiziologia lui A, 2024) — cunoscut scriitor, eseist și critic literar, membru USR; poetul, prozatorul și publicistul nonagenar dl Serghie Bucur, membru UZPR; precum și cunoscuții poeți, cu numeroase volume premiate, dna Maria Nicolai și dl Mircea Teculescu, de asemenea membri USR.

Ca preambul al mult așteptatei conferințe despre creația eminesciană, „Stăpânul roții”, invitații și cenacliștii au orchestrat o frumoasă uvertură lirică.

Dl Serghie Bucur a creionat, în câteva cuvinte, meritele incontestabile ale scriitorului Christian Crăciun și a recitat un frumos poem, Aproape, din creația personală. Din recentul și premiatul volum Oase flămânde (Marele Premiu la Festivalul de Creație Literară „Titel Constantinescu”, 2025), Maria Nicolai a recitat cinci micropoeme (Picturi pe tăcere), iar Mircea Teculescu a încântat asistența cu trei poeme, de asemenea remarcabile (din volumul Costumul gol al cosmonautului, capitolul „Pași în clarobscurul oraș”: Pasul 1, Pasul 7, Pasul 3).

Contribuția cenacliștilor, închinată omagierii marelui poet, a fost semeață și plăcută. Emilia Luchian a citit două proze inspirate și omagiale, Există o vârstă și Decalog, iar Luminița Bratu a prezentat o surprinzătoare și reușită pastișă, Floare albastră. Au continuat: Sorana Brucăr (Miez și coajă, Travaliu), Maria Bem (Călărețul), Cati Rodica Enache (Față în față), Diana Petroșanu (Incognito, Comerț involuntar), Valentin Irimia (Sonet de început de an, Eminescului), Aura Crăițaru (Avem Eminescu, Dor de Nichi) și Ramona Müller (Avortul sensului). Prezența discretă a remarcabilei scriitoare Viorica Răduță ne-a bucurat cu lectura unui poem din viitorul volum, aflat la tipar (Arșii sunt numai murmure).

Aseară, într-un timp ieșit din curgerea lumii, al unui prezent contemplativ, a fost vorba doar despre poezie. Studiul, cercetarea și interpretarea dlui profesor dr Christian Crăciun, oglindite în conferința intitulată STĂPÂNUL ROȚII – Timp și imagine în Memento mori, pornind de la eseul Ucronia eminesciană, publicat mai întâi, ca teză de doctorat, de către Institutul Cultural Român, în anul 2010, și mai apoi de către Editura EIKON, în 2015, constituie unul dintre cele mai frumoase și nimerite omagii ce puteau fi aduse atât lui Eminescu, cât și culturii românești, dar și o valoroasă ocazie pentru cei prezenți.

Ucronia eminesciană este un concept critic formulat și teoretizat de dl profesor Christian Crăciun, trimițând explicit la o lectură critică asumată, nu doar la o interpretare liberă. Ucronia nu este nici simplă fantezie istorică, nici istorie alternativă propriu-zisă, ci un regim poetic al timpului, caracterizat prin suspendarea cronologiei reale, anularea progresului istoric și transformarea istoriei în imagine simbolică. Eminescu nu rescrie istoria, ci o scoate din timp. Memento mori nu este o poezie despre istoria universală, ci o viziune ucronică asupra istoriei. Civilizațiile nu sunt localizabile exact, nu sunt ordonate cronologic riguros, ci apar ca ipostaze repetitive ale aceleiași vanități umane. Istoria devine o succesiune de imagini ale căderii, nu un proces evolutiv.

Timpul ucronic are „roata” ca figură centrală, articulându-se în jurul timpului circular, reversibil, lipsit de finalitate. „Roata” nu înaintează, nu acumulează sens, ci se rotește sub dominația unei instanțe superioare sau sub viziunea excepțională a poetului („stăpânul roții”).

Recitând strofe din poezie și citând din René Guénon, Nietzsche, filosofia indiană (asociindu-l pe Eminescu cu Chakravarti — cel care învârte roata — Kalachakra), Heidegger, C.G. Jung ș.a., implicând vectorii matematicii și noțiuni de fizică cuantică, înfățișând spectaculosul desen al Infernului lui Dante, Christian Crăciun a închipuit și a călăuzit auditoriul într-o frumoasă și spectaculoasă călătorie inițiatică, având ca pretext Memento mori. Imaginea eminesciană înlocuiește istoria: poezia nu povestește, ci expune.
În Memento mori, imperiile sunt tablouri, epocile sunt decoruri, timpul este „vizibil”, nu măsurabil. Ucronia este, astfel, o poetică a imaginii, nu a narațiunii istorice. „Stăpânul roții” nu este doar o figură metafizică, ci și poetul însuși, instanța care suspendă istoria, o reorganizează simbolic și o supune unei viziuni totale. Memento mori este expresia maximă a ucroniei eminesciene: istoria este redusă la imagine, iar timpul, la repetiție. Poetul devine „stăpânul roții” prin actul contemplativ și vizionar.

În încheierea audierii conferinței STĂPÂNUL ROȚII, cei prezenți au aplaudat călduros și, considerându-se „prea mici pentru întrebări mari”, au preferat să adauge aplauzelor inimoase felicitări, Maria Bem remarcându-se printr-un scurt cuvânt de recunoștință și mulțumire.

Mulțumiri cu reverență distinsului invitat și apropiat al Cenaclului nostru, scriitorul Christian Crăciun, poate cel mai prolific și profund eseist literar contemporan, pentru prezentarea conferinței și pentru onoranta mențiune în cadrul emisiunii „Revista culturală Trinitas”, realizată de Teodora Stanciu, la Radio TRINITAS. Vorbind duminică despre conferința STĂPÂNUL ROȚII, a amintit, asemenea gazdei sale, că aceasta se desfășoară în cadrul Cenaclului „I.L. Caragiale” Ploiești, luni, 12.01.2026, la Biblioteca Județeană „N. Iorga” Prahova.

Mulțumiri alese prețioasei și prietenoasei noastre gazde, Biblioteca Județeană „N. Iorga” Prahova, doamnei directoare Mihaela Radu și colegilor domniei sale, atât de amabili și săritori în desfășurarea proiectelor noastre comune.

Au participat: Alice Neculea, Cati Rodica Enache, Emilia Luchian, Luminița Bratu, Maria Bem, Diana Petroșanu, Sorana Brucăr, Ramona Muller, Liana Sprânceană, Cristina Ghiauș, Doina Ofelia Davidescu, Florin Manole, Cătălin Apostol, Leonida Coeneliu Chifu, Valentin Irimia, Eduard-Gabriel Tănase, Florin Sălceanu, Dan Simionescu, Dan Constantin.

Alți invitați: Loredana Novac (Lace Magazine), Ruxandra Bohat (tânără, dar veche cenaclistă, revenită de la antipozi pentru un scurt popas ploieștean), Iulia Dragomir, Cecilia Dragomir ș.a.

Afiș, cronică, editor: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar
Fotografii: Aneta Cupen (Biblioteca Județeană „N. Iorga” Prahova), Emilia Luchian, Iulia Dragomir ș.a.
Film: Dan Simionescu, Aneta Cupen.

„Nu există patriotism fără patrimoniu.”

Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE Ploiești
Președinte: Ioan Vintilă Fintiș

Stimați iubitori de litere și spiritualitate românească,

Vă invităm cu bucurie la prima ședință din acest an a Cenaclului Literar „I. L. Caragiale” Ploiești, un eveniment dedicat celebrării Zilei Culturii Naționale.

Întâlnirea va avea loc în spațiul primitor al Bibliotecii Județene „N. Iorga” Prahova, Sala de lectură „Nichita Stănescu”, luni, 12 ianuarie 2026, ora 16.30.

Programul serii va cuprinde:

• Microrecital liric – moment susținut de membri ai cenaclului și invitați
• Conferința scriitorului dr. Christian Crăciun:
  STĂPÂNUL ROȚII – Timp și imagine în Memento mori, o incursiune de valoare în identitatea noastră culturală

Vă așteptăm să pășim împreună în noul an sub semnul inspirației și al dialogului cultural, într-o atmosferă de aleasă sărbătoare.

„Nu există patriotism fără patrimoniu.”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE Ploiești
Președinte: Ioan Vintilă Fintiș

Invitație, afiș, editor: Doina Ofelia Davidescu

Sfârșitul de an își măsoară zilele cu resemnare. Popasul cenaclului nostru de luni, o dată la două săptămâni, în spațiul primitor al Filarmonicii „Paul Constantinescu”, al Centrului Cultural „Sf. Antim Ivireanul” sau în surdina muzicii de la Wokul Magic, a mai făcut o rotație în jurul Soarelui. Într-o atmosferă deschisă și caldă, autorii de poezie, proză, eseu, cinema, cronică de cinema și interviu și-au expus, cu emoție, sinceritate și speranță, propriile creații. Aseară am convenit, de comun acord, să restructurăm ședința la două momente lirice.

Lecția de poezie a oferit prilejul reîntâlnirii cu suprarealismul. Diana Petroșanu ne-a prezentat un material interesant despre viața și opera scriitorului Gellu Naum, oglindit în articolul lui Norbert Nemeș: „Gellu Naum, 110 ani de la naștere: suprarealistul român care a sfidat fascismul și comunismul prin poezie”(Adevărul, 2025)

Poetul libertății interioare Gellu Naum (1915 – 2001) s-a născut într-o familie cu șase copii, de origine aromână. Fiul unui poet „cuminte”, – mort pe frontul de la Mărășești, ocupă un loc singular în literatura română, fiind considerat nu doar reprezentantul cel mai important al suprarealismului autohton, ci și unul dintre ultimii mari suprarealiști europeni activi. Opera sa, vastă și profund originală, traversează poezie, proză, dramaturgie și literatură pentru copii, însă nucleul creator rămâne poezia — spațiul în care Naum își construiește viziunea asupra lumii și asupra propriei identități artistice. Prin modul în care reorganizează realitatea prin limbaj, el propune o poetică a libertății interioare, a explorării subconștientului și a eliberării de mecanismele raționale ale lumii exterioare.

Lectora subliniază că personalitatea lui Naum este strâns legată de formarea sa intelectuală și parcursul evenimentelor biografice: o copilărie marcată de lipsuri, o adolescență dedicată sportului, o tinerețe dominată de sentimente antifasciste, și mai apoi, perioada comunistă cu ororile ei. Retragerea, în cele din urmă, la Comana a fost o etapă de izolare și reconstrucție.

 Studiile de filozofie, mai întâi la București și apoi la Paris, i-au cultivat sensibilitatea către marile interogații ale existenței: sensul libertății, natura conștiinței, identitatea și raportul dintre om și lume. Parisul anilor ’30–’40, efervescent cultural, îi oferă contact direct cu formele avangardei europene. În scurt timp, Naum devine nucleul grupului suprarealist român și unul dintre cei mai radicali promotori ai unei literaturi care nu doar contestă convențiile, ci le dizolvă în favoarea unui limbaj eliberat de constrângeri. Alături de Gherasim Luca, Dolfi Trost, Paul Păun și Virgil Teodorescu, el susține necesitatea unei scriituri ce se desfășoară în spațiul automatismului psihic, în zona visului și a inconștientului — un demers care, în România acelor ani, avea forța unei rupturi totale cu tradiția.

