Interviu cu Anecuța Meculescu, maseuză a secției de judo Steaua–CS Petrom Ploiești
(urmare din ediția 16 noiembrie 2019)
O minune: corpul omenesc
R.: Masajul se învață greu? Are multe taine?
A.M.: Este foarte greu de învățat. Trebuie să fii născut pentru masaj, el te alege pe tine. În plus, trebuie să cunoști anatomie.
R.: Ați lucrat pe sute, poate chiar mii de trupuri. Cum vi se pare corpul omenesc?
A.M.: Corpul omenesc, organismul uman în genere, este o minune.
R.: Alte animale, în afară de om, masați?
A.M.: (zâmbind) Am un pechinez căruia i-am masat coloana. Îl luasem de pe stradă. Era mușcat, lovit, pricăjit…
R.: Nu are tendința de a se opune?
A.M.: Stăăă pechinezul la masaj, că-i place! Știți că cea mai bună maseuză din SUA a trecut la câini?
R.: Nu știam. Curios! Ați făcut și pisicilor?
A.M.: Pe pisică am făcut doar o dată. Dar stă și pisica.
R.: Aveți discipoli?
A.M.: Am avut persoane în anturajul meu, dar nu m-au egalat. N-au prea progresat. Și masajul, ca multe alte meserii, se ”fură”. Dar trebuie să ai și vocație și să muncești nițel pentru asta.
Super
R.: Am hotărât să vă luăm acest interviu constatând că, de ani buni, după turneele mai importante, informările și comunicatele de presă ale secției CS Petrom-Steaua includ și numele dvs. Cred că nu doar din politețe…
A.M.: Îmi place să cred că așa este. Îi mulțumesc domnului Savu, care, ca om cu zeci de ani de judo în spate, a înțeles importanța masajului și m-a adus la club. N-a existat maseur la secție înainte de sosirea mea. Și copiii ar trebui să-i mulțumească foarte mult. El, fratele său, Gigi (Gheorghe Savu, antrenor federal și actual secretar general al FR Judo – n.r.), și domnul Liviu Luca sunt oameni mari, care suferă și sunt foarte aproape de sportivi. Copiii de la CS Petrom sunt sufletul lor. Ei se pregătesc într-o sală modernă, beneficiază de mese, transport, indemnizație, premii. Cei trei au grijă de sportivi ca de ochii din cap. Iubim copiii. Mulțimea de rezultate bune și foarte bune obținute de ”petromiști” se datorează acestui climat. Eu mi-am luat angajamentul să lucrez în așa fel încât rezultatele să fie și mai bune.
R.: Toate sunt super? Neajunsuri deloc? Nu sunteți cam… patetică?
A.M.: Lipsuri nu sunt. Câtă vreme ai un colectiv super… Importantă este comunicarea. Cred că mi-am găsit lumea mea. Sunt oameni de cuvânt. Mă rog lui Dumnezeu să fie sănătoși și să rămână în funcții. Uneori, le dau bani din buzunarul lor copiilor. Nu știu cum să te mai ajute. Suntem o familie. Am un cabinet minunat. Nu mă plictisesc niciodată, nu-mi vine să mă mai întorc acasă, pentru că mă simt foarte bine cu ei. De aceea și copiii ascultă, se mobilizează, au o disciplină impecabilă.
R.: Recunosc: sunt impresionat!
A.M.: Aveți de ce. Mă cunoaște foarte multă lume de la stagiile și concursurile din țară. Unii vin cu maseur, dar mă solicită pe mine. E un lucru minunat. Un arbitru din Turcia mi-a spus că mă știe și mă urmărește de mult timp la competiții, cum lucrez, și m-a chemat la Istanbul. Am fost rugat de un arbitru din Genova să merg în Italia. Le-am recomandat să vină ei la Ploiești. Am oferte din Bulgaria, din Ungaria, chiar din Spania, deși n-am fost niciodată acolo. Puteam să plec de mult, dar nu pot să las copiii…
Dedicația lui Iosep
R.: Am observat că și Alina Dumitru, supercampioana de la Petrom-Steaua vă prețuiește…
A.M.: Cu Alina sunt OK. Când luptă pe tatami, îmi caută privirea în momentele de întrerupere, înainte de reluarea luptei. Îi dau OK-ul din priviri. O simt foarte bine. Mă răsfață, ca toți ceilalți, pentru că eu sunt copil cu copiii. Fata asta are alură de mare campioană.
