Timpul nu este lipsit de conștiință, mă protejează, trag de timp ca de o manta să mă acopăr când știința mă despoaie de timpul meu.
Timpul ca fiind unitar și continuu curge într-o singură direcție, tot înainte, are independența sa, nu depinde de mine, nu-l pot opri pe loc, nu-i pot abate direcția. Timpul este și el despuiat de substanță, de materialitate în ultimul timp. Mă văd în rețele, în grafuri de evenimente, grafuri cu reguli de calcul, cu predictibilitate, deci. După grafuri de evenimente impuse, calculate se conduce actualul process de globalizare al lumii. Sunt „un nod de noduri într-o rețea coplexă de relații”, într-un graf , susține fizicianul Carol Rovelli
Nu mai trăiesc timp, trăiesc evenimente, evenimente distructive.
Rolul distructiv al științei poate fi susținut și revin la gluma cu oxigenul furat din apă. Știința fură, în scopurile ei și ale altora, doi hidrogeni și un atom de oxigen din molecula de apă, distruge astfel elementul vital al vieții pe pământ. Celelalte rele ale științei sunt consemnate în Cartea de istorie a omenirii. Când nu voi mai fi nod într-un graf de evenimente impuse, voi trăi timp pe pământ.
9 febr. 2020, ddrăguș