Poezia devine un instrument de acces la o realitate profundă, nevăzută. Volume precum Drumețul incendiar, Vasco da Gama, Athanor sau Apocrif ilustrează modul în care Naum reconfigurează limbajul poetic. Imaginile sale sunt brutale sau delicate, neașteptate, uneori absurde, dar mereu purtătoare ale unei logici interne, neconvenționale. Poetul urmărește o coerență a trăirii interioare, limbajul devine un fluid, transfigurând realitatea, proiectând-o pe o scenă onirică în care obiectele, ființele și ideile circulă liber. Astfel, poezia nu este un mod de a descrie lumea, ci de a o re-crea. Tonalitatea adesea halucinantă a textelor sale pare să provină dintr-un spațiu intermediar, între vis și veghe, între eu și lume.

Regimul comunist, prin impunerea realismului socialist, a constrâns avangarda la tăcere. Pentru Naum, însă, interdicția nu a însemnat renunțarea la suprarealism, ci doar retragerea lui în interior. Activitatea de traducător și cărțile pentru copii — între care Carte cu Apolodor a devenit un text clasic — reprezintă doar o parte vizibilă a creației sale din perioada postbelică. În paralel, poetul continuă să scrie texte de o intensitate lirică remarcabilă, publicate abia după relaxarea regimului cultural. Poezia sa devine matură, iar suprarealismul este un mod organic de a trăi și de a înțelege libertatea. În Athanor sau Malul albastru se simte această transfigurare interioară: poezia devine un spațiu al alchimiei sufletești, al transformării eului, al dialogului cu marile întrebări ale existenței.

Un element esențial al liricii lui Naum este prezența iubirii ca forță de coeziune între real și ireal. Relația sa cu Lygia Naum, de o intensitate afectivă rară, traversează multe dintre textele sale, culminând în proza suprarealistă Zenobia, în care iubirea devine principiu ordonator al lumii, al visului, al identității poetice.

 În ansamblu, Gellu Naum rămâne un autor pentru care libertatea interioară este singura formă autentică de existență artistică. Fidel suprarealismului chiar și atunci când acesta părea depășit sau imposibil de practicat, Naum demonstrează că poezia nu este doar o practică estetică, ci un mod de a fi, opera sa lirică, originală și profund personală, continuând să influențeze literatura contemporană. Gellu Naum nu este doar un poet, ci un constructor de lumi, un explorator al spațiilor ascunse ale conștiinței și unul dintre puținii scriitori români care au dus avangarda la un nivel de maturitate artistică greu de egalat.

Pentru a-și argumenta pledoaria, Diana Petroșanu a ales inspirat spre lectură câteva poeme deosebite (volumul „Opere, Poezii, Gellu Naum”, Editura Polirom, 2011): De unde ai cumpărat această mână, Ne-am oprit, Cheia viselor, Iubire imensă, Despre femeia leșinată.

Prin fiecare perete circulau două tăceri
și eu ieșeam să mă ascult
cu două guri vorbeam și mă ascultam singur
cu cîte două urechi pe fiecare parte a feții

Şi era o iubire
în timp ce peste cubul ei abia vizibil
în fiecare dimineaţă răsăreau doi sori (Iubire imensă –  Gellu Naum)

Ca un scurt intermezzo între cele două capitole lirice ale serii, am considerat că ar fi potrivit un Bilanț al activității Cenaclului pe anul 2025. Astfel, pe firul de nisip al memoriei unei clepsidre virtual întoarse spre reamintire, s-au scurs:

6 EVENIMENTE LITERARE:

• Un sentiment Nichita – sărbătorind ZIUA CULTURII NAȚIONALE împreună cu invitații noștri: Ioan Groșescu, Liana Dupont și Florin Dochia.
• O samă de cuvinte despre Nichita – prelegere susținută de scriitorul, criticul Silviu Guga
• De la Vama oglinzilor la Vama sufletului – ședință comemorativă Gabriel Comanroni
• M-atârn de tine, Poezie, ca un copil de poala mumii, frumoasa provocare – spectacol, în interpretarea actorului Nicolae Drăgulin, recitând din creația visătorilor sacri ai lirismului românesc
• Între un calambur și o Cafea cu sare – eveniment omagiu dedicat poetului Nino Stratan, cu participarea cenacliștilor în prezența distinșilor invitați: Ioan Mihai Cochinescu, Liana Dupont, Florin Dochia, Sorin Vânătoru, Florin Manole.
• Lansarea Antologiei aniversare – 75 Spirala Ascunsă, a Cenaclului Literar „I.L. Caragiale” Ploiești, în prezența remarcabilă a invitaților: Daniel Cristea-Enache, Radu Aldulescu, Evelyne Croitoru, Gabriel Klimowicz, Florin Dochia, Christian Crăciun și cu participarea cenacliștilor autori.

2 FILME:

• documentarul TREI ZILE DESPRE NATALIA, realizator Cătălin Apostol („Dosar România”, TVR1)
• filmul documentar-social, SAREA SĂRACILOR, realizator Gabriel Comanroni

16 LECTURI DE CENACLU:

• „Eterna aventură a existenței”, de la Big-Bang la conștiință și sfârșitul universului (un eseu filozofic al lui Sorin Vânătoru)
• Sub semnul amintirilor (roman aflat în lucru – Cati Rodica Enache)
• Hotare de lavandă, Editura Limes, Cluj Napoca, 2025 (recent volum de versuri al Luminiței Bratu
• Cuvântul căzut din cer (proză suprarealistă de Eva Maria Aëppli), în traducerea inspirată și prezentarea traducătorului, prof. Vasile Moga
• Întoarcerea la sursă, evocarea memoriei unui prieten și colaborator al cenaclului, Ștefan Canurschi, de către jurnalistului Leonida Corneliu Chifu, prin prezentarea unor interviuri de suflet
• Blestemul Minotaurului, incitantul roman aflat în lucru al scriitorului Raul Sebastian Baz
• Ce greu e și ce puțin durează, avându-l ca protagonist pe Adi Serafim/ Adrian N. Ionescu, noul nostru coleg, cu o selecție din volumul său Cartea de titluri
• O zi, fragment din volumul de debut, Povești cu mâna stângă – având ca protagonist pe Eduard-Gabriel Tănase, noul nostru coleg
• Cum apasă cuvântul care inspiră, un eseu cu titlu provocator dar cu o realizare mai puțin „inspirată”, al Doinei Ofelia Davidescu
• Ziua limbii române – dedicată personalității lui Mihail Eminescu și creației sale.
• Zborul greu și tăcut al pietrei – mic eveniment comemorativ, dedicat operei și memoriei sculptorului ploieștean Gheorghe COMAN – fondatorul și mentorul Taberei de Sculptură de la Măgura, Buzău și inspirator al Taberei Naționale de Sculptură Monumentală Contemporană din Ploiești, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naștere, în prezența și cu participarea prețioasă a pictoriței Patricia Popescu – fiica acestuia.
• O lume pe gâtul subțire al unei girafe, prezentare și lectură din cel mai recent roman apărut la Editura Universitară / Cișmigiu Books, 2025, al Doinei Ofelia Davidescu
• Mai mult ca moartea literaturii,  fragment de eseu prezentat și lecturat de Florin Manole
• Literatura dinspre toamnă – texte inedite și povești mai puțin mediatizate despre poetul Ion (Nino) Stratan (1 oct. 1955 – 19 oct. 2005), adunate prin grija lui Leonida Corneliu Chifu
• Au înfrunzit piramidele – prezentare și lectură din cel mai recent volum de poezii al Luminiței Bratu, apărut la Editura Limes, Cluj Napoca, 2025

LECȚIA DE POEZIE – 6 oportunități cu lector unic: Traian T. Coșovei (Doina Ofelia Davidescu), Nora Iuga (Luminița Bratu), Adrian Păunescu (Sorana Brucăr), Considerații asupra operei lui Ion Stratan (Gabriela Petri), Khalil Gibran (Amalia Melnic), Gellu Naum (Diana Petroșanu). 

LANSARE  DE CARTE – 6 evenimente, 7 autori:

• Liana Dupont, Valuri de cuvinte, Editura Cervantes, 2024
• Florin Dochia, Ierburi de mai. A treia carte din Lacrimaria, Editura Detectiv literar, 2024
• Ioan Vintilă Fintiș, Prăbușirea din abstract, Editura LIMES, Cluj-Napoca, 2024
• Ramona Müller (Orașe nevertebrate, Eikon, București, 2025)
  Gheorghe Vidican (Ieșirea din intrarea în peșteră, 2023 și Falsificatorii stropului de rouă, 2024, Editura Tipo-Moldova, Iași)
• Luminița Bratu ( Hotare de Lavandă, Editura LIMES, Cluj-Napoca, 2025)
• Doina Ofelia Davidescu  – O lume pe gâtul subțire al unei girafe, Cișmigiu Books/Editura Universitară, 2025, la Biblioteca Județeană „N. Iorga” Prahova și Târgul de Carte Gaudeamus Radio România 2025, la a doua participare.

CINEMARTOR – 2 prezentări  : La Vita e Bella (Diana Petroșanu), F1(Florin Manole)

11 MINUTE DE ISTORIE – cel puțin 20 de întâlniri admirabile cu farmecul și misterele antichității și nu numai, la provocarea lectorului permanent, profesor Emilia Luchian.

*

Momentul principal al întâlnirii l-a reprezentat lectura de cenaclu, prilej cu care poeta Luminița Bratu ne-a prezentat cel de-al șaselea și cel mai recent volum de poezii: Au înfrunzit piramidele, apărut la Editura Limes – Cluj-Napoca, 2025. Coperta volumului, reprezentând pictura unui artist arab, a fost propunerea editorului, restul fiind concepția autoarei. Motto-ul, deosebit de inspirat ales – „Oamenii se tem de timp și timpul se teme de piramide”, reprezentând un proverb arab – invită cititorul la descifrarea dialogului dintre poetă și cosmos, viață, istorie și timp.

