Dacă cel mai trist lucru pentru un jurnalist este să scrie despre un coleg căruia tocmai i s-a răzgândit viața – și despre el au scris mulți cu mare apreciere și tristețe –, să ne reamintim de el este gestul de noblețe cu care rămânem datori. Poate nu întâmplător azi este rândul celui care a fost un „reporter de cursă lungă”, Mihnea Petru Pârvu. În amintirea lui, publicăm unul dintre textele sale de referință, o mărturie vie despre începuturile presei postdecembriste.
Chiar o PREMIERĂ. Evenimentul zilei, Numărul ZERO. 21 iunie 1992
Ladies, mistress & gentlemen, ziariști, marinari, doctori, avocați, ingineri, oameni de cultură, femei frumoase și deștepte, precum și alți bețivi, că aștia-mi sunteți în listă, vă prezint, astăzi, o premieră galactică și chiar universală. Numărul ZERO, numărul PILOT, Capul de serie al Evenimentului zilei din 21 iulie 1992. Ultima „perie” a ceea ce avea să devină cel mai important cotidian al țării de atunci și până în prezent. Număr care cred că s-a tipărit doar în câteva exemplare. Pe unul dintre ele l-a adus azi la redacție Vasile Surcel, fost tehnoredactor și reporter al „Bulinei roșii”, în prezent, la 68 de ani, redactor pe online la EVZ. Deci, încă se poate 🙂 Altul știu că e în posesia lui Miron Manega. Pe prima pagină a rarului exemplar se regăsesc autografele lui Ion Cristoiu, regretatului Daniel Tomescu, a „Nașului” Sorin Roșca Stănescu, și a primului patron al ziarului, Mihai Cârciog și încă a cuiva, nu-mi dau seama exact cine. Da’ poate mă ajută cineva… În acest număr istoric – în care bulina nu era roșie, încă – și pe care vă recomand să-l citiți pe full-screen, veți găsi nume astăzi necunoscute cititorilor și chiar profesioniștilor, dar și câteva ale celor care au rezistat în presă până în cotidianul nostru îmbibat de banal, din pasiune sau de pe urma altor boli mintale. De la începuturile sale intrauterine, EVZ îi mai are azi pe inventar doar pe Cristoiu – ca editorialist, Mirel Curea, Cristian Popa, Vasile Surcel și, din când în când, pe Daniel Nanu, colaborator pe Sport și Sorin Ovidiu Balan, tot colaborator, recent reîntors pe Investigații. Apoi, în ordinea sosirii, vine Dan Andronic, apoi eu, de la nr. 203 – februarie ’93, Alecu Racoviceanu – în iulie’93, Simona Ionescu – din august 1993, dacă nu m-a lăsat memoria – și Petrisor Cana, imediat după ea. Cam ăștia suntem ăia vechi. Dar mai sunt și alții, mai tineri, care vor fi mai buni ca noi. Că au avut de la cine învăța, dacă au vrut. Enjoy! Că-i pe gratis… L.E. Uitai de Cora Muntean și Iulian Chifu. Și ei prezenți la apel.
Mihnea Petru Pârvu10 iulie 2019
Jurnalistul Mihnea-Petru Pârvu nu a avut un blog personal consacrat, însă textele și reportajele sale memorabile por fi citite în secțiunile dedicate autorilor de pe platformele publicațiilor la care a lucrat.
Considerat unul dintre cei mai mari maeștri ai reportajului și investigației din presa postdecembristă, el s-a stins din viață în august 2020, la vârsta de 51 de ani.
Doina Ofelia Davidescu
