Cu greu pot cuprinde această perioadă trecută. Un fel de Marele Razboi trăit personal. Sau… “Razboiul de 30-32 de ani”(doar ca perioada!)… Ce visam, ce speram… toate visurile spulberate… risipite într-un vânt amăgitor au fost…
De ce același crunt blestem al generațiilor neîmplinite?… Nimic din ceea ce visezi la tinerețe să nu se împlinească? De ce? DE CE? Mereu să vină peste fiecare generație O ALTĂ GENERAȚIE care sa-i spulbere anterioarei toate visurile? În ce, de ce să mai crezi, atunci când suntem adolescenți, foarte tineri? Ca să ne fure alții visurile? Să ni le desființeze, să ni le critice, să ni le ironizeze, să ni le arunce la gunoi? Să ni le SPULBERE cu PLANURILE LOR???
Devenim maturi, apoi, din ce in ce mai bătrâni… și ne trezim, uitându-ne în urma, că am fost doar… “dust in the wind”…
Fotografie din 1992… Încă mai simt fiorii acelor timpuri… frumoase, fremătatoare, visătoare și pline de dragoste, de iubire de TOT!
Text: Cristian Botez