Prin acest volum, autoarea ne propune o incursiune lirică inedită, caracterizată prin perspective răsturnate, imagini surprinzătoare și o transfigurare originală a realității. Volumul stă, în întregime, sub simbolul universal al regenerării/înfrunzirii. Pe coperta de spate, Luminița Bratu explică: „Volumul de față este despre schimbare, atât cea din interiorul nostru, cât și cea din afara noastră. El este, de asemenea, despre drumul insidios către sinele nostru comun, despre liniști și neliniști, despre dragoste, dar și despre război…”

Ne-a destăinuit că a lucrat la volum aproximativ un an și că „înfrunzește”/creează în prima parte a zilei. Impresionată de creația unor poeți pe care îi admiră, se consideră „cronicarul” lor liric. Împrumută idei și compune, uneori, plecând de la temele abordate de aceștia. Poeta mărturisește că volumele ei pornesc, de regulă, de la titlu. Și de această dată, la fel. Au înfrunzit piramidele semnifică, în concepția autoarei, o înfrunzire a artei. „Ce este înfrunzirea? O stare a poeziei, o înfrunzire poetică. Iar piramidele suntem noi, oamenii, creați a fi perfecți și pentru evoluție.”(Luminița Bratu)

Și pentru că poeziei i se cuvine cel mai întins spațiu de libertate, autoarea profită și abordează în volumul său teme vechi și noi, toate cu intenția de a surprinde banalul și extraordinarul, de a-l acapara și de a-l uimi sincer pe cititor, oricare ar fi acesta, avizat sau nu într-ale poeziei. Ideile mai mult sau mai puțin filozofice regăsite în volum relevă faptul că poezia și filozofia întrețin o relație profundă și complexă. Departe de a fi doar un ornament tematic, ideea filozofică îndeplinește, în poezie, un set de funcții esențiale, cu implicații asupra structurii, limbajului și modului de receptare a textului: interogație, formă de cunoaștere, organizare a sensului poetic ș.a.

Luminița Bratu curtează suprarealismul (întâlnire cu Frida Kahlo, ceasul lui Dalí). Prezența lui Sorin Vânătoru în cadrul cenaclului, cu eseul „… de la Big-Bang la conștiință și sfârșitul universului”, a inspirat-o și a scris poemul Big Bang. Urmând tema referitoare la eternul feminin, atracțiile și ispitele unor femei celebre, le imortalizează liric pe Cleopatra, Dalila și Firuze, autoarea preferând-o pe aceasta din urmă; a insistat asupra ei, istorisindu-ne povestea și recitând poemul.

Luminița Bratu ne-a destăinuit apoi că a fost inspirată de călătoria prietenei sale, Gabriela Petri, în deșertul Marocului (caravane în trecere), considerând că, asemeni unei furtuni de nisip, „ceea ce ne orbește în lumea asta sunt lucrurile lumești, de care suntem atrași și pe care nu le cernem suficient, iar orice nouă experiență poate fi considerată o înfrunzire”. Ne mărturisește că lucrează de zor la cel de-al șaptelea volum de poezii, în care a inclus două poeme dedicate colegilor de cenaclu: Adrian N. Ionescu și Florin Oprea-Sălceanu.

Lectura s-a încheiat cu poemul scris în amintirea colegului de cenaclu, Gabriel Comanroni:

eu, martorul

devin martor la glasul cerului
și îngenunchez
cuvintele îmi sunt răstignite
pe niște cruci de lut
țin mărturiile în mâna mea dreaptă
și mărturisesc că vă semăn
sunt semnul vostru de întrebare
semnul vostru de carte
arca voastră pierdută-n larg
traversez pustiul împreună cu voi
sunt martorul vostru cuvios
curios să învețe de la voi
lecția sa despre libertate

Luminița Bratu a fost răsplătită cu aplauze calde și cu aprecieri sincere din partea celor prezenți. Gabriela Petri a subliniat finul spirit de observație al poetei și uimitoarea ușurință cu care aceasta știe să preschimbe un fapt mărunt al zilei sau o imagine aparent banală în poezii încărcate de adevăr, lumină și sensibilitate. La rândul său, Gigi Stănescu a vorbit despre emoția profundă pe care a trăit-o pe parcursul lecturii, emoție ce încă i se așeza vizibil pe chip.

Emilia Luchian s-a oferit, cu încântare și firesc entuziasm, să recite. A ales poemul care s-a deschis în mod providențial sub privirile sale — „te aștept diseară” — oferind astfel un argument viu în sprijinul credinței poetei că „există un flux poetic care ne leagă”. A lecturat, de asemenea, poemul Copil al pământului, dedicat protagonistei serii. Versurile au venit ca o confirmare intuitivă a acestei legături misterioase, greu de explicat, dar lesne de simțit.

Adrian N. Ionescu a intervenit cu o observație tulburător de frumoasă, născută parcă dintr-o uimire în fața destinului poeziei. A recitat și așezat în oglindă poemul scris de Luminița Bratu în noiembrie 2020 cu propriul său haiku, descoperind între ele un fir nevăzut: „Există realități poetice care influențează și impresionează, în timpuri diferite, oameni diferiți care scriu poezii diferite. Același duh poetic ne-a vizitat pe amândoi, în timpuri diferite.” Pentru exemplificare:

Eu, cel ce am rămas

Mă întorc spre
Ieri,
Și nu mă recunosc,
Privesc spre mâine
Nedeslușind contururi
Mă opresc la astăzi
Și mă regăsesc,
Eu, cel ce am rămas.
(Luminița Bratu, 20 noiembrie, 2020)

Spune

Când a plecat,
A mai rămas.
Și a lăsat,
S-a-ntemeiat.
(Adi Serafim, de când să fie, are mai bine de un an)

La final, autoarea a oferit cadou celor prezenți volumul său de poezii, împreună cu un prețios autograf.
Mult succes la apropiata lansare a volumului!

Anul, cu lumini și umbre, își închide curând cercul, iar în grația unei clipe vom păși într-un nou început. Să ne fie cu bucurii, cu inspirație și cu împliniri, tuturor!

Au participat: Luminița Bratu, Diana Petroșanu, Maria Bem, Emilia Luchian, Cati Rodica Enache, Gabriela Petri, Sorana Brucăr, Liana Sprânceană, Doina Ofelia Davidescu, Leonida Corneliu Chifu, Adrian N. Ionescu, Gheorghe Stănescu, Dan Constantin.

Foto: Emilia Luchian, Liana Sprânceană, Diana Petroșanu, Doina Ofelia Davidescu

Afiș, cronică, editor: Doina Ofelia Davidescu

„Nu există patriotism fără patrimoniu.”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE Ploiești
Președinte: Ioan Vintilă Fintiș

Următoarea ședință a membrilor Cenaclului Literar „I. L. Caragiale” Ploiești va avea loc luni, 8 decembrie 2025, la ora 17.00, la Filarmonica „Paul Constantinescu”.

Programul include rubricile obișnuite:

• CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE
• LECȚIA DE POEZIE – lector: Diana Petroșanu
• 11 MINUTE DE ISTORIE – lector permanent: Emilia Luchian
• LECTURA DE CENACLU va oferi prilejul colegei noastre Luminița Bratu să ne prezinte cel mai recent volum al său, Au înfrunzit piramidele, apărut în 2025 la Editura Limes, Cluj-Napoca. Autoarea ne propune o incursiune lirică inedită printre răsturnări poetice, moduri noi de a privi lumea sau realități transfigurate.

Invitație, afiș, editor: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar

„Nu există patriotism fără patrimoniu.”

Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE Ploiești
Președinte: Ioan Vintilă Fintiș

Noiembrie, cu cețuri și frison, cu ultimele frunze aninate ca niște gânduri ce nu vor să dispară, ne-a purtat pașii spre spațiul primitor al Filarmonicii „Paul Constantinescu” pentru o nouă întâlnire literară cu ecouri post lansare și nu numai.

》CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE ne-a adus în atenție un spectaculos melanj literar de proză și poezie. În deschidere, Eduard-Gabriel Tănase ne-a prezentat o emoționantă miniatură lirico-narativă, Trio, – inspirată din viața personală -, scrisă din perspectiva personificată a unui baston, care observă cu tandrețe fragilitatea și solidaritatea a doi bătrâni. A urmat Emilia Luchian, cu două interesante și metaforate proze scurte: Rinocerul cu colț de argint și Pegasul cu aripi mici. Capitolul poezie a fost onorat de vocile distincte ale Luminiței Bratu (Poveste), Mariei Bem (Lumină în tăcere, completată de o amuzantă proză miniaturală – Filozofia groparilor ), Soranei Brucăr (cu două poeme: Fără titlu și Chemarea roirii). Cati Rodica Enache ne-a emoționat cu poemele  Căutări și La Catedrala Mântuirii Neamului, iar Liana Sprânceană cu Dacă și Idilă de noiembrie. Proza comic-incisivă a Amaliei Melnic, Murături, a readus asistența de la nostalgie la amuzament.

》LECȚIA DE POEZIE – ne-a oferit bucuria reîntâlnirii, prin intermediul lectorei Amalia Melnic, cu universul poetic al lui Khalil Gibran. Au fost adunate, într-o sumară bio-bibliografie, cele mai importante date din viața scriitorului.

Khalil Gibran, născut la 6 ianuarie 1883 în Bsharri, Liban, și decedat la 10 aprilie 1931 la New York, s-a afirmat puternic în literatura universală, fiind influențat de spiritualitatea creștină orientală, de legendele și simbolurile Levantului, la care a adăugat, după emigrarea în Statele Unite împreună cu familia, experiența contactului cu literatura occidentală (romantismul, simbolismul și misticismul European). A studiat arta la Paris, iar activitatea sa literară și artistică s-a desfășurat între Orient și Occident, ceea ce i-a conferit o voce unică, sincretică, profund umanistă. A fost membru al grupului literar „Pen League”, un cerc de scriitori arabi din diaspora, care au promovat modernizarea poeziei arabe.

Cea mai cunoscută operă a sa rămâne „Profetul” (1923), o carte tradusă în peste 100 de limbi, devenită un reper spiritual universal. Printre celelalte lucrări importante se numără:

• „Aripile frânte” (1912) – roman poetic și meditație asupra iubirii și destinului;
• „Nebunul” (1918) – colecție de parabole filozofice;
• „Sângele meu” (1920) – texte lirice și aforistice;
• „Iisus, Fiul Omului” (1928) – reinterpretare poetică a figurii lui Hristos;
• „Grădina Profetului” (1933) – continuarea volumului Profetul, publicată postum.

Universul poetic al lui Gibran, ilustrat și de propriile desene din volume, se definește printr-o viziune spirituală profund umanistă, în care se împletesc filosofia orientală, misticismul creștin, simbolismul romantic și reflecțiile asupra condiției umane. Lumea lui este una a căutării neîncetate a adevărului interior, în care omul, natura și divinitatea formează o unitate organică.

Teme și motive dominante: iubirea – nu doar ca sentiment personal, ci ca forță cosmică, care unește și transformă, libertatea interioară – eliberarea de frică, de prejudecăți, de dogme, durerea și purificarea – suferința este înțeleasă ca instrument de înnobilare, exilul și nostalgia – amintirea pământului natal și a rădăcinilor spirituale, unitatea dintre om și natură – elemente precum muntele, vântul, marea sau copacii capătă valoare simbolică, învățătura prin parabole – multe texte sunt construite ca aforisme sau mici pilde. 

Poeziile alese spre lecturare din creația lui Gibran – „Despre copii” și „Despre iubire”, sunt, ca de altfel întreaga sa operă, caracterizate de simplitate expresivă, lirism solemn și tonalitate sapiențială. Limbajul său este limpede, încărcat de metafore luminoase și de o muzicalitate interioară ce amintește de tradiția biblică și de poezia sufită. El scrie adesea în registru profetic, folosind un ton reflexiv care îmbină revelația, meditația și tandrețea.

