Mitropolitul Antonie de Suroj (1914–2003) a fost unul dintre cei mai importanți teologi, duhovnici și predicatori ortodocși ai secolului XX. Medic militar în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial și ulterior ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse în Marea Britanie, el a lăsat o operă vastă formată din conferințe, predici și scrieri pastorale traduse în întreaga lume. Opera sa se remarcă printr-un limbaj simplu, profund și direct, axat pe dialogul onest dintre om și Dumnezeu, pe importanța prezenței conștiente în rugăciune și pe responsabilitatea creștinului în fața provocărilor lumii moderne.
Un exemplu elocvent al gândirii sale realiste și deschise către dialog este textul următor:
„Până când nu eşti sfânt, te rog, fii un om învăţat
Omul trebuie să se dezvolte pe sine cât mai deplin în toate privinţele: cu mintea, cu inima şi cu toată fiinţa sa, pentru a fi o persoană cât mai bogată lăuntric. Ca să fii creştin, aceasta nu este neapărat o condiţie; dar ca, fiind creştin, să poţi aduce un rod, o contribuţie în viaţă, eu spun: da, este o condiţie!
Tinerilor noştri preoţi din Londra le-am spus mereu: alege – ori să fii un neînvăţat, dar sfânt, ori un om bine instruit; însă, până ce nu ai ajuns la sfinţenie, fii, te rog, un om învăţat. Căci altfel se întâmplă că, la întrebările la care omul are dreptul să primească răspuns, tu nu răspunzi nici prin sfinţenie, nici prin cunoştinţe…
Eu nu sunt în mod deosebit instruit în cele lumeşti, dar experienţa arată că, uneori, chiar puţinul pe care îl ştiu îmi dă acces la oameni cărora le este de trebuinţă acest acces; iar dacă aş spune: «nu ştiu, n-am auzit niciodată», oamenii pur şi simplu s-ar fi îndepărtat.”
Sursa: Internet
