Dragul meu…. Da! Tu… vezi un vârf de deal!
Eu?! Nu!
Vãd o vale ( prãpastie!) .
Loc în care ne prãvãlim d’olaltã!
Şi buni, şi rãi, veseli/trişti, optimişti au ba….
De ce?!
Simulãm cã trãim!
Ne prefacem cã….
… de fapt…..
Noi nu ne bucurãm de nimic?
Nu ne ïntristeazã abolut orice suferința a unui semen?!
Nu vezi cum IERI a dispãrut complet din istorie/ viața noastrã?!
BUCURIILE TALE – cele despre care spui încep sã le simt ca pe un fel de pradã,
furate, luate cu japca, furate de un pirat… haiduc ( ?!).
Nu’s prea vesel, optimist acum…. cre’ cã l’aş face şi pe Moş sã plângã
dar…. cu toate astea îl aştept!
Ștefan Canursch
Via Dan Drăguș