În esență, universul poetic al lui Khalil Gibran este un spațiu al înțelepciunii și al reconcilerii, unde omul este chemat să se redescopere pe sine, să-și urmeze sufletul și să cultive iubirea ca formă supremă de libertate.

Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri. 

Puteţi să le daţi dragostea, nu însă şi gândurile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul, dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteţi vizita nici chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să îi faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri.”
(„Despre copii”- fragment, Khalil Gibran)

》11 MINUTE DE ISTORIE – Lectorul permanent al rubricii, profesor Emilia Luchian, a oglindit în propria dizertație – un scurt fragment despre reiteratul și interesantul subiect – viața femeilor în antichitate, o comparație între eroinele tragediilor grecești și cea a legendei sogdienilor. Unele,  dezvăluind modul cum erau percepute de societatea antică (evocate de tragediile grecești ca personaje principale) – complexe, cu trăiri de excepție, au provocat dezastre și drame, devenind victime sau eroine. Dintre cele mai grăitoare exemple, lectora a enumerat: Medeea, vrăjitoare caucaziană, preoteasă a zeiței Hecate, cunoscută pentru iubirea pătimașă față de argonautul Iason, este însă văzută de Hesiod și Diodor ca o fecioară frumoasă. Alte personaje: Elena din Troia, cu ciudatul destin de a fi provocat războiul dintre ahei și troieni, și Clitemnestra, „femeia cu inimă de bărbat”, diabolică, victimă și eroină, împărțită tragic între dragostea pentru copii și trădarea sentimentelor.

Pentru comparație, lectora ne-a propus o legendă (existentă cu diverse variante, transmise pe cale orală, pe tăblițe de lut sau scrieri târzii) privind personaje care au surprins prin neașteptate strategii, integrate în legile și tradițiile din ținutul Sogdienilor (teren arid din Imperiul Persan), dar și semnificația (putere, luptă ș.a.) brățării cu cap de leu. Iubirea dintre Nanah (femeie simplă, dansatoare sau, în altă variantă, fiica unui rege sogdian) și iubitul – un prinț turc, Tonga, care făceau parte din popoare, culturi și religii diferite, este interzisă de către tatăl acesteia (negustor sau rege ce se ocupa cu negoț). Pentru a putea rezista, Nanah primește în dar, din partea iubitului său, o frumoasă brățară cu cap de leu. Scăparea din turnul în care este închisă se datorează ori țeserii unor șiruri de covoare, care ascund mesajul „așteaptă-mă”, adresat iubitului, ori, în altă variantă, ajutorului prețios oferit de slujnica Sarina. Deghizată în băiat, ajunge în tabăra iubitului, dar nu este recunoscută de acesta. Perseverează, dovedindu-se un supus prețios, o bună războinică, salvându-și iubitul în timpul unei lupte. În cele din urmă, se răzbună pe tatăl său care i-a interzis căsătoria, reclamând dezastrul economic al afacerilor acestuia, dezonorându-l în fața tuturor. Lectora comentează poziția tatălui de a refuza prin căsătoria fetei alianța cu turcii și de asemenea atitudinea fetei, care, învingând prejudecăți, s-a dovedit a fi, în cele din urmă, o strategie economică, salvând afacerile familiei. 

》LECTURA DE CENACLU – În timpul dedicat acestei rubrici, Leonida Corneliu Chifu a deschis discuții cu subiect administrativ, s-au schimbat impresii și gânduri post lansare a Antologiei aniversare – 75, implicarea autorilor și munca redacțională.
Florin Manole evidențiază o intervenție delicată din partea lui Florin-Oprea Sălceanu, constând în publicarea unui volum miniatural de poeme în proză, Zidirea, în onoarea prețioasei aniversări a Cenaclului, din care a lecturat cu bucurie.

Au participat: Emilia Luchian, Alice Neculea, Cati Rodica Enache, Luminița Bratu, Sorana Brucăr, Amalia Melnic, Diana Petroșanu, Liana Sprânceană, Doina Ofelia Davidescu, Florin Manole, Leonida Corneliu Chifu, Năstaca Chifu, Eduard-Gabriel Tănase, Dan Simionescu, Gheorghe Stănescu, Dan Constantin, Florin Oprea Sălceanu.

Afiș, cronică, editor: Doina Ofelia Davidescu
Fotografii: Emilia Luchian, Liana Sprânceană, Doina Ofelia Davidescu
Film: Dan Simionescu

„Nu există patriotism fără patrimoniu.”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE
Președinte Ioan Vintilă Fintiș

Ecouri aniversare – seară de taifas literar

Dragi cenacliști și prieteni ai Cenaclului,

Vă invităm în spațiul generos al Filarmonicii „Paul Constantinescu”, luni, 17 noiembrie, ora 17. 00, la o nouă ședință a cenaclului nostru, dedicată ecourilor și emoțiilor care au urmat lansării Antologiei Aniversare -75 SPIRALA ASCUNSĂ.
Ne vom bucura din nou de lecturi, reflecții și dialoguri sincere – o adevărată seară de taifas literar, în care fiecare voce își găsește ecoul.

Seara se va desfășura respectând rubricile tradiționale:

• CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE

• LECȚIA DE POEZIE – lector: Amalia Melnic

• 11 MINUTE DE ISTORIE – lector permanent: prof. Emilia Luchian

• LECTURA DE CENACLU – în timpul dedicat acestei rubrici vom depăna cele mai recente amintiri, impresii și gânduri despre această importantă întâmplare din viața noastră literară, într-o atmosferă caldă, de prietenie și inspirație.
  Va fi alocat un moment special pentru aspectele organizatorice și propunerile privind activitățile viitoare ale cenaclului.

  Invitație, afiș, editor: Doina Ofelia Davidescu

  „Nu există patriotism fără patrimoniu.”

  Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE PLOIEȘTI
  Președinte: Ioan Vintilă Fintiș

Sâmbătă, 15 noiembrie 2025, între orele 11:30 și 13:00, va avea loc finisajul expoziției de sculptură SIC COGITO a artistului Alfred Dumitriu, amplasată în Parcul Muzeului Memorial „B.P. Hașdeu”.

Expoziția, organizată cu ocazia zilei de naștere a Iuliei Hașdeu, își încheie popasul pe meleagurile câmpinene și propune o reflecție asupra dialogului dintre artă, spirit și memorie.

Invitat special al evenimentului: prof. dr. Christian Crăciun.

Text, editor: Doina Ofelia Davidescu

„Spirala ascunsă” este forma pe care o ia timpul când se ascunde în materie, respirația invizibilă a luminii care face piatra să pară vie, drumul spre centru, văzut de sus ca o mișcare infinită a sufletului către sine.

Într-un cadru festiv, încărcat de emoție și bucurie, pe data de 4 noiembrie 2025, Cenaclul Literar „I.L. Caragiale” din Ploiești a sărbătorit o nouă etapă din existența sa prin lansarea Antologiei Literare Aniversare 75, Spirala Ascunsă – un eveniment cultural de marcă, ce a reunit personalități importante ale lumii literare și academice românești.

Volumul lansat cu acest prilej reunește texte semnate de membrii cenaclului — poeți, prozatori, eseiști, dramaturgi și realizatori de interviuri —, care, prin diversitatea stilistică și tematică, conturează o imagine bogată a literaturii contemporane ploieștene și românești.

Manifestarea a avut loc în Sala de Lectură „Nichita Stănescu” a Bibliotecii Județene „N. Iorga” Prahova, în prezența unui public numeros: scriitori, critici literari, profesori, iubitori de literatură, membri ai cenaclului și ai comunității culturale prahovene.

Amfitrionii evenimentului, Florin Manole – vicepreședintele Asociației Culturale 24 PH ARTE Ploiești, cenacliștii Doina Ofelia Davidescu și Leonida Corneliu Chifu au întâmpinat cu bucurie invitații, nume de rezonanță ale culturii contemporane:

• profesor universitar dr. Daniel Cristea-Enache, reputat critic și istoric literar,
• scriitorul, jurnalistul și realizatorul TV Gabriel Klimowicz,
• poeta, eseista și realizatoarea TV Evelyne Croitoru,
• scriitorul și scenaristul Radu Aldulescu,
• scriitorul, jurnalistul, eseistul și publicistul Florin Dochia,
• eseistul și criticul literar Christian Crăciun.

Aceștia au onorat invitația cenaclului ploieștean și au susținut intervenții valoroase, în care au subliniat rolul literaturii ca formă de rezistență culturală și de expresie a spiritului uman, precum și importanța cenaclurilor literare ca spații de dialog și formare artistică. La final au primit, în semn de omagiu, legitimații de membri de onoare ai Cenaclului „I.L. Caragiale” Ploiești.

În cadrul evenimentului a fost și un scurt moment de solidaritate și respect față de invitații și colegii cenacliști care nu au putut fi prezenți din motive medicale. Președintele Cenaclului Literar „I.L. Caragiale”, poetul Ioan Vintilă Fintiș, precum și scriitorul și eseistul Theodoru Ghiondea au fost evocați cu căldură, participanții transmițându-le gânduri de însănătoșire și recunoștință pentru contribuția lor esențială la viața literară a cenaclului.

Totodată, scriitorul Ioan Mihai Cochinescu, reținut cu un alt program cultural, a trimis un mesaj de salut și felicitări călduroase participanților, exprimându-și admirația pentru activitatea constantă și pentru nivelul artistic al antologiei aniversare.

Titlul volumului a fost inspirat din creația artistului plastic și poetului Nicolae Răzvan Mincu, căruia i se datorează, de altfel, concepția copertei. Antologia aniversară cuprinde creațiile a 38 de autori din mai multe generații, în cinci secțiuni distincte: poezie, proză, eseu, teatru, interviu.

Rând pe rând, distinșii și onorații invitați au ieșit la rampă, bucurând asistența cu alocuțiunile lor.

Poeta, eseista și realizatoarea TV Evelyne Croitoru a adus salutul filialei bucureștene din care face parte și, remarcând efortul intelectualilor de a promova valoarea autentică, a subliniat rolul culturii care „atrage atenția asupra nevoii și capacității omului de a-și construi și de a-și apăra propria lume. Libertatea în literatură are limitele pe care ni le oferim singuri; depinde de noi cum folosim forța interioară care sălășluiește în fiecare, depinde de noi cum ne folosim propriul talent.” Evelyne Croitoru a amintit, cu bucurie, cei doisprezece autori de poezie recenzați de domnia sa, iar, în final, citind poemul Dorințe din propria creație, a adus o notă lirică și reflexivă, evocând frumusețea actului creator ca formă de comuniune.

Scriitorul și jurnalistul Gabriel Klimowicz, a cărui creație literară impresionează prin perspectiva lucidă asupra realității, onorat de a face parte din lucrarea antologică, a mulțumit pentru invitație și a prezentat propriile gânduri — fără pretenția unei recenzii profesioniste — asupra creațiilor celor opt autori de proză prezenți în volum. A amintit cu plăcere despre lectura în cadrul unei ședințe de cenaclu a piesei de teatru al cărei autor este domnia sa și mai apoi, includerea acesteia în Antologia aniversară.

