“Fost-a dat acestui pământ o lege nescrisă, care trăiește și se aplică fără de apel, la răstimpuri de istorie ca un blestem, pe care nu-l poți ocoli și care cere ca cei mai buni fii ai acestui neam să nu aibă parte de mormânt și cruce. Unde-i mormântul lui Ioan Vodă cel spintecat de cămile? Unde au fost aruncate bucățile din trupurile lui Horea, Cloșca și Crișan după ce au fost țintuite pe porțile cetății din Alba Iulia? Care-i fântâna care a devenit mormânt până la judecata de apoi pentru Tudor? Pe semne, pământul acesta, pentru a se putea spăla de păcatele fiilor lui, are nevoie nu numai de sufletele celor mai buni, dar și de trupurile lor. Ca un sorb nesăturat din poveștile bătrâne, lăcomia pământului a cerut apoi în continuare alte și alte jertfe de morminte necunoscute. I-a cerut trupul lui Maniu, George Brătianu, vlădici neîncovoiaţi, sute de preoți și bărbați din cei mai buni. Și pământul acesta încă nu s-a ostoit. Avea nevoie de pădure tânără, de trupuri răstignite la Pitești, Gherla, Aiud, Canal, pe crestele munților țării, din Bucovina până în Semenic și din Maramureș până în munții Dobrogei. Și a mai fost loc în acest pământ și de cenușa morților din 1989 aruncată într-un canal. Fi-vor destule oare mormintele de până acum?”
Ion Gavrilă Ogoranu
Via Sfinții Închisorilor
Vă așteptăm și pe canalul nostru de telegram:
https://t.me/sfintiidininchisori
