”… o mirare de prunc ancestral”
Astăzi poeta Ligia Mihaela Ionescu își serbează ziua de naștere.
Spicuim din profilul pus la dispoziție de poetă.
Membră a cenaclurilor ”Ion Luca Caragiale” și ”Vasile Cârlova” din Ploiești, din anii 1987, respectiv 1991
A publicat în Revista AXIOMA Ploiești, AGERO – Stuttgart, ”Faleze de piatră” și Radio-Metafora din SEATTLE/Oak HARBOR U.S.A.
În 2004, placheta cu 30 de poeme, “RUGĂ”, realizată de Editura FUNDAȚIEI GHEORGHE CERNEA, Ploiești, cu o prefață scrisă de poetul Ion Stratan, a fost nominalizată pentru premiul Omnia Prima al Festivalului ”Nichita Stănescu” – 2004.
”Ruga” reprezintă debutul în volum al tinerei poete ploieștene Ligia Mihaela Ionescu, apărut la Editura Fundației ”Gheorghe Cernea” din Ploiești, cu o prefață elogioasă semnată de poetul Ion Stratan, carte nominalizată – cum aminteam – pentru premiul Omnia Prima al Festivalului Internațional de Poezie ”Nichita Stanescu” 2004.
Volumul și-a făcut simțită prezența prin numeroase cronici. Lansarea a fost organizată în 2004, sub egida Bibliotecii ”Nicolae Iorga”, pe când directorul instituției era regretatul Nicolae Boaru, poeta susținând cu acel prilej un amplu recital. Numeroasele recenzii (exemplu: ”Ziarul de duminică”, ”Axioma”) au confirmat încrederea cititorilor ploieșteni în versul acestei poete tragice și mistice, care se afla în pregătirea celui de-al doilea volum cu titlu provizoriu ”Cele întâmplate și cele neîntâmplate”.
”cuvântul va fi miez al iubirii”
Autoarea promovează o poezie mistică și religioasă, cu influențe de la Nichita Stănescu și Arghezi. Sesizăm o notă de candoare și fervoare a apropierii de cititor, depărtate de sarcasmul și ironia ultimelor generații. Stihurile Ligiei Ionescu îmbină simbolurile puternice cu un discurs al vieții personale într-o alternanță de sunet și imagine care o singularizează în poezia noastră. ”Este o poezie care înceracă să prindă suflul universului, dar care nu ignoră – în metafora vizionară – elementele lumii reale”, comentează Ion Stratan. Câteva versuri, care figurează pe coperta a IV-a a volumului ”Rugă”: ”Când pământul acesta nu va mai fi/ cuvântul va fi miez al iubirii/ care va naște iar pământ/ mamă a universului binecuvântând mama firii/ cu apă, cu sare născând o mirare de prunc ancestral”.
Destinul poetic al Ligiei Ionescu este jalonat de două secvențe existențiale aparent antinomice: pasiunea pentru teatru, care i-a marcat adolescența (fiind prezentă la gruparea <Equinox> din Ploiești, condusă de Mihai Vasile), al doilea punct luminos în orientarea estetică a poetei reprezentându-l studiul intens al textelor sacre, interpretarea pasionată și rafinată a dialecticii teologice.
Poemele ulterioare ale Ligiei Ionescu sunt remarcabile atât prin șlefuirea exprimării temelor anterioare, cât și prin noi ipostaze, de poeme în proză și de texte-eseu.
Leonida Corneliu CHIFU