Scriitorul și scenaristul Radu Aldulescu, cunoscut pentru proza sa puternică și realistă, oferind o perspectivă profund umană asupra scrisului ca vocație, și-a exprimat mulțumirea pentru publicarea în volumul omagial și pentru apartenența la cenaclul ploieștean, amintind că o participare anterioară, cu o lectură din creația proprie, „a fost de bun augur”. A adăugat: „Astfel că pot să spun și eu că fac parte dintr-un grup de scriitori… ca să fii scriitor trebuie să faci parte dintr-un grup, iar eu nu m-am ‘învrednicit’ să fac parte din niciunul.”

Scriitorul, jurnalistul, eseistul și publicistul Florin Dochia a făcut o scurtă incursiune printre amintiri, oferind celor prezenți momente savuroase din istoria cenaclului, pe care l-a condus în vremuri dificile, potrivnice libertății culturii. A lansat totodată provocarea ca Cenaclul „I.L. Caragiale” să preia și să continue editarea revistei de cultură Revista Nouă (înființată de B.P. Hașdeu și coordonată de domnia sa o bună perioadă în trecutul recent).

Scriitorul și criticul literar Christian Crăciun a completat tabloul critic și eseistic al serii, accentuând importanța culturii scrise într-o lume dominată de viteză și superficialitate, admirând lucrarea ca fiind o „temelie” și evocând „oamenii care se încăpățânează să ducă înainte o tradiție, cu sacrificii, în condiții atât de potrivnice culturii… O mare bucurie că există oameni care trăiesc împotriva vremurilor, agățându-se cu disperare de cultură. Este minunat — și să ne întâlnim la 100!”

Profesorul Daniel Cristea-Enache a remarcat frumusețea reunirii simbolice, substanțiale și identitare „într-o sală de lectură care se numește Nichita Stănescu, într-o bibliotecă județeană care se numește Nicolae Iorga, cu un cenaclu care se numește Caragiale, într-un oraș care se numește Ploiești”, adăugând importanța menținerii unui nivel ridicat de exigență pentru a cinsti cum se cuvine numele de înaltă referință al scriitorului Ion Luca Caragiale.
Domnia sa a evocat un moment sugestiv din viața culturală bucureșteană, când s-au întâlnit pentru prima dată

remarcabilul Caragiale și volumul de versuri al tânărului poet Octavian Goga. A felicitat consecvența și energia cu care Cenaclul „I.L. Caragiale” promovează literatura vie, actuală, oferind o platformă de afirmare pentru autori din toate generațiile.

In cadrul evenimentului s-a păstrat un moment de reculegere în memoria celor plecați într-o lume mai bună: Ion (Nino) Stratan, Gabriel Coman(roni), Nicolae Boaru, Nicolae Stanciu, Filip Kolo, Vladimir Deteșanu, Costin Lupu, Martin Culcea ș.a.

Înainte de final, Florin Manole, considerând o știre importantă, a subliniat cu bucurie apartenența scriitorului Radu Aldulescu la Cenaclul Literar „I.L. Caragiale” și a mulțumit tuturor pentru participare.

Seara s-a încheiat într-un spirit de comuniune culturală, cu sesiuni de autografe, numeroase fotografii, discuții spontane și proiecte de colaborare pentru viitor — printre acestea, planurile de editare pentru Revista Nouă și promisiunea Evelynei Croitoru de a realiza o emisiune dedicată cenaclului, În văzul inimii, la Publimedia TV.
Toate acestea confirmă că Cenaclul Literar „I.L. Caragiale” rămâne un reper de vitalitate și continuitate a vieții literare ploieștene.

Antologia Aniversară 75, Spirala Ascunsă, apărută la Editura Helen Ploiești, cu sprijinul CAMPION – Broker de asigurare și reasigurare, se constituie într-o veritabilă cronică a pasiunii pentru cuvânt și a prieteniei prin literatură, celebrând o tradiție care inspiră și unește.

Cenacliști prezenți: Alice Neculea, Maria Bem, Emilia Luchian, Cati Rodica Enache, Emilia Petrescu, Aura Creițaru, Livia Dimulescu, Luminița Bratu, Gabriela Petri, Ana Nedelcu, Ramona Muller, Diana Petroșanu, Sorana Brucăr, Năstaca Chifu, Liana Sprânceană, Doina Ofelia Davidescu, Florin Manole, Cătălin Apostol, Leonida Corneliu Chifu, Dan Simionescu, Adrian Frone, Eduard Gabriel Tănase, Adrian N. Ionescu, Octavian Onea, Valentin Irimia, Așer Negoi, Dan Constantin.

Invitați: Daniel Cristea Enache, Evelyne Croitoru & co., Radu  și Alina Aldulescu, Gabriel Klimowicz & co., Florin Dochia, Christian Crăciun.

Alți prețioși participanți: Daniela Buzoianu, Iulia Dragomir, Vasile Moga, Laurențiu Bădicioiu, Adrian Creițaru ș.a.

Afiș, cronică, editor: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar
Fotografii: Emilia Luchian, Doina Ofelia Davidescu, Liana Sprânceană
Film: Dan Simionescu

„Nu există patriotism fără patrimoniu!”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE Ploiești
Președinte: Ioan Vintilă Fintiș

Seara de aseară, cu o „Literatură dinspre toamnă” și un protagonist pe măsură – Leonida Corneliu Chifu -, a reunit cenacliștii în spațiul intim și generos al Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești.

Octombrie — lună a contrastelor, a luminii care se stinge… Pentru literatura română, se deschide și se închide cercul vieții unui poet rar – Ion Stratan, născut și plecat în același anotimp al melancoliei. Creator de mare intensitate, Stratan a transformat poezia într-un joc al imaginației și al adevărului interior, rămânând un reper al lirismului postmodern românesc. A lăsat în urma sa o operă plină de freamăt, ludic și luciditate, înscriindu-se printre marii inovatori ai liricii românești contemporane.

》11 MINUTE DE ISTORIE –  Rubrica permanentă a deschis seara cu un interesant periplu al profesorului Emilia Luchian prin moda feminină și aspecte ale societății din perioada târzie a Republicii Romane, dar și din Grecia Antică.
În Republica Romană, în ciuda problemelor serioase și a cruzimii societății, marcată de dramatism, moda feminină se remarca printr-un amestec de eleganță, statut social și rafinament subtil. Femeile romane respectabile (Domina) purtau șal pe cap și stola – o rochie lungă, purtată peste tunica de bază –, adesea confecționată din țesături fine, precum inul sau mătasea adusă din Orient. Culorile și bijuteriile trădau rangul social, iar matroanele bogate nu ezitau să-și etaleze luxul prin fibule de aur, coliere de perle și brățări lucrate minuțios, păstrate împreună cu alte accesorii necesare în sipete scumpe. Soția lui Caligula era una dintre cele mai elocvente exponente ale cochetăriei și opulenței acelor vremuri.

Cochetăria era privită cu ambivalență: pe de o parte, o femeie trebuia să fie îngrijită și demnă; pe de altă parte, excesul de podoabe sau de machiaj era considerat frivol și nepotrivit unei matroane virtuoase. Totuși, multe romane apelau la parfumuri scumpe, unguente pentru piele și vopsele pentru păr, urmând moda grecească sau orientală. Poetul Ovidius remarcă frivolitățile feminine asemănătoare celor din Egipt, Fenicia, Babilon și Etruria – peruci blonde, oglinzi de bronz, farduri colorate, sandale fine – devenite simboluri ale unei societăți care, chiar și în austeritatea republicană, nu putea rezista farmecului eleganței.

Un rol important în desăvârșirea aspectului rafinat și cochet al matroanelor îl aveau sclavele, care pregăteau hainele, aplicau fardurile, împleteau și vopseau părul, alegeau bijuteriile potrivite și chiar consiliau stăpâna în privința gustului vestimentar, fiind aspru pedepsite pentru nereușite sau greșeli.

Deși Seneca vedea în preocuparea excesivă pentru podoabe, parfumuri și haine scumpe un semn al slăbiciunii morale și al decăderii interioare, aristocratele romane și-au donat bijuteriile în momentele de criză ale republicii.
Au fost amintite aspecte ale vieții de zi cu zi, ale sărbătorilor și ale componenței familiei patriarhale rurale – rudele de sânge, neamurile, slujitorii și clienții –, precum și rolurile acestora în societate, subliniindu-se importanța acordată fiului cel mare, în timp ce cea acordată soției era mult redusă.
Referindu-se la Grecia Antică, lectora a amintit eleganța femeilor, Cleopatra fiind un grăitor exemplu de cochetărie și rafinament. Punând sub lupa istoricului aspecte legate de căsătoria din dragoste, au fost evocate mărturiile lui Socrate, Euripide, Aristotel și Platon („nimeni nu vrea să moară în locul altuia, decât cei care iubesc”), cinstind astfel familia grecească.

În încheiere, am avut parte de o scurtă expunere despre percepția asupra nudității în Antichitate. Aceasta diferă profund de la o civilizație la alta și spune multe despre valorile, religia și estetica fiecărui popor. În ansamblu, Antichitatea nu vedea nuditatea ca pe o simplă indecență, ci ca pe o expresie a valorilor culturale: frumusețea în Grecia, puterea și plăcerea în Roma, fertilitatea în Egipt, sacralitatea în Orient, iar în tradiția iudeo-creștină – rușinea și moralitatea.
Astfel, nudul antic nu era doar un corp expus, ci o formă de limbaj vizual și simbolic despre ceea ce înseamnă să fii om, frumos, divin sau moral.

》CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE a a oferit autorilor lirici posibilitatea împărtășirii emoțiilor personale: Emilia Luchian („Între utrenie și vecernie”, „Parabola tăietorului de pietre”), Cati Rodica Enache („Anotimpuri”, „Arșița”, „Lumina”), Liana Sprânceană („Zbor”, „Intermezzo”), Gheorghe Stănescu „Tăcerea pietrei”- versuri inspirate de poemul Emiliei Luchian), iar Amalia Melnic ne-a prezentat un scurt text cu accente de umor și ironie, ușor sarcastică („Safari”). Într-un târziu, Michi Vieru, ca să nu rămână dator, ne-a prezentat ceea ce a închipuit inspirația de moment:  „Primul vers” și „Un ghem de concertine”, dedicate colegei noastre Cati Enache.

