Dragii mei,
Revin cu discutii auzite la manastire. O intrebare des pusa in zilele noastre este cea din titlu. Iata un raspuns, asa cum l-am retinut eu, dat de un parinte:
„De fiecare data cand gandurile trupesti sau grijile lumesti NE COBOARA pana la pamant sau chiar pana la suparare impotriva fratelui sau a sorei putem SA NE RIDICAM din nou.
Trebuie sa ne ridicam cu mintea la Domnul si sa ne aminti de Infricosatoarea Judecata. Atunci toata viata noastra si fiecare clipa a ei se va scurge intr-o cu totul alta atmosfera.
Asa se va reimprospata in noi simtul RASPUNDERII in fata lui Hristos, dar si in fata intregii creatii a lui Dumnezeu.
Din micile noastre fapte de zi cu zi, va rezulta venirea Duhului Sfant care incet incet ne va curata si ne va indruma. Inanite de noi stramosii nostri, majoritatea analfabeti, cunosteau si faceau aceste lucruri. Cand incepeau posturile se duceau la Biserica si se iertau unul cu altul. Avand acest exemplu, sa incercam si noi sa traim zilnic in aceatsa stare si vom dobandi pacea si tot ce cautam”.
Iata o poza cu starea de care vorbea parintele! Ce afectiune in Hristos exista intre frati! Poza e facuta in cimitirul de la Frasinei, un loc unde repede ORICINE isi aduce aminte de moarte si de judecata.
Cat credeti ca este de greu sa traim asa? Ce ne impiedica?
Doamne ajuta!
(Cătălin Rusu)
