SEARA DE ASEARĂ – STĂPÂNUL ROȚII – Timp și imagine în Memento mori – conferențiar prof dr Christian Crăciun

Luni, 12.01.2026, la ceasurile 16.30, din penumbra unui colț al Sălii de Lectură „Nichita Stănescu”, fantasma lui Caragiale și-a ridicat pălăria cu admirație. Lirismul adus la rampă și omagiul închinat prietenului și contemporanului său, Eminescu, au fost nu doar firești, ci cu adevărat remarcabile — o întâlnire în care spiritul și emoția poetică s-au împletit sub semnul culturii vii.

Aflându-ne la început de an, i-am întâmpinat pe cei veniți cu pâine și sare, din inimă și cu bucurie, ca semn al prieteniei, al respectului și al deschiderii noastre către cei care trec pragul imaginar al Cenaclului „I.L. Caragiale” Ploiești, aflat sub coordonarea Asociației Culturale 24 PH ARTE, președinte: Ioan Vintilă Fintiș.

Membrii și prietenii Cenaclului „I.L. Caragiale” Ploiești au avut parte de o seară de efervescență culturală, în compania și cu participarea distinșilor invitați: domnul profesor Christian Crăciun (Premiul „Cartea anului” ex aequo, acordat de Uniunea Scriitorilor din România – Filiala București, la secțiunea Critică, Eseistică și Istorie literară, pentru volumul Anatomia și fiziologia lui A, 2024) — cunoscut scriitor, eseist și critic literar, membru USR; poetul, prozatorul și publicistul nonagenar dl Serghie Bucur, membru UZPR; precum și cunoscuții poeți, cu numeroase volume premiate, dna Maria Nicolai și dl Mircea Teculescu, de asemenea membri USR.

Ca preambul al mult așteptatei conferințe despre creația eminesciană, „Stăpânul roții”, invitații și cenacliștii au orchestrat o frumoasă uvertură lirică.

Dl Serghie Bucur a creionat, în câteva cuvinte, meritele incontestabile ale scriitorului Christian Crăciun și a recitat un frumos poem, Aproape, din creația personală. Din recentul și premiatul volum Oase flămânde (Marele Premiu la Festivalul de Creație Literară „Titel Constantinescu”, 2025), Maria Nicolai a recitat cinci micropoeme (Picturi pe tăcere), iar Mircea Teculescu a încântat asistența cu trei poeme, de asemenea remarcabile (din volumul Costumul gol al cosmonautului, capitolul „Pași în clarobscurul oraș”: Pasul 1, Pasul 7, Pasul 3).

Contribuția cenacliștilor, închinată omagierii marelui poet, a fost semeață și plăcută. Emilia Luchian a citit două proze inspirate și omagiale, Există o vârstă și Decalog, iar Luminița Bratu a prezentat o surprinzătoare și reușită pastișă, Floare albastră. Au continuat: Sorana Brucăr (Miez și coajă, Travaliu), Maria Bem (Călărețul), Cati Rodica Enache (Față în față), Diana Petroșanu (Incognito, Comerț involuntar), Valentin Irimia (Sonet de început de an, Eminescului), Aura Crăițaru (Avem Eminescu, Dor de Nichi) și Ramona Müller (Avortul sensului). Prezența discretă a remarcabilei scriitoare Viorica Răduță ne-a bucurat cu lectura unui poem din viitorul volum, aflat la tipar (Arșii sunt numai murmure).

Aseară, într-un timp ieșit din curgerea lumii, al unui prezent contemplativ, a fost vorba doar despre poezie. Studiul, cercetarea și interpretarea dlui profesor dr Christian Crăciun, oglindite în conferința intitulată STĂPÂNUL ROȚII – Timp și imagine în Memento mori, pornind de la eseul Ucronia eminesciană, publicat mai întâi, ca teză de doctorat, de către Institutul Cultural Român, în anul 2010, și mai apoi de către Editura EIKON, în 2015, constituie unul dintre cele mai frumoase și nimerite omagii ce puteau fi aduse atât lui Eminescu, cât și culturii românești, dar și o valoroasă ocazie pentru cei prezenți.