R.: Aveți agățat pe unul dintre pereții cabinetului un calendar al Federației Române de Polo. Andrei Iosep vă mulțumește pentru tot ce-ați făcut pentru el…
A.M.: Da, este o dedicație. Pe Andrei Iosep, ”Calu” (cum i se spune), marele poloist, îl tratez de patru ani. A venit din Spania anul trecut și l-am rezolvat cu toate problemele, cum l-am rezolvat și pe Dragoș Stănescu, portarul. Vlad Hagiu, antrenorul ”naționalei”, m-a felicitat pentru realizările mele. Iosep m-a întrebat: ”De ce ai grijă de mine?”. ”Așa simt eu”, i-am răspuns. Are maseur la club, dar mă sună pe mine pentru a programa o ședință de masaj. Vă dau numărul lui de telefon, ca să vă spună el cum stau lucrurile. A zis că mă va căuta la vară, după ce se va întoarce din Spania. Alți patru poloiști ai lotului național care evoluează la echipe din străinătate apelează la serviciile mele.
Viața ca masaj
R.: Oricât ați iubi ceea ce faceți, viața nu e doar masaj…
A.M.: Sigur, am pasiuni. În primul rând, muzica. Urmăresc atât concerte în aer liber, cât și simfonice. Iubesc și teatrul. Am cântat folk la fostul meu loc de muncă și am fost membră a cenaclului cooperativei. Am participat și la ”Cântarea României”. Îmi place să dansez, să citesc și să răspund foarte frumos oamenilor care mă întreabă de sănătate.
Am primit multe lovituri în viață. În urmă cu aproape trei ani mi-am pierdut soțul și am fost nevoită să-mi cresc singură copiii. Fiica mea a terminat Facultatea de Comunicare și Relații Publice. Fiul meu e anul I la o facultate cu profil de afaceri și comunicare. Mă bucur enorm de copiii mei. Sunt ascultători, respectuoși și… inteligenți.
R.: Pe dvs. cine vă masează?
A.M.: Îmi fac singură masaje. Mi-a făcut cineva odată și mi-a amorțit piciorul de n-am mai putut să mă ridic din pat. Sigur, sunt și maseuri excepționali. Nu te poți da pe mâna oricui. Dacă nu le descarci, o durere sau o afecțiune pe care o acuză pacientul ți se tranmite și ție, fie că este vorba de o durere biliară, de ficat, articulară sau de un miros în gură. În cazul copiilor, riscurile sunt mai mici. La adult e mult mai periculos. La femei, apar dificultăți mari după menopauză. Îmi place mai mult să tratez bărbați.
”Vreau să le dau energie tuturor”
R: Sportul de performanță înseamnă sănătate? Nu se vor resimți mai târziu urmele solicitărilor?
A.M.: Sportul de performanță e foarte sănătos. Le recomand tuturor să facă gimnastică. Sportul înseamnă sănătate și nu te îmbătrânește.
R.: Dvs. ați practicat vreun sport?
A.M.: Am practicat ciclism, trei ani și ceva. Am făcut și puțin judo, ca să-i bat pe cei care se luau de mine pe stradă.
R.: Sunteți o fire veselă, constat…
A.M.: Foarte. Sunt o animatoare. Am fost veselă de când m-a făcut mama. Zicea lumea: ”Nu se mărită niciodată fata asta! Nu știu cine-o lua-o, că-i prea șuie!”. Tot timpul sunt veselă. Vreau să dau energie la toată lumea.
Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU
