Ca să te întâlnești cu „Inconfundabil”-ul Florin Șuțu poți alege să o faci în multiple ocazii: la vernisaj, în timpul expunerii pe simeze, la finizaj, citind articole de presă, răsfoind cataloage. Dar dacă alegi să o faci în liniștea frumoasă a singurătății vei avea cel mai mare câștig. Pentru că artistul nu are tablouri pe care poți să le privești într-o conjunctură dominată de zgomote citadine, sau de fundaluri muzicale aleatorii. Operei sale pare să i se potrivească mai cu seamă liniștea.
Expoziția „Inconfundabil” a pictorului Florin Șuțu, este amplasată într-un elegant și primitor spațiu din holul Hotelului Central, ocupând acest loc până pe 7 septembrie. Am pășit înăuntru lăsând, dincolo de ușa cu deschidere electronică și dincolo de ferestre, vara frivolă care-și face de cap, bântuind orașul. Dincoace, cumințenia și pacea poveștilor înrămate farmecă orice trecător, cu sau fără bagajele necesare unui efemer sejur.
Nevăzut, artistul – prezent cu gândurile sale. Însemnate cu vârful subțire al unei pensule, sar de la o ramă la alta, așezate cu discreție, aproape insesizabil, pentru a limpezi mintea privitorului: „Barca, rudă de gradul unu cu șoapta”, „Soarele adunat în rod” „Aduceri aminte” „Clementine”. Cuvintele, abia zărite, deschid un univers al introspecției, aduc o revărsare de bucurie pe ceea ce pare a fi masa îmbelșugată a toamnei, evocă nostalgia unor timpuri despre care numai cele mai prețioase amintiri vorbesc, în timp ce „Fularul meu – roșu”, atârnă parcă stingher pe un bătrân umeraș. Pe un alt perete, lădițe cu mere împrăștie un cunoscut și discret parfum de fructe coapte, iar „Răvașe ude” se dovedesc a fi o colonie de nuferi mirați pe oglinda apei. O fereastră posacă își schimbă starea sub mângâierea unor ramuri subțiri. Turlele unei bisericuțe îmblânzesc un orizont rece, păzit de copaci desfrunziți, încremeniți în demnitatea unor toamne sau ierni aspre. Și, desigur, apar din nou bărcile — acele rude de sânge cu șoaptele anotimpurilor rătăcite prin viața artistului, dar și a privitorului, care, la fel ca mine, poate întoarce un fotoliu aflat la îndemână pentru a conversa, o vreme, în gând cu poveștile din rame.
„Inconfundabil” – un titlu asumat, pentru că te îndeamnă să p rivești dincolo de subiecte. Florin Șuțu nu pictează lucruri extraordinare dar face să vibreze privitorul,îl surprinde, extrăgând extraordinarul din banalul cotidian: o mămăligă, un fular, o lădiță cu fructe sau o barcă lăsată la mal. Și liniștea îți îngăduie să observi că modul în care aceste teme simple sunt transpuse trădează o tehnică minunată, o amprentă grafică imposibil de confundat cu a altcuiva.
Nuanțele sale nu agresează privirea, ci se așază în straturi subtile, creând atmosfere aerisite și reliefuri aproape poetice. Există o siguranță uimitoare a gestului în fiecare linie. Formele par să se descompună, obiectele își pierd rigiditatea materială și devin stări de spirit. Fiecare tablou are lumina lui, aparte. Desenul conversează cu libertatea cromatică, straturi succesive, delicate definesc povestea, care se dezvăluie doar de la câțiva pași distanță. Toate acestea și încă multe altele, pe care privirea unei profane nu le poate ghici – preferând să rămână la emoție -, definesc Inconfundabil-ul pictorului Florin Șuțu.
Așa că expoziția seduce imediat orice călător, deviindu-i destinul preț de câteva irepetabile momente. Deși este doar un simplu hol de hotel, acesta devine un refugiu pentru suflet, unde arta rămâne singura certitudine dintr-un itinerar altminteri trecător. La plecare, emoții suplimentare prin mici, delicate și misterioase oglindiri pe pereții mobili de panotaj.
Dacă aveți drum prin centrul Ploieștiului — sau dacă pur și simplu vreți să evadați preț de câteva momente din zgomotul verii citadine —, opriți-vă pașii, într-o zi până la început de septembrie, pentru a vizita „Inconfundabil”. Lăsați-vă bagajele sau grijile deoparte, așezați-vă într-un fotoliu și priviți. Departe de a fi doar o înșiruire de tablouri, expoziția este o frumoasă întâlnire cu un univers vizual autentic pe care nu aveți voie să îl ratați. Vă garantez că veți pleca de acolo mult mai senini decât cum ați intrat și cu sufletul plin de poezie.
Doina Ofelia Davidescu
