FEMEIA însăși e o primăvară, ea hoinărește cu ochii înverziți ca marile livezi, e -n zumzetul mărinimos de harnice albine. Ea are degetele îmugurite de lumină, mângâie fluturi în cântec de fanfare, căci lumea ar fi schiloadă fără ea, fără o încă primăvară. Aceasta e poeta și femeia Adina Ihora umblând „cu primăvara-n plete”.
(Dan Drăguș)
Cu primăvara-n plete
Adina Ihora
Cu primăvara-n plete hoinăresc
Pe-alei înmiresmate, longiline,
Copacii-nalţi privirea-mi înverzesc
Timpanele îmi sunt de zumzet plin.e
Şi braţele ca nişte ramuri cresc
Croindu-şi drum frumos către lumină
Iar degetele, vii, înmuguresc
Făptura toată mi-e de sevă plină.
Pe umeri mii de fluturi poposesc
Cu-aripile lor tandru mă dezmiardă
Magnolii mov pe tȃmple-mi înfloresc
Culorile-n văzduh încep să ardă.
Nu m-aştepta iubite, îmi vuiesc
Arterele de dor ca o fanfară
Căci sufletul nebun azi mi-l hrănesc
Cu zbor de fluturi şi cu primăvară.
*
(15 V 2020)
