Prima ediție: 1 ianuarie 2025
(urmare din 25 iunie 2025)
În zarcă
„Și totuși, trebuia să fac ceva pentru ei, cu orice risc, deoarece camarazii mei aveau nevoie de încurajare și hrană spirituală, iar eu le-o puteam oferi, fiind în contact direct cu lumea legionară.”
După 1944, Țoțea a venit în închisoarea Aiud, suportând o condamnare de criminal de război. Colonelul Manea, șeful completului de judecată (Curtea Marțială Ploiești) l-a condamnat pe Țoțea la 20 de ani de închisoare. Când a auzit Țoțea, care postea de multe ori, ce sentință pronunțase completul, a luat gamela cu mâncare și s-a dus să i-o dea colonelului Manea.
Democrație americană sau moarte
Acesta, când l-azărit pe Țoțea îndreptându-se spre el, a luat-o la fugă, crezând că vine să-l bată. Dar când a văzut că nici vorbă de așa ceva, s-a oprit și – plângând – i-a cerut iertare condamnatului. „Cum se apropia eliberarea, ca să-l mai scoatem din starea aceea de singurătate, îl mai provocam la discuții încurajându-l, spunându-i că mai are puțin până iese, dar răspunsul lui venea invariabil: <Nu plec de aici decât când în țară va fi democrație americană >. Acesta era Țoțea Sburătorul, sculptat pe ușa unei cellule din isolator”. 
Nanu Sasu, Turtureanu, Ursachi, Jurma
Inginerul Nanu Sasu din Constanța se afla în închisoare din 1948. Înnebunise din cauza torturilor ce I se aplicaseră la anchete. Sta izolat, fără a vorbi cu nimeni. Când gardianul îl întreba ceva nu răspundea decât își ducea mâna la gură și striga: „Câine, câine”. Chiar și colonelul Iacob i-a strigat așa. Se spune că după ce a ieșit din închisoare, în 1964, Nanu Sasu și-ar fi revenit.
Turtureanu Valeriu, un economist din București, era perfect sănătos, dar refuza să vorbească cu conducerea închisorii, motiv pentru care fusese adus în această cameră. „Un tip ermetic și foarte serios”. Tot în această cameră se afla și aviatorul Ursachi din Ploiești, care zăcea în închisoare din anul 1945. „Acesta era sănătos, dar făcea pe nebunul și uneori simula niște crize de credeai că este într-adevăr nebun. Dar o făcea ca să fie scos la doctor sau în curte, la plimbare. Altminteri, ne delecta cu romanțe, căci avea o voce frumoasă”.
În sfârșit, câteva cuvinte depre un țăran din Banat, Jurma, legionar, mare expert în a simula crizele. „Când intra în criză Ursachi, prin simpatie intra și Jurma. Amândoi erau scoși în curte, chipurile să se liniștească. Au mai fost și alții care stăteau izolați, dar al căror nume nu l-am reținut”.
O „afacere” costisitoare
Așadar, Ilie a ajuns și în camera bolnavilor, la bunul plac al colonelului Iacob. Dar gândul lui Nelu era la camarazii săi din camera MAI, care erau complet izolați. Îi era imposibil să țină legătura prin Morse cu ei, deoarece se afla în cealaltă extremitate a secției. „Și totuși, trebuia să fac ceva pentru ei, cu orice risc, deoarece camarazii mei aveau nevoie de încurajare și hrană spirituală, iar eu le-o puteam oferi, fiind în contact direct cu lumea legionară.” După ce și-a făcut toate calculele, socotind cam cât l-ar putea costa această „afacere” (cam între 7 și 21 de zile de izolare), s-a hotărât să încerce să ia legătura cu ei prin intermediul unuia dintre plantoanele de pe coridor care serveau masa deținuților. După ce i-a testat puțin când ieșeau la program, Nelu s-a oprit asupra unuia dintre ei, un fost ofițer în MAI, condamnat de drept comun pentru crimă.
(continuarea miercuri, 9 iulie 2025)
A consemnat Leonida Corneliu Chifu
