O zi de Paști absurdă-n București
Nevroze ce apar de nicăierea
Miresme dulci si zvonuri nefirești
Și-ntâi că nu mai vine Învierea.
Nici n-ar avea la cine mai veni
Cand nici un duh la Cer
Nu se mai duce
Și iată a rămas în plină zi
Iisus Hristos, definitiv pe Cruce!
Ce-nseamnă Înviere pentru noi?
Când nici de moarte
Nu suntem în stare?
Și ne ferim de boli si de război
Ca să traim cu lăcomie mare.
O zi de Paști, aproape trivial…
Cu chefuri monstre si mâncare multă
Cu niște spovediri de carnaval…
Si rugăciuni cu aer de insultă.
Nevroze si miresme, peste tot..
Îngenuncheri cu niciun fel de durere
Sărmanii simt si spun că nu mai pot
Și vai tot lor răbdare li se cere!
Mai trec pe străzi copii iconoclaști
Printre smeriții falsurilor fane
Și totuși cei mai buni agenți de Paști
Sunt ei…raniți în cioburi de icoane!
Și chiar în ei…în cei ce nu-nțeleg
Și neagă întruparea din vitrine
Iisus Hristos va învia întreg
Disprețuid elanuri cabotine.
Festin măcelăresc, nimica sfânt!
Un aer de minciună se degajă!
Și pe perete de atâta vant…
Foșneste calendarul ca o coajă.
O zi de Paști în Bucureștiul mort
Săraca, triviala primăvară!
Primim o Înviere de import
De la acei ce-ntâi ne și omoară.
Adrian Păunescu, Poezii cenzurate, ed. Păunescu, București, 1990