》LECȚIA DE POEZIE – Gabriela Petri, ne-a propus, inspirată de efervescența creată de lectura recentă a lui Florin Manole (Mai mult ca moartea literaturii), continuarea dezbaterii despre Ion Stratan. Aceasta a mărturisit că ideea textului său s-a conturat după ce am citit articolul lui Marian Marchidanu din cel mai recent număr la Revistei literare Caietele Norr (nr. 5 – 6), care nu amintește nimic despre contextul literar-istoric în care s-au infiripat rădăinile acestui curent.  Expunerea poartă titlul Poezie și Poem la Ion Stratan și încearcă să facă o incursiune istorico-literară. Până la începutul secolului XX, poezia și poemul au fost considerate echivalente, ambele văzute ca forme de imitație a naturii. Ulterior, poezia a fost înțeleasă ca o expresie a naturii, o voce interioară care poate exista și în afara poemului. E.A. Poe a redefinit poezia drept act de creare a Frumuseții, nu de exprimare a ei, iar estetica urâtului (Karl Rosenkrantz) a introdus ideea că și urâtul poate deveni frumos prin deformare și umor. Romanticii au văzut Frumusețea chiar și în hidos, iar limbajul poetic a început să fie privit ca generator de realitate, nu doar ca instrument de descriere.

În secolul XX, imagismul promovat de Ezra Pound și T.S. Eliot a cerut un limbaj poetic clar, concis și concret, influențând generația optzecistă românească, inclusiv pe Ion Stratan.
Poezia lui Stratan este directă, sinceră și intens personală, orientată spre explorarea conotațiilor limbajului, nu spre redarea realului. Poetul caută Frumusețea, fără a o atinge întotdeauna, mizând pe intuiție și sugestie. În creațiile sale, raționalul este înlocuit de trăire, iar cuvintele devin vehicule ale unei sensibilități pure. Astfel, Stratan se înscrie în spiritul avangardist al generației ’80, care a respins realismul comunist și a sincronizat poezia românească cu cele mai recente tendințe europene.
Lectora îl amintește pe Gellu Naum, fondator al suprarealismului românesc, și rolul acestuia ca precursor al postmodernismului prin libertatea limbajului, jocul intertextual și refuzul convențiilor poetice tradiționale. În timp ce suprarealismul lui Naum căuta revelația subconștientului, optzeciștii preiau această libertate pentru a crea o poezie autentică, ironic-reflexivă, autoreferențială. Astfel, Gellu Naum deschide drumul unei noi poetici românești, în care fantezia, ironia și metatextul devin forme ale unei modernități eliberate de constrângeri ideologice și estetice.

》LECTURA DE CENACLU Protagonistul serii, Leonida Corneliu Chifu, a venit bine pregătit, cu o mulțime de materiale inedite, adunate după o atentă documentare prin presă și biblioteci. Ne-a prezentat texte și povești mai puțin mediatizate despre poetul Ion (Nino) Stratan (1 oct. 1955 – 19 oct. 2005). În timpul, din păcate, prea scurt alocat, și-a restrâns expunerea la doar trei articole-interviu de presă („Nino despre Nini”, „Ion Stratan despre Caragiale”, „Atitudini și vibrații ale noului anotimp”), completând prezentarea alături de scriitorul Michi Vieru, într-un tandem interesant și util de comentarii.

Fiecare dintre aceste texte este fragmentat prin intertitluri inspirate, amuzante sau ușor ironice, care adaugă farmec lecturii.

Articolul-interviu „Nino despre Nini” surprinde dialogul inspirat al reporterului cu poetul pe tema relației sale cu Nichita Stănescu – evocând momentele întâlnirilor, legătura de suflet dintre cei doi, implicarea lui Nino în Festivalul „Nichita Stănescu”, dedicațiile primite („Marelui Ion Stratan, os din os stănescian…”) și alte aspecte din viața marelui poet.

Cu prilejul Anului Internațional Caragiale și al împlinirii a 151 de ani de la nașterea dramaturgului, în ianuarie 2003, la Palatul Culturii din Ploiești, Ion Stratan a susținut, din perspectiva sa de filolog, prelegerea „Vocabularul pieselor lui Caragiale”, prilej de a-și exprima propria viziune:

„Pentru a face o metaforă oarecum surprinzătoare, dar sper că fi-va sugestivă, asupra personajelor din – să zicem – O scrisoare pierdută, aș zice că Trahanache, inert, <substanțial>, ar fi un substantiv. Tipătescu, un <actant> generator de intrigă, <tip-til și tipologic> (cum îi sună și numele), ar fi un adverb. Cațavencu, mereu în acțiune, punct viu al intrigii, ar fi un verb, iar Zoe, precum eternul feminin, nu poate fi decât, evident, un adjectiv. (…) Ca și caracteristică a replicilor, incongruența, balbutierea, expresiile fixe și ilogismele fac din Caragiale, după cum s-a observat, un precursor al teatrului violenței (de tip A. Artaud), al absurdului (de tip Ionescu), dar și, la o relectură, al dezagregării (de tip S. Beckett). (…) Efimița, semn al delabrării și interșanjabilității descompuse, se adresează cu <soro>, pentru ca partenerul ei de viață s-o apeleze, în delirul senectuții lor, cu <domnule>.”

Leonida Corneliu Chifu scoate în evidență preocupările culturale intense ale poetului, amintind că Ion Stratan a dedicat tinerilor o atenție deosebită. Cu ocazia celei de-a XVII-a ediții a seratelor muzicale „Atitudini”, acțiune organizată de Casa de Cultură „I.L. Caragiale” a Municipiului Ploiești, poetul a avut o prezență remarcabilă și greu de uitat, încheindu-și alocuțiunea memorabil:

 „Nealterată fie puritatea cugetelor lor, tandre strângerea de mână și primul sărut, și fie ca acestea să ducă la alcătuirea unor poeme care să oglindească frumusețea gândurilor de primăvară, pentru că acest anotimp este – în același timp – și scenă de desfășurare a atingerii ochilor și <public> și  <audiență> a hieraticelor întâlniri și a cuvintelor șoptite.
Fie ca primăvara din sufletele lor să să se prelungească la nesfârșit și ca pupilele noastre să împletească mereu, între culori ale curcubeului, tinerețea, anotimpul și cartea”.

Copleșit de emoția rememorărilor, lectorul nostru și-a încheiat expunerea cu bucuria împărtășirii dar și cu ușorul regret că nu a putut expune integral materialele pregătite.

Au participat: Emilia Luchian, Cati Rodica Enache, Amalia Melnic, Gabriela Petri, Liana Sprânceană, Doina Ofelia Davidescu, Leonida Corneliu Chifu, Miki Vieru, Adrian Ionescu, Gheorghe Stănescu, Dan Simionescu, Florin Oprea Sălceanu, Dan Constantin.

Fotografii: Emilia Luchian, Liana Sprânceană, Doina Ofelia Davidescu
Film: Dan Simionescu

Afiș, cronică, editor: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar

„Nu există patriotism fără patrimoniu.”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE
Președinte Ioan Vintilă Fintiș

Invitație

Cu ocazia împlinirii a 75 de ani de existență – de literatură, emoție și visuri –, Cenaclul Literar „I.L. Caragiale”, sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE Ploiești, are deosebita plăcere de a vă anunța lansarea oficială a Antologiei aniversare – 75, Spirala ascunsă, apărută la Editura Helen, Ploiești.

Vă invităm să fiți alături de noi la lansarea acestui volum special, care marchează o călătorie lungă și frumoasă prin lumea literelor – un volum de sărbătoare ce reunește scriitori consacrați, cunoscuți și mai puțin cunoscuți, purtând mai departe focul tainic al cuvântului scris.

Evenimentul va avea loc marți, 4 noiembrie 2025, ora 16:30, în primitorul spațiu al Bibliotecii Județene „N. Iorga” Ploiești: Sala de lectură „Nichita Stănescu”, în distinsa companie a unor oaspeți dragi și a cenacliștilor.

Invitați:
– Daniel Cristea-Enache – prof. univ., scriitor, critic literar
– Radu Aldulescu – scriitor, scenarist
– Evelyne Croitoru – scriitoare
– Teodoru Ghiondea – filozof, scriitor
– Gabriel Klimowicz – scriitor, jurnalist
– Florin Dochia – scriitor, jurnalist, editor
– Ioan Vintilă Fintiș – scriitor, președintele Cenaclului „I.L. Caragiale” și al Asociației Culturale 24 PH ARTE Ploiești
…și alți oaspeți din lumea culturală.

Antologia aniversară a fost realizată și editată cu sprijinul oferit de CAMPION – Broker de asigurare și reasigurare, partener al Cenaclului „I.L. Caragiale” în promovarea valorilor culturale.

Vă așteptăm cu drag să celebrăm împreună 75 de ani de literatură și inspirație!

Intrarea este liberă, iar inimile deschise sunt binevenite!

Invitație, afiș, editor: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar

„Nu există patriotism fără patrimoniu.”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE
Președinte Ioan Vintilă Fintiș

Cenacliști și prieteni ai Cenaclului,

Luni, 27 octombrie, ora 17:00, ne vom reîntâlni în spațiul primitor al gazdei noastre, Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploiești, strada Anton Pann nr. 5.

Ședința literară se va desfășura conform rubricilor tradiționale:

》CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE
》LECȚIA DE POEZIE – lector: Gabriela Petri
》11 MINUTE DE ISTORIE – lector permanent: prof. Emilia Luchian
》LECTURA DE CENACLU – Protagonistul serii, Leonida Corneliu Chifu, ne va prezenta texte și povești inedite despre poetul Ion (Nino) Stratan (1 oct. 1955 – 19 oct. 2005)

Va fi rezervat un timp rezonabil pentru o scurtă discuție cu temă administrativă.

Invitație, afiș, editor: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar

„Nu există patriotism fără patrimoniu.”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE
Președinte: Ioan Vintilă Fintiș

Pe 16 octombrie 2025, spre seară, spațiul generos și primitor al Sălii de lectură „Nichita Stănescu” din cadrul Bibliotecii Județene „N. Iorga” Ploiești a fost plin de iubitori de carte. Lansarea romanului O lume pe gâtul subțire al unei girafe, semnat de Doina Ofelia Davidescu, apărut recent la Editura Universitară, sub inprintul Cișmigiu Books, a reunit prieteni, apropiați, cunoștințe vechi și noi, precum și colegi de cenaclu.

Pe masa prezidiului, printre buchete de flori, micul roman „respira” și el cu emoție. Rumoarea oaspeților s-a potolit în clipa în care acordurile unui refren pop vintage – Life could be a dream, sweetheart – au răsunat vesele din telefonul cu care protagonista serii a schițat câțiva pași de dans pe culoarul dintre pupitrele sălii, spre surprinderea și amuzamentul tuturor.

Autoarea a mărturisit că a asociat melodia cu noua sa carte. Refrenul spune că „viața ar putea fi un vis…!”, iar la acest gând s-a întors adesea în timpul scrierii romanului.

Distinșii invitați ai serii au fost: conf. univ. dr. Diana Rînciog și scriitorul, jurnalistul Ciprian Apetrei, a căror prezentare succintă, dar prețioasă, făcută de autoare – axată pe deosebita activitate literară și numeroase, importante proiecte culturale – a convins încă de la început asistența că se află în locul și momentul potrivit pentru un eveniment de calitate.

