A venit toamna azi în Porto.
A venit cu nori denși, grei, cu miros de frunze uscate și cu ceață umedă și sărată.
Am fost în Foz, cartierul de la Atlantic al orașului,
cerul a coborât în ocean și timpul s-a oprit.
S-a oprit acolo, între apă și uscat, între zi și noapte, între cald și rece. In echilibru, pe marginea lumii, la capătul ei sau la început.
Dacă nu ar fi existat instrumente de măsurat trecerea orelor, n-aș fi știut să spun că e două la amiază, ori cinci, ori opt seara. Sau dimineața.
Nu că mi-ar fi păsat.
Atât că, la un moment dat, s-a întunecat și s-a făcut frig.
(Oana Costea)
