Întregire
Doar astăzi m-am născut așa devreme
Și-am avut timp și prunc să-mi fiu și mamă
Și-un fel de întrupare ce destramă
Mă balansa prelung între extreme.
O căutare se zbătea-n retine
Și-o sete și-o-nălțare și-o dogoare,
Ce-adăugau pe boltă înc-un soare
Să-mi deslușească drumul către tine.
Ca o materie fără nuclee
Era destinu-mi respirat în pripă
Sub gând ce infinitul îl incheie.
Așa că hai, descuie-te din clipă
Și smulge-te din coasta mea femeie
Să mă-ntregești cu oarba ta risipă!
(Valentin Irimia)
