înlănțuitori
ochii mei mai poartă și-acum
bucăți din cerul tău
inima e plină
de golul ce l-ai lăsat
și încă mi-e teamă de teama ta
în zboruri umbrite
secundele târziului
îl amestecă pe ieri cu azi
și câteodată și cu mâine
trecutul se repetă
nu mai știu dacă ești poem sau pom
sau poate doar o răsfrângere
pentru nerăsfrângerea mea
trecutul se repetă
în fiecare joi avem voie
să ne numărăm amintirile
tăcerea
e cel mai puternic strigăt
atunci când dormim cu ochii deschiși