Ținând cont că majoritatea celor prezenți o cunoșteau deja destul de bine, Doina Ofelia Davidescu, aflată la cel de-al treilea volum (Eva- Blândețuri, Tandrețuri, Amărăciuni, 2023 și Trei nuanțe de albastru, 2024) nu a mai considerat necesar să își facă o prezentare minuțioasă. A ținut însă să sublinieze importanța grupului literar din care face parte: „Îmi face plăcere să menționez că mă bucur cu sinceritate de prezența colegilor de cenaclu, de interacțiunile pe care le avem, de activitatea pe care o desfășor în cadrul Cenaclului «I.L. Caragiale», sub coordonarea Asociației culturale 24 PH ARTE.”
Cu această ocazie, a fost amintită și existența Muzeului de Sculptură Monumentală Contemporană în Aer Liber, care a primit de curând numele reputatului sculptor ploieștean Gheorghe Coman, menționând că acest frumos muzeu își așteaptă gânditor și cu răbdare vizitatorii.

„În fiecare zi am încercat să fac ceva cu viața mea, mi-am început diminețile cu perseverența de care eram în stare, căutând  să înfăptuiesc ceva în lumea asta, alături de atâția alții, fără să reușesc să înțeleg cum e lumea de fapt. Cine sunt eu? Nu cumva părerea despre mine este o himeră și am să mă trezesc, într-o zi, din acest vis apăsător – întins atâția ani, străină și confuză, într-o cu totul altă lume, un cu totul alt om? Realitatea, așa cum o percep de atâta amar de vreme, este cea mai stabilă iluzie a mea.”

Citind acest pasaj din roman, autoarea a făcut o paralelă cu propriile trăiri: „Poate că și eu, scriind, trăiesc într-o iluzie” – spune ea –, mulțumind cu recunoștință celor prezenți pentru că au ales să facă parte din această iluzie a sa. Apoi a continuat, mărturisind: „Evident că scriu mai mult despre femei, despre viața, împlinirile sau rateurile lor, despre iubirile lor și, fără să-i ignor, scriu mai puțin despre bărbați, cu bune și cu rele… și probabil că voi scrie, la fel, în continuare, cu o preocupare care sper să nu fie ridicolă.”

Invitații au preluat cu eleganță calitatea de lectori și critici literari.

Conf. univ. dr. Diana Rânciog a expus câteva considerații generale asupra cărții, asupra aspectului frumos al copertei, care compensează conținutul dulce-amărui, continuând cu o fină „disecție”. Cartea este considerată „o ușă deschisă care promite o călătorie”, scrierea este plină de gingășie, cu aspect, pe alocuri, de poem în proză, iar unele pasaje sunt tulburătoare. A subliniat „descrieri remarcabile, generatoare de emoții vizuale și auditive”, și a evidențiat juxtapunerile inedite, precum și fraza cu „veleități de partitură muzicală, este simfonică, picturală” sau cu valoare de axiomă – „dar când plecăm, pentru ce plecăm?”. Remarcă folosirea repetitivă a verbului a mângâia (unul dintre contexte, cel legat de divinitate:„Când mângâi, oamenii, Doamne?”)

Scriitorul și jurnalistul Ciprian Apetrei a apreciat comunitatea celor care citesc și a felicitat-o pe autoare pentru faptul că a continuat să scrie. A preluat întrebările partenerei de eveniment și a răspuns prin citate reprezentative, remarcând „structura narativă stratificată”, „planurile care se intercalează firesc, creând o tensiune constantă între liniște și neliniște, între contemplare și criză”, precum și „scriitura atent controlată, cu pasaje de observație minuțioasă și o preferință pentru detalii”.

Psihologia personajelor este, în opinia sa, sugerată prin gesturi, ticuri, tăceri și dialoguri indirecte: „Nu se caută explicații, ci se lasă loc cititorului pentru interpretare.” A evidențiat frumusețea și delicatețea unor pasaje în care emoția este subtil transmisă, precum și meditațiile profunde, bine integrate în structura narativă.

Distinșii invitați au realizat un tandem armonios și de durată apreciabilă, alternând idei și completându-se reciproc prin observații pertinente. Au lăudat eleganța Editurii Universitare în realizarea volumului. Scriitorul Ciprian Apetrei, prezent și cu un an în urmă, cu ocazia lansării romanului Trei nuanțe de albastru, a remarcat progresul autoarei, îndemnând-o pe Doina Ofelia Davidescu să continue să scrie, „pentru că scrie bine”.

Evenimentul s-a încheiat cu aplauzele publicului, în semn de apreciere pentru prestațiile frumoase și relevante ale invitaților, precum și cu mulțumirile celor de la masa prezidiului, adresate unui  auditoriu de calitate.

Felicitările și autografele au înrămat cu emoție o seară pe care toți au simțit-o ca fiind plină de farmec.

Cenacliști prezenți: Emilia Luchian, Luminița Bratu, Maria Bem, Sorana Brucăr, Liana Sprânceană, Bogdan-Costin Georgescu, Leonida Corneliu Chifu, Sorin Vânătoru, Adrian N. Ionescu, Florin Oprea Sălceanu, Dan Manoliu, Dan Simionescu, Dan Constantin.

Fotografii: Aneta Cupen (Biblioteca Județeană „N. Iorga” Prahova), Emilia Luchian ș.a.

Film: Aneta Cupen (Biblioteca Județeană „N. Iorga” Prahova), Dan Simionescu

Cronică, editor: Doina Ofelia Davidescu

„Nu există patriotism fără patrimoniu.”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE
Președinte Ioan Vintilă Fintiș

Mijloc de octombrie, cu soare fugar și înserări timpurii…

Ca de obicei, Filarmonica „Paul Constantinescu” ne-a primit cu generoasa și binecunoscuta ei ospitalitate.
Se pare că luna recoltelor de tot felul — din grădini, din vii, din livezi — s-a transformat într-o lună a roadelor literare, culese cu grijă și pasiune în cadrul cenaclului nostru.
Ne-am bucurat împreună de cuvinte, idei și emoții, într-un scurt intermezzo de bogăție sufletească și creativitate.

》CEA MAI RECENTĂ CREAȚIE s-a dovedit a fi, de această dată, o rubrică efervescentă, al cărei spațiu a devenit aproape neîncăpător. Sub mângâierea toamnei, o largă paletă de sentimente a dat la iveală, în creații pline de sensibilitate, lirismul prețios al penițelor.

Au prezentat:

• Liana Sprânceană – cu lirism nostalgic (Poem de octombrie);
• Amalia Melnic – cu stilul său inconfundabil, provocator (poezie: Corbii, Călărețul fără cap; proză scurtă: Povești din taxi);
• Adi Serafim – un Titlu nou și inedit (Mă spăl frumos pe față dimineața);
• Maria Bem – o delicată inspirație dintr-o călătorie recentă la Paris (Jurnal de călătorie);
• Luminița Bratu – un poem reușit, cu temă surprinzătoare (Matrix pe aripa unui fluture);
• Cati Enache – o delicată și emoționantă proză în amintirea mamei sale (Ziua buburuzelor);
• Emilia Luchian – un poem inspirat și frumos (Decalogul penei de scris);
• Valentin Irimia – versuri reușite, cu un lirism decis și vehement (Mai vechi decât păcatul, Pe aici nu se trece);
• Sorana Brucăr – o creație sclipitoare și jucăușă, în stilul lui Topârceanu (Toamna în nuc);
• Gigi Stănescu – cu două poeme senine (Armonii de toamnă, Ziua Zâmbetului).
• Miki Vieru – reîntors în Cenaclu, după o îndelungată absență ne-a propus o creație scurtă, inedită, dar plină de esență (Aproape plângea și devenise Duminică)

》LECȚIA DE POEZIE a fost pregătită de Sorana Brucăr, printr-un material minuțios, concis și axat pe informații importante și/sau inedite, invitând la o rampă imaginară pe poetul Adrian Păunescu (20.07.1943 – 5.11.2010).

Arhicunoscut, distins cu numeroase premii — printre care și Premiul Academiei Române —, controversat, poet social, generator al „fenomenului cultural” Cenaclul Flacăra, într-o perioadă de tristă amintire, Păunescu a fost deopotrivă admirat și blamat, atât de critici, cât și de cititori. A fost primul care, aflat cu o bursă în S.U.A., i-a luat un interviu lui Mircea Eliade. Rolul și importanța prezenței sale în cultura națională au influențat incontestabil masele — în special pe tineri.

Autor prolific, a publicat numeroase volume, dintre care amintim: Repetabila povară, Pământul deocamdată, Manifest pentru sănătatea Pământului, Iubiți-vă pe tunuri, Totuși iubirea, Rugă pentru părinți ș.a.

Volumul Poezii de până azi (1978), cu o prefață semnată de Eugen Simion, apare într-un tiraj record de 150.000 de exemplare, iar Poezii cenzurate (2010) apare în două ediții, cu un tiraj total de 110.000 de exemplare.

La dispariția poetului, Eugen Simion a declarat:

„Cred că va rămâne un poet important. Acum 30 de ani, Șerban Cioculescu spunea că, după Tudor Arghezi, Adrian Păunescu e cel mai important poet social. Eu cred că e și ultimul mare poet social… Regret enorm dispariția lui și sper din toată inima că poezia lui va fi redescoperită, după ce inconsecvențele fatale ale omului vor fi uitate.”

Mărturia reputatului critic literar Eugen Simion este obiectivă și sinceră:

„Un veritabil tribun, un om de acțiune care a făcut mult bine.”
„Adrian Păunescu are o operă întinsă, voluminoasă, enormă. Se va confrunta cu timpul…”
„A scris și unele poeme discutabile, dar cei care l-au acuzat au făcut același lucru.”

Simion recunoaște că Păunescu a fost contestat pentru implicarea sa politică și pentru atitudinea din timpul regimului comunist, dar subliniază că unele dintre criticile aduse au fost exagerate sau nefondate:

„L-au transformat într-un fel de paratrăsnet, un țap ispășitor.”
„Mi-a fost mai întâi student. În al doilea rând, a fost un poet despre care am scris de la început și mi-a plăcut; un poet original. În al treilea rând, mi-a devenit prieten și am păstrat prietenia lui câteva decenii.”

Sorana Brucăr și-a încheiat expunerea recitând, cu talent și cu pasiune admirativă, din creația poetului: Dacii liberi, Dacă tu ai dispărea, Muntele, Dreptul la întrebare.

Din toate drepturile lumii
Pe unul singur nu-l cedez,
E strategia mea intimă
Și este singurul meu crez.

Nu-l dau chiar dacă vin la mine
Toate statuile călări,
E dreptul meu la îndoială
Și de a pune întrebări.

Nu l-a epuizat nici Hamlet,
Deși l-a folosit de-ajuns,
Cred în puterea întrebării
Chiar dacă nu-i găsesc răspuns.

Ea mi-e religie în viață,
Cu ea termin, cu ea încep,
Eu , simplu cetățean al lumii,
Măcar atât mai am: întreb.