Ucronia eminesciană este un concept critic formulat și teoretizat de dl profesor Christian Crăciun, trimițând explicit la o lectură critică asumată, nu doar la o interpretare liberă. Ucronia nu este nici simplă fantezie istorică, nici istorie alternativă propriu-zisă, ci un regim poetic al timpului, caracterizat prin suspendarea cronologiei reale, anularea progresului istoric și transformarea istoriei în imagine simbolică. Eminescu nu rescrie istoria, ci o scoate din timp. Memento mori nu este o poezie despre istoria universală, ci o viziune ucronică asupra istoriei. Civilizațiile nu sunt localizabile exact, nu sunt ordonate cronologic riguros, ci apar ca ipostaze repetitive ale aceleiași vanități umane. Istoria devine o succesiune de imagini ale căderii, nu un proces evolutiv.

Timpul ucronic are „roata” ca figură centrală, articulându-se în jurul timpului circular, reversibil, lipsit de finalitate. „Roata” nu înaintează, nu acumulează sens, ci se rotește sub dominația unei instanțe superioare sau sub viziunea excepțională a poetului („stăpânul roții”).

Recitând strofe din poezie și citând din René Guénon, Nietzsche, filosofia indiană (asociindu-l pe Eminescu cu Chakravarti — cel care învârte roata — Kalachakra), Heidegger, C.G. Jung ș.a., implicând vectorii matematicii și noțiuni de fizică cuantică, înfățișând spectaculosul desen al Infernului lui Dante, Christian Crăciun a închipuit și a călăuzit auditoriul într-o frumoasă și spectaculoasă călătorie inițiatică, având ca pretext Memento mori. Imaginea eminesciană înlocuiește istoria: poezia nu povestește, ci expune.
În Memento mori, imperiile sunt tablouri, epocile sunt decoruri, timpul este „vizibil”, nu măsurabil. Ucronia este, astfel, o poetică a imaginii, nu a narațiunii istorice. „Stăpânul roții” nu este doar o figură metafizică, ci și poetul însuși, instanța care suspendă istoria, o reorganizează simbolic și o supune unei viziuni totale. Memento mori este expresia maximă a ucroniei eminesciene: istoria este redusă la imagine, iar timpul, la repetiție. Poetul devine „stăpânul roții” prin actul contemplativ și vizionar.

În încheierea audierii conferinței STĂPÂNUL ROȚII, cei prezenți au aplaudat călduros și, considerându-se „prea mici pentru întrebări mari”, au preferat să adauge aplauzelor inimoase felicitări, Maria Bem remarcându-se printr-un scurt cuvânt de recunoștință și mulțumire.

Mulțumiri cu reverență distinsului invitat și apropiat al Cenaclului nostru, scriitorul Christian Crăciun, poate cel mai prolific și profund eseist literar contemporan, pentru prezentarea conferinței și pentru onoranta mențiune în cadrul emisiunii „Revista culturală Trinitas”, realizată de Teodora Stanciu, la Radio TRINITAS. Vorbind duminică despre conferința STĂPÂNUL ROȚII, a amintit, asemenea gazdei sale, că aceasta se desfășoară în cadrul Cenaclului „I.L. Caragiale” Ploiești, luni, 12.01.2026, la Biblioteca Județeană „N. Iorga” Prahova.

Mulțumiri alese prețioasei și prietenoasei noastre gazde, Biblioteca Județeană „N. Iorga” Prahova, doamnei directoare Mihaela Radu și colegilor domniei sale, atât de amabili și săritori în desfășurarea proiectelor noastre comune.

Au participat: Alice Neculea, Cati Rodica Enache, Emilia Luchian, Luminița Bratu, Maria Bem, Diana Petroșanu, Sorana Brucăr, Ramona Muller, Liana Sprânceană, Cristina Ghiauș, Doina Ofelia Davidescu, Florin Manole, Cătălin Apostol, Leonida Coeneliu Chifu, Valentin Irimia, Eduard-Gabriel Tănase, Florin Sălceanu, Dan Simionescu, Dan Constantin.

Alți invitați: Loredana Novac (Lace Magazine), Ruxandra Bohat (tânără, dar veche cenaclistă, revenită de la antipozi pentru un scurt popas ploieștean), Iulia Dragomir, Cecilia Dragomir ș.a.

Afiș, cronică, editor: Doina Ofelia Davidescu, secretar literar
Fotografii: Aneta Cupen (Biblioteca Județeană „N. Iorga” Prahova), Emilia Luchian, Iulia Dragomir ș.a.
Film: Dan Simionescu, Aneta Cupen.

„Nu există patriotism fără patrimoniu.”