Istoria literaturii române, vol. I, București, Editura Științifică, 1969 – una dintre cele mai importante lucrări ale scriitorului George Ivașcu prezintă evoluția literaturii române din perspectiva momentului istoric și cultural-ideologic reflectate cronologic pe fondul unei cercetări minuțioase.
Autorul a urmat „linia de esență a reconsiderării trecutului (…) judecând și reconstituind profilul epocilor succesive” astfel încât să realizeze o retrospectivă științifică cât mai justă a culturii românești de la Epoca Genezelor (sec. X-XVI) până la constituirea literaturii române moderne. Scriitorul primește premiul „Bogdan Petriceicu Haşdeu”, acordat de Academia Republicii Socialiste România, în 1974, pentru această lucrare consacrată trecutului bogat al poporului român.
„A urma tradiția înseamnă, în cel mai înalt grad, a afirma propria viziune asupra lumii și vieții, cea contemporană creatorului, și a o proiecta pe aceasta într-un lanț necesar de experiențe artistice.” George Ivașcu
Scriitorul George Ivascu s-a născut la 24 iulie 1911, în localitatea Cerțești, fostul județ Tutova. A învățat la Colegiul Național „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad, între anii 1922-1929, iar mai târziu a urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași devenind doctor în științe filologice cu Istoria literaturii române. Profesează ca bibliotecar-asistent la Catedra de filologie, apoi secretar al Institutului și al Buletinului de filologie română „Al. Philippide”, 1935-1937 și simultan profesor secundar până în 1940, când se stabilește la Bucureşti.
Desfășoară o bogată activitate redacțională la revista „Contemporanul” (1946-1971) și apoi la conducerea revistei „România Literară”. Membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Ziariștilor din România, a reprezentat țara noastră la diferite conferințe și întâlniri, fiind „un jurnalist în sensul superior, creator al cuvântului, un animator de idei”, în viziunea lui George Călinescu în „Istoria literaturii române”.
Din scrierile sale amintim, de asemenea, de „Ion Creangă. Valoarea artistică și semnificația operei” (extras din Însemnari ieșene, nr. 15-16), Iași, 1937; „Reflector peste timp”, București, 1964; „Confruntări literare”, vol. I, II, III, București, 1966/1986/1988; „Din istoria teoriei și a criticii literare românești”, București, 1967; „Jurnal ieșean”, București, 1971; „Titu Maiorescu”, Oradea, 1972; „Dobrogeanu-Gherea”, Oradea, 1972; „101 tablete”, București, 1974; „Nicolae Filimon”, București, 1977; „Cumpăna cuvântului”, București, 1977; „Profil de epocă” (1965-1968), București, 1981; cărți și publicații care îmbogățesc Colecția scriitorului George Ivașcu, din cadrul secției „Personalități Bârlădene și Bibliotecă” a Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad.
(muzeuparvan.ro)