Cu pumnii strânși în fața morții
La fel copiii mi-i cultiv,
Ca neamul omenesc de-a pururi
Să fie interogativ. (Dreptul la întrebare)

》11 MINUTE DE ISTORIE Prin intermediul lectorului permanent, profesor Emilia Luchian, au fost aduse în atenție aspecte importante din Antichitatea greacă și mitologie, privind familia, legalizarea poligamiei, cu referiri la Euripide, Aristotel și mitul lui Pigmalion.

Pilon al societății în Grecia antică, familia nu era doar un nucleu afectiv, ci și o unitate economică, juridică și religioasă. Deși monogamia era normativă în Atena, în practică, bărbații aveau concubine, iar în alte regiuni ale Greciei (mai ales în Sparta) au existat forme tolerate sau ocazionale de poligamie, justificate politic sau social, cum ar fi nevoia de a crește natalitatea, ca urmare a pierderilor suferite în războaie (precum Războiul Peloponesiac). În acest context, atenienii au votat un decret prin care poligamia a devenit legală.

Au fost amintite două dintre legendele legate de Euripide și comportamentul său, determinat de cel al celor două soții (presupuse infidele): retragerea sa ca pustnic într-o peșteră din insula Salamina sau plecarea la curtea regelui Macedoniei, unde și-a găsit sfârșitul.

Aristotel, în viziunea sa filosofică, avea o perspectivă clar ierarhică și sexistă asupra femeii, reflectând atât mentalitatea Greciei antice, cât și limitele gândirii epocii în care a trăit. Deși a fost unul dintre cei mai influenți filosofi ai tuturor timpurilor, în privința femeii, opiniile sale sunt astăzi considerate profund discriminatorii și eronate. Ideile sale au întărit stereotipuri negative, au fost invocate timp de secole pentru a justifica excluderea femeilor din viața publică și educație și sunt astăzi criticate ca fiind nefondate științific și etic inacceptabile.

Mitologia greacă abundă în reprezentări ale familiei, dar și în abateri de la normă: zei, zeițe și muritori în relații multiple, incestuoase sau extraconjugale. Aceste povești erau mai puțin despre morală și mai mult despre natură, destin și voință divină. Un exemplu interesant este mitul lui Pigmalion, un sculptor care s-a îndrăgostit de propria creație — o statuie idealizată a unei femei. Aici, familia nu este născută din legături sociale, ci din proiecția dorinței și a idealului de feminitate — o temă care contrastează profund cu realitatea femeii în cetatea greacă. Pigmalion, prin lipsa unei partenere reale, evită constrângerile sociale ale căsătoriei și creează o „soție” perfectă, tăcută și obedientă — o posibilă critică subtilă la adresa viziunii patriarhale a vremii.

》LECTURA DE CENACLU a găzduit un tandem dificil de asortat sau asociat și, poate tocmai de aceea, provocator: cel mai recent volum al Doinei Ofelia Davidescu, romanul O lume pe gâtul subțire al unei girafe, și eseul lui Florin Manole, Mai mult ca moartea literaturii.

În prezentarea romanului O lume pe gâtul subțire al unei girafe, apărut recent la Editura Universitară / Cișmigiu Books, autoarea a făcut câteva referiri la concepția acestuia, la realizarea proprie a copertei, la sursele de inspirație și la personaje, ferindu-se însă de explicații detaliate sau dezvăluiri, pentru a nu diminua farmecul și ineditul lansării, care va avea loc pe 16 octombrie — eveniment la care întreaga asistență a serii a fost invitată.

Înainte de a citi un fragment din roman, autoarea a prezentat textul de pe coperta de spate a cărții:

„O lume pe gâtul subțire al unei girafe este o lume construită cu grijă, dar ușor de prăbușit. Deschide ușa spre un spațiu interior, intens și tulburător (emoții, traume, vise, obsesii), „așezat” pe un suport subțire, gâtul unei girafe – fir de legătură între copilărie și viața adultă, între realitate și fantezie, între suferință și supraviețuire.” (Doina Ofelia Davidescu)

„Poveștile romanului funcționează ca un palimpsest. Sunt despre izolare, memorie, prietenie și eșec. Fără să devină explicit moralizator, romanul pune în lumină moduri diferite de a trăi retragerea: una aleasă, cealaltă impusă de traumă. Fără artificii stilistice sau construcții dramatice ostentative, romanul reușește să redea discrepanțele dintre două lumi care coexistă pe muchia aceleiași existențe cotidiene. Se remarcă printr-o compoziție echilibrată, o frazare rafinată și o emoție autentică. Un roman matur, profund, în care vocile marginale capătă o demnitate discretă și un loc binemeritat.” (Ciprian Apetrei– scriitor, jurnalist)

Asistența a primit bine și a apreciat lectura; dintre cei prezenți s-au remarcat în scurte intervenții și sfaturi pentru viitor: Miki Vieru, Sorin Vânătoru și Cati Enache.

Eseul lui Florin Manole, Mai mult ca moartea literaturii, cu o temă și un conținut mai mult decât incitante, s-a dovedit dificil de asimilat în timpul – destul de scurt – avut la dispoziție.

Pornind de la ecuația:

• Esența artei este poezia
• Esența poeziei este adevărul

autorul combate conceptul clasic de adevăr, definit ca o corespondență între idee și obiect, idee susținută în prezent inclusiv prin contribuția inteligenței artificiale (IA). Florin Manole argumentează că ceea ce este perceput ca „adevăr” este, de fapt, realitate. Introduce noțiunile de adevăr de contact (oferit de IA) și adevăr de corespondență (între idee și obiect), afirmând că există o discrepanță între ceea ce IA livrează ca „adevăr” – dar este, în fapt, doar realitate – și adevărul veritabil, care este nepalpabil și de altă natură.

Se intră astfel într-un paradox: utilizarea concomitentă a termenului „adevăr” pentru ambele situații – de contact și de corespondență – este, în opinia autorului, o confuzie gravă, întrucât în ambele cazuri avem de-a face doar cu realitatea, nu cu adevărul. Mai mult, dacă prin confuzie se atribuie adevărului de corespondență o dimensiune metafizică, acest lucru nu mai este valabil în cazul adevărului de contact, unde dimensiunea metafizică este anulată.

Autorul își continuă demersul conceptual, definind ceea ce provine din IA ca fiind artă de contact, respectiv literatură de contact. Este citat Ioan Buduca, prietenul autorului, care propune interpretarea acesteia din urmă ca „literatură colectivă”, incluzându-i pe „Radu Vancu și Erza Proud și, poate, un pic din noi… cei care schimbăm aceste cuvinte pe internet.”

Ideea atragerii atenției asupra capcanei – inevitabile, de altfel – pe care IA o întinde, i-a venit autorului cu prilejul comemorării poetului Ion (Nino) Stratan, pe care îl consideră „ultimul reper al literaturii” înainte de apariția literaturii de contact.

Eseul continuă cu o analiză a adevărului invocat de literatura de contact ca fiind esența poeziei – după ce anterior fusese atribuit adevărului de corespondență – și evidențiază translația inevitabilă către realitate. Consecința:

„Adevărul este exclus din ecuație.”

„Cum se desfășoară moartea literaturii? Ca o tensiune între Adevăr și adevărul de contact, care implică și corespondența dintre lucru și idee. Această tensiune este suportată de autor.”

Astfel, raportarea autorului la Adevăr devine confuză: acesta și-l dorește, dar „nu mai știe care este Adevărul.” Inițial a existat o nesiguranță privind confuzia între Adevăr și adevărul corespondență, confuzie care, odată cu apariția IA, se adâncește, conducând, cu o siguranță falsă și iluzorie, la ideea că: „Adevărul este, de fapt, realitatea.”

Și, în consecință:

„Literatura are ca esență realitatea, respectiv adevărul de contact, folosind un limbaj de lemn, iar acțiunile literaților și literatura însăși devin formale, epuizând orice orizont metafizic și, implicit, orice morală.”

Lucrarea evidențiază preocuparea autorului pentru identificarea statutului literaturii – vie sau moartă — și încercarea acestuia de a propune o soluție care să prevină sau măcar să întârzie moartea literaturii. Soluția propusă: redescoperirea și raportarea la Adevăr, ca formă de rezistență în fața confuziei aduse de IA.

În încheiere, Florin Manole conchide:

„Literatura este o stare de moarte a literaturii din care numai întru Adevăr literatura e vie. În realitate, literatura e moartă. E umbra feței străvezii, e albă ca de ceară…
Ușor, ușor, autorul unei opere literare se îndepărtează de literatură ca de sine însuși și, într-un uriaș efort de asceză, chiar de sine însuși. Căci trudnică și plină de reînceputuri e starea de moarte, până ce, încetul cu încetul, simți cum te pătrunde puțină veșnicie.”

Doar o secundă de liniște a avut răgazul să se aștearnă. Părerile și comentariile au țâșnit ca dopul unei șampanii și, asemenea efervescenței din pahare, au acaparat atmosfera. Miki Vieru a reclamat dimensiunea exagerată a expunerii, care, în opinia sa, ar fi putut fi rezumată în două fraze. Sorin Vânătoru a intervenit cu convingere și argumente personale, încercând o demolare virtuală a eseului și a construcției conceptuale propuse de Florin Manole, aducând obiecții de fond și de formă.

Acesta a susținut că, în ciuda unei bune intenții, autorul construiește un silogism cu limbaj osificat despre cultură, susținând că esența artei nu există, că nu ar trebui abordată, și că arta este doar ceea ce face artistul pe hârtie, pânză, portativ etc. L-a invocat pe Roland Barthes, care afirma că „autorul de artă este un generator de texte”.

A intervenit, cu interes și finețe, Leonida Corneliu Chifu, care a remarcat că, susținând ideea că arta este un text generic, Sorin Vânătoru se află, probabil, sub influența unor gânditori precum Julia Kristeva și Philippe Sollers, care apreciază că arta exclude poezia, trăirea etc.

Alice Neculea a intervenit energic (reclamând imperativul cu care Sorin intervenise) și a adus argumente în favoarea eseului, încercând să-l readucă pe Sorin Vânătoru pe o linie de plutire convenabilă.

Eseul a fost aplaudat, însă, cu sinceritate, o parte dintre cei prezenți și-au declinat posibilitatea de a comenta, mulțumind pentru oportunitatea de a fi audiat o temă atât de interesantă.

Au participat: Alice Neculea, Emilia Luchian, Cati Rodica Enache, Luminița Bratu, Maria Bem, Sorana Brucăr, Gabriela Petri, Amalia Melnic, Liana Sprânceană, Doina Ofelia Davidescu, Florin Manole, Sorin Vânătoru, Miki Vieru, Leonida Chifu, Dan Simionescu, Adi Serafim, Eduard-Gabriel Tănase, Valentin Irimia, Florin Oprea-Sălceanu, Gheorghe Stănescu, Dan Simionescu.

Fotografii: Emilia Luchian, Liana Sprânceană, Doina Ofelia Davidescu
Film: Dan Simionescu
Afiș, cronică, editor: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar

„Nu există patriotism fără patrimoniu!”
Sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE Ploiești
Președinte: Ioan Vintilă Fintiș